Appeal for failure to communicate expert report to insurer in negligent homicide trial held inadmissible due to lack of prior objection

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Completul de doi judecători de cameră preliminară

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 noiembrie 2025 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2024 din data de 26.06.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpata A. , pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru a dispune această soluţie, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2024 din 26.06.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia de urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., avocat în cadrul Baroului Călăraşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 18.04.2024, în jurul orei 10:55, în timp ce conducea auto marca "B.", cu nr. de înmatriculare x, pe raza mun. Bucureşti, respectiv pe Bd. x, din direcţia Autostrăzii A2 către Piaţa Unirii, inculpata A., având calitatea de avocat în cadrul Baroului Călăraşi, în momentul în care a ajuns la intersecţia cu Aleea x, nesocotind prevederile art. 30 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, rep. şi ale art. 52 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (care interziceau trecerea pe culoarea roşie a semaforului şi instituiau obligaţia de oprire a autovehiculului înaintea marcajului pentru pietoni), precum şi prevederile art. 48 şi art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, rep. (care instituiau obligaţia respectării regimului legal de viteză, de 50 km/h, pentru acel sector de drum), circulând cu viteza de cca. 82 km/h în momentele imediat premergătoare impactului (conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară, ataşat la dosar) şi pătrunzând, în intersecţie, pe culoarea roşie a semaforului (conform concluziilor aceluiaşi raport), a intrat în coliziune cu auto marca "C.", având nr. de înmatriculare x, condus, din sens opus, de partea civilă D., care efectua o manevră regulamentară de schimbare a direcţiei de mers către stânga, cu consecinţa producerii persoanei vătămate E., în vârstă de 74 de ani la data faptelor, pasager pe locul din dreapta-faţă al acestui din urmă autovehicul, a unei "hemoragii interne consecinţa unui politraumatism cu zeci de fracturi costale, fracturi de bazin, fracturi de femur drept, rupturi de aortă, rupturi pulmonare şi hepatice", conform opiniei medicilor legişti din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici cu nr. A3/475/2024, leziuni care au condus la decesul persoanei vătămate arătate mai sus.

Punctual, cu privire la modalitatea de desfăşurare a urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a notat următoarele:

La data de 24.04.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. unic 142/158/P/2024, sesizarea din oficiu a poliţiştilor din cadrul Brigăzii Rutiere - Serviciul de Supraveghere pentru Sectoarele 3, 4 şi 5, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2), (3) şi 4 C. pen., în legătură cu un accident rutier produs în data de 18.04.2024, orele 10:55, petrecut pe raza mun. Bucureşti, în zona Bd. x către str. x, la intersecţia cu Aleea Ianca.

Prin ordonanţa din data de 18.04.2024, organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră au dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (o faptă) şi vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2), (3) şi 4 C. pen. (3 fapte).

Prin ordonanţa din data de 30.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus menţinerea probelor administrate, a actelor îndeplinite şi a măsurilor dispuse de către organele de cercetare penală din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, cu argumentul că sunt incidente dispoziţiile art. 60 C. proc. pen.. referitoare la "Cazurile urgente" şi că, în atare situaţie, devin aplicabile prevederile art. 63 alin. (1) rap. la art. 50 alin. (2) C. proc. pen.. (dispoziţia de începere a urmăririi penale in rem din aceeaşi ordonanţă, menţionată la pct. 2 din dispozitiv, fiind sancţionată cu inexistenţa actului - sancţiune procesuală care operează din oficiu - dată fiind începerea anterioară a urmăririi penale in rem de către organele de cercetare penală, care a fost menţinută de procuror).

Prin ordonanţa din data de 25.07.2024 a Parchetului de pe Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de autoarea A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 17.06.2025 s-a dispus, pe de o parte, schimbarea încadrării juridice dată faptelor suspectei A., cu consecinţa reţinerii unei situaţii de fapt corecte şi complete pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (respectiv cu trimitere la normele incidente din legislaţia rutieră a căror încălcare a condus la producerea accidentului rutier soldat cu decesul persoanei vătămate E.), iar pe de altă parte, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de susnumita, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. având descrierea rezultată după operaţiunea de schimbare a încadrării juridice.

S-a mai reţinut că, inculpatei i-au fost aduse la cunoştinţă, anterior audierii, fapta pentru care este cercetată, încadrarea juridică, drepturile şi obligaţiile procesuale prevăzute de C. proc. pen., conform proceselor-verbale anexă la declaraţii. S-a arătat că aceasta nu a fost asistată în cursul urmăririi penale de apărător din oficiu (nefiind în ipoteza cazurilor de asistenţă juridică obligatorie) sau de apărător ales. În schimb, părţile civile din dosar (aparţinătorii defunctului E.) au fost asistate de apărătorul ales, av. F. din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială ataşată la dosarul cauzei .

