Judicial expenses enforcement: Admissibility of challenging judge impartiality via enforcement appeal

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală sub nr. x/2025, la data de 27.07.2025, contestatoarea A. a solicitat anularea tuturor "titlurilor administrative" emise în baza încheierilor pronunţate în cauzele ce au format obiectul dosarelor nr. x/2023, nr. y/2023/a2, nr. z/a2.1, precum şi în baza încheierilor pronunţate în alte dosare asociate şi derivate din soluţionarea dosarului nr. x/2023 de către judecătorul B., declarat incompatibil prin încheierea din 20.05.2025 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.1.

A menţionat că aceste titluri privesc cheltuieli judiciare avansate de stat, stabilite în contextul unui complet de judecată afectat de incompatibilitate, confirmată prin încheierea din 20.05.2025, prin care s-a admis cererea sa de recuzarea a domnului judecător B..

Astfel, prin cererea formulată, contestatoarea A. a solicitat anularea titlurilor administrative menţionate anterior, comunicarea cuantumului cheltuielilor impuse şi a actelor pe care se fundamentează, precum şi suspendarea executării acestor titluri, având în vedere viciile de imparţialitate constatate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 52 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 02.10.2025, contestatoarea A. a depus la dosar motivele care susţin contestaţia la titlu formulată în cauză .

A precizat că obiectul cererii îl constituie anularea titlurilor executorii emise în dosarele asociate/derivate cauzei nr. x/2023, în care i-au fost imputate cheltuielile judiciare avansate de stat, întrucât acestea au fost generate de un magistrat declarat incompatibil (domnul judecător B.) prin încheierea din 20.05.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cele derivând din completarea dispozitivului încheierii de şedinţă din data de 12.02.2025 şi din încheierea pronunţată în contestaţia privind durata procesului penal în dosarul nr. x/2023 de către domnul judecător B. - n.n. dosarul nr. x/2025, conform Ecris (a făcut referire la dosarele identificabile cu radicalul 2655 şi 437).

Contestatoarea a învederat că fundamentul juridic în constituie nulitatea absolută a actelor emise de un magistrat incompatibil, susţinând că, potrivit art. 281 C. proc. pen.., actele de procedură afectate de nelegalitatea compunerii instanţei sunt lovite de nulitate absolută. Astfel, a arătat că incompatibilitatea judecătorului B., constatată definitiv, atrage nelegalitatea completului şi, implicit, nulitatea actelor emise în dosarele în care acesta a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare. A evocat principiul efectului extensiv al nulităţii şi a menţionat că nulitatea unui act procedural viciat se extinde şi asupra actelor subsecvente care derivă din acesta, inclusiv asupra cheltuielilor cauzate în recursurile şi contestaţiile formulate împotriva încheierii pronunţate de acelaşi judecător la data de 12.02.2025, în care acesta figura ca parte, în condiţiile în care era incompatibil. A afirmat că orice cheltuială generată în aceste proceduri este derivată dintr-un act viciat ab initio.

În opinia contestatoarei aceste împrejurări (participarea unui magistrat incompatibil în proceduri care au generat titluri executorii) reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO în componenta privind imparţialitatea instanţei. În sprijinul celor susţinute, a fost indicată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care a fost sancţionată lipsa imparţialităţii obiective (cauza Piersack v. Belgia, cauza De Cubber v. Belgia, cauza Micallef v. Mala, cauza Morice v. Franţa).

Totodată, contestatoarea a susţinut lipsa caracterului executoriu al titlurilor emise în mod nelegal, arătând că titlul executoriu trebuie să îndeplinească condiţiile de legalitate, certitudine şi opozabilitate. Or, încheierile de şedinţă şi titlurile emise de un magistrat incompatibil nu pot produce efecte valide, fiind afectate de vicii de fond care le lipsesc de autoritate executorie. A considerat că, executarea acestor titluri ar constitui o ingerinţă disproporţionată în dreptul de proprietate, contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

A apreciat, deopotrivă, că în temeiul art. 52 din Constituţia României având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind răspunderea statului pentru erori judiciare, se impune anularea titlurilor care au generat obligaţii patrimoniale în mod nelegal, cu consecinţe directe asupra dreptului la apărare şi la liberul acces la justiţie.

