Judicial review of prosecutor’s dismissal: delegation of search execution and absence of bad faith in service abuse

Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 28 aprilie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 46, art. 58, art. 63 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu privire la toate aspectele şi persoanele indicate în actele de sesizare de la pct. 1-6, cu excepţia pct. 4, întrucât faptele nu există.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la pct. 4 din prezenta cauză şi formarea unui nou dosar penal care urma sa fie înregistrat la nivelul aceleaşi unităţi de parchet.

Pentru a se pronunţa în acest sens, procurorul de caz a reţinut că au fost depuse următoarele acte de sesizare:

1. La data de 23.03.2022 la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a înregistrat, sub nr. x/2022, plângerea persoanei vătămate A., care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu privire la săvârşirea unor fapte penale, în legătură cu modalitatea de întocmire a unui proces-verbal din data de 28.02.2022 în dosarul penal nr. x/P/2019, prin aceea că a refuzat să recunoască persoanei vătămate calitatea de avocat şi implicit reprezentant al persoanei vătămate C. S.R.L., ceea ce presupune o încălcare a prevederilor art. 2 din Directiva 77/249 a Uniunii Europene şi a jurisprudenţei CJUE.

2. La data de 27.09.2023, la dosar a fost ataşată o plângere a persoanei vătămate A. (înregistrată iniţial la Parlamentul României sub nr. x din 28.02.2023) prin care a adus la cunoştinţa autorităţii publice împrejurarea săvârşirii unor fapte de natură penală cu prilejul instrumentării dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în sensul în care procurorul de caz a dispus ridicarea unor bunuri exceptate de la această măsură cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare, după care nu a întreprins nicio măsură în vederea restituirii bunurilor ridicate, astfel cum a fost dispus de către instanţa de judecată prin încheierea nr. 83/CP/13.07.2022 a Curţii de Apel Constanţa.

3. La data de 02.12.2024 s-a înregistrat plângerea persoanei vătămate A. care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiuni de serviciu şi contra înfăptuirii justiţiei, constând în aceea că, la data de 18.03.2022, a fost reţinut nelegal timp de 2 ore de către lucrătorii Poliţiei de Frontieră Vama Veche/Constanţa pe baza unui consemn şi a unei dispoziţii a procurorului fără însă să fi existat iniţial un mandat de aducere sau vreo interdicţie de teritoriul României, după care a fost condus în faţa procurorului pe baza unui mandat aducere emis în condiţii nelegale.

La data de 19.03.2022, persoana vătămată ar fi fost din nou reţinută nelegal acelaşi punct de trecere de către organele poliţiei de frontieră pe baza unui consemn instituit şi a unui mandat de aducere emis de acelaşi procuror de caz, fiind condus la sediul parchetului, unde s-a emis o ordonanţa de instituire a controlului judiciar, nelegală în aprecierea persoanei vătămate.

Nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei de instituire a controlului judiciar a constat în aceea că a fost încălcat principiul procesual al prezumţiei de nevinovăţie, normele privind procedura de citare şi emiterea mandatului de aducere şi principiile stabilite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Scopul tuturor acţiunilor pretins nelegale a fost de a şicana persoana vătămată, de a o priva de libertate fără o bază legală şi de a favoriza părţile adverse din dosarul penal în care era cercetată.

4. La data de 05.03.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Casaţie de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a înregistrat, sub. Nr. 451/VIII-1/2024, plângerea penală formulată de persoana vătămată A., care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul B. şi procurorul general D., ambii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, precum şi faţă de alte persoane neprecizate din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, sub aspectul săvârşirii, în concurs, a infracţiunilor de inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 din C. pen., răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei, prev. de art. 274 din C. pen., sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, prev. de art. 275, falsificarea de timbre sau efecte poştale, prev. de art. 312 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323, fals în declaraţii, prev. de art. 326 din C. pen., art. 328 din C. pen., neîndeplinirea datoriilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, prev. de art. 329 din C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen.

Conform actului de sesizare, în urma emiterii ordonanţei nr. 41/II-2/26.07.2023 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa aceasta a fost comunicată la data de 27.07.2023 cu scrisoare de recomandare persoanei vătămate A. la adresa de corespondenţă din Germania/Berlin, după care, la cererea judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de clasare din dosarul penal nr. x/2020, unitatea de parchet a înaintat către instanţă o dovadă de primire a corespondenţei falsificată, în sensul în care, conform recipisei poştale, data primirii era consemnată ca fiind cea de 28.07.2023, deşi ea s-a realizat în mod efectiv şi real la data de 07.08.2023. Consecinţa falsificării datei primirii ordonanţei nr. 41/II-2/26.07.2023 s-a concretizat în respingerea plângerii formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară ca fiind tardivă, fără a mai fi pe fond.

