Jurisdictional conflict over the remedy against a preliminary chamber refusal of driving rights extension

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând asupra competenţei de soluţionare a căii de atac formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 110 din 19 august 2025 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, s-a recalificat contestaţia formulată de inculpatul A., ca fiind apel împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025 În baza art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, spre competentă soluţionare a cauzei privind apelul formulat de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, prin care a fost respinsă cererii de acordare/prelungire a dreptului de circulaţie.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.07.2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în dosarul penal asociat, în temeiul art. art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, a respins cererea inculpatului A., de prelungire, acordare a dreptului de circulaţie.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din 31.03.2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat pe rolul instanţe sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat cerere prin care a solicitat acordarea, prelungirea dreptului de circulaţie.

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut faptul că în data de 14.01.2023, în jurul orei 05:35, inculpatul A. ar fi condus autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare x, pe drumul public DJ 693B din direcţia localitatea Liebling spre localitatea Iosif, judeţul Timiş, fiind sub influenţa alcoolului, rezultatul alcoolemiei în sânge fiind de 2,92 gr ‰ alcool pur în sânge - proba I la ora 08:20 şi de 2,83 gr ‰ alcool pur în sânge - proba II la ora 09:20, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x din data de 11.10.2024 întocmit de IML Timişoara privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, acesta ar fi avut o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge la ora 05:35.

Instanţa de fond a precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în situaţiile în care titularul a săvârşit anumite infracţiuni prevăzute în Legea nr. 286/2009, cu modificările ulterioare.

De asemenea, prima instanţă a arătat că, în cazurile prevăzute expres în actul normativ, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulaţie. S-a mai reţinut că, potrivit art. 111 alin. (4) din acelaşi act normativ, permisul se reţine de către poliţia rutieră în cazul în care conducătorul auto implicat într-un accident soldat cu deces sau vătămare corporală a încălcat o regulă de circulaţie, iar dovada înlocuitoare emisă poate fi cu sau fără drept de circulaţie, în funcţie de natura încălcării respective.

Instanţa fondului a reţinut, de asemenea, că art. 111 alin. (6) conferă titularului permisului de conducere dreptul de a solicita prelungirea dreptului de circulaţie numai în ipoteza în care dovada înlocuitoare emisă are ataşat dreptul de circulaţie, această posibilitate fiind reglementată expres prin modificările aduse de O.U.G. nr. 84/2024. Prima instanţă a subliniat că aceste norme trebuie interpretate în strânsă legătură cu prevederile generale ale O.U.G. nr. 195/2002, care au ca scop asigurarea circulaţiei fluente şi sigure pe drumurile publice, protecţia vieţii şi sănătăţii participanţilor la trafic, precum şi protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale acestora, a proprietăţii publice şi private, dar şi a mediului.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a arătat că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale, dreptul de a solicita prelungirea dreptului de circulaţie este limitat exclusiv la situaţia în care dovada înlocuitoare emisă permite circulaţia pentru o perioadă determinată de 15 zile, conform art. 111 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

În speţă, s-a constatat că dovada seria x nr. x, emisă la data de 14.01.2023 de către IPJ Timiş - Poliţia Oraşului Deta, inculpatului A. i-a fost eliberată fără drept de circulaţie.

În consecinţă, nefiindu-i conferit niciun drept de a circula pe drumurile publice prin dovada înlocuitoare primită, inculpatul nu poate solicita prelungirea sau acordarea dreptului de circulaţie.

Prin urmare, în temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prima instanţă a respins cererea inculpatului A. de prelungire sau acordare a dreptului de circulaţie.

Prin încheiere, prima instanţă a menţionat faptul că împotriva acestei hotărâri se poate formula contestaţie potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 04.08.2025, sub acelaşi număr de dosar penal asociat, respectiv 931/220/2025/a1.

Contestaţia a fost motivată în scris, arătând că probele biologice au fost recoltate cu întârziere, prima probă fiind prelevată la ora 08:20, iar a doua la 09:20, raportul de expertiză medico-legală indicând o alcoolemie "peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", fără a preciza o valoare exactă, fapt ce pune sub semnul întrebării certitudinea nivelului alcoolemiei la momentul presupusei fapte.