Prin ordonanţa procurorului din data de 08.08.2024, a fost admisă cererea inculpatei A., de consultare a dosarului, formulată la data de 08.08.2024, actele de urmărire penală fiind consultate efectiv în aceeaşi zi, conform menţiunilor olografe înscrise pe cerere . Totodată, în vederea garantării pe deplin a exercitării dreptului la apărare, inculpatei i-a fost înmânată o copie a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale (conţinutul declaraţiei în cauză fiind ataşată în vol. I, d.u.p.).

De asemenea, prin ordonanţa din data de 14.06.2024, a fost admisă cererea apărătorului ales al părţilor civile, formulată la data de 11.06.2024, de consultare a dosarului de urmărire penală şi de participare la efectuarea actelor de urmărire penală, în condiţiile art. 92 C. proc. pen.

A mai fost arătat că, în cursul urmăririi penale, nu au fost dispuse măsuri preventive, măsuri asigurătorii, măsuri de siguranţă sau alte asemenea măsuri procesuale.

Reţinând dispoziţiile art. 342 C. proc. pen.., referitoare la obiectul camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a mai arătat că, potrivit art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a constatat că, sub aspectul competenţei funcţionale, materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., în raport de calitatea inculpatei, respectiv aceea de avocat şi art. 41, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.., Curtea de Apel Bucureşti a fost legal învestită.

Cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanţei, s-a constatat că rechizitoriul cuprinde menţiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) C. proc. pen.., fiind indicate denumirea parchetului şi data emiterii, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, fapta care a făcut obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, datele privitoare la persoana inculpatei, motivele de fapt şi de drept, probele şi mijloacele de probă, dispoziţia de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate şi semnătura procurorului care a întocmit actul de sesizare, fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior.

Totodată, în ceea ce priveşte regularitatea actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii a reţinut că noţiunea de "neregularitate a rechizitoriului" trebuie interpretată şi prin prisma prevederilor art. 371 raportat la art. 329 alin. (1) C. proc. pen.. (ce stabilesc obiectul judecăţii, mărginit la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare) şi se referă, aşadar, la toate aspectele de natură să afecteze modul de învestire a instanţei şi de circumstanţiere a obiectului şi limitelor judecăţii, incluzând orice omisiune sau inadecvare care determină inaptitudinea acestuia (a rechizitoriului) de a sesiza în mod valabil instanţa de judecată, chiar şi în cazul în care împrejurările constatate nu pot fi suprapuse încălcării unei anumite norme particulare.

A mai susţinut că, în faza camerei preliminare, accentul cade pe verificarea clarităţii acuzaţiei, respectiv a descrierii faptelor penale - ca manifestări obiective în sfera realităţii - într-o manieră explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpaţilor înţelegerea deplină a conţinutului faptic al acuzaţiilor penale, iar instanţei stabilirea, dincolo de orice echivoc, a obiectului şi limitelor judecăţii.

Din perspectiva exigenţelor normelor convenţionale, dar şi a principiilor fundamentale ale procesului penal, reglementate de art. 2, art. 3 alin. (1) şi (3), art. 8 şi art. 10 C. proc. pen.., cunoaşterea conţinutului faptelor ce fac obiectul sesizării instanţei (configurate neechivoc în particularităţile de timp şi loc de comitere, de conţinut concret, de rezultat sau urmare produsă), a încadrării lor juridice, dar şi a motivelor pentru care anumite mijloace de probă au fost considerate relevante în formularea acuzaţiei, asigură în mod concret şi efectiv, iar nu teoretic şi iluzoriu, conformitatea procedurii judiciare cu cerinţele fundamentale de echitate a procesului penal. Chiar dacă "informarea detaliată" priveşte chestiuni diferite, raportat la circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, această noţiune presupune, în mod esenţial, ca acuzatului să îi fie furnizate date/informaţii suficiente pentru a înţelege de o manieră clară şi precisă învinuirea ce i se aduce.

În aceste coordonate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de sesizare a instanţei cuprinde, într-o manieră clară şi precisă, învinuirile care sunt aduse inculpatei din prezenta cauză.

Cu privire la legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a amintit că principiul legalităţii administrării probelor este acea regulă potrivit căreia în procesul penal trebuie administrate probele obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, prin mijloace de probă prevăzute de lege.

Astfel, cu privire la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a constatat că, fără excepţie, acestea au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 101 C. proc. pen.., în lumina principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor.

În ceea ce priveşte legalitatea actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că urmărirea penală a parcurs etapele obligatorii prescrise de dispoziţiile procesual penale, existând concordanţă între actele efectuate şi dispoziţiile legale care reglementează efectuarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpată, avocatul din oficiu al inculpatei, părţile civile sau, după caz, de reprezentantul legal al părţii civile minore G. sau avocatul din oficiu desemnat pentru această parte, partea responsabilă civilmente sau reprezentantul Ministerului Public şi, nici din oficiu, nu s-a apreciat că se impun a fi invocate.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpata A., la data de 15 decembrie 2025.

