Challenging prosecutor's dismissal of blackmail and harassment charges: inadmissibility due to missed preclusion deadline and jurisdictional incompetence for appellate judge defendants

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra plângerii de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet s-au solicitat următoarele:

- desfiinţarea soluţiei şi trimiterea cauzei la organul de cercetare competent în privinţa faptelor sesizate de petent în raport cu numita B. (judecător la curtea de apel);

- schimbarea temeiului clasării în privinţa faptelor sesizate de numita B., împotriva petentului A., prin reţinerea, ca temei al soluţiei clasării, a art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fapta nu există, iar nu a art. 16 alin. (1) lit. b), lipsa întrunirii elementelor constitutive "sub aspect obiectiv şi subiectiv".

Prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus clasarea cauzei privind infracţiunile de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de procurorul C., complicitate la şantaj, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins a fi fost săvârşite de numitul A., şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de judecătorul B. (persoană vătămată A.).

Pentru a dispune soluţia de clasare, procurorul a reţinut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în data de 05.10.2022, sub nr. x/2022, numita B., judecător la Curtea de Apel Craiova a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numiţii C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi A., jurnalist pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, arătând că în data de 12.09.2022, prin decizia penală nr. 1213 pronunţată în dosarul nr. x/2020, completul de judecată compus din judecătorii D. (preşedinte) şi B. a dispus achitarea a 3 (din 4) inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (procuror C.), reţinându-se că toate metodele speciale de supraveghere şi de cercetare efectuate în cauză sunt contrare dispoziţiilor art. 8 din CEDO, iar pentru doi dintre inculpaţi nu există nicio probă care să confirme starea de fapt reţinută în actul de sesizare. Ulterior, în data de 18.09.2022, au apărut în presa on line mai multe articole din care rezultă că la o dată anterioară, dar apropiată de data articolelor, probabil data de 17.09.2022, procurorul C. a publicat pe un grup privat de discuţii depe E., format doar din magistraţi, următorul mesaj: Zilele astea sunt în concediu în F. şi nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naşte un copil, iar pe certificatul de la numele tatălui înscrie "NATURAL" deoarece nu ştie care coleg a lăsat-o "grea" înseamnă că mai are colega bună reputaţie sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit demult!

Petenta a precizat că a resimţit această acţiune a procurorului C. ca pe o imixtiune, o răzbunare pentru soluţia adoptată în dosarul penal, reprezentând, posibil, în opinia dumnealui, un avertisment pentru ca, în viitor, să nu mai dispună soluţii de achitare în dosarele acestuia.

Îîn data de 21.09.2022 petenta B. a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu privire la comportamentul procurorului C.. Uulterior sesizării CNCD, C. a publicat pe pagina sa de E. mesaje care o vizau - cu intenţia de a o constrânge să nu sesizeze Inspecţia Judiciară cu privire la fapta sa din 17.09.2022, iar ulterior sesizării Inspecţiei Judiciare, C. l-a determinat pe jurnalistul A. să publice un articol defăimător la adresa sa, pentru a o constrânge să nu colaboreze cu inspectorul judiciar şi astfel să eludeze răspunderea sa disciplinară.

În data de 05.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., un articol de presă denigrator şi ameninţător la adresa sa, de natură să-i restrângă dreptul la libeflate.

Prin ordonanţa nr. 936/P/2022 din data de 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunile de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de procurorul C. şi complicitate la şantaj, prevăzută de 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de numitul A..

Prin plângerea din data de 2 noiembrie 2022, numitą B. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului A. şi cu privire la infracţiunea de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., arătând că începând cu data de 5 octombrie 2022, orele 23:13, acesta din urmă i-a trimis nenumărate mesaje şi a încercat să o contacteze telefonic, atât prin aplicaţia H., cât şi pe I. şi, deşi i-a comunicat în mod repetat că nu este de acord să fie contactată, în data de 2 noiembrie 2022, A. a apelat-o telefonic şi i-a transmis mesaje tip SMS, sub pretextul că insistă ca ea să răspundă la întrebări jurnalistice, modalitatea agresivă de contact din partea numitului A. creându-i o temere în sensul art. 208 alin. (2) din C. pen. întrucât anterior acesta a publicat articole mincinoase şi defăimătoare, în colaborare cu făptuitorul C., pentru a-l ajuta pe acesta să eludeze răspunderea disciplinară.