5. La data de 12.07.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a înregistrat, sub nr. x/2024, plângerea persoanei vătămate A. care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, sub aspectul săvârşirii, printre altele, a infracţiunilor de fals, uz de fals şi abuz în serviciu, întrucât, în urma unei cercetări disciplinare efectuate de către inspectorul judiciar al Inspecţiei Judiciare cu privire la activităţile de urmărire penală derulate în dosarul x/2020, s-a constatat că ar fi fost falsificate mai multe acte în dosar având ca obiect modalitatea exercitării dreptului de consultare a dosarului, respectiv prin antedatarea acestora, fără a fi indicate în concret care acte ar face obiectul pretinsei falsificări. De asemenea, în cursul cercetărilor efectuate împotriva persoanei vătămate, procurorul B. s-a aflat în incompatibilitate, întrucât a dat dovadă de subiectivism, acest aspect fiind constatat şi de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa în procedura de verificare a legalităţii actului de sesizare şi al administrării probatoriului în dosarul penal nr. x/2022

6. La data de 24.07.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală s-a înregistrat sub nr. x/VIII- I/2024, plângerea persoanei vătămate A. prin care a adus completări la solicitarea organelor de urmărire penală din data de 12.07.2024 de a lămuri obiectul plângerii înregistrată sub acelaşi număr, precizând că actele materiale pretins săvârşite de către procurorul B. în instrumentarea dosarului penal nr. x/2020 au constat, printre altele, în aceea că una dintre ordonanţele emise în dosar a fost falsificată în sensul antedatării acesteia, despre detaliile acestei acţiuni având cunoştinţă doamna inspector E., din cadrul Inspecţiei Judiciare iar, de asemenea, procurorul de caz a refuzat persoanei vătămate dreptul de a studia dosarul în care era cercetat.

Date de urmărire penală

Prin ordonanţa nr. 150/P/2022 din data de 24.02.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen.

Prin ordonanţa nr. 150/P/2022 din 15.03.2023 a Parchetului de pe lângă Apel Constanţa s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor întrucât faptele nu există. Soluţia a fost menţinută prin ordonanţa nr. 158/II-2/2023 din data de 28.04.2023 emisă de către procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Această soluţie a fost infirmată prin încheierea nr. 520/10.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin care s-a dispus desfiinţarea ordonanţei de clasare şi a ordonanţei procurorului ierarhic superior, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua urmărirea penală şi a o completa, printre altele, cu audierea persoanei vătămate şi administrarea oricărui mijloc de proba necesar lămuririi obiectului sesizării şi al aspectelor reclamate de către persoana vătămată.

În ceea ce priveşte soluţia de clasare, procurorul de caz a reţinut, în continuare, datele rezultate din răspunsurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, referitoare la persoana vătămată. Astfel, s-a reţinut, în esenţă, că aceasta a fost cercetată, împreună cu mai multe persoane, în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pentru mai multe infracţiuni. În cauză s-au efectuat cercetări, iar, în final, la data de 07.06.2022, procurorul F. a întocmit rechizitoriul şi a dispus trimiterea în judecată a persoanei vătămate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare în formă continuată. Prin încheierea din 12.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet, soluţie desfiinţată parţial prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul înlăturării temeiului prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen. şi menţinerii celorlalte dispoziţii, inclusiv a celei de trimitere a cauzei la parchet pentru regularizarea actului de sesizare.

Totodată, procurorul a reţinut datele comunicate de Inspecţia Judiciară, în sensul că plângerile disciplinare privind instrumentarea dosarului nr. x/2020 au fost, în principal, clasate ca neîntemeiate ori arhivate ca repetitiv formulate, iar pentru o singură plângere s-a dispus exercitarea cercetării disciplinare pentru nerespectarea dreptului de acces la dosar şi sesizarea CSM, soluţie avizată negativ de directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori.

