Cassation inadmissibility due to expiration of appeal deadline and failure to reinstate time limit for challenging statute of limitations calculation

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61/PI din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 s-au hotărât, printre altele, următoarele:

1). În baza 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în modalitatea sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prin încheierea din 18.02.2020 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheierea din 18.02.2020, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de deţinere.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., respectiv a sechestrului asigurător asupra sumei de 7.000 euro consemnată de inculpatul A. la data de 18.02.2019 la B. - Unitatea nr. 11 Timişoara, reprezentând echivalentul sechestrului din dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, suma de 7.000 euro fiind consemnată pe seama şi la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara, instituit prin încheierea pronunţată de Curtea de apel Timişoara în data de 03.12.2019, în dosar nr. x/2018.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în ceea ce-l priveşte, printre alţii, pe inculpatul A. prin ordonanţa cu nr. 87/P/20I5 din data de 21.06.2016 şi procesele-verbale de instituire a sechestrului, toate din data de 21.06.2016 prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, asupra sumelor de bani ridicate de la inculpaţi şi consemnate la B. Timişoara, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, printre care şi asupra sumei de 2100 euro ridicată de la inculpatul A..

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. şi art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea, printre altele, a sumei de 7.000 euro echivalentul în RON pretinsă şi primită de inculpatul A.; a sumei de 2.000 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit de la inculpatul C. pentru contabil, cât şi a sumei de 500 euro - echivalentul în RON pe care inculpatul A. i-a primit cu titlu de mită de la inculpatul C. pentru un traducător, sume ce reprezintă folosul obţinut de către inculpaţi ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de corupţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 106/A din 13 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi, printre alţii, inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Cu privire la inculpatul A., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată numai sub aspectul:

- reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

- greşitei individualizări a pedepselor aplicate;

- greşita condamnare a inculpatului A. pentru două infracţiuni de dare de mită;

- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

- cuantumul pedepsei de executat ca efect al înlăturării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.;

- cuantumul pedepsei finale rezultante de executat.

Rejudecând, printre altele, instanţa de apel:

I). A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de deţinere, aplicată inculpatului A. şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- 2 (doi) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în iulie 2015);

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante;

- 4 (patru) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în ianuarie 2014);

- 2 (două) luni închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante (faptă săvârşită în ianuarie 2014), a fost înlăturat sporul de 1 an şi şase luni.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în perioada 2013-2016);

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în ianuarie 2014);

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă săvârşită în anul 2014);

A fost înlăturat beneficiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca efect al înlăturării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, de la 1 an şi 6 luni la 3 ani închisoare în regim de detenţie.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este închisoarea în cuantum de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv profesia de avocat, şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.

Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., şi inculpatul A., întemeiată pe cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 836/RC din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 106/A din 13.03.2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021.

S-a casat, în parte, decizia recurată, printre alţii, în privinţa inculpatului A. numai în ceea ce priveşte încetarea procesului penal pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 449 alin. (4) C. proc. pen., au fost menţinute actele de procedură efectuate până la momentul declarării deschise a dezbaterilor cu privire la fondul apelurilor de la termenul din 13 decembrie 2022.

Prin decizia nr. 195/A din 10 iulie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi, printre alţii, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată sub următoarele aspecte în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.:

- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor;

- nereţinerea circumstanţei atenuante judiciare referitoare la împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

- greşita individualizare a pedepselor stabilite.

Rejudecând în aceste limite:

A înlăturat beneficiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

A redus cuantumul pedepsei principale a închisorii stabilite inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, cu menţinerea pedepselor accesorii şi complementare, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Timişoara.

A menţinut dispoziţiile sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.

Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în rejudecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 61/PI din 16 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2021 a fost comunicată inculpatului A. la data de 11.07.2024, la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv, prin e-mail la adresa x@x.com, .

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 13 mai 2025, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel nu a dispus o soluţie de încetare procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina sa.

Recurentul - inculpat a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului în casaţie, având în vedere că decizia atacată nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu şi nici la cea din Italia, indicate în cuprinsul cererii de completare a motivelor de apel, precum şi în înscrisurile depuse la dosar, respectiv la adresa de e-mail indicată în cererea de acces la dosarul electronic.

