Criminal transfer of jurisdiction refused: personal disputes against prosecutor do not establish reasonable suspicion of judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A. în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12.08.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În motivarea cererii de strămutare, petentul a arătat, în esenţă, faptul că este incident cazul de strămutare prevăzut de art. 71 din C. proc. pen., respectiv există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

Astfel, a susţinut că există relaţii foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., şi judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Ploieşti.

A mai arătat că după depunerea cererii de redeschidere a urmăririi penale, intimatul A. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti eliberarea de fotocopii de pe actele dosarului penal nr. x/2024, însă cererea i-a fost refuzată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

La data de 07.07.2025, cererea a fost reiterată, iar la data de 01.08.2025, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând efectuarea de verificări în legătură cu refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti de a răspunde solicitărilor de eliberarea fotocopiilor din dosarul de urmărire penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a comunicat petentului prin adresa nr. x/2025 din 08.08.2025 că sesizarea adresată a fost transmisă pentru "analiză şi măsuri legale Inspecţiei Judiciare".

În susţinerea cererii de strămutare, petentul a mai făcut trimitere şi la jurisprudenţa CEDO referitoare la conceptul de imparţialitate a judecătorilor.

După înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind acordat termen de judecată la data de 17.09.2025.

Prin informaţiile înaintate de Curtea de Apel Ploieşti la data de 02.09.2025 s-a arătat, în esenţă, faptul că dosarul nr. x/2025, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect sesizarea nr. 800/II/6/2025 din 28 mai 2025, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind confirmarea ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale cu acelaşi număr, intimat fiind A..

În cadrul informaţiilor a fost prezentat parcursul dosarului la fiecare termen de judecată.

Totodată, s-a apreciat că motivele invocate reprezintă simple supoziţii şi nu există date în raport de care să se poată aprecia că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori că ar exista vreo ingerinţă sau vreo imixtiune în justa şi legala soluţionare a cauzei. S-a apreciat că la Curtea de Apel Ploieşti sunt îndeplinite toate condiţiile pentru soluţionarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor incidente în materie şi a principiilor privind dreptul la apărare şi judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, din informaţiile înaintate de Curtea de Apel Ploieşti rezultă faptul că au fost efectuate încunoştinţările către părţi, ataşându-se prezentei informări şi dovada de comunicare a acestora, conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen.

Cauza a fost amânată succesiv la termenele din 17 septembrie 2025 şi 15 octombrie 2025, faţă de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluţionarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgenţa, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2025 s-a acordat cuvântul în dezbateri asupra cererii de strămutare, concluziile formulate fiind redate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

În situaţia în care judecarea unei cauze penale nu se poate realiza în bune condiţii la o anumită instanţă, din anumite motive expres prevăzute de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării cauzei la o altă instanţă.

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În continuare, în ceea ce priveşte titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 72 alin. (1) din C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror. Având în vedere că în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare petentul are calitatea de intimat este îndeplinită această condiţie.

De asemenea, se constată că au fost respectate şi exigenţele dispoziţiilor art. 73 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., în sensul că părţile din cauză au fost încunoştinţate cu privire la termenul acordat în vederea soluţionării cererii de strămutare, dar şi cu privire la posibilitatea de a trimite memorii şi de a se prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii de strămutare.

Ca motiv de strămutare, petentul a invocat cazul vizând existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, întrucât ar exista relaţii foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., şi judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Ploieşti.

Instituţia strămutării reprezintă un remediu procesual prin care se asigură buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Cu referire la termenul "suspiciune rezonabilă", în ceea ce priveşte strămutarea, Înalta Curte reţine că prin acesta se înţelege existenţa unor date sau informaţii de natură să convingă un observator obiectiv şi nepărtinitor că imparţialitatea tuturor judecătorilor unei instanţe este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

În ceea ce priveşte noţiunea de imparţialitate, Înalta Curte reţine că principiul imparţialităţii justiţiei derivă din principiului legalităţii şi presupune ca organele judiciare să fie neutre, obiective şi caracterizate de "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute", astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în analiza conceptului de imparţialitate (Cauza Piersack ct. Belgiei). În acest sens, s-a statuat că imparţialitatea este necesar a fi analizată atât din punct de vedere subiectiv (luându-se în considerare interesele sau convingerile personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză), dar şi din punct de vedere obiectiv (atunci când se stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere).

Totodată, trebuie precizat că motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Examinând argumentele petentului în raport cu aceste consideraţiuni teoretice şi faptice, se constată că motivele invocate prin cererea de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la secţia penală a Curţii de Apel Ploieşti ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor. Nu au fost invocate şi nici identificate date sau informaţii din care să rezulte încălcarea dreptului la un proces echitabil sau că judecata nu ar fi realizată de o instanţă independentă şi imparţială.

În esenţă, motivul invocat de petent constă în aceea că ar exista relaţii foarte apropiate între semnatarul cererii de redeschidere a urmăririi penale, procuror general B., şi judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Ploieşti, aspecte ce nu se circumscriu dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen., în lipsa unor argumente sau probe solide, care să susţină afirmaţiile petentului.

Or, Înalta Curte observă că în motivarea cererii de strămutare, petentul face referire la refuzul procurorului general de eliberare de fotocopii de pe actele din dosarul de urmărire penală (în care a infirmat ordonanţa de clasare şi a solicitat confirmarea redeschiderii urmăririi penale) şi la sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fost înaintată Inspecţiei Judiciare "pentru analiză şi măsuri legale", însă aceste argumente nu pot afecta în mod obiectiv imparţialitatea corpului de magistraţi din cadrul curţii de apel şi nu pot genera lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cadrul instanţei pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutarea se solicită.

Pe de altă parte existenţa unei sesizări asupra procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nu poate conduce de plano la dovedirea aspectelor evocate şi nici nu radiază asupra corpului de judecători din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Cu alte cuvinte, Înalta Curte observă că în realitate nemulţumirea petentului se înscrie în raport cu magistratul procuror care a infirmat soluţia de clasare şi a solicitat confirmarea redeschiderii urmăririi penale, şi nu în raport cu judecătorii Curţii de Apel Ploieşti. Or, potrivit art. 71 din C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei se dispune atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice, şi nu a procurorilor.

Înalta Curte constată că nici argumentele expuse oral de apărarea petentului cu ocazia dezbaterilor, în sensul că tatăl acestuia a avut calitatea de procuror-inspector în cadrul Parchetului General şi judecător în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a interacţionat cu actualul procuror general al Curţii de Apel Ploieşti, existând între cei doi inclusiv litigii civile, nu se circumscriu dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen. şi nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei, reprezentând simple afirmaţii ale petentului.

Înalta Curte constată că, în esenţă, petentul este nemulţumit de soluţia pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în contextul exercitării atribuţiilor de control operativ curent, însă acest aspect nu poate fi cenzurat în această procedură.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.