Seven-year duration of preventive asset seizures for tax evasion and embezzlement: statutory verification deadlines as non-absolute recommendations and proportionality of continued confiscation measures.

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2025

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30.06.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, asupra bunurilor aparţinând intimaţilor:

- A.: imobil tip apartament cu două camere şi dependinţe, situat în mun. Bârlad, str. x, jud. Vaslui, carte funciară nr. x-U11, nr. cadastral x, în suprafaţa construită de 59 mp, suprafaţă utilă de 43,89 mp, compus din două camere şi dependinţe, cote părţi comune 1/60, cote teren 1130/100; imobil tip teren intravilan, categoria de folosinţă arabil, înscris în CF nr. x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafaţă de 449 mp (din acte), 450 mp (din măsurători), situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, tarla x, parcela A7, lotul 12A; cota de 3,57% din imobilul tip teren intravilan, categorie de folosinţă arabil, înscris în CF x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafaţă de 1.384 mp, cu destinaţia drum acces, dobândit în data de 28.05.2004, până la concurenţa sumei de 200.243.448,38 RON;

- B.: imobil tip apartament, înscris în CF nr. x-U5 Sector 1, Bucureşti, nr. cadastral x, în suprafaţă utilă de 49,95 mp, cote teren 14,13 mp, situat în mun. Bucureşti, strada x nr. 22, apartament 3, până la concurenţa sumei de 40.973.358,92 RON;

- C.: imobil tip teren arabil, înscris în CF nr. x Mărăcineni, nr. cadastral x, situat în intravilanul comunei Mărăcineni, judeţul Buzău, tarla x, parcela x, în suprafaţă de 30.000 mp, achiziţionat în data de 20.07.2010; teren intravilan în suprafaţă totală de 4.484 mp (măsurători cadastrale), 4.400 mp (conform actelor de proprietate), format din: 515 mp - teren curţi construcţii, 335 mp - teren vie şi 3.634 mp - teren arabil, situate în tarlaua x, parcelele (70), 71, 71/1, 72, (72/1), înscris în CF nr. x Chiliile, cu nr. cadastral x, pe care sunt edificate următoarele: construcţie C1 - locuinţă, cu o suprafaţă construită de 54 mp, nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 8.316 RON; construcţia C2 - anexă, cu o suprafaţă construită de mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.394 RON; construcţia C3 - anexă, cu o suprafaţă construită de 27 mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.569 RON, până la concurenţa sumei de 6.591.893 RON;

- D.: suma de 627.484,60 RON aflată în contul bancar x deschis la E. S.A., 224.000 USD aflată în contul bancar y deschis la E. S.A., până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON;

- F.: suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A.; suma de 2.606.901,99 GBP aflată în contul bancar z deschis la E. S.A., până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON;

- G.: imobil situat în comuna Tunari, strada x nr. 47b, jud. Ilfov, constând în teren în suprafaţă de 135 mp, înscris în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x şi construcţie edificată pe acest teren, cu o suprafaţă construită la sol de 52 mp, compusă din parter, etaj şi pod înscrisă în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x, cota indiviză de 1/6 (2500/15.000), reprezentând 34,84 mp, din terenul în suprafaţă totală de 209 mp, situat în comuna Tunari, strada x, judeţul Ilfov, având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x, cu destinaţia de drum acces, cota de 50/1200 din imobil situat în localitatea Bragadiru, judeţul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x, în suprafaţă de 666 mp, cu destinaţia drum acces; cota de 0/8 din imobilul situat în strada x nr. 14c, comuna Bragadiru, judeţul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x constând în teren intravilan, tarlaua x/2, parcela x, lot x, în suprafaţă de 223 mp, cu destinaţia drum de servitute; imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galaţi, nr. cadastral x;57, situat în municipiul Galaţi, Micro 17, strada x, nr. 5, apartament 57, suprafaţă utilă 73 mp, compus din trei camere şi dependinţe, cote părţi comune 1,92%, teren indiviz aferent în suprafaţă de 12,50 mp, imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galaţi, nr. cadastral x, situat în municipiul Galaţi, cartier Ţiglina II, strada x, nr. 17, apartament 2, suprafaţă utilă 43,49 mp, compus din două camere, o bucătărie, două holuri, o baie, două debarale, două balcoane, teren aferent apartamentului 17,32 mp, cotă teren indiviză 1,66%, până la concurenţa sumei de 6.493.531,92 RON,

măsuri care au fost menţinute.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, în esenţă, a reţinut că prin prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din data de 12.12.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus clasarea urmăririi penale printre alţii, faţă de inculpaţii:

- D. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi complicitate la delapidare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 şi 35 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