Contestatoarea A. şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., solicitând, în concluzie, anularea titlurilor executorii emise în dosarele menţionate, întrucât acestea au fost generate în mod nelegal, cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului echitabil şi ale legalităţii actului de jurisdicţie.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării acestor titluri până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Prin memoriul transmis în cauză la data de 08 octombrie 2025, contestatoarea A. s-a referit la titlurile generate din completarea dispozitivului încheierii de şedinţă din data de 12.02.2025, pronunţată de domnul judecător B. în dosarul nr. x/2023; titlurile emise în dosarele privind contestaţia în tergiversarea completării dispozitivului încheierii din 12.05.2025, inclusiv dosarul nr. x/2025 şi dosarele asociate; orice alte titluri executorii emise în dosare derivate din cauza nr. x/2023, în care figurează ca parte obligată la cheltuieli judiciare avansate de stat.

A solicitat anularea titlurilor executorii emise în dosarele menţionate întrucât acestea au fost generate în mod nelegal, cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului echitabil şi al legalităţii actului de jurisdicţie, iar, în subsidiar, în temeiul art. 598 alin. (4) C. proc. pen.., a solicitat suspendarea executării titlurilor emise în mod nelegal, care derivă din încheierea pronunţată la data de 12.02.2025 de către judecătorul B., a cărui incompatibilitate a fost constatată definitiv prin încheierea din 20.05.2025 a ICCJ, secţia penală, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Înalta Curte, în analiza contestaţiei la executare, urmează a avea în vedere inclusiv argumentele susţinute prin concluziile formulate de contestatoare cu ocazia dezbaterilor orale, în condiţii de contradictorialitate, expuse mai sus în partea introductivă a acestei hotărâri.

Examinând contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. prin raportare la actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Pornind de la temeiul în drept indicat în cererea formulată de contestatoarea A., şi anume dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., teza împiedicării la executare a hotărârii penale definitive, se notează că aceste prevederi legale fac parte din Titlul V - Executarea hotărârilor penale, Capitolul IV - Dispoziţii comune.

Punerea în executare a hotărârilor penale definitive, ca ultimă fază a procesului penal, presupune activităţi necontencioase ce vizează punerea în executare a dispoziţiilor din hotărârile penale definitive şi, după caz, rezolvarea incidentelor survenite în legătură cu executarea în cadrul procedurilor contencioase.

Contestaţia la executare este mijlocul procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, însă în limita cazurilor prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.. şi fără a se schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Aşadar, pe calea contestaţiei la executare se soluţionează anumite împrejurări, expres şi limitativ prevăzute de lege, care conduc la schimbări/modificări în dispoziţiile hotărârii penale puse în executare.

Evoluţia în timp a naturii juridice a procedurilor privind executarea relevă că, în C. proc. pen. din 1936, contestaţia la executarea hotărârilor de condamnare era inclusă în căile extraordinare de atac şi nu era conformă cu reglementarea acestora care puteau atrage desfiinţarea hotărârilor penale definitive de condamnare şi nu executarea lor. Pentru a remedia titulatura, în anul 1960, în loc de denumirea contestaţie la executarea hotărârilor de condamnare, s-a adoptat titulatura de contestaţie, ca justificare a încadrării între căile de atac extraordinare, fiind totodată reglementate două forme ale contestaţiei: contra hotărârii şi contra executării. C. proc. pen. din 1968 a dat o nouă reglementare: cazurile de contestaţie contra hotărârii au fost preluate de contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, iar cazurile de contestaţie contra executării au trecut printre cazurile contestaţiei la executare, mijloc procesual care a fost scos dintre căile extraordinare de atac, soluţie legislativă păstrată şi prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014.

Ca atare, potrivit fondului activ legislativ, contestaţia la executare nu reprezintă o cale de atac ordinară sau extraordinară, ceea ce conduce la concluzia, cu caracter general, că prin contestaţia la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Legiuitorul a apreciat, totodată, că în faza procesuală a executării, deşi nu poate fi pusă în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, totuşi pot exista unele elemente de nelegalitate a executării care se impun a fi înlăturate, atunci când:

- s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă (art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..);

- executarea a fost îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare (art. 598 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..);

- se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..);

- se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei (art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..).