De asemenea, procurorul a avut în vedere datele comunicate de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, din care a rezultat modul în care au fost operate şi puse în aplicare consemnările/semnalările privind persoana vătămată, precum şi împrejurările depistării acesteia la PTF Vama Veche, în contextul mandatelor de aducere emise în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la susţinerile referitoare la reţinerea şi controlul persoanei vătămate la punctul de trecere a frontierei Vama Veche, procurorul a reţinut, în raport de împrejurările concrete, că nu au fost relevate elemente de tipicitate ale unor infracţiuni de serviciu, arătând, totodată, cadrul legal incident privind implementarea semnalărilor în sistemele poliţiei de frontieră, precum şi condiţiile de emitere a mandatului de aducere prevăzute de art. 265 din C. proc. pen.. Din actele dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a reţinut că, în mod cronologic, au fost emise mandate de aducere pe numele persoanei vătămate în datele de 03.01.2022, 15.03.2022, 18.03.2022 şi 19.03.2022, iar în urma emiterii acestora au fost puse efectiv în aplicare mandatele din 18.03.2022 şi 19.03.2022 de către organele poliţiei de frontieră. În justificarea emiterii mandatelor, s-a arătat că au fost întocmite procese-verbale de căutare la domiciliu şi de îndeplinire a procedurii de citare, iar pentru data de 19.03.2022 s-a reţinut că faţă de persoana vătămată s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, urmată de aducerea la cunoştinţă a acestei măsuri procesuale, audierea în calitate de inculpat şi luarea măsurii preventive a controlului judiciar; raportat la împrejurările şi circumstanţele efective, procurorul a concluzionat că nu au fost evidenţiate elemente de tipicitate ale unor infracţiuni de serviciu sau contra libertăţii persoanei.

Procurorul a reţinut că pretinsa lipsă de imparţialitate în derularea urmăririi penale din dosarul nr. x/2020 a fost deja analizată în procedura de cameră preliminară, fiind stabilit definitiv, prin încheierea nr. 834/12.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (dosar nr. x/2022), că nu s-a putut trage concluzia unei lipse de imparţialitate a procurorului prin modul în care a respins ori a motivat cererile formulate. Totodată, faţă de criticile privind instrumentarea pretins abuzivă a cauzei, s-a arătat că persoanei vătămate i-au fost admise cereri de consultare a dosarului şi au fost dispuse măsuri de punere la dispoziţie a acestuia la 19.03.2022 (deşi cererea fusese admisă din 03.01.2022) şi la 28.04.2022, activitatea fiind consemnată într-un proces-verbal pe care persoana vătămată a refuzat să îl semneze, precizând că "nu l-a studiat, ci doar l-a vizionat", după care a urmat pasivitatea acesteia în privinţa achitării contravalorii fotocopierii actelor solicitate, potrivit art. 94 alin. (2) din C. proc. pen.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor legale privind efectuarea percheziţiei domiciliare, s-a consemnat susţinerea persoanei vătămate în sensul că procurorul de caz nu a participat personal la efectuarea activităţii procedurale ci a delegat organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul IPJ Constanţa, prin ordonanţa din 27.11.2021, în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de percheziţie. S-a arătat că această derogare fiind permisă de dispoziţiile art. 324 alin. (3) din C. proc. pen.. Totodată, s-a reţinut că bunurile şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei de la locuinţa persoanei vătămate sau din posesia acesteia nu pot fi analizate din perspectiva utilităţii lor, în cadrul procesual al unei plângeri penale formulate împotriva organelor de urmărire penală care au dispus măsura ridicării, iar, în lipsa evidenţierii unor elemente probatorii care să contureze reaua-credinţă a organelor de cercetare penală, valoarea probatorie a acestora urmează a fi stabilită cu prioritate în procedurile strict reglementate de dispoziţiile procesual penale, respectiv în procedura plângerii împotriva actelor procurorului, procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, după caz.

În ceea ce priveşte întocmirea procesului-verbal din 28.02.2022 şi susţinerea privind nerecunoaşterea calităţii de avocat, procurorul a arătat că această împrejurare nu poate constitui, prin ea însăşi, o încălcare a atribuţiilor de serviciu, întrucât situaţia juridică a persoanei vătămate nu era lămurită pe deplin, fiind întreprinse demersuri de stabilire a existenţei avocatului pe tabloul vreunuia dintre barourile din România, dar şi pe tabloul Baroului Berlin/Germania, inclusiv prin intermediul canalelor de cooperare judiciară internaţională; ulterior rezultatului obţinut, activităţile de urmărire penală au fost desfăşurate în virtutea calităţii de avocat intracomunitar deţinute de persoana vătămată, apreciindu-se că nu poate fi conturat vreun prejudiciu sau o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale acesteia în calitatea sa de suspect şi inculpat.