Prin ordonanţa nr. 936/P/2022 din data de 09.11.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins a fi fost săvârşită de numitul A..

Procurorul a reţinnut că din verificările efectuate în cauză a rezultat că în data de .12.09.2022, prin decizia penală definitivă nr. 1213 pronunţată în dosarul nr. x/2020, completul de judecată compus din judecătorii D. şi B. a dispus achitarea a 3 (din 4) inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (procuror C.).

În data de 18.09.2022 au apărut în presa on line respectiv stiripesurse.ro şi clujust.ro, mai multe articole din care rezultă că la o dată imediat anterioară acestor articole, procurorul C. a publicat pe un grup privat de discuţii de pe E., format doar din magistraţi, următorul mesaj: Zilele astea sunt în concediu în F. şi nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naşte un copil, iar pe certificatul de la numele tatălui înscrie "NATURAL" deoarece nu ştie care coleg a lăsat-o "grea" înseamnă că mai are colega bună reputaţie sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit demult!

În data de 23.09.2022, C. a publicat pe E., pe Forumul Magistraţilor, 4 speţe "imaginare" despre care a susţinut că sunt de etică şi deontologie, prima dintre aceste speţe având următorul conţinut: o doamnă iudecător ale cărei hotărâri rămân definitive întreţine în aceeaşi perioadă relaţii cu doi domni, Primus (procuror) şi Secundus (judecător), rezultând un minor. Primus şi Secundus sunt în acest timp în relaţii de căsătorie cu alte femei, motiv pentru care copilul colegei are înscris pe certificatul de naştere la rubrica " tata" mentiunea NATURAL. Doamna judecător care este instanţa de control judiciar atât pentru Primus, cât şi pentru Secundus, îi prezintă în mod neadevărat lui Primus faptul că este tatăl copilului, motiv pentru care acesta divorţează şi decide să contribuie la creşterea copilului. Se ocupă de educarea copilului vreme de 2 ani, după care doamna judecător îi învederează că nu el este adevăratul tată! În speranţa că Secundus va recunoaşte copilul, doamna judecător îl ajută pe acesta în diverse moduri, unul dintre moduri fiind prin intervenţia la şeful lui Secundus. La un anumit moment, în proceduri democratice doamna se revanşează faţă de şeful lui Secundus intervenind activ pentru înlăturarea oponenţilor, dar se implică la fel de activ în alte proceduri pentru a se asigura că îl poate ajuta în viitor şi pe Primus, în ipoteza în care Secundus nu va contribui la creşterea copilului. Întrebări: Îndeplineşte doamna judecător condiţia bunei reputaţii? Faptul că face intervenţii la şeful lui Secundus se poate răsfrânge în activitatea profesională? Cum s-ar putea interpreta atitudinea doamnei judecător de a nu-i permite lui Primus să aibă legături Personale cu minorul pe care l-a crescut vreme de doi ani? Ar putea afecta prestigiul profesiei faptul că în perioada asta doamna judecător ar fi solufionat dosarele lui Primus ori Secundus?

În data de 27,09.2022 B. a înaintat Inspecţiei Judiciare punctul său de vedere cu privire la comportamentul procurorului C.. C. a sesizat Inspecţia Judiciară cu privire la posibila săvârşire de către B. a abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a), b), t) din Legea nr. 303/2004 şi a încălcării prevederilor Codului deontologic.

În data de 05.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Exclusiv! Deputatul acuzat de sex cu minori ar putea fi judecat de judecătoarea cu copil ...din flori". În cuprinsul acestui articol se regăsesc în mare parte aspectele postate de C. pe Forumul Magistraţilor în data de 23.09.2022.

În perioada 05.10.2022-02.11.2022, numitul A. a contactat-o telefonic de mai multe ori pe numita B., între cei doi existând şi un schimb de mesaje scrise.

În perioada 5-6.10.2022, numitul A. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe numitul J., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, întrebându-l în legătură cu relaţia sa cu B..