- A. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., delapidare prev. de art. 295 C. pen. în condiţiile art. 308, 309 C. pen. cu aplic. art. 5 şi 35 C. pen. (29 acte materiale), spălare de bani prev. de . 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 C. pen. (6 acte materiale), evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 5 şi 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen.;

- C. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., delapidare prev. de art. 295 C. pen., în condiţiile art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 Şi 35 C. pen. (11 acte materiale) şi spălare de bani prev. de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 5 şi 35 C. pen. (5 acte materiale), totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

- G. pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., complicitate la delapidare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 295 C. pen. în condiţiile art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 şi 35 C. pen. (4 acte materiale) şi spălare de bani prev. de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 5 C. pen., totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor aparţinând, printre alţii, inculpaţilor:

- A.: imobil tip apartament cu două camere şi dependinţe, situat în mun. Bârlad, str. x, jud. Vaslui, carte funciară nr. x-U11, nr. cadastral x, în suprafaţa construită de 59 mp, suprafaţă utilă de 43,89 mp, compus din două camere şi dependinţe, cote părţi comune 1/60, cote teren 1130/100; imobil tip teren intravilan, categoria de folosinţă arabil, înscris în CF nr. x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafaţă de 449 mp (din acte), 450 mp (din măsurători), situat în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov, tarla x, parcela A7, lotul 12A; cota de 3,57% din imobilul tip teren intravilan, categorie de folosinţă arabil, înscris în CF x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafaţă de 1.384 mp, cu destinaţia drum acces, dobândit în data de 28.05.2004;

- C.: imobil tip teren arabil, înscris în CF nr. x Mărăcineni, nr. cadastral x, situat în intravilanul comunei Mărăcineni, judeţul Buzău, tarla x, parcela x, în suprafaţă de 30.000 mp, achiziţionat în data de 20.07.2010; teren intravilan în suprafaţă totală de 4.484 mp (măsurători cadastrale), 4.400 mp (conform actelor de proprietate), format din: 515 mp - teren curţi construcţii, 335 mp - teren vie şi 3.634 mp - teren arabil, situate în tarlaua x, parcelele (70), 71, 71/1, 72, (72/1), înscris în CF nr. x Chiliile, cu nr. cadastral x, pe care sunt edificate următoarele: construcţie C1 - locuinţă, cu o suprafaţă construită de 54 mp, nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 8.316 RON; construcţia C2 - anexă, cu o suprafaţă construită de mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.394 RON; construcţia C3 - anexă, cu o suprafaţă construită de 27 mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.569 RON;

- D.: suma de 627.484,60 RON aflată în contul bancar x deschis la E. S.A., 224.000 USD aflată în contul bancar y deschis la E. S.A.;

- F.: suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A.; suma de 2.606.901,99 GBP aflată în contul bancar z deschis la E. S.A.;

- G.: imobil situat în comuna Tunari, strada x nr. 47b, jud. Ilfov, constând în teren în suprafaţă de 135 mp, înscris în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x şi construcţiE edificată pe acest teren, cu o suprafaţă construită la sol de 52 mp, compusă din parter, etaj şi pod înscrisă în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x, cota indiviză de 1/6 (2500/15.000), reprezentând 34,84 mp, din terenul în suprafaţă totală de 209 mp, situat în comuna Tunari, strada x, judeţul Ilfov, având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x, cu destinatia de drum acces, cota de 50/1200 din imobil situat în localitatea Bragadiru, judeţul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x, în suprafaţă de 666 mp, cu destinaţia drum acces; cota de 0/8 din imobilul situat în strada x nr. 14c, comuna Bragadiru, judeţul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x constând în teren intravilan, tarlaua x/2, parcela x, lot x, în suprafaţă de 223_mp, cu destinaţia drum de servitute; imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galaţi, nr. cadastral x;57, situat în municipiul Galaţi, Micro 17, strada x, nr. 5, apartament 57, suprafaţă utilă 73 mp, compus din trei camere şi dependinţe, cote părţi comune 1,92%, teren indiviz aferent în suprafaţă de 12,50 mp, imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galaţi, nr. cadastral x, situat în municipiul Galaţi, cartier Ţiglina II, strada x, nr. 17, apartament 2, suprafaţă utilă 43,49 mp, compus din două camere, o bucătărie, două holuri, o baie, două debarale, două balcoane, teren aferent apartamentului 17,32 mp, cotă teren indiviză 1,66%.

Totodată, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti cu propunerea de confiscare specială în natură sau echivalent cu privire la produsul infracţional dobândit, printre alţii, de către inculpaţii:

- A. (până la concurenţa sumei de - 200.243.448,38 RON, din care 29.870.559,38 RON prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare şi 170.372.929 RON prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în situaţia în care Statul Român nu ar formula pretenţii civile);

- D. (până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare);

- C. (până la concurenţa sumei de 6.591.893 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare);

- G. (până la concurenţa sumei de 6.493.531,92 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare) şi de către terţul F., F. (până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând sume rezultate din comiterea infracţiunii de delapidare care au ajuns în conturile societăţii civile de avocaţi).