Înalta Curte subliniază că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României paragraf 61 decizie).

În procedura pendinte, prin contestaţia la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., contestatoarea A. a solicitat anularea titlurilor executorii (hotărâri judecătoreşti) prin care a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare către stat, pronunţate sau generate de un judecător a cărui incompatibilitate a fost constatată prin încheierea din 20.05.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. A arătat că a încadrat motivul de contestaţie la executare în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., ca fiind o împiedicare la executare, pe cazul de nulitate prevăzut de art. 281 C. proc. pen.. derivând din nelegala compunere a instanţei, susţinând şi efectul extensiv al nulităţii, respectiv că aceasta produce efecte şi asupra actelor subsecvente (contestatoarea înţelegând prin acestea din urmă, hotărârile generate de hotărârea pronunţată de judecătorul a cărui incompatibilitate a fost constatată într-o altă cauză, cum sunt cele pronunţate în căile de atac).

Înalta Curte menţionează, cu prioritate, că este în sarcina celui care sesizează instanţa cu o contestaţie la executare împotriva executării cheltuielilor judiciare avansate de stat, să arate toate titlurile pe care le contestă (fiind parte în cauzele penale, care au presupus procedură de citare, spre exemplu); obligaţia identificării titlurilor nu revine instanţei de judecată.

Se reţine, aşadar, că obiectul prezentei cereri, întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., îl constituie potrivit motivelor susţinute de contestatoare, anularea cheltuielilor de judecată dispuse prin titluri executorii (hotărâri judecătoreşti) de către un judecător incompatibil şi prin titluri de acelaşi gen generate de primele.

Analizând, însă, criticile şi argumentele contestatoarei A., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi subsumate cauzei de împiedicare la executare prevăzută de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. şi nici unui alt caz de contestaţie la executare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., căci pun în discuţie legalitatea titlurilor executorii (hotărâri judecătoreşti în baza cărora contestatoarea a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat), din perspectiva lipsei de imparţialitate a judecătorului care a judecat cauza şi a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (cum este dosarul nr. x/2025 al ICCJ, secţia penală) sau care a pronunţat hotărârea ce a fost supusă căilor de atac în care contestatoarea a fost obligată la plata unor cheltuieli judiciare către stat (de exemplu, dosarele nr. x/2023, nr. y/2025 ale ICCJ, secţia penală).

Prin susţinerile privind incompatibilitatea unui judecător, contestatoarea încearcă să repună în discuţie legalitatea hotărârilor pronunţate de domnul judecător B. în dosarul nr. x/2023 (cum este încheierea din 12.02.2025 prin care a respins o cerere de recuzare şi nu a obligat contestatoarea la plata vreunor cheltuieli judiciare) sau în legătură cu acest dosar prin prisma cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 C. proc. pen.., fiind invocat un caracter iradiant al cazului de nulitate asupra hotărârilor pronunţate în dosarele asociate sau derivate din dosarul nr. x/2023 (dosare ce au avut ca obiect, spre exemplu, recursul, contestaţia împotriva încheierii din 12.02.2025, contestarea duratei procesului).

Contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac ordinare sau extraordinare, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională statuând că prin intermediul acesteia nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constatat prin punere în executare a hotărârii (decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, decizia nr. 625 din 08 noiembrie 2018).

Or, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, în raport de natura contestaţiei la executare (care nu este o cale de atac), prin intermediul acesteia nu se poate solicita instanţei să se pronunţe asupra legalei compuneri a completului de judecată prin prisma cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Ca atare, se constată că în mod formal contestatoarea A. a invocat cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1)lit. c) teza a II a C. proc. pen.., întrucât, în realitate, motivele de fapt susţinute nu se circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege arătat şi nici vreunui alt caz dintre cele strict şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., neconstituind o cauză legală aptă a opri executarea titlurilor contestate.

Apoi, nu este susţinută încălcarea prevederilor art. 13 CEDO, evocată de contestatoare, dat fiind că, potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen., orice parte interesată poate invoca incompatibilitatea judecătorului în timpul proceselor, indiferent de obiectul acestora, în baza art. 68 - Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării, din acelaşi cod, lipsa de imparţialitate a judecătorului putând constitui inclusiv motiv în susţinerea unei căi de atac ordinare sau extraordinare, în condiţiile legii.

