Cassation appeal against dismissal of civil claim in theft case declared inadmissible for improper re-evaluation of facts

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 20/27.01.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2023 Judecătoria Oraviţa în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa amenzii în cuantum de 9000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de furt, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 231 alin. (1) C. pen.. În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen., inculpatei i s-a atras atenţia că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 24 şi 25 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C., prin succesorul său A., şi s-a dispus obligarea inculpatei la plata de despăgubiri, după cum urmează: - 8500 de euro şi 3000 de RON reprezentând daune materiale; - 5000 de RON daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) raportat la art. 249 alin. (3) şi (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea nr. 26 din data de 13.06.2023 de Judecătoria Oraviţa, în dosar nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 107/C din 12.10.2023, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpată la plata către stat a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 RON pentru faza urmăririi penale. În temeiul art. raportat la art. 276 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 3.000 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare făcute de partea civilă, constând în onorariul avocaţial, conform chitanţei nr. x din data de 12.06.2023.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că inculpata B. în perioada 2021-19.10.2022, a sustras mai multe sume de bani din domiciliul concubinului său, cu scopul de a şi le însuşi, precum şi că la data de 19.10.2022 i-a sustras concubinului său, persoana vătămată C., suma de 250 de euro, dintr-o cutie metalică, aflată într-un cuptor din şopron.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpata B., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 20.02.2025.

Prin decizia penală nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata B. împotriva sentinţei penale nr. 20/27.01.2025 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2023.

S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:

S-a redus de la 9000 RON la 6000 (şasemii) RON, echivalentul a 200 zile-amendă a 30 RON/zi, amenda penală aplicată inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. raportat la art. 231 C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 24 şi 25 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată C., continuată de moştenitorul A..

În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus prin încheierea nr. 26/13.06.2023 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 107/C/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a fost comunicată, printre alţii, către partea civilă A. la data de 17.04.2025.

Pentru partea civilă termenul s-a împlinit la data de 19.05.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a declarat recurs în casaţie partea civilă A. la data de 07.05.2025.

Cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la data de 16.05.2025 şi inculpatei B. la data de 16.05.2025.

La data de 30.06.2025 au fost depuse concluzii scrise de către inculpata B. şi a solicitat respingerea recursului în casaţie ca fiind nelegal şi nefondat, precum şi respingerea tuturor motivelor invocate, ca fiind netemeinice şi nelegale, menţinerea în tot a deciziei penale nr. 298/A/2025, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2023,

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, partea civilă A. a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea hotărârii şi în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) si alin. (2) teza finala din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., rejudecarea laturii penale şi a laturii civile de către Curtea de Apel Timişoara.

A susţinut, pe de o parte, că în rechizitoriu nu s-a indicat valoarea prejudiciului, cuantumul sumelor ce ar fi fost sustrase de inculpata B., iar pe de altă parte, că prima instanţă a reţinut vinovăţia acesteia în sustragerea doar a sumei de 250 de euro şi cu toate acestea, în latura civilă a cauzei, prima instanţă a apreciat că se impune obligarea inculpatei la plata sumelor de 8.500 euro şi 3.000 RON, cu titlu de prejudiciu material.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fără a solicita reanalizarea probatoriului administrat în cauză, luând în calcul întocmai descrierea faptei reţinute prin decizia recurată, a solicitat să se observe că fapta de furt, pusă în sarcina inculpatei, a fost analizată în mod eronat, fiindu-i acordata o altă încadrare decât cea care se impunea, iar o astfel de abordare este contrară jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că omisiunea reţinerii caracterului continuat al infracţiunii atrage incidenţa cazului de casare.

Din probatoriul administrat şi analizat pe larg, Judecătoria Oraviţa a reţinut faptul că derularea infracţiunii de furt a avut loc pe o durata mai mare de timp, inculpata sustrăgând în mod repetat sume de bani, care au totalizat 8500 de euro si 3000 de RON. În niciun moment raţionamentul instanţei de fond nu concluzionează ca inculpata ar fi sustras toata suma într-o singura acţiune de furt. Or, în atare situaţie, se impunea ca atât trimiterea în judecată cât şi judecata efectivă sa aibă loc sub încadrarea prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu raportare la art. 231 alin. (1) din C. pen. şi raportare la art. 35 alin. (1) din C. pen. dispoziţiile referitoare la infracţiunea continuată.

Curtea de Apel a menţinut încadrarea iniţială şi s-a rezumat la a afirma că nu poate agrava situaţia inculpatei în propria cale de atac, deşi prin reţinerea disp. art. 35 alin. (1) din C. pen., infracţiune continuată, inculpatei nu i s-ar fi schimbat limitele de pedeapsă sau alte elemente componente ale pedepsei de maniera de a i se agrava situaţia.

Concluzionând, a apreciat că latura penală a cauzei are o influenţă directă asupra acţiunii civile, care a fost respinsă de către curtea de apel şi astfel, admiterea recursului în casaţie devine esenţială pentru restabilirea echilibrului procesual şi pentru garantarea reparării prejudiciului în mod complet.

În situaţia în care raţionamentul aplicat laturii penale ar fi fost unul corect, a apreciat că modalitatea de soluţionare a laturii civile aleasă de către instanţa fondului ar fi fost păstrată, inculpata fiind obligată atât la plata daunelor materiale în integralitatea lor, cât şi la plata daunelor morale, aşa cum au fost admise în primă instanţă.

A mai susţinut că este nevoit să apeleze la aceasta cale de atac extraordinară, invocând erori în latura penală a cauzei, ce pot fi remediate doar prin casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare de către instanţa de apel, aceste erori având o directa influenţă asupra modului de soluţionare a acţiunii civile în cauză, forma actuală de soluţionare a laturii penale de către curtea de apel a adus acestuia prejudicii în latură civilă, cuantumul despăgubirilor civile fiind redus la extrem.

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de partea civilă A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionat numele şi prenumele părţii civile, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorului ales, avocat D. .

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte notează prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.

Recursul în casaţie declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie. Motivele invocate privind latura penală, reanalizarea probatoriului, schimbarea încadrării juridice şi modul de soluţionare a laturii civile, excedează competenţei funcţionale, instanţa de recurs neavând abilitatea de a proceda la reaprecierea acestora.

Solicitarea de reapreciere a probatoriului administrat, cu consecinţa schimbării situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, înlăturarea probelor şi reaprecierea acestora este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, în condiţiile în care presupune un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu pot fi cenzurate, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar,

Referitor la încadrarea juridică, se reţine că aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută ori menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs neavând posibilitatea de a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor. Operaţiunea schimbării încadrării juridice, în cazul soluţiei definitive a acţiunii penale, este inadmisibilă, deoarece atacă elemente intrate în puterea lucrului judecat, elemente a căror reevaluare excedează devoluţiunii recursului în casaţie.

În ceea ce priveşte criticile recurentului cu privire la modul de soluţionare a laturii civile, se constată că este supusă analizei instanţei de recurs temeinicia hotărârilor instanţelor de fond şi apel, Înalta Curte nefiind abilitată, în acest cadru procesual, să reaprecieze asupra întinderii şi suficienţei despăgubirilor acordate ori a criteriilor evaluate sub acest aspect.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare invocat prev de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată partea civilă A. împotriva deciziei penale nr. 298/A din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-parte civilă la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.