Annulment appeal barred as inadmissible where a prior appeal against the same ruling had already been resolved.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 83 din data de 11 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Harghita s-a dispus:

În baza dispoziţiilor art. 195 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), m) din C. pen., i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat respectiv de a se afla în incinta, pe terasa sau în alte dependinţe/anexe ale localului "S.C. B. S.R.L.", situat în com. Lupeni, sat Lupeni nr. 493, jud. Harghita, pe o perioadă de 5 ani, pedepse complementare care se execută conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 65 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b), m) din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedepse accesorii, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat respectiv de a se afla în incinta, pe terasa sau în alte dependinţe/anexe ale localului "S.C. B. S.R.L.", situat în com. Lupeni, sat Lupeni nr. 493, jud. Harghita, pedepse accesorii care se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul dispoziţiilor art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), (2), (4) şi 5 din C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1391 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi alăturată acţiunii penale de părţile civile C., D. şi E., respectiv s-a admis acţiunea civilă, astfel cum a fost formulată şi alăturată acţiunii penale de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul A. la plata unor despăgubiri civile: 6720 RON reprezentând daune materiale, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc; 25.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă C.; 25.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă D.; 25.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă E..

A luat act că persoana vătămată Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat. la art. 397 alin. (2), (3), (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 249 şi cu aplic. art. 2502 din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 14.07.2020 emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, până la concurenţa sumei de 75.000 euro, în vederea garantării executării obligaţiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre în sarcina inculpatului A. şi în beneficiul părţilor civile C., D. şi E., asupra următoarelor bunuri: casa de locuit având o valoare impozabilă de 88.149 RON; anexă gospodărească având o valoare de impozitare de 3696 RON; teren extravilan (categoria de folosinţă "fâneaţă") având suprafaţă de 66500 mp; teren extravilan (categoria de folosinţă "păşune"), având suprafaţă de 13.500 mp; teren extravilan (categoria de folosinţă " pădure"), având suprafaţă de 10.000 mp.

Prin decizia penală nr. 187/A din 18 aprilie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 83/11.11.2022, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care a desfiinţat-o, în parte şi a rejudecat cauza în limitele de mai jos:

În baza art. 1371 alin. (1) C. civ., a reţinut în sarcina victimei un procent de culpă de 10% la producerea prejudiciului şi în consecinţă a diminuat daunele acordate părţilor civile după cum urmează:

- daunele materiale acordate Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc de la suma de 6720 RON, la suma de 6048 RON;

- daunele morale acordate părţii civile C. de la suma de 25.000 euro, la suma de 22.500 euro;

- daunele morale acordate părţii civile D. de la suma de 25.000 euro, la suma de 22.500 euro;

- daunele morale acordate părţii civile E. de la suma de 25.000 euro, la suma de 22.500 euro.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 187/A din 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. apreciind că se află în termenul de declarare a recursului în casaţie întrucât cererea a fost introdusă în termenul de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 50/2025 pronunţate de Curtea Constituţională.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat (art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.).

Înalta Curte constată că inculpatul A. a utilizat anterior calea extraordinară a recursului în casaţie împotriva deciziei nr. 187/A din 18 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, aceasta fiind soluţionată prin încheierea nr. 454/RC din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Instanţa de recurs aminteşte că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

În ceea ce priveşte incidenţa acestei decizii, instanţa de recurs aminteşte următoarele:

Prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituţională.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Costituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Prin Decizia nr. 685/2018 (pronunţată cu privire la conflictul juridic de natură constituţională între Î.C.C.J. - Parlamentul României), Curtea a atestat:

"(...) că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, (...), atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare." (paragraful 198)

De asemenea, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional, răstoarnă o prezumţie de natură normativă primară, se aplică pentru viitor şi are efecte distincte de nulitate, care, la rândul său, are un regim juridic specific în materie civilă, penală sau administrativă (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 27).

În interpretarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, instanţa constituţională a statuat că, decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura, însă, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret. Aşadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 23).

O decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes. În privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea a reţinut că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut. (Decizia nr. 392 din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea Constituţională, paragraf 24).

Sintetizând, se reţine că deciziile pronunţate de instanţa de control constituţional produc efecte:

- pentru viitor, respectiv litigiilor declanşate ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (facta futura);

- situaţiilor juridice pe rol (pendinte);

- situaţiilor definitive dacă nu au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac.

Ca urmare, Deciziile Curţii Constituţionale nu pot produce efecte în cauzele definitiv soluţionate (facta praeterita), respectiv în cauzele soluţionate definitiv până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale ori în care au expirat termenele de declarare a căilor extraordinare de atac).

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025, iar decizia penală recurată a rămas definitivă la data de 18 aprilie 2024, astfel că viciul de neconstituţionalitate constatatat de jurisdicţia constituţională nu are efect asupra situaţiei juridice a recurentului.

Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs reţine că pronunţarea Deciziei nr. 50/2025 de către instanţa de contencios constituţional nu repune inculpatul în termenul de recurs în casaţie, sens în care urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 187/A din 18 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 187/A din 18 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Dată

Tip

Sursă

01/07/2020

Rechizitoriu

DNA Bacău

06/08/2020

Cerere

Inculpat - F.

15/11/2021

Cerere

G. 06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - H.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - H.

06/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - H.

10/05/2022

Cerere de apel

Procuror - DNA SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ

13/05/2022

Cerere

Inculpat - F.

16/05/2022

Cerere de apel

Inculpat - I., Inculpat - F.

25/01/2023

Cerere

Apelant - H.

27/01/2023

Cerere av. J. pentru H.

10/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - I., Apelant - F.

13/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - H.

14/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - I., Apelant - F.

16/02/2023

Cerere de recurs

Apelant - H.

03/05/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

05/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Recurent - F.

08/05/2023

Cerere acces la dosar electronic

Avocat - J.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2025.