Prin motivele de contestaţie, inculpata a susţinut că raportul de expertiză efectuat în cauză, ale cărui concluzii au fost înlăturate de procuror în faza de urmărire penală, cu consecinţa reţinerii unei alte situaţii de fapt şi juridice, nu a fost comunicat părţii responsabile civilmente (asiguratorul). A considerat că înlăturarea concluziilor expertului auto desemnat în cauză (prin care s-ar fi reţinut şi vinovăţia celeilalte persoane pentru producerea accidentului de circulaţie), conduc la stabilirea vinovăţiei şi a cuantumului daunelor solicitate de părţile civile, context în care, este evident că asiguratorul justifica un interes de a lua la cunoştinţă, atât de raportul de expertiză, dar şi a conţinutului rechizitorului, care a răsturnat situaţia reţinută în concluziile raportului de expertiză.

Pentru motivele arătate, contestatoarea inculpată A. a solicitat admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei la parchet în vederea comunicării raportului de expertiză auto către asigurator, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru comunicarea rechizitoriului către asiguratorul introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-i da posibilitatea acestuia de a formula cereri şi excepţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 18.12.2025 sub numărul x/2025/a1, fiind fixat termen de judecată la data de 21.01.2026 cu citarea contestatoarei inculpate şi cu asigurarea apărării pentru aceasta, precum şi cu citarea intimatelor părţi civile şi intimatei părţi responsabile civilmente.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate de inculpata A., excepţie susţinută şi de apărătorul ales al intimatelor părţi civile, concluziile formulate fiind prezentate în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte - Completul de doi judecători de cameră preliminară, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocate de procuror, în raport cu limitele fazei de cameră preliminară şi a căii de atac formulate în această materie, reţine următoarele:

Obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 C. proc. pen.., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate, precum şi excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror alte mijloace de probă, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.

Conform dispoziţiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen.., dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

Art. 347 alin. (1) C. proc. pen.., menţionează că în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilot prevăzute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, iar conform art. 347 alin. (4) C. proc. pen.., în soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută.

Astfel, legiuitorul a reglementat un efect devolutiv parţial/limitat în ceea ce priveşte contestaţia împotriva încheierii pronunţate în camera preliminară, în fond, având în vedere că în această cale de atac pot fi analizate doar aspectele deja dezbătute în primul grad de jurisdicţie al procedurii în camera preliminară şi cazurile de nulitate absolută, indiferent dacă acestea au fost sau nu invocate în primul grad de jurisdicţie, fiind firesc ca eventualul efect devolutiv al contestaţiei din procedura camerei preliminare să ţină cont de obiectul probaţiunii specific procedurii de cameră preliminară.

Ca atare, în faţa instanţei de control judiciar nu pot fi formulate alte cereri şi excepţii decât cele prezentate anterior judecătorului primei instanţe, cu excepţia celor care privesc încălcarea unor norme ce atrag sancţiunea nulităţii absolute.

În cauză, se constată că inculpata A. nu a invocat în faţa judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cereri şi excepţii cu privire la verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar formularea acestora prima dată în calea de atac, în măsura în care nu se subsumează unor nulităţi absolute, este un demers exclus de prevederile art. 347 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen.., respectiv imposibil de valorificat, situaţie în care este incidentă soluţia inadmisibilităţii.

Criticile contestatoarei inculpate A. privind lipsa comunicării raportului de expertiză, respectiv a rechizitoriului părţii responsabile civilmente - dincolo de împrejurarea că dispoziţiile art. 344 alin. (2) prevăd comunicarea rechizitoriului numai inculpatului, iar avocatul ales al părţii responsabile civilmente a formulat cerere de studiu a dosarului şi a efectuat fotocopii ale filelor x d.u.p., însă nu a invocat cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare - nu se circumscriu unor încălcări sancţionate cu nulitatea absolută conform art. 281 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.., ci pot constitui, cel mult, un caz de nulitate relativă care, însă, poate fi invocat doar de către partea ale cărei drepturi se reclamă a fi afectate (în speţă, ale părţii responsabile civilmente S.C. H.).

Ca atare, contestatoarea inculpată A. nu are un interes procesual propriu în susţinerea motivelor de contestaţie prezentate, nefiind vătămată prin eventuala nerespectare a dispoziţiilor legale privind comunicarea unor acte procesuale către alte părţi sau subiecţi procesuali din cauză.

Sintetizând, Înalta Curte subliniază că, în procedura de cameră preliminară este reglementat dublul grad de jurisdicţie ce este asigurat prin calea de atac a contestaţiei, subsecventă judecăţii în fond, iar contestaţia se rezumă numai la aspectele deja dezbătute în primul grad jurisdicţional, cu excepţia nulităţilor absolute.

În concluzie, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2025 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., constatând culpa sa procesuală, va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata A. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2025 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 21 ianuarie 2026.