În motivare, contestatorul a evidenţiat în primul rând lipsa unui pericol social concret, subliniind că în absenţa unor elemente suplimentare de pericol, precum producerea unui accident, existenţa unor victime, comportament agresiv sau recidivă, menţinerea interdicţiei de a conduce nu se justifică. A arătat că nu are antecedente penale, nu a provocat accident cu victime şi a cooperat cu autorităţile.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei împotriva încheierii din data de 09.07.2025, redarea dreptului de a conduce pe durata judecării cauzei, iar în subsidiar, dispunerea unei redări limitate, de exemplu doar pentru traseele familiale şi profesionale. De asemenea, a cerut o reanaliză a pericolului social concret, având în vedere lipsa unei alcoolemii exacte şi în baza împrejurărilor personale prezentate, temeiuri de drept pe care le-a invocat pentru susţinerea poziţiei sale.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor indicate de contestatorul-inculpat şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Tribunalul a constatat că inculpatul a înţeles să formuleze contestaţie împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta în dosarul penal asociat.

Prin această încheiere, judecătorul a respins cererea formulată de inculpat privind prelungirea/acordarea dreptului de circulaţie raportat la prevederile art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 şi a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, a dispus comunicarea încheierii şefului Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul IPJ Timiş.

Judecătorul de cameră preliminară a indicat în cuprinsul încheierii calea de atac împotriva acesteia ca fiind contestaţie potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a formulat contestaţie care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş.

La termenul de judecată, contestatorul a precizat că înţelege să menţină contestaţia formulată, astfel că din oficiu, Tribunalul a pus în discuţie necesitatea calificării căii de atac şi a competenţei în soluţionarea acesteia.

Sub acest aspect, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 342 din C. proc. pen. "obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală". Verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii actelor efectuate presupune verificarea condiţiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a C. proc. pen., intitulat "Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii", respectiv verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute în art. 281 - 282 din C. proc. pen.

Referitor la alte cereri adiacente (precum şi soluţionarea unor cereri care au ca obiect dreptul de circulaţie pe drumurile publice), Tribunalul a reţinut că după sesizarea instanţei cu actul de trimitere în judecată, cauza se află în faza camerei preliminare, competenţa aparţinând judecătorului de cameră preliminară.

Aşadar, inculpatul a formulat după sesizarea instanţei, o cerere prin care a solicitat prelungirea sau acordarea dreptului de circulaţie, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond respingând cererea.

Tribunalul a observat că soluţionând cererea inculpatului privind dreptul de circulaţie, judecătorul de la primă instanţă a menţionat că în cauză soluţia pronunţată ar fi suspusă căii de atac prevăzute de art. 347 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit art. 347 alin. (1) din C. proc. pen., "în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor".

Această normă juridică de drept procesual penal, stabileşte calea de atac doar în ceea ce priveşte încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în urma verificării competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, nu şi a altor cereri precum cea care face obiectul cauzei, pentru care legea instituie regula de drept comun în materie, respectiv odată cu fondul.

În acest context, în opinia completului Tribunalului, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede în mod expres, dispoziţiile art. 347 alin. (1) din C. proc. pen. ori art. 4251 din C. proc. pen., fiind aplicabile în situaţia în care pentru contestaţiile expres prevăzute de lege nu este reglementată şi o procedură de soluţionare.

Întrucât dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 şi C. proc. pen., nu prevăd expres o cale de atac în ipoteza unei soluţii pronunţate în temeiul art. 116 (în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii), atunci se aplică regula de drept comun al măsurilor dispuse pe parcursul judecăţii, respectiv odată cu fondul.

Indicarea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală reprezintă o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, sens în care se impune recalificarea căii de atac menţionate în cuprinsul încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din contestaţie în calea de atac odată cu fondul.

Cât priveşte competenţa în soluţionarea căilor de atac privitoare la hotărârile primei instanţe în cauzele în care se dispune trimiterea în judecată, atunci când soluţionează fondul şi se dezinvesteşte, legea instituie calea de atac a apelului care este de competenţa curţii de apel.

