Inadmissibility of repetitive extraordinary appeal against transfer of foreign sentence for abusive exercise of procedural rights

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 142/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, privind transferul persoanei condamnate A., pentru continuarea executării detenţiunii pe viaţă şi pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 19/2019, pronunţată în data de 14.02.2019, de Curtea de Apel din Ioannina, Grecia, rămasă definitivă la data de 11.05.2019.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a adaptat pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în pedeapsa închisorii de 18 ani, limita maximă specială prevăzută de art. 236 rap la art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) din C. pen. român.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a), raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza de art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse în pedeapsa rezultantă de 21 ani şi 4 luni închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 21 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsă un număr de 1274 de zile închisoare executate până la data de 12.12.2019, precum şi în continuare, perioada executată de la 13.12.2019 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia penală nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 142/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, privind pe persoana solicitată A., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 21 ani şi 4 luni închisoare, în cele două pedepse componente, respectiv de 10 ani închisoare şi 18 ani închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus adiţionarea pedepselor de 10 ani închisoare şi 18 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 28 ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 28 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 18.07.2025 sub nr. x/2025, numitul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 142/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul cu nr. x/2022

Prin sentinţa penală nr. 89 din 17 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală si pentru cauze cu minori si de familie, în dosarul nr. x/2025 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, invocată din oficiu şi în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 142/20.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul cu nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 89/A/28.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerând că sentinţa a rămas definitivă la Înalta Curte.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată la data de 28.10.2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Contestatorul A. a solicitat admiterea în principiu a contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) din Codul de procedură.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 431 din C. proc. pen., instanţa verifică admisibilitatea în principiu a cererii înainte de a proceda la orice alte cercetări pe fondul contestaţiei formulate. În acest sens, instanţa, atunci când constată că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 426 din C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condi­ţionată admiterea în principiu, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmi­sibilă.

Astfel, Înalta Curte constată că, cererea vizează o hotărâre penală definitivă supusă contestaţiei în anulare, în cazul de faţă, decizia penală nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termen, titularul cererii de contestaţie în anulare are legitimarea procesuală cerută de lege pentru promovarea căii de atac, contestatorul A. având calitatea de intimat inculpat în etapa judecării cauzei în apel, iar cererea a fost formulată de contestator, se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Se reţine că, contestatorul A. a mai formulat o contestaţie în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) din C. proc. pen. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, contestaţie în anulare ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 167/A din data de 1 iulie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025.

În acest context, Înalta Curte constată că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.

Legislaţia referitoare la formalităţile şi termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizează asigurarea bunei administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Or, securitatea juridică şi buna administrare a justiţiei sunt elemente centrale care permit să se facă distincţie între formalismul excesiv şi o aplicare acceptabilă a formalităţilor.

În etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa examinează cererea sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de folosire a acestei căi extraordinare de atac, realizând o activitate procesuală de statuare în ceea ce priveşte exercitarea unui drept procesual şi, implicit, soluţionarea unei situaţii procesuale.

Potrivit art. 10 alin. (6) din C. proc. pen., "dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege."

Exercitarea cu rea-credinţă a unui drept procesual sau procedural poate avea consecinţe negative prin perturbarea bunei desfăşurări a procesului, putând consta în deturnarea dreptului procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege. În plus, în procesul penal, elementul subiectiv poate privi nu numai vătămarea intereselor părţii adverse, ci şi ale societăţii, care sunt reprezentate de către Ministerul Public.

Dreptul de a formula o cale de atac este un drept procesual care poate fi deturnat de la scopul lui legitim putând afecta activitatea unei instituţii sau având ca efect prelungirea nejustificată a derulării unei proceduri judiciare.

Or, formularea de cereri identice, repetate la un interval scurt de timp după respingerea cererii anterioare, în condiţiile existenţei identităţii de persoană, de temei legal, de motive şi apărări invocate în susţinerea acesteia poate fi o situaţie în care se exercită cu rea-credinţă drepturile procesuale.

În acest context, verificarea în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare a întrunirii condiţiilor de exercitare a căii extraordinare de atac, instituie obligaţia instanţei de a verifica, între altele, dacă această cerere este făcută în condiţiile prevăzute de lege, precum şi dacă există vreun impediment în exercitarea contestaţiei în anulare.

Astfel, urmează să se aprecieze asupra susceptibilităţii unei atare cereri prin posibilitatea de a fi examinată prin prisma reglementărilor legale care ar putea să limiteze promovarea unei noi căi de atac.

În această ordine de idei, rezolvarea dată asupra unei cereri de contestaţie în anulare ce priveşte aceeaşi persoană, temeiuri juridice, motive şi apărări ce fac obiectul unei cereri ulterioare, cu conţinut identic, poate fi considerată un impediment legal ce limitează exercitarea şi promovarea în continuare a unei noi contestaţii în anulare, cu caracter repetitiv. Aceasta poate fi analizată în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu şi atrage inadmisibilitatea căii de atac promovate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 89/A din data de 28 februarie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.