Abuse-of-office complaint against judges rejected; closure order upheld over lack of bad-faith evidence.

Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2025

Asupra plângerii de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 46, art. 50. art. 35 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.:

1. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen., în legătură cu soluţionarea dosarelor nr. x/2012 nr. 370/89/2019 şi nr. 1268/89/2017 de către magistraţii judecători A., B. şi C., D., E. şi F..

2. Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. presupus a fi săvârşită de reprezentanţii O.N.R.C. - O.R.C. Vaslui.

3. Declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, căreia i se va trimite un exemplar al prezentei ordonanţe împreună cu dosarul cauzei.

Pentru a se dispune în acest sens, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 493 din data de 22.12.2014 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2012 s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului G. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare şi 5 ani închisoare.

Prin decizia penală nr. 433 din data de 03.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2012 (definitivă) s-a dispus, printre altele, admiterea apelului declarat de inculpatul G., în urma rejudecării, acestuia fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

Totodată, s-a arătat că au fost desemnaţi lichidatori judiciari pentru persoanele juridice inculpate în dosarul nr. x/2019 şi respectiv nr. 1268/89/2017 ale Tribunalului Vaslui: pentru S.C. H. S.R.L. Vaslui - lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă I., pentru S.C. J. S.R.L. - lichidator judiciar K. şi pentru S.C. L. S.R.L. Vaslui - lichidator judiciar K..

Prin încheierea din data de 30.10.2020 a Tribunalului Vaslui, Biroul executări penale pronunţată în dosarul nr. x/2012 (fără cale de atac), s-a constatat că erau desemnaţi lichidatori judiciari pentru persoanele juridice în dosarul nr. x/2019 şi nr. y/2017 ale Tribunalului Vaslui şi s-a dispus, în temeiul disp. art. 35 alin. (2) din Lg. 353/2013, desemnarea de lichidatori judiciari pentru continuarea procedurii de dizolvare a societăţilor inculpate persoane juridice.

S-a menţionat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen., întrucât, s-a constatat că petentul îşi exprimă propriile convingeri cu privire la existenţa acestora şi nu rezultă niciun minim de indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni de către magistraţii judecători anterior menţionaţi.

Astfel, deşi în materie penală este posibilă atât teoretic cât şi practic constatarea existenţei unor infracţiuni de serviciu comise de către magistraţi în legătură cu activitatea lor judiciară, pentru aceasta sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispoziţiilor legale şi/sau reaua credinţă cu care să fi acţionat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuţiilor de serviciu. Astfel, pentru conturarea vinovăţiei penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate în sesizarea de la prezentul dosar, ci este necesară dovedirea unor fapte sau împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistraţii reclamaţi.

În ceea ce priveşte activitatea magistraţilor procurori şi judecători, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi al celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege pentru fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, şi justificarea existenţei lor.

Altfel spus, un magistrat nu poate constitui obiectul unei anchete penale pentru raţionamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluţionarea unei cauze, ci răspunderea va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluţioneze.

Prin ordonanţa nr. 86/II-2/2025 din data de 03 iulie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul G. împotriva ordonanţei de clasare nr. x din 05.05.2025.

La data de 29.07.2025 a fost înregistrată plângerea formulată de petentul G. împotriva ordonanţei din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Judecătorul de Cameră Preliminară, analizând plângerea formulată de petent pe baza materialului probator efectuat în cauză şi prin prisma motivelor invocate, constată că aceasta este nefondată, iar soluţia procurorului este legală şi temeinică.

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Judecătorul de cameră preliminară constată că, soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a avut în vedere plângerea formulată de petentul G. împotriva judecătorilor care au soluţionat dosarele nr.: x/2012, y/2019 şi 1268/89/2017.

Se constată, din cuprinsul plângerii formulate, că petentul este nemulţumit de modul în care judecătorii au soluţionat dosarele nr.: x/2012, y/2019 şi 1268/89/2017, însă, acesta nu a descris, în concret, faptele care formează obiectul acestora şi nu a indicat vreun mijloc de probă, astfel că procurorul de caz nu a identificat fapte sau elemente concrete care să indice existenţa relei-credinţe în desfăşurarea activităţii judiciare, nefiind precizate acţiuni exterioare procesului de interpretare şi aplicare a legii de către magistraţi, prin care să fi fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează activitatea acestora.

Potrivit art. 341 alin. (51) din C. proc. pen.: Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Totodată, sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât, controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

În acest sens, se constată că, prin ordonanţa din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., printre altele, clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen., în legătură cu soluţionarea dosarelor nr. x/2012 nr. 370/89/2019 şi nr. 1268/89/2017 de către magistraţii judecători A., B. şi C., D., E. şi F..

Totodată, prin ordonanţa nr. 86/II-2/2025 din data de 03 iulie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul G. împotriva ordonanţei de clasare nr. x din 05.05.2025.

În prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia adoptată de parchet prin ordonanţa din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală este legală şi temeinică, aspect confirmat de ordonanţa nr. 86/II-2/2025 din data de 03 iulie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la aspectul esenţial care a determinat adoptarea acestei soluţii de către procurorul de caz, se reţine faptul că plângerea formulată de către petent nu conţine elementele necesare pentru individualizarea faptelor cu conotaţie penală pretins comise de către persoanele menţionate în cuprinsul acesteia.

De altfel, în chiar plângerea prin care a fost învestit judecătorul de cameră preliminară, petentul menţionează că este nemulţumit de faptul că s-a dispus clasarea, susţinând doar că se opune măsurilor dispuse de magistraţii judecători în cadrul dosarelor ce le-au fost repartizate spre soluţionare.

Exercitarea de către magistraţi a atribuţiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a le pune la îndoială buna-credinţă, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, iar pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu este necesar să existe o atribuţie de serviciu încălcată şi prevăzută de legislaţia primară, după cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016, însă o atare atribuţie nu poate fi confundată cu rezultatul desfăşurării activităţii de jurisdicţie, împrejurare care nu intră sub incidenţa legii penale.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că, aspectele învederate de către petent nu conduc la antrenarea răspunderii penale a magistraţilor, atâta vreme cât, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, nu au fost identificate elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate.

În vederea iniţierii de cercetări faţă de anumite persoane, pentru săvârşirea unor infracţiuni, este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că, în cauză, s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

În consecinţă, nefiind reţinută nicio încălcare a dispoziţiilor legale şi, în urma verificării actelor şi lucrărilor dosarului, constatând că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetate persoanele menţionate în cuprinsul plângerii nu există, ordonanţa atacată este temeinică şi legală, neexistând motive pentru desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror pentru a se completa urmărirea penală, nefiind indicii privind existenţa, în materialitatea lor, a infracţiunilor reclamate, astfel cum, în mod corect, s-a apreciat şi în considerentele ordonanţei de clasare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G. împotriva ordonanţei din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 86/II-2/2025 din data de 03 iulie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G. împotriva ordonanţei din data de 05 mai 2025 emisă în dosarul nr. x/2021 (421/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 86/II-2/2025 din data de 03 iulie 2025 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 06 noiembrie 2025.