În analiza exercitării atribuţiilor de serviciu de către organele de urmărire penală, procurorul a mai reţinut că magistraţii procurori beneficiază de imunitate funcţională pentru acţiunile întreprinse cu bună-credinţă în realizarea obligaţiilor profesionale sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar interpretarea legii, evaluarea faptelor ori aprecierea probelor nu trebuie să fundamenteze tragerea la răspundere penală, cu excepţia situaţiilor în care se reţine reaua-credinţă. S-a arătat că nu este suficientă critica subiectivă a modului de apreciere şi interpretare a ansamblului probatoriu ori a prevederilor legale aplicabile, fiind necesară conturarea relei-credinţe în efectuarea actelor de urmărire penală, susţinută de elemente probatorii certe; în lipsa unor asemenea elemente, actele procedurale îşi păstrează aparenţa de legalitate şi temeinicie, iar ceea ce subzistă până la proba contrară este activitatea de urmărire penală exercitată în condiţii de legalitate. În acest cadru, s-a concluzionat că, din cele invocate în actele de sesizare şi înscrisurile probatorii, nu au rezultat date concrete care să conducă la conturarea elementelor de tipicitate ale unor infracţiuni de serviciu sau contra înfăptuirii justiţiei.

Cu privire la susţinerea de la pct. 5-6 referitoare la pretinse falsuri prin antedatarea unor acte şi la solicitarea de administrare a probei testimoniale prin audierea inspectorului judiciar, procurorul a arătat că persoana vătămată nu a fost în măsură să indice cu precizie în ce a constat acţiunea de falsificare ori care sunt actele procedural-procesuale vizate, iar nici din conţinutul lucrării înregistrate la nivelul Inspecţiei Judiciare nu au rezultat elemente de tipicitate ale unei fapte de natură penală care să atragă competenţa organelor de urmărire penală; s-a subliniat că cercetările disciplinare au vizat pretinse abateri disciplinare, iar persoana vătămată este cea care, potrivit exigenţelor sesizării organelor judiciare, trebuie să furnizeze o descriere în concret a faptei penale reclamate, simpla acuzaţie că "una dintre ordonanţe a fost antedatată" neîndeplinind claritatea impusă de exigenţele procesual penale ale formei şi fondului actului de sesizare. În consecinţă, s-a apreciat că nu se impune audierea inspectorului judiciar în cauză.

Împotriva ordonanţei din data de 28 aprilie 2025, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petentul A..

Prin ordonanţa nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 150/76/P/2022 din data de 28 aprilie 2025.

În motivare, procurorul-şef a reţinut, în esenţă, că în raport cu conţinutul încheierii nr. 520 din 10.10.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost desfiinţată ordonanţa de clasare nr. 150/76/P/2022 din 15.03.2023, a secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul de caz a efectuat o anchetă efectivă, audiind persoana vătămată şi solicitând înscrisurile pe care le-a considerat relevante de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Inspecţia Judiciară şi Garda de Coastă. Totodată, s-a reţinut că elementele existente în sesizări şi în actele dosarului au fost suficiente pentru formarea convingerii procurorului de caz, neexistând factori care să impună suplimentarea probatoriului sau formularea unor concluzii diferite. A mai arătat, raportat la dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, că procurorul este independent în efectuarea şi supravegherea urmăririi penale şi în soluţiile dispuse, iar, în consecinţă, soluţia de clasare a fost apreciată ca fiind legală şi temeinică, plângerea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin Ordonanţa din data de 28 aprilie 2025, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin Ordonanţa nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025 a aceleiaşi unităţi de parchet, a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., petentul A..

Petentul A. a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea Ordonanţei nr. 81/II-2/2025 din 10.06.2025 şi a Ordonanţei de clasare din 28.04.2025, şi restituirea cauzei la o altă unitate de parchet pentru completarea urmăririi penale şi efectuarea actelor de urmărire penală apreciate necesare. În susţinere, a arătat, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor încheierii din 10.10.2023 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, lipsa unei anchete efective şi neadministrarea unor probe, pretinsa lipsă de imparţialitate, aspecte privind efectuarea percheziţiei şi consecinţele acesteia, refuzul ori limitarea accesului la dosar, respectiv pretinse neregularităţi ale actelor/procedurilor, precum şi neexecutarea măsurilor de restituire a bunurilor/înscrisurilor.

Cauza a fost înregistrată la data de 04.07.2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2025, primul termen fiind acordat la data de 08.10.2025, când s-a amânat cauza în vederea citării intimatului.

La termenul de judecată din data de 22.10.2025, judecătorul de cameră preliminară a acordat cuvântul în dezbateri, cauza rămânând în pronunţare, cu termen de pronunţare stabilit pentru data de 05.11.2025.

Examinând plângerea formulată de petentul A., în baza art. 340 din C. proc. pen., precum şi actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că soluţia de clasare este legală şi temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 340 din C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire penală este reglementată de dispoziţiile art. 341 din C. proc. pen., iar judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele de urmărire penală, respectiv asupra soluţiei dispuse. La soluţionarea plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor administrate în cursul judecării prezentei cauze.

În această procedură, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, astfel încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare, în raport cu actele efectuate şi cu materialul probator administrat, precum şi cu criticile formulate de petent.