În data de 19.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Exclusiv!Judecătoarea care ţine secret numele tatălui copilului ei a fost în stare de incompatibilitate în cel putin cinci dosare.'" În cuprinsul acestui articol se menţionează că "o cercetare sumară pe portalurile instanţelor arată că judecătoarea mamă de la Curtea de Apel Craiova a făcut parte din completul care a admis toate apelurile împotriva hotărârilor pronunţate la fond de către judecătorul tată, judecător la Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Este vorba de 5 dosare din 2021."

În data de 21.10.2022, A. a sesizat Inspecţia Judiciară cu privire la posibila săvârşire de către B. a abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a), b), i) şi t) din Legea nr. 303/2004 şi a încălcării prevederilor Codului deontologic, fiind indicate punctual în cuprinsul sesizării mai multe dosare care au fost în instrumentarea procurorului şi judecătorului despre care se susţinea că au fost în relaţii de concubinaj cu B., dosare care în apel i-au fost repartizate acesteia din urmă.

În data de 25.10.2022, B. a formulat acţiune în răspundere delictuală împotriva pârâţilor C. şi A. pentru faptele ilicite din 17.09.2022, 23.09.2022 şi 05.10.2022, fiind întocmit dosarul nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Argeş

În data de 03.11.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Judecătoarea B., în posibilă situaţie de incompatibilitate, s-a autodeconspirat în urma articolelor de presă." În cuprinsul acestui articol se menţionează pentru prima dată numele judecătoarei în cauză şi se face referire la o acţiune civilă intentată de B. împotriva sa şi a procurorului C.. Se susţine, totodată, de către A. că atunci a aflat că şi procurorul C. ar fi publicat ceva pe acelaşi subiect în luna septembrie 2022 şi că o judecătoare, pe nume B., a preluat articolul său şi l-a postat pe o pagină de E., Forumul Magistraţilor, anunţând că îl va da în judecată.

Procurorul a expus declaraţia persoanei vătămatei B., precum şi declaraţia numitului A. şi a reţinut că cele declarate de acesta din urmă nu se susţin, nefiind posibil să fi aflat din spaţiul public acest gen de informaţii întrucât, până la data publicării, în 05.10.2022 a primului articol cu acest subiect, nu apăruseră informaţii decât într-un spaţiu privat - pe E., pe Forumul Magistraţilor, unde avea acces la acel moment C. care fusese singurul magistrat ce postase despre acest subiect. De asemenea, procuroul a reţinut că faptul că informaţiile cu privire la judecătorul B. i-au fost furnizate numitului A. de către procurorul C. este confirmat şi de rezultatul percheziţiei informatice a terminalului mobil folosit de acesta din urmă, percheziţie realizată în cadrul dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din comparaţia comunicărilor scrise ce au avut loc între cei doi începând cu data de 01.10.2022 cu conţinutul articolelor publicate de A., rezultând că acesta din urmă şi-a însuşit în totalitate informaţiile furnizate de procurorul C. şi punctul de vedere al acestuia din urmă, fără a efectua verificări suplimentare în calitate de jurnalist.

Totodată, informaţiile oferite de A. cu privire la numărul de cauze înregistrare, procurorii şi judecătorii care au cauze care au ajuns la instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Craiova nu pot fi obţinute din surse cum ar fi portalul instanţelor judecătoreşti sau alte surse deschise.

S-a reţinut că din analiza postărilor realizate de C. şi a articolelor publicate de A. rezultă că cei doi au oferit suficiente elemente pentru identificarea în rândul magistraţilor a persoanei la care făceau referire, respectiv judecătorul B., aspect confirmat, printre altele, şi de cele relatate de procurorii K. şi L. care îşi desfăşurau activitatea în alte localităţi din ţară decât Craiova.