În aceste condiţii, în baza art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, spre competentă soluţionare a cauzei privind apelul formulat de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, prin care a fost respinsă cererii de acordare/prelungire a dreptului de circulaţie. Cu privire la analiza pe fond a căii de atac promovate de către inculpatul A. faţă de respingerea cererii sale de a conduce pe drumurile publice, urmează a se pronunţa Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă competentă material şi teritorial.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 26.08.2025, sub acelaşi număr de dosar penal asociat, respectiv 931/220/2025/a1.

Prin decizia penală nr. 834/A din 5 noiembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a recalificat cererea formulată de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din apel în contestaţie.

În baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, invocată din oficiu. În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de petentul A. în favoarea Tribunalului Timiş. În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Analizând actele dosarului, Curtea a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat la data de 03.04.2025 pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat o cerere prin care a solicitat ridicarea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce un autovehicul, pe perioada desfăşurării procesului penal, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen., art. 14 CEDO, art. 8 CEDO.

Prin încheierea din data de 09.07.2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în baza art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, a respins cererea inculpatului de prelungire, acordare a dreptului de circulaţie, menţionând că are posibilitatea de a formulat contestaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 347 alin. (1) C. proc. pen.

La data de 10.07.2025, inculpatul a formulat contestaţie împotriva încheierii din data de 09.07.2025 pronunţată de Judecătoria Deta, solicitând admiterea contestaţiei, în temeiul art. 347 alin. (1) C. proc. pen. şi redarea dreptului de a conduce pe perioada judecării cauzei.

Prin decizia penală nr. 1010/CONT/19.08.2025, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiş au recalificat contestaţia ca fiind apel, au admis excepţia necompetenţei materiale şi au declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

La termenul de judecată din data de 05.11.2025, Curtea a pus în discuţie corecta calificare juridică a cererii formulate, respectiv contestaţie.

Pentru a se dispune în acest sens se are în vedere faptul că inculpatul a formulat o cerere în procedura de cameră preliminară, procedură în care singura cale de atac prevăzută de dispoziţiile legale este cea a contestaţiei şi nu a apelului.

Faptul că regula de drept comun a căii de atac împotriva măsurilor dispuse pe parcursul judecăţii o reprezintă aceea că pot fi atacate odată cu fondul nu poate fi aplicată în procedura de cameră preliminară, când este prevăzută expres de dispoziţiile art. 347 C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei, intitulată astfel şi de partea care a înţeles să o formuleze.

Totodată, s-a apreciat că opţiunea părţii de a-şi califica o cale de atac drept contestaţie nu se impune a fi recalificată din oficiu ca apel, mai mult, aceasta fiind calificată în mod corespunzător drept contestaţie faţă de stadiul procesual în care se regăseşte cauza.

Pentru toate aceste considerente, s-a dispus recalificarea cererii formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 09.07.2025, pronunţată de Judecătoria Deta, în dosarul penal nr. x/2025, din apel în contestaţie şi în baza art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, invocată din oficiu.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Timiş, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte reţine că prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, înregistrat la data de 03.04.2025 pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. x/2025, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

La data de 10.06.2025, inculpatul a formulat cerere prin care a solicitat acordarea, prelungirea dreptului de circulaţie.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.07.2025, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Deta, în dosarul penal asociat, în temeiul art. art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, s-a respins cererea inculpatului A., de prelungire, acordare a dreptului de circulaţie, împotriva acestei încheieri a formulat cale de atac inculpatul A..

Înalta Curte constată că Tribunalul Timiş este instanţa competentă să soluţioneze calea de atac împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de prelungire, acordare a dreptului de circulaţie formulată de inculpatul A., având în vedere stadiul procesual în care se regăseşte cauza, respectiv în procedura de cameră preliminară, pe rolul Judecătoriei Deta, iar căile de atac formulate împotriva încheierilor pronunţate în procedura de cameră preliminară se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, în speţă Tribunalul Timiş.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a căii de atac formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Timiş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 decembrie 2025.