Inadmissible cassation against criminal conviction due to expired appeal deadline despite subsequent unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 401 din 25 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 395 din C. proc. pen., s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către inculpatul A..

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

1. pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adaugat sporul fix şi obligatoriu, de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel că inculpatul A. urmează a executa pedeapsa principală rezultată, de 4 ani închisoare, în stare de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) şi alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzute de art. 348 C. pen.

În temeiul art. 19, art. 25 alin. (1) şi art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată în procesul penal şi a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă S.C. B. S.R.L. a sumei de 25.000 de euro (echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii), cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desfiinţat înscrisurile denumite "C." şi "D.", traduse în limba română cu denumirea de "Acord de Consultare" şi "Acord de Împrumut" .

Împotriva sentinţei penale nr. 401 din 25 martie 2020, pronunţate de Judecătoria Oradea a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 182/A din 19 martie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinţei penale nr. 401/2020 din data de 25.03.2020, pronunţate de Judecătoria Oradea, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în rejudecare:

A înlăturat prevederile art. 38 alin. (1), (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitate, după cum urmează: pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., pe care a menţinut-o; pedeapsa 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., pe care a menţinut-o; a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, în pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicate alături de pedeapsa principală, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pe care le-a menţinut şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicate alături de pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., pe care le menţine.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatului A. cu privire la infracţiunea de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prevăzute de art. 348 C. pen.

În baza art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat sporul fix şi obligatoriu, de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, astfel că inculpatul A. urmează a executa pedeapsa principală rezultată, de 4 ani şi 2 luni închisoare, în stare de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

În susţinerea recursului în casaţie a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale şi a precizat că se află în termenul de a formula calea de atac întrucât decizia Curţii Constituţionale îl repune în termen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 ce se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

Dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen. impun ca recursul în casaţie să fie formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Înalta Curte constată că decizia nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a dispus condamnarea, a fost comunicată inculpatului A. la data de 29.03.2021, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la 07.05.2025, cu încălcarea dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa deciziei instanţei de control constituţional instanţa de recurs aminteşte că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Costituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Prin Decizia nr. 685/2018 (pronunţată cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Î.C.C.J. - Parlamentul României), Curtea a atestat:

"(...) că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, (...), atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare." (paragraful 198)

De asemenea, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional, răstoarnă o prezumţie de natură normativă primară, se aplică pentru viitor şi are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 27).

În interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţa constituţională a statuat că, decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret. Aşadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 23).

O decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes. În privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea a reţinut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 24).

Sintetizând, se reţine că deciziile pronunţate de instanţa de control constituţional produc efecte:

- pentru viitor, respectiv litigiilor declanşate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (facta futura);

- situaţiilor juridice pe rol (pendinte);

- situaţiilor definitive, dacă nu au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac.

Ca urmare, Deciziile Curţii Constituţionale nu pot produce efecte în cauzele definitiv soluţionate (facta praeterita), respectiv în cauzele soluţionate definitiv până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale ori în care au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac).

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 19 martie 2021, astfel că viciul de neconstituţionalitate constatatat de jurisdicţia constituţională nu are efect asupra situaţiei juridice a recurentului.

Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs reţine că pronunţarea Deciziei nr. 50/2025 de către instanţa de contencios constituţional nu repune inculpatul în termenul de recurs în casaţie, astfel că va respinge, ca inadmisibilă, cale sa extraordinară de atac, formulată împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 182/A din 19 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - E.

15/11/2021

Cerere

F. 06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - G.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - G.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - G.

10/05/2022

Cerere de apel

Procuror - DNA SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ

13/05/2022

Cerere

Inculpat - E.

16/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - H., Inculpat - E.

25/01/2023

Cerere

Apelant - G.

27/01/2023

Cerere av. I. pentru G.

10/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - H., Apelant - E.

13/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - G.

14/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - H., Apelant - E.

16/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - G.

03/05/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

05/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Recurent - E.

08/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Avocat - I.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2025.