Procurorul a mai reţinut că, dacă se admite că există situaţii în care viaţa privată a unui magistrat poate afecta viaţa profesională, sens în care se justifică un demers jurnalistic de aducere la cunoştinţa opiniei publice a unor situaţii care pot aduce atingere cursului justiţiei, nu se poate folosi acest pretext pentru orice ştire lansată în spaţiul public, fiind vizibilă discrepanţa dintre conţinutul informaţiei şi aparenta justificare a acestei informatii. Faptul că jurnalistul A. a depăşit limitele unui demers jurnalistic de bună credinţă este evidenţiat atât prin modalitatea în care a ales să expună situaţia de fapt, cu multiple insinuări şi exprimări tendenţioase, dar şi prin limbajul direct adoptat în interacţiunea cu judecătorul B..

Având însă în vedere specificul profesiilor celor doi, A. şi B., precum şi faptul că anterior publicării articolului din 05.10.2022 nu au avut loc conversaţii între cei doi, iar ulterior, cu ocazia interacţiunii dintre ei prin intermediul mesajelor on line, numitul A. nu a făcut afirmaţii al căror conţinut să fie de natură să alarmeze în sensul legii penale, ci doar afirmaţii cu caracter acuzator/denigrator/jignitor/ofensator de natură să afecteze imaginea judecătorului B., procurorul a apreciat că acest gen de comportament este supus altor forme de răspundere decât cea penală.

Aparent, A. a invocat că faptele persoanei vătămate, date în vileag înainte de anunţarea persoanei vătămate B. că se va întâmpla acest lucru, sunt de interes public şi divulgarea lor ar fi justificată de caracterul ilicit al acestora, punct de vedere adoptat anterior şi de C., astfel cum rezultă din conţinutul sesizării acestuia adresate în data de 04.10.2022 Inspecţiei Judiciare.

S-a reţinut că reacţiile numitei B. la atacurile direcţionate spre ea de către numiţii C. şi A. au fost imediate, atât prin iniţierea căilor legale de sesizare a acestui tip de comportament, cât şi în mediul online, dezaprobând comportamentul celor doi în faţa altor magistraţi chiar în data de 05.10.2022, când a postat următorul comentariu: Domnul procuror C. continua cu "speţele că acum foloseşte un "jurnalist" care să continue acţiunile ilegale. Păcat că nu cunosc niciunul dintre ei competenţa pe deputaţi. Şi nu ştiu cum s-au greşit să se şi asocieze public. Azi am informat inspecţia despre noul mod de operare.

Luând în considerare data apariţiei pe Forumul Magistraţilor a comentariilor numitului C., respectiv după pronunţarea de către judecătorul B. a hotărârii de achitare, procurorul de caz a apreciat că este plauzibilă ipoteza existenţei unor resentimente din partea numitului C., dar care nu poate fi asimilată per se unui avertisment ca, în viitor, judecătorul B. să nu mai dispună soluţii de achitare în dosarele acestuia situaţie creată între cei doi fiind de natură să conducă la incidenţa instituţiei abţinerii, aspect învederat de altfel şi prin declaraţia numitei B. dată în prezenta cauză.

S-a arătat că hotărârea respectivă, prin care a fost "criticată" soluţia procurorului de caz C., a fost emisă nu numai de judecătorul B., ci şi de judecătorul D., acesta din urmă nefiind vizat în vreun fel de postări/comentarii din partea lui C. sau A..

Sub aspectul infracţiunii de hărţuire, procurorul a apreciat că situaţia de fapt din cauză infirmă existenţa de sine stătătoare a acestei infracţiuni activitatea numitului A., constând în apeluri/mesaje/postări/articole, precum si conţinutul acestor comunicări, confirmând aceeaşi manieră de abordare a unei situaţii şi a unei persoane, în aceeaşi perioadă de timp, astfel încât faptele numitului A. nu au semnificaţii penale diferite, fiind circumscrise uneia şi aceleiaşi activităţi infracţionale sesizate în cauză, aceea de şantaj.