S-a mai reţinut că prin încheierea definitivă din data de 15.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, învestit cu soluţionarea plângerilor împotriva soluţiei de clasare conform art. 340 C. proc. pen., a dispus următoarele:

"În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite în parte plângerile formulate de petenţii B. şi A..

Schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală faţă de petentul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., din temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (tardivitatea plângerii prealabile).

Schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală faţă de petentul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., din temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (tardivitatea plângerii prealabile).

În baza art. 341 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul H. împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală.

În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii S.C. I. S.R.L., D., F. şi Asociaţii şi G. împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin aceeaşi ordonanţă.

În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.C. I. S.R.L. împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 1698/D/P/2022 din 16.02.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală.

Respinge, ca inadmisibile, cererile de constatare încetare de drept/ridicare a măsurilor asigurătorii formulate de petenţii D., F. şi Asociaţii, G., A., B. şi H..

Respinge, ca inadmisibile, cererile formulate de petenţii B., D., G. şi F. şi Asociaţii, de desfiinţare a dispoziţiei din ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii confiscării speciale".

Procurorul de caz, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, să dispună confiscarea sumelor de bani, a menţinut măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor intimaţilor din prezenta cauză.

În cadrul prezentei proceduri, la termenul din data de 10.12.2024, au fost puse în discuţie: cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (2) C. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., formulată de intimaţii G. şi A.; cererile formulate de intimaţii F., F., D., G., A. şi C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT; cererile formulate de aceiaşi intimaţi de ridicare a măsurilor asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, cu privire la bunurile care le aparţin; cererile în probaţiune.

Prin încheierea din data de 20.12.2024 dată în prezentul dosar judecătorul de cameră preliminară a dispus, între altele, respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de intimaţii F., F., D., G., A. şi C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT.

A respins, ca neîntemeiate, cererile aceloraşi intimaţi de ridicare a măsurilor asigurătorii menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, cu privire la bunurile care le aparţin.

Soluţia anterior menţionată a rămas definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2025, care a respins ca nefondate contestaţiile intimaţiilor care au uzat de această cale de atac.

Analizând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaţilor, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a reţinut că măsurile asigurătorii privind bunurile intimaţilor din prezenta cauză au fost iniţial instituite în dosarul nr. x/2015, prin ordonanţele procurorului din datele de 05.07.2018 (cu privire la F., F. - filele x D.u.p.), 06.02.2018 (cu privire la B. - filele x D.u.p.), 15.02.2018 (cu privire la A. - vol. 144 D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la G. - filele x D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la C., 30.01.2018 şi 31.01.2018 (cu privire la D. - filele x D.u.p.).

Cu privire la măsura asiguratorie instituită asupra sumei de 16.534.288,81 RON care se afla în contul bancar x deschis la E. S.A. aparţinând F., F., instituită prin ordonanţa din 05.07.2015, s-a precizat că, prin ordonanţa din 18.09.2018, s-a admis cererea formulată de societatea de avocatură (ce avea calitatea de parte responsabilă civilmente la acea dată), dispunându-se ca suma de 16.534.288,81 RON să fie convertită în euro, rezultând suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A..

Aceste măsuri au fost menţinute succesiv în cadrul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, şi menţinute, în final, prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, ce face obiectul prezentei.

În prealabil, referitor la solicitarea intimaţilor A., D. şi C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pe motiv că nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispoziţiile legale, judecătorul de cameră preliminară a făcut trimitere la argumentele deja expuse în cuprinsul încheierii din data de 20.12.2024, rămasă definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 a Î.C.C.J., secţia Penală, constatându-se că, de la acea dată şi până în prezent, nu au intervenit şi nici nu au fost invocate elemente noi de natură să atragă încetarea de drept a măsurii. Dimpotrivă, s-a reţinut că au fost reiterate aceleaşi argumente care au fost deja analizate anterior, prin încheiere rămasă definitivă.

În concret, sub acest aspect, reţinând argumentele expuse prin încheierea definitivă anterior menţionată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a constatat că solicitarea intimaţilor A., D. şi C. de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, este neîntemeiată şi totodată, a reţinut că, prin aceeaşi încheiere definitivă, s-au făcut aprecieri de fond privind legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaţilor F., F., D., G., A. şi C., inclusiv din perspectiva proporţionalităţii măsurilor cu gravitatea acuzaţiilor aduse dar şi a termenului rezonabil, menţionându-se că respingerea solicitării intimaţilor de ridicare a acestor măsuri - inclusiv pe chestiuni de fond - a fost de asemenea validată de instanţa de control judiciar prin încheierea nr. 168/12.03.2025.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a menţionat că de la acea dată şi până în prezent, temeiurile care au fundamentat aprecierea că nu se impune ridicarea măsurilor asiguratorii (ci dimpotrivă, acestea trebuie a fi menţinute) nu s-au modificat, singurul element de noutate prezentat de părţile interesate la prezenta verificare fiind cel al trecerii timpului, considerat nerezonabil din perspectiva jurisprudenţei CEDO.

