Cassation inadmissibility in DUI conviction challenging scientific proof of alcohol concentration and evidentiary sufficiency

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1780 din data de 1.08.2024, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât nu există probe că acesta a săvârşit infracţiunea ce a făcut obiectul acţiunii penale.

Prin decizia penală nr. 303 din 08.04.2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 1780/2024 din 01.08.2024, pronunţate de Judecătoria Iaşi, pe care a desfiinţat-o, în integralitate şi rejudecând:

În temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În temeiul art. 91 din C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 din C. pen.

În condiţiile art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Exploatare Patrimoniu - Stadionul Emil Alexandrescu sau în cadrul Consiliului Local Iaşi - Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, pe o perioadă de 60 de zile, iar în temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 303 din 08.04.2025, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a invocat faptul că lipseşte condiţia de tipicitate obiectivă constând în îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice întrucât în cauză, a existat o singură probă biologică, ceea ce a condus la imposibilitatea efectuării unui calcul retroactiv al alcoolemiei de la momentul depistării în trafic.

Inculpatul a considerat că soluţia de condamnare nu s-a întemeiat pe o probă ştiinţifică, calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală, contrar considerentelor Deciziei nr. 57/2023 a Înaltei Curţi.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula; iar potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanţele de fond şi apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.

Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie.

Înalta Curte constată că cererea de recus în casaţie se întemeiază pe aspectele reţinute de instanţa supremă în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, prin Decizia nr. 57 din 18 septembrie 2023 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1035 din 14 noiembrie 2023) cu privire la îndeplinirea condiţiei de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 336 din C. pen. prin stabilirea alcoolemiei printr-o probă ştiinţifică.

Înalta Curte a reţinut că "modalitatea în care se stabileşte îmbibaţia alcoolică nu este un element de tipicitate al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, dar condiţia ca îmbibaţia alcoolică să fie "de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" este o astfel de condiţie, pentru că fără depăşirea acestei limite se poate reţine doar o contravenţie, nu o infracţiune. Existenţa sau inexistenţa acestei condiţii de tipicitate nu poate fi stabilită decât printr-o probă ştiinţifică (un calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală), şi nu cu ajutorul altor mijloace probatorii. Acesta este motivul pentru care există obligativitatea recoltării mostrelor biologice în cazul depistării în trafic a unui conducător auto care are o concentraţie de peste 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (echivalentul a 0,80 g/l alcool pur în sânge), iar valoarea obţinută cu aparatul etilotest nu este aptă din punct de vedere probatoriu să conducă la stabilirea existenţei unei infracţiuni."

Se constată, din considerentele deciziei atacate, că inculpatul a fost de acord cu recoltarea mostrelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă fiind condus la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sf. Spiridon, i s-a prelevat doar o probă biologică de sânge, deoarece a refuzat semnarea procesului-verbal de recoltare, iar în acest context, medicul a refuzat prelevarea celei de-a doua probe.

De asemenea, se constată, din considerentele deciziei atacate, că instanţa de apel a apreciat că materialul probator atestă fără dubiu că inculpatul A. a comis infracţiunea de care este acuzat, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.. Instanţa a evaluat, valoarea alcoolemiei indicată de prima probă recolatată la un moment foarte apropiat depistării în trafic a inculpatului, după cca 35 de minute, buletinul de analiză toxicologică menţionat şi din cele constatate şi consemnate de medic cu ocazia examenului clinic, precum şi procesul-verbal încheiat de lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi - Biroul Rutier, care au constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică.

Conform cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte constată că aspectele invocte excedează situaţiei în care instanţa poate constata că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală, întrucât vizează reexaminarea probatoriului administrat.

Din situaţia de fapt, stabilită de instanţa de apel în urma aprecierii probelor administrate în cursul procesului penal, rezultă, clar şi direct, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., curtea de apel având în vedere alcoolemia inculpatului de la momentul conducerii autovehiculului, alcoolemie peste limita legală, fapta astfel descrisă fiind subsumată normei de incriminare reţinute ca acuzaţie.

Împrejurarea învederată de recurent, respectiv suficienţa probelor (faptul că valoarea alcoolemiei nu este susţinută din punct de vedere probator), excedează examenului ce poate fi efectuat de instanţa învestită cu judecarea recursului în casaţie, Înalta Curte limitându-se a constata că fapta, în modalitatea în care a fost reţinută de către instanţa de apel întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În realitate, recurentul solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel. Or, situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel nu poate fi modificată, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat anterior, recursul în casaţie nu presupune o devoluare integrală (respectiv o examinare a cauzei sub toate aspectele, ci permite numai un control al legalităţii în limitele certe ale cazurilor reglementate).

Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate. În esenţă, inculpatul invocă propria turpitudine (conform situaţiei de fapt, reţinute cu caracter definitiv, a refuzat a i se preleva doua probă, biologică de sânge, respectiv a refuzat semnarea procesului-verbal de recoltare, iar în acest context, medicul a refuzat prelevarea celei de-a doua probe), pentru a susţine lipsa îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii în contextul imposibilităţii unui calcul retroactiv al alcoolemiei prin expertiză medico-legală, ce nu s-a putut efectuat din lipsa celei de-a doua probe biologice.

Considerentele obligatorii ale deciziei pronunţate de instanţa supremă în unificarea practicii, deşi reale şi obligatorii, nu sunt incidente în cauza de faţă în condiţiile unei imposibilităţi obiective de a realiza, prin expertiză, calculul retroactiv.

Rolul activ şi respectarea garanţiilor procesuale au condus instanţele la decelarea manierei riguroase, fundamentată probator, pentru stabilirea alcoolemiei. Maniera determinării alcoolemiei de către instanţele învestite, explicitată în considerente, raportată la prima probă prelevată la interval scurt de la momentul opririi în trafic (în condiţiile refuzului recoltării probei a doua), este pertinentă, utilă şi eficientă demersului.

Faţă de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu în mod real cazului de casare invocat, drept pentru care instanţa urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 303 din 08 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 303 din 08 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - B.

15/11/2021

Cerere

C. 06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - D.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - D.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - D.

10/05/2022

Cerere de apel

Procuror - DNA SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ

13/05/2022

Cerere

Inculpat - B.

16/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - E., Inculpat - B.

25/01/2023

Cerere

Apelant - D.

27/01/2023

Cerere av. F. pentru D.

10/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - E., Apelant - B.

13/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - D.

14/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - E., Apelant - B.

16/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - D.

03/05/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

05/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Recurent - B.

08/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Avocat - F.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2025.