S-a reţinut că este adevărat că intră sub incidenţa legii penale toate formele de constrângere care au adus atingere propriei voinţe a unei persoane, dar simpla susţinere din partea persoanei vătămate că s-a întâmplat acest lucru nu este suficientă pentru a evidenţia existenţa unei constrângeri efective - nefiind suficientă frecvenţa apelurilor/mesajelor/articolelor de presă sau conţinutul acestora pentru a crea o stare reală de temere unui specialist al dreptului, o stare de temere de natură a-l determina să acţioneze conform conduitei indicate de făptuitor. Constrângerea morală/ameninţarea, ca element material al infracţiunii de şantaj, trebuie să aibă aptitudinea de a provoca victimei o stare de intimidare/teamă de natură a influenţa comportamentul victimei şi de a îi leza astfel liberul arbitru fiind necesar ca pericolul cu care se ameninţă persoana să fie de o anumită gravitate - impactul pe care l-ar putea avea în viaţa persoanei divulgarea determinându-se în funcţie de natura informaţiei, conţinutul concret al acesteia, persoana despre care este informaţia, statutul acesteia în societate, profesia acesteia, dar şi de aşteptările societăţii de la acea persoană.

S-a mai arătat că genul de postări şi mesaje care au apărut în spaţiul public şi privat dinspre numiţii A. şi C. au putut afecta percepţia imediată asupra persoanei judecătorului B., având pe cale de consecinţă repercusiuni în mediul familial şi profesional al acesteia, şi au fost de natură să creeze cel puţin un disconfort psihic persoanei vizate, o teamă din acest punct de vedere, dar acest gen de situaţie nu poate fi asimilată unei activităţi infracţionale cu relevanţă pe plan penal.

S-a mai reţinut că, dacă se admite o anumită doză de exagerare a limbajului jurnalistic, în acelaşi timp trebuie respectate anumite limite ale libertăţii de exprimare, tocmai pentru a nu fi afectate nejustificat drepturile şi libertăţile altei persoane protejate în aceeaşi măsură de lege. Or, în cauză, încercările lui A. de a provoca o reacţie persoanei vătămate B. şi de a capta atenţia publicului larg nu se circumscriu acestor limite, aspect evidenţiat atât de limbajul folosit, dar şi de lipsa unor verificări prealabile din mai multe surse a informaţiilor diseminate. Cu toate acestea, procurorul a apreciat că articolele/postările/textele jurnalistului A., nu au avut aptitudinea de a reprezenta o constrângere în sensul legii penale, atât prin conţinutul lor adresat unui profesionist al dreptului, cât şi prin lipsa altor condiţii de tipicitate a infracţiunii de şantaj.

Pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor şi nu iminent, iar rezultatul violenţei/ameninţării/constrângerii urmărit de făptuitor să fie distanţat în timp de actul constrângerii, fiind indiferent dacă făptuitorul a mai obţinut sau nu folosul urmărit. În cauză, formele de constrângere aşa cum au fost expuse de persoana vătămată au fost simultane/ulterioare afectării imaginii publice acesteia, şi nu anterioare. Niciunul dintre cei doi nu a iniţiat o discuţie/comunicare cu persoana vătămată înainte de a o ataca public, nu au existat ameninţări cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, ci a avut loc mai întâi această diseminare de informaţii către terţe persoane, fiind afectate prioritar relaţiile sociale privind onoarea/demnitatea persoanei şi nu libertatea psihică a persoanei, pe cale de consecinţă neputându-se reţine existenţa scopului de a obţine în mod injust un folos nepatrimonial de către vreo persoană.

Procurorul a reţinut că activităţi cum ar fi expunerea posibilităţii legale de sesizare/sancţionare penală sau de altă natură nu pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, nu reprezintă fapte cu semnificaţie penală, aspect valabil în privinţa modului de reacţie al ambelor persoane în cauză, B. şi A..

În acest context, s-a reţinut că situaţia de fapt din cauză nu confirmă acuzaţiile aduse numiţilor C. şi A. de către B. şi nici acuzaţiile aduse acesteia din urmă de către A., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub aspect obiectiv şi subiectiv.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., a formulat plângere, petentul A..

Prin ordonanţa nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca tardivă, plângerea petentului A., împotriva soluţiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., a formulat plângere petentul A. solicitând, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua urmărirea penală cu privire la faptele săvârşite de B. şi schimbarea temeiului clasării pentru faptele de care a fost acuzat.

Examinând plângerea formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată următoarele:

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 40 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În ceea ce priveşte soluţia de clasare contestată, judecătorul de cameră preliminară reţine că aceasta a vizat faptele pretins săvârşite de numita B. (judecător), faptele pretins săvârşite de intimatul C. (procuror), precum şi faptele imputate petentului A. (jurnalist).