În esenţă, evaluând în limitele menţionate măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaţilor F., F., D., G., A., B. şi C., judecătorul primei instanţe a constatat că acestea sunt proporţionale cu scopul urmărit, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri şi, prin urmare, la actualul moment procesual subzistă temeiurile care au determinat dispunerea lor în cursul urmăririi penale, întrucât satisfac în continuare exigenţele de necesitate şi proporţionalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de nelegalitate ori de netemeinicie invocate fiind apreciate nefondate.

S-a menţionat că intimaţii/inculpaţi A., B., D., C. şi G. au fost cercetaţi, între altele, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală (primul intimat) şi delapidare (toţi intimaţii), fapte cu privire la care s-a dispus, prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, clasarea cauzei, reţinându-se temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenirea prescripţiei răspunderii penale). Această soluţie a rămas definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

A precizat judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii că intervalul de timp care s-a scurs de la instituirea măsurilor asiguratorii şi până în prezent nu poate fi apreciat ca nerezonabil având în vedere durata procedurii şi complexitatea speţei, reţinând că ingerinţa în dreptul de proprietate este proporţională cu cauza care a determinat-o, neconstituind o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, aceasta fiind justificată de interesul bunei înfăptuiri a justiţiei, motiv pentru care măsurile asigurătorii se impun a fi menţinute şi în continuare.

S-a menţionat că, într-adevăr, măsurile asigurătorii contestate sunt instituite de aproximativ 7 ani, însă s-a apreciat că timpul care a trecut de la dispunerea acestora nu are un caracter nerezonabil având în vedere complexitatea deosebită a speţei, ce a implicat administrarea unui amplu probatoriu: audieri de martori, audierea persoanelor cercetate, înscrisuri, expertiză de specialitate care a răspuns unui număr de nu mai puţin 69 de obiective, considerându-se că nu se poate reţine o pasivitate a autorităţilor nici în finalizarea urmăririi penale şi nici în desfăşurarea actualei proceduri prevăzute de art. 5491 C. proc. pen.., astfel că s-a apreciat că măsura îndeplineşte în continuare exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate, acela privind confiscarea specială.

Prin urmare, judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că durata măsurilor asiguratorii instituite şi menţinute este justificată la acest moment procesual, iar consecinţele pe care acestea le produc asupra intimaţilor nu depăşesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale, date fiind sumele mari de bani reţinute cu titlu de presupus prejudiciu cauzat prin infracţiunile de evaziune fiscală şi delapidare, fapte ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.

În ceea ce priveşte celelalte critici ale intimaţilor, în esenţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe, pentru considerentele expuse în încheierea pronunţată la data de 30.06.2025, a reţinut că unele aspecte invocate au fost deja analizate la termenul din 10.12.2024 când au fost discutate măsurile asigurătorii, fiind avute în vedere de judecător la momentul pronunţării încheierii din 20.12.2024 dar şi de Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Î.C.C.J., secţia Penală învestit cu soluţionarea contestaţiilor împotriva acestei încheieri, apărările fiind înlăturate, precum şi faptul că au fost invocate chestiuni de fond, care vor fi avute în vedere la momentul soluţionării cauzei deduse judecăţii şi care excedează obiectului prezentei proceduri, în care sunt supuse verificării legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii.

În concluzie, faţă de natura infracţiunilor pentru care intimaţii D., G., A., B. şi C. au fost cercetaţi în calitate de inculpaţi, faptul că, potrivit probelor administrate la urmărirea penală, există o presupunere rezonabilă că sumele cu privire la care s-a propus confiscarea specială (într-un cuantum deosebit de ridicat) au fost obţinute din comiterea unor fapte prevăzute de legea penală (evaziune fiscală şi delapidare - a se vedea în acest sens declaraţii martori, raport expertiză contabilă, rulaje conturi etc.), văzând şi scopul instituirii măsurilor asiguratorii (anume acela de a se asigura punerea în executare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale), faptul că ingerinţa în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al intimaţilor este necesară având în vedere scopul măsurii, circumstanţele reale şi personale din cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii analizate subzistă şi nu se impune ridicarea sau restrângerea acestora.