Înalta Curte va avea în vedere şi faptul că, ulterior încheierii nr. 520 din 10.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 834 din 12 decembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022 au fost admise contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de contestatoarea persoană vătămată S.C. G. S.R.L. împotriva încheierilor penale din 14 iunie 2023 şi nr. 89/P/CP din 12 septembrie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din Cadrul Curţii de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022.

Astfel, a fost desfiinţată, în parte, încheierea din 14 iunie 2023, exclusiv sub aspectul constatării nulităţii relative a actelor procesuale şi procedurale întocmite de procurorul de caz în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Totodată a fost a fost desfiinţată, în parte, încheierea nr. 89/P/CP din 12 septembrie 2023, în sensul înlăturării temeiului de drept prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

În motivarea acestei încheieri, printre altele, s-a arătat că "nu a existat o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, care, de altfel, invocă propria culpă procesuală, iar, pe de altă parte, nu se poate reţine incidenţa cazului de incompatibilitate a procurorului prevăzut de art. 65 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen..". În acest sens, motivele de incompatibilitate a procurorului, invocate de inculpatul A., "nu s-au dovedit ca având suport real, aşa cum s-a stabilit de către procurorul ierarhic superior".

S-a mai arătat că, potrivit art. 324 alin. (4) din C. proc. pen., procurorul are posibilitatea să delege efectuarea percheziţiei domiciliare organelor de cercetare penală, astfel că procesul-verbal de percheziţie a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale.

În acest context, s-au modificat împrejurările avute în vedere în motivarea încheierii nr. 520 din 10.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet.

I. Asupra criticii privind caracterul pretins formal al anchetei şi neconformarea la îndrumările din încheierea nr. 520/10.10.2023

Judecătorul de cameră preliminară are în vedere că, anterior, în cadrul procedurii de control judiciar exercitate asupra unei soluţii de clasare pronunţate în aceeaşi cauză, prin încheierea nr. 520 din 10.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, s-a dispus restituirea cauzei la parchet, fiind indicate reperele de verificare ce se impuneau a fi efectuate, inclusiv sub aspectul efectuării unei anchete efective şi al verificărilor referitoare la împrejurările invocate de petent.

Astfel, prin această încheiere s-a indicat, în esenţă, necesitatea efectuării unor verificări minime, apte să lămurească aspectele sesizate, respectiv: efectuarea de verificări sub aspectul celor reclamate de petent, pentru a stabili în ce măsură au fost respectate dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 cu ocazia efectuării percheziţiei în dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020; audierea petentului, pentru a determina şi lămuri limitele sesizării penale; administrarea mijloacelor de probă necesare verificării aspectelor invocate, astfel încât soluţia să aibă la bază interpretarea probelor administrate; precum şi verificarea plângerii şi în raport de împrejurările reţinute în dosarul nr. x/2022 judecătorul de cameră preliminară care a dispus restituirea cauzei nr. 103/P/2020 la parchet, în considerarea faptului că sesizarea penală a vizat presupuse fapte ilicite săvârşite cu ocazia instrumentării acestei cauze.

În consecinţă, analiza de faţă va viza dacă demersurile întreprinse ulterior restituirii cauzei corespund îndrumărilor instanţei şi dacă, în raport de materialul probator administrat, soluţia de clasare este legală şi temeinică.

Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că, ulterior restituirii cauzei la parchet, procurorul a procedat la administrarea probelor apreciate necesare pentru lămurirea împrejurărilor esenţiale ale cauzei, în considerarea reperelor stabilite prin încheierea nr. 520/10.10.2023.

Astfel, a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, precum şi încheierea nr. 834 din 12.12.2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022; la data de 21.11.2024 a fost audiat petentul A.; la data de 22.01.2025 a fost emisă o adresă către Inspecţia Judiciară, în vederea comunicării lucrărilor privind plângerile disciplinare formulate de petent împotriva procurorului B. şi a procurorului general D., fiind transmise în răspuns lucrările indicate; de asemenea, au fost solicitate informaţii de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Garda de Coastă cu privire la executarea mandatelor de aducere emise pe seama petentului A.. În plus, analiza plângerii a fost realizată în raport de împrejurările reţinute de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus restituirea cauzei nr. 103/P/2020 la parchet, precum şi în raport de aspectele privind efectuarea percheziţiei domiciliare în acel dosar.

În aceste condiţii, nu se poate reţine susţinerea că organele de urmărire penală ar fi rămas în pasivitate ori că nu ar fi întreprins demersuri de verificare a aspectelor sesizate.