S-a apreciat că, în cauză, sunt incidente, în principal, dispoziţiile art. 411 alin. (1) C. proc. pen. privind repunerea în termenul de apel, iar, în subsidiar, dispoziţiile art. 2 C. proc. civ.

Totodată, s-a arătat că, un alt motiv care justifică repunerea inculpatului în termenul de declarare a recursului în casaţie este pasivitatea legiuitorului şi starea de incertitudine juridică care a existat anterior pronunţării Deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, prin care a fost clarificat dreptul părţii de a exercita recursul în casaţie în cazul greşitei nedispuneri a încetării procesului penal.

Sub acest aspect, s-a arătat că Parlamentul României nu a modificat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., ca urmare a publicării Deciziei nr. 453/2020 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, decizie prin care s-a reţinut (paragrafele 32-34) că" având în vedere diferenţele dintre calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi cea a recursului în casaţie, eroarea juridică constând în faptul că instanţa s-a pronunţat greşit cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal ar putea fi îndreptată, eventual, pe calea recursului în casaţie, aceasta fiind calea de atac reglementată de legiuitor în scopul îndreptării erorilor de drept comise cu prilejul judecării apelului (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .); reglementarea acestei din urmă soluţii ar putea constitui obiectul unei eventuale intervenţii legislative a Parlamentului asupra prevederilor art. 438 C. proc. pen. sau ar putea face obiectul unei viitoare analize de constituţionalitate a dispoziţiilor legale anterior menţionate, (...) având în vedere natura instituţiei recursului în casaţie, greşita pronunţare a instanţei cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal este necesar a fi reglementată la art. 438 C. proc. pen..".

În acest context, s-a susţinut că, în condiţiile în care pronunţarea deciziei atacate în prezenta cauză a avut loc la data de 10.07.2024, după expirarea celor 45 de zile prevăzute de art. 147 din Constituţia României, dar, înainte de pronunţarea Deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, inculpatul a fost împiedicat de inacţiunea legiuitorului să formuleze recurs în casaţie, în termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Pe fondul recursului în casaţie, recurentul - inculpat A. a arătat că termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost calculat greşit, de la momentul epuizării activităţii infracţionale, iar nu de la cel al consumării acesteia.

A menţionat că justeţea criticilor pe care le formulează este confirmată de cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 1/2025, prin care s-a reţinut că "Prin data săvârşirii infracţiunii si, implicit, data de la care începe sa curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor unice prevăzute de art. 289 - 292 din C. pen., în ipoteza in care sunt realizate, la date diferite, mai multe modalităţi normative ale elementului material, se înţelege data comiterii primei modalităţi alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalităţi alternative din conţinutul infracţiunii şi, indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârşirii primei modalităţi alternative si comiterea unei alte modalităţi alternative ori între actele care compun acţiunea caracteristică uneia din modalităţile normative de săvârşire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalităţi normative".

A precizat că primul act material de pretindere, urmat de primirea unei sume de bani, săvârşit de inculpatul A. a avut loc în anul 2013, conform stării de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel.

Suma totală de 7.000 euro a fost pretinsă şi primită în intervalul 2013-2016, mai exact până la data de 01.01.2016, conform considerentelor deciziei pronunţate în apel, atacată în prezenta cauză.

Aşadar, s-a arătat că, din perspectiva datei săvârşirii primului act material ca parte a structurii laturii obiective a infracţiunii, este irelevant faptul că au fost comise mai multe acte materiale (pretindere şi, ulterior, de primire) de sume de bani cu caracter repetitiv, în condiţiile în care, aceste chestiuni se transpun ca acte de executare ale infracţiunii simple, iar, data săvârşirii unui astfel de act material echivalează cu data la care fapta de săvârşire are conotaţie penală, respectiv în momentul pretinderii (aspect reţinut şi în cuprinsul deciziei nr. 106/A din 13 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021).

Astfel, termenul de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani a început să curgă cel mai târziu în ultima zi a anului 2013, respectiv la 31.12.2013, şi s-a împlinit cu mai bine de 2 ani înainte de pronunţarea primei decizii pronunţate, în apel, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A mai precizat că şi în situaţia luării în considerare a intervalului de 2 luni în care, pe fondul stării de urgenţă generate de pandemia SARS COV -19 a operat o cauză de suspendare legală a termenelor de prescripţie, în speţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit cu mult înaintea judecării definitive a cauzei.