În consecinţă, reţinându-se că nu se identifică niciun motiv de nulitate absolută sau relativă care să atragă încetarea de drept, respectiv să justifice ridicarea, chiar şi parţială, a măsurilor asigurătorii contestate, prin încheierea din data de 30.06.2025, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, asupra bunurilor aparţinând intimaţilor, conform dispozitivului.

v

Împotriva acestei încheieri, intimaţii inculpaţi C., G., A., D. şi F., F. au formulat contestaţii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10.07.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 15.07.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile părţilor şi ale reprezentantului parchetului asupra contestaţiilor de faţă, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul părţii introductive a prezentei încheieri.

În esenţă, în susţinerea contestaţiilor formulate, apărătorii contestatorilor au solicitat în principal, încetarea de drept a măsurilor asigurătorii şi, în subsidiar, ridicarea acestora, arătând astfel, pe de o parte că a fost depăşit termenul stabilit de dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen. pentru verificarea acestora, măsurile asigurătorii încetând de drept la data de 12.12.2023, întrucât nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispoziţiile legale şi astfel, în opinia apărări, acestea nu mai pot fi menţinute. Pe de altă parte, s-a susţinut că măsura este excesivă, având în vedere că s-a depăşit durata rezonabilă a acesteia, fiind menţinută de mai mult de 6 ani şi jumătate, motiv pentru care în opinia apărării capătă un caracter sancţionator, în pofida caracterului său provizoriu; s-a mai arătat de către apărarea contestatorilor că bunurile nu au o provenienţă ilicită, nefiind dobândite prin săvârşirea infracţiunilor; că nu a fost stabilită o sumă în concret, ci doar o presupusă sumă, motiv pentru care nu se justifică măsura asiguratorie asupra bunurilor contestatorilor; s-a făcut referire la raportul de expertiză, ale cărui concluzii precizează, în esenţă, că toate încasările F., F. au natura unor onorarii avocaţiale, neavând vreun caracter infracţional; s-a mai susţinut de către apărare că în suma pentru care s-a propus confiscarea specială intră sume care reprezintă taxe, TVA şi impozit pe venit care au fost plătite către stat; că sumele care fac obiectul cauzei reprezintă un onorariu legal, negociat şi acceptat de părţi, de asociaţi şi de reprezentanţii legali ai societăţii, care a fost plătit acesteia ca obligaţie contractuală, fără a exista o sustragere în sensul infracţiunii de delapidare.

În concluzie, având în vedere că durata pentru care a fost instituită măsura sechestrului este excesivă şi nu mai reflectă o necesitate reală de menţinere a acesteia, s-a solicitat admiterea contestaţiilor, desfiinţarea încheierii pronunţate la data de 30.06.2025 de Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa ridicării măsurilor asigurătorii privind pe contestatori.

Analizând contestaţiile formulată de inculpaţii C., G., A., D. şi F., F. J. împotriva încheierii din data de 30.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte motivul comun de contestaţie formulat împotriva încheierii atacate vizând solicitarea contestatorilor de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pe motiv că nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispoziţiile legale, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Bucureşti, constată caracterul definitiv al încheierii din data de 20.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. C. civ..J., secţia Penală, prin care au fost expuse argumentele în raport cu care s-a apreciat neîntemeiată această critică a apărării contestatorilor, fiind respinse cererile formulate de intimaţii F., F., D., G., A. şi C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menţinute prin ordonanţa din data de 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT.

Prin încheierea definitivă anterior menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, pentru argumentele expuse pe larg în încheierea nr. 168/12.03.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a constatat că termenele prevăzute de art. 2502 C. proc. pen.. sunt de recomandare şi nu atrag sancţiuni procesuale pentru actul neefectuat în interiorul acestora, detaliind în motivarea încheierii argumentele pentru care solicitarea comună a contestatorilor intimaţi de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenele prevăzute de art. 2502 C. proc. pen.. este neîntemeiată, soluţia sub acest aspect dobândind aşadar autoritate de lucru judecat, astfel că, la acest moment nu se mai impune o reevaluare a unei astfel de solicitări.

Ca atare, sub acest aspect, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că de la data pronunţării încheierii definitive nr. 168/12.03.2025 şi până în prezent, nu au intervenit şi nici nu au fost invocate elemente noi de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii în discuţie, dimpotrivă, fiind reiterate aceleaşi argumente care au fost deja analizate anterior prin încheierea definitivă pronunţată în prezenta cauză, se constată că nu mai poate fi primită solicitarea contestatorilor prin care au solicitat a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii.

În continuare, referitor la subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză cu privire la contestatorii intimaţi C., G., A., D. şi F., F., deopotrivă, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, constată că, în intervalul de timp de aproximativ 4 luni scurs de la data ultimei verificări a măsurilor asigurătorii nu au intervenit şi nici nu au fost invocate elemente noi de natură să conducă la concluzia că se impune ridicarea măsurilor, aşa cum s-a solicitat de către apărarea contestatorilor prin prezentele contestaţii.