În ceea ce priveşte soluţia de clasare dispusă faţă de faptele cercetate în privinţa numitul C., Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta a rămas definitivă prin respingerea plângerii formulate de acesta împotriva soluţiei de clasare.

Astfel, prin încheierea nr. 4/F/CC/CP din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C., împotriva soluţiei de clasare privind infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de procurorul C., dispusă prin ordonanţa nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a menţinut, ca legală şi temeinică, soluţia de clasare.

Sub acest aspect, se reţine că în privinţa oluţiei de clasare referitoare la faptele pretins săvârşite de acest intimat, cadrul procesual a fost închis.

În ceea ce priveşte soluţia de clasare dispusă cu privire la faptele cercetate în privinţa numitei B., judecătorul de cameră preliminară reţine că, potrivit art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Alin 4 al aceluiaşi articol prevede că, în cazul soluţiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluţia.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339,poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Astfel, dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen. prevăd termenul, dar şi condiţiile pentru formularea la judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluţiei de clasare, iar condiţiile cumulative impuse de legiuitor vizează natura soluţiei ce poate fi atacată, titularii plângerii şi parcurgerea procedurii prealabile la procurorul ierarhic superior.

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune, prin încheiere, una dintre soluţiile prevăzute de art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., verificând, prioritar, dacă plângerea este formulată în termen şi dacă este admisibilă.

În doctrină s-a arătat că, inadmisibilitatea este o sancţiune inevitabilă, în sensul că intervine întotdeauna, nu poate fi acoperită, nu este condiţionată de cauzarea unei vătămări procesuale şi are ca efect invalidarea unui act care nu este prevăzut de lege, care este interzis sau care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, după caz.

În materia plângerii la instanţă împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, în jurisprudenţa instanţei supreme, s-a arătat că plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen.. anterior, este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen.. anterior, instanţa luând în considerare că prima condiţie înscrisă în art. 2781 C. proc. pen.. anterior este că plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei de neurmărire poate fi făcută doar "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale". Or, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen.. anterior, în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluţie persoanelor interesate, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 din acelaşi cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen şi, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen..anterior atrage decăderea din exerciţiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluţiei sau ordonanţei procurorului în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen..anterior (ICCJ - S.pen., decizia nr. 1186 din 26 martie 2010, www.x.ro).

După intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., într-o altă cauză, instanţa supremă a reţinut că, deşi petentul a luat cunoştinţă despre adoptarea soluţiei de clasare încă din momentul primei comunicări a actului procesual, petentul nu a urmat, în intervalul de 20 de zile prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen., procedura obligatorie prealabilă, instituită de lege pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., consecinţa fiind, cum prevede art. 268 alin. (1) C. proc. pen., nulitatea actului făcut peste termen, respectiv lipsa de efecte juridice a plângerii introdusă cu depăşirea acestuia la procurorul ierarhic superior şi, implicit, neîndeplinirea uneia dintre cerinţele de admisibilitate prevăzute de normele procesual penale pentru sesizarea valabilă a judecătorului de cameră preliminară, constând în realizarea, anterior declanşării procedurii în faţa acestuia, a demersului de contestare a soluţiei de clasare în cadrul conferit de dispoziţiile art. 339 C. proc. pen. (ICCJ - S. pen., încheierea nr. 490 din 04 octombrie 2021).

Dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen. prevăd ca o condiţie de admisibilitate a plângerii împotriva soluţiei de clasare, adresate judecătorului de cameră preliminară, respingerea prealabilă (sau admiterea în parte), în baza art. 339 din C. proc. pen., a plângerii ce trebuie formulate la procurorul ierarhic superior într-un termen de decădere de 20 de zile.

