Alternative jurisdiction for judicial rehabilitation petitions under Article 529 of the Code of Criminal Procedure

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

Asupra cererii de reabilitare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată:

Prin sentinţa penală nr. 1213 din 30 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, s-au hotărât următoarele:

În baza disp. art. 174-175 lit. i) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) din C. pen., a fost condamnat A. la 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-76 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus prevenţia de la 18.09.2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei bare vopsite în galben şi a unei bare vopsite în verde.

În baza art. 191 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata a 2.500.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 RON onorariu avocat din oficiu, urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin decizia nr. 940 A din 09 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1213 din 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia pentru acesta de la 18.09.2022 la zi.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 1.200.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 RON onorariu avocat oficiu urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin decizia nr. 868 din 07 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2005, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din 09 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18 septembrie 2002 la 7 februarie 2005.

A fost obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 RON, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 RON, urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

La data de 22 august 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cererea de reabilitare formulată de petentul A..

Cauza a fost amânată succesiv la termenele din 17.09.2025 şi 15.10.2025, la acest din urmă termen de judecată fiind prorogată discutarea necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2025 a fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui, iar reprezentantul Ministerului Public admiterea excepţiei invocate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui, având în vedere competenţa alternativă prevăzută de dispoziţiile legale.

Procedând la verificarea propriei competenţe materiale şi după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază excepţia invocată din oficiu ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reglementând competenţa de soluţionare a reabilitării judecătoreşti, art. 529 din C. proc. pen., stabileşte că aceasta aparţine fie instanţei care a judecat, în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.

Aşadar, în materia cererii de reabilitare judecătorească, legiuitorul stabileşte o competenţă materială şi teritorială alternativă, însă, în ambele situaţii, aceasta se stabileşte în funcţie de instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea.

În acest context, se constată că instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care a fost condamnat petentul A. este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

Având în vedere că dispoziţiile art. 529 din C. proc. pen. prevăd o competenţă teritorială alternativă, iar domiciliul petentului se află în com. Hoceni, sat Deleni, judeţul Vaslui, dar şi solicitarea acestuia potrivit căreia judecata cererii să se desfăşoare în Vaslui, Înalta Curte constată că instanţa competentă este Tribunalul Vaslui, instanţă căreia i se va trimite spre judecare cererea de reabilitare formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1213 din data de 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin decizia nr. 868 din data de 07 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2005.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1213 din data de 30 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin decizia nr. 868 din data de 07 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2005, la Tribunalul Vaslui spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.