Human Trafficking Cassation Barred: Constitutional Unconstitutionality Ruling Does Not Revive Expired Extraordinary Appeal Deadline

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1225 din 19.07.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a dispus cu privire la inculpatul A.:

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 367 alin. (1) din C. pen., condamnarea sa la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Conform art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 367 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Conform art. 404 alin. (5) din C. pen., s-au aplicat pedepse accesorii în acelaşi conţinut.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Conform art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. şi pedepse accesorii în acelaşi conţinut.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Conform art. 404 alin. (5) din C. pen., persoana condamnata este lipsită pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată, de exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a),b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de doi ani, inculpatul A. având de executat o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de 66 alin. (1) lit. a),b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) lit. (a) din C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate, de 8 ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv de la 23.03.2010 la 21.04.2010.

Împotriva sentinţei penale nr. 1225 din 19.07.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a formulat apel, printre alţii, inculpatul A..

Prin decizia nr. 481/A din data de 02.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi inculpatul A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi a repus în individualitatea lor elementele componente.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal, faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu excluderea activităţii infracţionale reţinute în ceea ce le priveşte pe persoanele vătămate B., C., D., E., F., G.)

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. coroborat cu art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (5) din C. pen., persoana condamnată este lipsită pe durata executării pedepsei închisorii, respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată executată, de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c)- dreptul de a desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate - C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cu excluderea activităţii infracţionale reţinute în ceea ce le priveşte pe persoanele vătămate H., I., J.).

Împotriva deciziei penale nr. 481/A din data de 02.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. a formulat recurs în casaţie invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale.

Inculpatul a susţinut că, potrivit art. 453 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., în forma în vigoare în anul 2021, nu era permisă revizuirea hotărârii dacă nu fusese exercitat recursul în casaţie. A menţionat că această prevedere a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 50/2025.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 435 din C. proc. pen. impun ca recursul în casaţie să fie formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Înalta Curte constată că decizia nr. 481/A din data de 02.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a dispus condamnarea, a fost comunicată inculpatului A. la data de 24.06.2021, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la 06.05.2025, cu încălcarea dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa deciziei instanţei de control constituţional instanţa de recurs aminteşte că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Costituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Prin Decizia nr. 685/2018 (pronunţată cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Î.C.C.J. - Parlamentul României), Curtea a atestat:

"(...) că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, (...), atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare." (paragraful 198)

De asemenea, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional, răstoarnă o prezumţie de natură normativă primară, se aplică pentru viitor şi are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 27).

În interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţa constituţională a statuat că, decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret. Aşadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 23).

O decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes. În privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea a reţinut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 24).

Sintetizând, se reţine că deciziile pronunţate de instanţa de control constituţional produc efecte:

- pentru viitor, respectiv litigiilor declanşate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (facta futura);

- situaţiilor juridice pe rol (pendinte);

- situaţiilor definitive dacă nu au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac.

Ca urmare, Deciziile Curţii Constituţionale nu pot produce efecte în cauzele definitiv soluţionate (facta praeterita), respectiv în cauzele soluţionate definitiv până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale ori în care au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac).

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 02 aprilie 2021, astfel că viciul de neconstituţionalitate constatatat de jurisdicţia constituţională nu are efect asupra situaţiei juridice a recurentului.

Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs reţine că pronunţarea deciziei nr. 50/2025 de către instanţa de contencios constituţional nu repune inculpatul în termenul de recurs în casaţie, sens în care urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 481/A din 02 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 481/A din 02 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - K.

15/11/2021

Cerere

L. 06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - M.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - M.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - M.

10/05/2022

Cerere de apel

Procuror - DNA SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ

13/05/2022

Cerere

Inculpat - K.

16/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - N., Inculpat - K.

25/01/2023

Cerere

Apelant - M.

27/01/2023

Cerere av. O. pentru M.

10/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - N., Apelant - K.

13/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - M.

14/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - N., Apelant - K.

16/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - M.

03/05/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

05/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Recurent - K.

08/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Avocat - O.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2025.