Referitor la natura juridică a acestui termen de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen.., se evidenţiază că, prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009), s-a arătat că, interpretând dispoziţiile art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) din C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere. Or, conform art. 4741 din C. proc. pen., această Decizie nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, îşi păstrează valabilitatea.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen. echivalează cu neîndeplinirea condiţiei obligatorii de procedibilitate, prevăzute de art. 340 din C. proc. pen., referitoare la atacarea prealabilă a soluţiei de clasare în cadrul parchetului, fiind fără relevanţă motivul respingerii de către procurorul ierarhic superior a plângerii împotriva soluţiei procurorului de caz. De asemenea, nu are importanţă dacă, în raport de dispoziţiile art. 340 alin. (2) din C. proc. pen., petentul a respectat termenul de formulare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară, de 20 de zile de la data comunicării ordonanţei prin care s-a soluţionat plângerea în temeiul art. 339 din C. proc. pen.

O altă interpretare ar însemna să se golească de conţinut dispoziţia art. 340 alin. (1) C. proc. pen.. şi să se excludă eficienţa dispoziţiilor ce instituie termene de decădere.

În consecinţă, plângerea prevăzută de dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen., dar care nu a parcurs şi procedura în cadrul parchetului ori, deşi a urmat-o, au fost nesocotit termenul prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen. este inadmisibilă (nu poate învesti în mod legal organul judiciar competent).

În coordonatele mai sus expuse, judecătorul de cameră preliminară constată că petentul A. a luat cunoştinţă despre soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 21.06.2024, când a primit comunicarea ordonanţei de clasare şi a semnat personal, însă a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, la data de 15.01.2025, cu depăşirea termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., calculat de la data comunicării (21.06.2024).

De altfel, procurorul ierarhic superior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardivă, plângerea petentului A., împotriva soluţiei de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Depăşirea termenului (de decădere) prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., atrage inadmisibilitatea prezentei plângeri.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că, prin ordonanţa nr. 23/II/2/2025 din data de 14.04.2025, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus infirmarea, în parte, a ordonanţei nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, respectiv cu privire la infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârşită de judecătorul B. din cadrul Curţii de Apel Craiova (persoană vătămată A.) întrucât a fost dispusă de un organ necompetent. Intimata are calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova, fapt ce atragea competenţa în efectuarea urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia de urmărire penală.

În acest sens, se constată că în ceea ce priveşte faptele pretins săvârşite de numita B., soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu mai este în fiinţă.

Ca urmare, se constată că singura soluţie cu privire la care se poate proceda la analiza legalităţii şi temeiniciei o constituie cea în faptelor cercetate în raport cu petentul A..

În acest context, judecătorul de cameră preliminară constată că nu mai are competenţa de a soluţiona plângerea cu privire la temeiul clasării pentru aceste fapte.

Astfel, competenţa de soluţionare putea reveni judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi în virtutea calităţii de judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova a numitei B.. În condiţiile în care prin ordonanţa nr. 23/II/2/2025 din data de 14.04.2025, s-a dispus infirmarea, în parte, a ordonanţei nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la faptele imputate acesteia, competenţa de soluţionare a cauzei cu privire la faptele pretins săvârşite de numitul A. reclamate însă de B., nu mai aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei supreme. Competenţa după calitatea persoanei se raportează la făptuitor, iar nu la cel ce se pretinde persoană vătămată.

În egală măsură, constatând că prin închiderea cadrului procesual şi cu privire la pretinsele fapte săvârşite de numitul C., care, în raport de calitatea de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie atrăgea competenţa de soluţionare a curţii de apel, instanţa competentă să soluţioneze plângerea referitoare la faptele pretins săvârşite de numitul A. este judecătoria. Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

Sub acest aspect, se reţine că faţă de petentul A., în calitate de jurnalist, au fost efectuate cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la şantaj, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 alături de procurorul C. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Faţă de aceste considerente, văzând şi faptul că prin sentinţa nr. 245 din 28 mai 2025, Înalta Curte a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Piteşti, judecătorul de cameră preliminară constată că referitor la soluţia de clasare dispusă faţă de petentul A., instanţa competentă este Judecătoria Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins săvârşită de intimata B..

II. Trimite plângerea formulată de petentul A. împotriva aceleiaşi soluţii de clasare (soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinută prin ordonanţa nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet) cu privire la infracţiunea de complicitate la şantaj prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins săvârşită de petentul A., la Judecătoria Piteşti, spre competentă soluţionare.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 19 noiembrie 2025.