II. Asupra criticilor privind administrarea probelor solicitate de petent

În ceea ce priveşte cererile petentului de administrare a probelor constând în audierea doamnei inspector judiciar H. şi în audierea martorului I., judecătorul de cameră preliminară reţine că administrarea probelor este guvernată de dispoziţiile art. 100 din C. proc. pen.. Potrivit acestora, organele judiciare strâng şi administrează probe atât din oficiu, cât şi la cerere, iar cererea de administrare a unei probe se admite ori se respinge motivat; totodată, organul judiciar poate respinge cererea atunci când proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii, ori când se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt ce constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă. Rezultă că dreptul părţii de a propune probe nu echivalează cu o obligaţie automată a organului de urmărire penală de a administra orice probă solicitată, dacă aceasta nu este aptă, în mod obiectiv, să contribuie la lămurirea împrejurărilor esenţiale ale cauzei, ori dacă aspectele invocate sunt deja lămurite prin materialul probator existent.

Aplicând aceste repere în speţă, sub aspectul solicitării de audiere a doamnei inspector judiciar se constată că procurorul a procedat la solicitarea, prin adresă din 22.01.2025, a lucrărilor Inspecţiei Judiciare vizând plângerile disciplinare formulate de petent, iar prin răspunsul din 13.02.2025 au fost transmise lucrările indicate, în număr de 13. Din analiza acestora, procurorul a reţinut că plângerile au fost fie clasate ca neîntemeiate, fie arhivate, întrucât vizau aceleaşi susţineri ca plângerile anterior soluţionate. În privinţa lucrării nr. 22-376/2022, privind plângerea disciplinară formulată împotriva procurorului F., s-a dispus exercitarea cercetării disciplinare şi sesizarea CSM pentru nerespectarea dreptului de acces la dosar, soluţie care a primit aviz negativ din partea Directorului Direcţiei de Inspecţie pentru procurori.

În aceste condiţii, audierea doamnei inspector judiciar nu se conturează ca fiind necesară, câtă vreme elementele relevante rezultate din verificările disciplinare invocate au fost puse la dispoziţia organului de urmărire penală în formă scrisă, prin înscrisurile comunicate, iar aceste înscrisuri permit evaluarea conţinutului şi a rezultatului verificărilor efectuate. Mai mult, în măsura în care, în cadrul atribuţiilor exercitate, s-ar fi constatat indicii privind săvârşirea unor fapte penale (cum ar fi falsificarea unei Ordonanţe), ar fi devenit incidentă obligaţia sesizării organelor de urmărire penală potrivit competenţei, aspect care nu rezultă din lucrările comunicate, acestea având ca obiect verificări disciplinare şi soluţii specifice acestei materii.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului cu privire la necesitatea audierii martorului I. sau a altor persoane, judecătorul de cameră preliminară constată că, raportat la obiectul prezentei plângeri şi la materialul probator administrat, aceste probe nu apar ca fiind apte să aducă elemente factuale noi, decisive, pentru lămurirea împrejurărilor esenţiale. Organul judiciar are obligaţia de a administra probele necesare şi pertinente, nu de a proceda la administrarea oricărei probe solicitate, în absenţa utilităţii sale pentru soluţionarea cauzei.

III. Asupra criticilor privind percheziţia la sediul profesional şi bunurile/înscrisurile ridicate cu ocazia efectuării acesteia

Petentul susţine că percheziţia efectuată la sediul său profesional nu a respectat dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 51/1995, învederând, în esenţă, că la efectuarea percheziţiei nu ar fi participat procurorul, aşa cum prevăd dispoziţiile legale, măsura fiind dusă la îndeplinire exclusiv de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, iar cu ocazia percheziţiei ar fi fost ridicate bunuri şi înscrisuri fără legătură cu cauza, inclusiv acte profesionale şi corespondenţă.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că verificarea legalităţii măsurilor de percheziţie şi a modalităţii de executare, inclusiv sub aspectul garanţiilor speciale incidente în cazul sediului profesional, se realizează în cadrul mecanismelor procesuale prevăzute de lege, în raport de actele efectiv întocmite şi de cadrul juridic aplicabil, iar nu prin prezumarea, în lipsa unor elemente obiective, a relei-credinţe a organelor judiciare.

Problema percheziţiilor efectuate la sediul profesional al avocatului este una deosebit de sensibilă, dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 instituind garanţii speciale pentru asigurarea secretului profesional şi a confidenţialităţii comunicării dintre avocat şi client. În cauza de faţă, se constată că, prin Ordonanţa din 27.11.2021, organele de cercetare ale poliţiei judiciare au fost delegate de procurorul care efectua urmărirea penală în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de percheziţie. O asemenea delegare este permisă de dispoziţiile art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. în cauzele în care procurorul efectuează urmărirea penală, iar activitatea de punere în executare a mandatului nu se circumscrie categoriei actelor ori măsurilor procesuale care nu pot face obiectul delegării.