Or, contestatoarea nu a valorificat această posibilitate oferită de lege, ca spre exemplu în cauza nr. x/2025 (contestaţie durată proces), deşi motivul de incompatibilitate reclamat privind pe domnul judecător B., întemeiat pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. (există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată) - susţinut în cauza nr. x/2023/a2.1 în care s-a pronunţat încheierea din 20.05.2025 prin care s-a admis cererea de recuzare a acestuia-, îi era cunoscut contestatoarei şi la data de 03.04.2025 când s-a pronunţat hotărârea în cauza nr. x/2025, şi chiar anterior datei de 12.02.2025 când acelaşi judecător a soluţiona o cerere de recuzare în dosarul nr. x/2023.

Ca atare, invocarea direct în prezenta procedură, din faza executării procesului penal, a incompatibilităţii judecătorului care a pronunţat o hotărâre sau a cărui hotărâre a fost deja supusă căilor de atac, cu scopul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesele penale, contravine prevederilor legale care reglementează, pe de-o parte, materia incompatibilităţilor, iar, pe de altă parte, contestaţia la executare.

În conformitate cu dispoziţiile legale, cazul de incompatibilitate trebuie declarat de judecător sau invocat de parte, de îndată ce s-a luat cunoştinţă/s-a aflat de existenţa sa (conform art. 66 alin. (2) şi art. 67 alin. (1) C. proc. pen..), aşa încât pe calea contestaţiei la executare (chiar bazată pe cazul de la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. - împiedicare la executare), nu se poate suplini o eventuală omisiune a folosirii remediului procesual al recuzării stipulat de legiuitor a fi uzitat sub condiţia imediatei invocări.

Indicarea standardului de imparţialitate impus de art. 6 CEDO pe calea contestaţiei la executare, ce are ca obiect anularea obligaţiei la plata cheltuielilor judiciare către stat cu argumentul că titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească ar fi fost emis de un judecător lipsit de imparţialitate, echivalează cu verificarea cazului de incompatibilitate în această procedură şi pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei ajunse deja în faza executării. O asemenea solicitare nu pune în discuţie doar legalitatea obligării la cheltuieli judiciare, ci a tuturor dispoziţiilor definitive cuprinse în hotărâre, adică inclusiv a soluţiei dispuse pe fondul cauzei. Or, se reiterează că, de principiu, în contestaţie la executare nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat, motiv pentru care situaţiile de nelegalitate posibil a fi remediate prin contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., printre care nu se regăsesc criticile evocate de contestatoare.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 597 cu denumirea marginală Procedura la instanţa de executare, din C. proc. pen., că dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă într-o interpretare sistematică şi teleologică, faptul că în procedura punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, pe calea contestaţiei la executare, nu se poate dispune trimiterea spre rejudecare a cauzei în care s-a pronunţat titlul executoriu contestat (hotărâre judecătorească) şi că legea nu permite înlăturarea soluţiei date pe fond prin titlul executoriu, soluţie în funcţie de care, de altfel, se şi stabileşte în sarcina cui cade obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat într-o cauză penală.

Ţinând seama de considerentele anterior enunţate, se conchide că cererea prin care se solicită analiza pe calea contestaţiei la executare a unor aspecte care nu se circumscriu vreunui caz de contestaţie la executare dintre cele expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.., se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

În speţă, motivele invocate de contestatoare pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti - titluri executorii în scopul înlăturării obligaţiei sale la plata cheltuielilor judiciare, iar contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi extraordinare de atac.

Raţiunea contestaţiei la executare nu este aceea de a analiza aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă, cum sunt dispoziţiile privind incompatibilităţile.

Deopotrivă, nu fac obiectul unei contestaţii la executare aspectele relevate de contestatoare privind omisiunea instanţei care a emis titlul executoriu de a se pronunţa asupra cererilor formulate în apărare (cum ar fi sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate) şi nici chestiunile ce vizează nerespectarea drepturilor procesuale, a principiului contradictorialităţii, tergiversarea soluţionării unor cereri.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele pe care se fundamentează prezenta contestaţie nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., după cum nu se circumscrie nici unui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., constatând culpa sa procesuală, va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A..

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.