Or, repunerea în discuţie a solicitării de ridicare a măsurilor asigurătorii în intervalul de timp menţionat de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a constatat că se impune menţinerea măsurilor şi când au fost soluţionate inclusiv cererile părţilor de a se constata încetarea de drept ori a solicitării subsidiare de revocare a măsurii asigurătorii, în condiţiile în care situaţia avută în vedere nu s-a modificat, tinde nu la evidenţierea unor veritabile elemente de noutate care să impună în mod real reconsiderarea necesităţii aprecierii asupra măsurii asigurătorii (şi care de altfel nu există), ci la contestarea artificială a conţinutului soluţiei definitive anterioare, prin care s-a statuat asupra subzistenţei temeiurilor care au justificat dispunerea măsurii asigurătorii şi menţinerea acesteia, precum şi asupra raportului rezonabil de proporţionalitate între măsura asigurătorie şi obiectivul urmărit la instituirea acesteia.

Astfel, în concret, se constată că, prin aceeaşi încheiere definitivă anterior menţionată, nr. 168/12.03.2025 a Înaltei Curţi, s-a constatat că nu s-au modificat temeiurile care au fundamentat aprecierea că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaţilor, acestea fiind proporţionale cu scopul urmărit, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii măsurilor cu gravitatea acuzaţiilor aduse dar şi a termenului rezonabil, singurul element de noutate prezentat de părţile interesate la prezenta verificare fiind cel al trecerii timpului, considerat nerezonabil din perspectiva jurisprudenţei CEDO, toate celelalte apărări invocate de contestatorii intimaţi fiind chestiuni de fond care excedează prezentei proceduri, chestiuni de altfel reiterate şi analizate cu prilejul examinării legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii prin încheierea definitivă anterior menţionată.

În speţă, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că şi la acest moment, raportat la stadiul procedurii judiciare reglementate de art. 5491 din C. proc. pen., complexitatea cauzei ce a determinat administrarea unui amplu probatoriu în faţa judecătorului de cameră preliminară al instanţei de fond în această procedură, dar şi raportat la natura infracţiunilor, respectiv cuantumul ridicat al presupusului produs infracţional ce face obiectul cauzei şi necesitatea de a asigura scopul pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii în cauză, în vederea confiscării speciale, ce constituie întocmai obiectul cauzei pendinte, se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, în privinţa măsurilor asigurătorii menţinute prin încheierea atacată, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în asigurarea confiscării speciale şi, recuperarea eventualului prejudiciu şi interesul personal al inculpaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.

În prezenta cauză, prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din data de 12.12.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ce face obiectul cauzei, printre altele, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti cu propunerea de confiscare specială în natură sau echivalent cu privire la produsul infracţional dobândit, printre alţii, de către inculpaţii:

- A. (până la concurenţa sumei de - 200.243.448,38 RON, din care 29.870.559,38 RON prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare şi 170.372.929 RON prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în situaţia în care Statul Român nu ar formula pretenţii civile);

- D. (până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare);

- C. (până la concurenţa sumei de 6.591.893 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare);

- G. (până la concurenţa sumei de 6.493.531,92 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracţiunii de delapidare)

- şi de către terţul F., F. (până la concurenţa sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând sume rezultate din comiterea infracţiunii de delapidare care au ajuns în conturile societăţii civile de avocaţi).

Prin această ordonanţă, de asemenea, având în vedere că s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti să se dispună confiscarea sumelor de bani anterior menţionate, reţinute de procuror, în cauză s-au menţinut măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor intimaţilor instituite iniţial în dosarul nr. x/2015, prin ordonanţele procurorului din datele de 05.07.2018 (cu privire la F., F. - filele x D.u.p.), 15.02.2018 (cu privire la A. - vol. 144 D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la G. - filele x D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la C., 30.01.2018 şi 31.01.2018 (cu privire la D. - filele x D.u.p.) - aceste măsuri fiind menţinute succesiv în cadrul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, şi, aşa cum s-a arătat, în final, menţinute şi prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, ce face obiectul prezentei cauze.

În esenţă, contestatorii intimaţi inculpaţi A., D., C. şi G. au fost cercetaţi, între altele, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală (intimatul A.) şi delapidare (toţi intimaţii), fapte cu privire la care s-a dispus, prin ordonanţa nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, clasarea cauzei, reţinându-se temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenirea prescripţiei răspunderii penale). Această soluţie a rămas definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală. S-a reţinut că presupusul produs infracţional obţinut de intimaţi, respectiv terţul F., F. prin faptele de mai sus este unul deosebit de ridicat, prezentul dosar fiind constituit ca urmare a sesizării judecătorului de cameră preliminară cu propunerea parchetului de a se dispune confiscarea specială, în natură sau echivalent, astfel cum s-a menţionat în dispozitivul ordonanţei.