În ceea ce priveşte ridicarea de obiecte şi înscrisuri cu ocazia efectuării percheziţiei, judecătorul reţine că art. 159 alin. (13) din C. proc. pen. consacră obligaţia organului judiciar de a se limita la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, cu menţiunea că obiectele ori înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă, precum şi cele faţă de care există suspiciunea unei legături cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu se ridică întotdeauna. Totodată, art. 162 alin. (4) din C. proc. pen. prevede că obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia celor supuse confiscării, în condiţiile legii. Rezultă că legiuitorul însuşi admite ipoteza în care, în concretul activităţilor de percheziţie, pot fi ridicate şi bunuri ori înscrisuri a căror relevanţă să fie ulterior infirmată, situaţie pentru care s-a instituit remediul procesual al restituirii.

Pe de altă parte, constatarea caracterului nelegal al percheziţiei, a întinderii ridicărilor ori a consecinţelor procesuale ale unor eventuale neregularităţi, precum şi aprecierea asupra utilităţii şi valorii probatorii a bunurilor ridicate, se circumscriu controlului judiciar exercitat în cadrul procedurilor prevăzute de lege pentru verificarea actelor de urmărire penală (inclusiv în camera preliminară ori în cursul judecăţii), iar nu, în mod automat, angajării răspunderii penale a organelor judiciare. În acest sens, potrivit considerentelor încheierii nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a reţinut că procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale.

În lipsa unor date obiective care să contureze elementele de tipicitate ale unei infracţiuni şi, în special, o conduită de rea-credinţă, nemulţumirea petentului faţă de modul de executare a percheziţiei şi faţă de întinderea ridicărilor nu este, prin ea însăşi, suficientă pentru a justifica infirmarea soluţiei de clasare sub acest aspect.

Petentul susţine că bunurile şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei nu i-au fost restituite, deşi a solicitat acest lucru, arătând că i s-a comunicat că organul de cercetare penală însărcinat cu operaţiunile administrative aferente restituirii se afla în concediu. Judecătorul de cameră preliminară reţine că restituirea bunurilor reprezintă o activitate subsecventă actelor de urmărire penală, realizată în cadrul procedurii şi în funcţie de posibilităţile efective de punere în executare de către organul competent, iar faptul că restituirea nu s-a efectuat imediat sau la momentul dorit de petent nu este, prin sine, apt să contureze elemente de tipicitate penală ori să fundamenteze existenţa relei-credinţe. Totodată, din actele dosarului rezultă că organele judiciare au comunicat petentului dispoziţiile privind restituirea şi au formulat solicitări în vederea efectuării acesteia, fără a primi un răspuns la solicitările adresate, împrejurare care întăreşte concluzia că aspectul invocat nu poate fi valorificat.

IV. Asupra criticilor privind pretinsa lipsă de imparţialitate a procurorului B. şi reaua-credinţă

Petentul invocă lipsa de imparţialitate a procurorului B. în instrumentarea dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, susţinând că modul de respingere ori de motivare a cererilor formulate ar evidenţia o atitudine părtinitoare şi, în consecinţă, o conduită de rea-credinţă.

Judecătorul de cameră preliminară reţine, însă, că această susţinere a fost deja analizată în cadrul procedurii de cameră preliminară derulate în dosarul nr. x/2022, în care s-au examinat inclusiv aspecte referitoare la imparţialitatea procurorului de caz. Astfel, deşi prin încheierea nr. 89/P/CP din 12.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-au reţinut considerente care au fost valorificate de petent în susţinerea criticilor sale, această încheiere a fost ulterior modificată prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa supremă stabilind, în mod definitiv, cu putere de lucru judecat, în cadrul acelei proceduri, că nu se poate trage concluzia unei lipse de imparţialitate a procurorului din modul în care acesta a respins ori a motivat cererile formulate de inculpat.

În acelaşi context, se constată că persoanei vătămate i-au fost admise cereri de consultare a dosarului şi au fost dispuse măsuri de punere la dispoziţie a acestuia la 19.03.2022 şi la 28.04.2022, activitatea fiind consemnată într-un proces-verbal pe care persoana vătămată a refuzat să îl semneze, precizând că "nu l-a studiat, ci doar l-a vizionat". Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 94 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul avea obligaţia de a achita contravaloarea serviciului de fotocopiere, însă acesta nu s-a conformat.

Prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa supremă a reţinut că modalitatea în care inculpatul a înţeles să uzeze de drepturile sale prevăzute de art. 83 din C. proc. pen. nu poate fi imputată procurorului, atâta vreme cât i s-a asigurat exercitarea deplină a acestora.