În concluzie, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei atacate şi încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Totodată, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 195/A din 10.07.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Structura Centrală şi inculpatului C., la data de 19.05.2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 30 mai 2025.

La data de 27 mai 2025 a depus concluzii scrise Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iunie 2025, iar, procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie a fost îndeplinită.

Prin încheierile din 02.07.2025 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, au fost admise declaraţiile de abţinere formulate de domnul judecător D. şi doamna magistrat asistent E., în dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În urma verificărilor efectuate în Baza de date DEPABD, a rezultat că inculpatul A. figurează ca persoană urmărită în vederea executării pedepsei cu închisoarea, conform Ordinului nr. x din 14.03.2023 al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Timiş, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită.

Totodată, potrivit relaţiilor furnizate de către Curtea de Apel Timişoara, prin adresa înaintată la dosar, la data de 18.09.2025, rezultă că recurentul - inculpat A., la data comunicării deciziei atacate, nu se afla încarcerat într-un penitenciar din România.

La data de 19 septembrie 2025 a fost întocmit raportul de către magistratul asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este inadmisibilă în principiu, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Potrivit art. 435 C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ziua prevăzută în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, fără a se socoti ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte.

În cauza de faţă, raportat la data comunicării deciziei atacate, 11.07.2024, termenul de 30 de zile se împlinea la data de 12.08.2024, aceasta fiind ultima zi în care se putea declara recurs în casaţie, astfel încât, având în vedere că recursul în casaţie a fost transmis la dosar, prin e-mail, la data de 13.05.2025, se observă că această cale extraordinară de atac a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile legale.

În ceea ce priveşte cererea recurentului de repunere în termenul de declarare a recursului în casaţie, se observă că Noul C. proc. pen. nu prevede instituţia repunerii în termenul de recurs în casaţie, similar apelului ori contestaţiei, astfel încât, depăşirea acestui termen, atrage respingerea, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă, a cererii formulate.

Pe de altă parte, se observă că nici susţinerile recurentului - inculpat privind repunerea inculpatului în termenul de declarare a recursului în casaţie, ca urmare a pasivităţii legiuitorului şi stării de incertitudine juridică care a existat până la pronunţarea Deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, prin care a fost clarificat dreptul părţii de a exercita recursul în casaţie în cazul greşitei nedispuneri a încetării procesului penal, nu pot conduce la repunerea în termenul de declarare a recursului în casaţie, având în vedere, pe de o parte, faptul că Decizia nr. 453 din 24 iunie 2020 a Curţii Constituţionale este o decizie prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată, neexistând o obligaţie a Parlamentului de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile art. 147 din Constituţia României, iar, pe de altă parte, Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale produce efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (11.04.2025), după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa instanţei de contencios constitutional (Deciziile nr. 220/2019, nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124) şi nr. 126/2016 (paragraful 27).

Referitor la susţinerile inculpatului privind lipsa comunicării deciziei atacate, se observă că aceasta i-a fost comunicată la adresa indicată pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv, prin e-mail la avocatul ales, x@x.com., astfel cum a solicitat în cuprinsul actelor depuse la dosar în cel de al doilea ciclu procesual (cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cerere privind constatarea nulităţii supravegherii tehnice, adresă de înaintare a înscrisurilor în circumstanţiere depusă la dosar la data de 11 martie 2024, note scrise şi cerere de audiere prin videoconferinţă, depuse la dosar la data de 23.02.2024, la data comunicării hotărârii acesta nefiind încarcerat pe teritoriul României.

Totodată, din verificarea înscrisurilor aflate la dosar, se observă că recurentul - inculpat A. nu a depus nicio cerere prin care să învedereze instanţei că şi-ar fi schimbat adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, iar, cu prilejul dezbaterilor în faţa instanţei, în cel de al doilea ciclu procesual, a fost reprezentat de acelaşi apărător ales, avocat F., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casaţie conduce la pierderea exerciţiului acestui drept şi impune, în planul soluţiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 435 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatându-se că, în prezenta cauză, cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., respectiv cele ale dispoziţiilor art. 435 C. proc. pen., în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea recurentului - inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a hotărârii atacate formulată de recurentul - inculpat, Înalta Curte observă că, în raport de soluţia ce urmează a fi pronunţată pe admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, aceasta a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul - inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 195/A din data de 10 iulie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.