În acord cu Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, Înalta Curte constată că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse cu privire la intimaţii contestatori C., G., A., D. şi F., F. şi deopotrivă apreciază că intervalul de timp scurs de la instituirea măsurilor asiguratorii şi până în prezent nu poate fi apreciat ca nerezonabil având în vedere durata procedurii şi complexitatea speţei, astfel că ingerinţa în dreptul de proprietate este proporţională cu cauza care a determinat-o, neconstituind o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, aceasta fiind justificată de interesul bunei desfăşurări a procesului penal.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi având în vedere exigenţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, atât cu ocazia luării măsurii asiguratorii a indisponibilizării bunurilor, cât şi cu ocazia menţinerii acestei măsuri, trebuie respectată proporţionalitatea între interesul general şi interesul persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru ca măsura, prin durata sa, şi prin scopul urmărit, să nu se transforme într-o sarcină excesivă, odată cu trecerea timpului, pentru persoana ale cărei bunuri sunt sechestrate (în acest sens, cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe, Hotărârea din anul 2008).

Orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes general legitim, şi nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea între ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asiguratorii, Curtea Europeană a stabilit că aceasta trebuie analizată în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse sechestrului (cauza Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, Hotărârea din 7 aprilie 2000; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2020), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, Hotărârea din 10 octombrie 2017), comportamentul autorităţilor, prin raportare la complexitatea cauzei şi al persoanei interesate (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe).

Rezultă, aşadar, că unul dintre criteriile care trebuie avut în vedere în verificarea măsurilor asiguratorii este acela al proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asiguratorii şi restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asiguratorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin acuzatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la luarea măsurilor şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care a s-a dispus sechestrul, ca decurgând din lege sau, ca fiind lăsat la aprecierea judecătorului.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menţionate la verificarea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte- Completul de doi judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al instanţei de fond, apreciază aşa cum s-a arătat anterior, că aceste temeiuri subzistă în continuare.

Astfel, raportat la circumstanţele cauzei, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că măsurile asigurătorii în discuţie satisfac în continuare exigenţele care au stat la baza dispunerii lor, respectiv exigenţele de necesitate (de altfel, în ceea ce îl priveşte pe contestatorul A. acestea decurg din lege, în raport cu infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în cauză, luarea măsurilor asigurătorii fiind obligatorie potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005) şi de proporţionalitate, prin raportare la valoarea estimată a sumelor ce fac obiectul sesizării de confiscare specială, în natură sau echivalent, din cauza pendinte.

Deşi durata acestora este una semnificativă, (măsurile fiind instituite de aproximativ 7 ani), aceasta nu este în sine suficientă pentru a conduce la concluzia că măsurile asiguratorii constituie o sarcină excesivă pentru contestatorii din prezenta cauză, presupusa activitatea infracţională reţinută prin ordonanţa prin care a fost sesizat judecătorul de camera preliminară al instanţei de fond prezentând o complexitate sporită, particularizată de numărul de persoanele implicate şi de natura şi gravitatea presupuselor infracţiuni cercetate (evaziune fiscală şi delapidare), astfel că, din perspectiva duratei rezonabile de desfăşurare a procedurilor judiciare, Înalta Curte constată că nu a fost depăşit un termen rezonabil relative la măsurile analizate.

Sub acest aspect, (critica comună a contestatorilor în raport de care s-a solicitat ridicarea măsurilor fiind raportată în esenţă la durata acestora, considerată excesivă), se constată că se menţin pe deplin cele reţinute prin încheierea definitivă a Înaltei Curţi, nr. 168/12.03.2025, prin care s-a arătat că, raportat la amploarea activităţii infracţionale investigate, cauza a avut şi are şi în actuala procedură o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal, nefiind însă singurul element care a condus la prelungirea menţinerii măsurilor asiguratorii pe durata de aproximativ 7 ani.

În ceea ce priveşte consistenţa şi ritmicitatea actelor efectuate în cauză pe durata măsurii asigurătorii, nu s-au înregistrat perioade de stagnare, iar cauza fiind complexă, presupune administrarea a numeroase probe, astfel că nu se poate reţine o inerţie a autorităţilor în faza urmăririi penale şi nici în desfăşurarea prezentei proceduri prevăzute de art. 5491 din C. proc. pen., motiv pentru care, la acest moment, nu se poate considera ca fiind depăşită o durată rezonabilă a măsurilor dispuse.