În aceste condiţii, critica petentului privind pretinsa lipsă de imparţialitate şi reaua-credinţă nu poate fi primită, nefiind relevate elemente obiective care să justifice o concluzie contrară celor stabilite în procedura de cameră preliminară.

V. Asupra criticilor privind pretinsa incompatibilitate a procurorului-şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Petentul invocă pretinsa incompatibilitate a procurorului-şef al secţiei de urmărire penală, care a soluţionat plângerea formulată împotriva ordonanţei de clasare din 28.04.2025, arătând, în esenţă, că acesta a deţinut anterior o funcţie de conducere în cadrul Direcţiei de inspecţie pentru procurori şi s-ar fi pronunţat asupra unor demersuri disciplinare invocate de acesta. Judecătorul de cameră preliminară reţine că o asemenea critică se valorifică prin mijloacele procedurale specifice, respectiv prin formularea unei cereri de abţinere ori recuzare, în faza de urmărire penală. În cadrul prezentei plângeri, instanţa este chemată să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare atacate, iar nu să suplinească demersul procedural pe care petentul îl avea la dispoziţie pentru a contesta compatibilitatea procurorului. În consecinţă, această susţinere nu poate conduce, în limitele procedurii reglementate de art. 341 din C. proc. pen., la desfiinţarea soluţiei de clasare.

VI. Asupra criticii privind reţinerea pretins nelegală a legitimaţiei de avocat

Cu privire la susţinerea petentului referitoare la reţinerea nelegală a legitimaţiei de avocat, judecătorul de cameră preliminară reţine că, din actele dosarului şi din considerentele ordonanţei atacate, rezultă că, la momentul incidentului, situaţia profesională a petentului sub aspectul calităţii de avocat nu era clarificată în mod complet, motiv pentru care procurorul de caz a efectuat demersuri de verificare în vederea stabilirii înscrierii acestuia în tabloul avocaţilor din România, precum şi a eventualei apartenenţe la un barou din Germania, inclusiv prin corespondenţă realizată prin canalele de cooperare judiciară. În aceste condiţii, nu se conturează elemente obiective din care să rezulte încălcarea atribuţiilor de serviciu de către procurorul B. sub acest aspect, concluzia reţinută în ordonanţa de clasare fiind, astfel, justificată prin verificările efectuate şi prin necesitatea lămuririi prealabile a situaţiei invocate.

VII. Asupra criticii privind pretinsa lipsă de garanţii de imparţialitate în efectuarea urmăririi penale

Prin plângerea formulată, petentul susţine că urmărirea penală nu ar fi constituit o anchetă efectivă întrucât verificările au fost realizate de un procuror din cadrul Ministerului Public, apreciat ca fiind "coleg" cu cel cercetat, fără o formă de control extern şi fără aparenţa unei imparţialităţi reale. Judecătorul de cameră preliminară reţine că o asemenea susţinere, formulată în termeni generali, nu este aptă, prin ea însăşi, să fundamenteze concluzia lipsei de independenţă ori a caracterului inefectiv al anchetei.

Competenţa de efectuare a urmăririi penale este stabilită de lege, iar simpla apartenenţă instituţională la Ministerul Public nu echivalează cu o prezumţie de părtinire; dimpotrivă, o asemenea teză ar conduce, în mod logic, la imposibilitatea practică de investigare a faptelor imputate procurorilor, ceea ce nu poate fi acceptat. În plus, cadrul procesual penal instituie mecanisme efective de control al soluţiei şi al modului de desfăşurare a urmăririi penale, atât pe cale ierarhică (prin plângerea formulată potrivit art. 339 din C. proc. pen.), cât şi pe cale judiciară (prin controlul exercitat de judecătorul de cameră preliminară în procedura art. 341 din C. proc. pen.).

Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că aspectele invocate în plângerea petentului A. au făcut obiectul cercetărilor disciplinare efectuate de Inspecţia Judiciară, la sesizarea petentului, însă nu s-a constatat că există temeiuri pentru sancţionarea disciplinară a procurorului.

Cu privire la actul de sesizare indicat la pct. 4, s-a dispus disjungerea cauzei, acesta făcând obiectul unui dosar distinct, motiv pentru care criticile petentului aferente acestui act de sesizare nu vor fi analizate în cadrul prezentei plângeri, care vizează exclusiv legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare atacate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că soluţia de clasare este legală şi temeinică, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 28 aprilie 2025, în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, a aceleiaşi unităţi de parchet.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa din data de 28 aprilie 2025, în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, a aceleiaşi unităţi de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 5 noiembrie 2025.