În concluzie, din perspectiva duratei rezonabile de desfăşurare a procedurilor judiciare sub măsura asiguratorie, Înalta Curte constată că nu a fost depăşit un termen rezonabil, iar C. proc. pen. nu stabileşte o anumită durată şi totodată, se apreciază că, până la acest moment procesual, nu a fost încălcat art. 1 la Protocol nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În principiu, măsura asiguratorie se menţine până la soluţionarea definitivă a cauzei penale dacă nu intervin elemente noi care să modifice caracterul necesar al măsurii dispuse, iar, în speţă, în raport cu argumentele expuse şi circumstanţele cauzei, se apreciază că restrângerea dreptului contestatorilor de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate îndeplineşte în continuare exigenţa de proporţionalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate, acela privind confiscarea specială, ce formează obiectul procedurii pendinte, neimpunându-se, cel puţin la acest moment procesual, ridicarea măsurilor aşa cum a solicitat în cauză apărarea contestatorilor.

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de apărarea contestatorilor relativ la starea de fapt, probatoriul administrat ori implicarea în presupusa activitate infracţională, (susţinându-se că bunurile nu au o provenienţă ilicită, nefiind dobândite prin săvârşirea infracţiunilor; că nu a fost stabilită o sumă în concret, ci doar o presupusă sumă; s-a făcut referire la raportul de expertiză, ale cărui concluzii precizează, în esenţă, că toate încasările F., F. au natura unor onorarii avocaţiale, neavând vreun caracter infracţional; s-a mai susţinut de către apărare că în suma pentru care s-a propus confiscarea specială intră sume care reprezintă taxe, TVA şi impozit pe venit care au fost plătite către stat; că sumele care fac obiectul cauzei reprezintă un onorariu legal, negociat şi acceptat de părţi, de asociaţi şi de reprezentanţii legali ai societăţii, care a fost plătit acesteia ca obligaţie contractuală, fără a exista o sustragere în sensul infracţiunii de delapidare, etc), Completul de doi judecători al Înaltei Curţi le apreciază neîntemeiate, întrucât aceste aspecte nu pot face obiectul cenzurii instanţei în actuala procedură.

Nemulţumirile contestatorilor în ceea ce priveşte modalitatea în care organul de urmărire penală a reţinut implicarea acestora în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul nr. x/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, prin prisma modalităţii de stabilire şi calcul a prejudiciului, a probatoriului administrat ori a circumstanţelor comiterii faptelor presupus săvârşite în speţă, nu pot fi primite în cauză în cadrul contestaţiilor de faţă, neafectând legalitatea măsurii în discuţie, aceste aspecte vizând împrejurări esenţialmente de fond, pot fi cenzurate exclusiv în limitele procedurii întemeiate pe dispoziţiile art. 5491 din C. proc. pen., iar nu în prezentul cadru procesual limitat, reglementat expres de art. 250 şi următoarele din C. proc. pen. vizând verificarea măsurilor asigurătorii.

Reaminteşte Completul de doi judecători al Înaltei Curţi că, în etapa examinării legalităţii menţinerii măsurilor asigurătorii, prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen., judecătorul nu este îndrituit să evalueze temeinicia acuzaţiei, implicarea/vinovăţia reţinută de procuror ori legalitatea sau concludenţa mijloacelor de probă administrate, astfel că nu pot fi primite criticile contestatorilor formulate în cuprinsul contestaţiilor cu referire la caracterul legal al sumelor ori provenienţa licită a bunurilor, etc., întrucât în această etapă se examinează exclusiv dacă măsura respectă condiţiile legale de luare, respectiv menţinere a măsurilor procesuale în discuţie, cum este cazul în speţă.

Or, aşa cum s-a arătat, în prezenta cauză, menţinerea măsurilor asigurătorii astfel cum au fost dispuse prin ordonanţele iniţiale emise în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, menţinute prin ordonanţa din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, ce face obiectul prezentei cauze şi de asemenea menţinute prin încheierea contestată în cauză, respectă în continuare exigenţele prevăzute de lege, având în vedere atât caracterul obligatoriu impus de art. 11 din Legea nr. 241/2005, cât şi faptul că, raportat la toate circumstanţele cauzei, măsura respectă deopotrivă exigenţele de proporţionalitate având în vedere prejudiciul estimat în speţă şi este rezonabilă raportat la particularităţile şi circumstanţele cauzei, măsurile fiind aşadar legale, neimpunându-se, cel puţin la acest moment procesual, ridicarea lor, aşa cum s-a solicitat în cauză de către contestatori.

Pentru aceste considerente, constatând încheierea atacată ca fiind legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii C., G., A., D. şi F., F. împotriva încheierii din data de 30.06.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

Faţă de soluţia dispusă, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii C., G., A., D. şi F., F. împotriva încheierii din data de 30.06.2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2025.