Preliminary hearing admissibility of indictment and validity of delegated witness interrogation in refusal to submit to biological sample collection offenses

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2022 (7957/210/P/2020) din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul marca pe strada x din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă ce întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen.

În susţinerea acuzaţiilor în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; fişa de examen clinic nr. x/31.08.2020; proces-verbal de recoltare mostre biologice; declaraţii suspect/inculpat A.; declaraţie martor B.; ordonanţa nr. 71/P/2021 din data de 09.09.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa; adresa nr. x/10.06.2024 a Baroului Bucureşti; alte înscrisuri.

Prin cererea formulată şi depusă la dosar în data de 30.08.2024, inculpatul A. a formulat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu şi cu privire la administrarea probelor în cursul urmăririi penale, reiterate şi cu ocazia dezbaterilor, în procedura de cameră preliminară, respectiv:

I. Înlăturarea declaraţiei martorei B., consemnată în data de 07.03.2024, ca urmare a ordonanţei de delegare din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, întrucât aceasta este identică cu declaraţia martorei din data de 23.09.2020, consemnată la momentul instrumentării cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, ceea ce reprezintă o declaraţie care nu a fost consemnată în condiţii de legalitate, fiind încălcate dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar şi ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014.

S-a mai arătat că, în cauză, nu a fost verificată "de îndată" competenţa după calitatea persoanei, inculpatul A. fiind avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti şi astfel, s-a procedat la audierea martorei B., declaraţia acesteia regăsindu-se în susţinerea acuzării, dar este şi redată amplu în actul de sesizare a instanţei.

II. Încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care la dosar există solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. de a participa la administrarea oricărei probe pe parcursul urmăririi penale, fără să existe la dosar dovada faptului că a fost contactat apărătorul ales pentru a participa la audierea martorei B.. De asemenea, a fost formulată o listă de probatorii în apărare, respectiv audierea în calitate de martor a agentului de poliţie C., efectuarea unei adrese către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa-Serviciul Rutier pentru a se preciza dacă cei doi agenţi de poliţie aveau camera de filmat tip "body cam" sau dacă autoturismul în care se aflau aceştia aveau în dotare camera foto/video activă, dar şi efectuarea de verificări dacă mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a stabilit prezenţa alcoolului în aerul expirat, precum şi concentraţia de alcool în aerul expirat au fost realizate cu un aparat etilotest certificat, omologat şi verificat metrologic, precum şi efectuarea unei adrese către Biroul de Metrologie Legală în legătură cu solicitarea de mai sus, probe asupra cărora procurorul nu s-a pronunţat în totalitate, nici prin ordonanţă separat, nici prin rechizitoriu.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul A. a fost audiat ca suspect, dar şi ca inculpat în aceeaşi zi, respectiv în data de 19.04.2022, fără a-şi putea exercita dreptul la apărare. Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea declaraţiilor inculpatului A., în calitate de suspect şi inculpat, sancţiunea fiind nulitatea relativă, deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., întrucât acesta a fost lipsit de posibilitatea reală de a-şi formula apărarea. Totodată, s-a arătat că a fost încălcat şi dreptul inculpatului A. de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei aduse şi calificarea juridică a faptei, lipsind informarea precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse acestuia.

III. Modalitatea de redactare a rechizitoriului este deficitară, fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., fără să fie precizată în mod clar natura acuzaţiei aduse, dar şi încadrarea juridică a faptei.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererilor şi excepţiilor formulate, întrucât atât modalitatea de redactare a rechizitoriului, dar şi modalitatea de desfăşurare a urmăririi penale au încălcat dreptul la apărare, informare şi la un proces echitabil, fapt pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., dar şi excluderea probei administrată nelegal, conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

IV. La termenul de judecată din data de 05.11.2024, inculpatul A., prin intermediul apărătorului ales a formulat note de şedinţă prin care a susţinut admiterea cererilor şi excepţiilor formulate în cauză, cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale şi a arătat, totodată, că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit imposibilitatea procurorului de caz de a asculta martora B., nefiind indicat în ordonanţa de delegare motivul pentru care nu s-a putut proceda la audierea martorei în mod nemijlocit de către organul de urmărire penală.

S-a mai arătat că a fost încălcat principiul loialităţii probelor, prevăzut de art. 102 C. proc. pen., sens în care se impune înlăturarea din materialul probator a declaraţiilor luate cu încălcarea acestui principiu, fiind invocate considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi ale deciziei nr. 22/2018, fără să fie indicate în concret probele care au fost administrate cu încălcarea acestui principiu, dar şi aspectele care conduc la reţinerea faptului că o probă a fost administrată neloial sau ce mijloc de probă are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni.

Examinând cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. cu privire la constatarea neregularităţii rechizitoriului, aspecte cu privire la legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu şi cu privire la administrarea probelor în cursul urmăririi penale, prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

I. A. În ceea ce priveşte competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, prin prisma dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar şi ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014 invocate de către inculpatul A., Curtea a constatat că, în faza de urmărire penală, prin ordonanţa din data de 31.08.2020 a I.P.J. - Serviciul Rutier, fila x dup, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 518705/2020 din data de 29.09.2020 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa-Serviciul Rutier, fila x dup, confirmată prin ordonanţa procurorului nr. 7957/P/2020 din data de 29.09.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, fila x dup, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 7957/P/2020 din data de 23.06.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen., constând în aceea că, la data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

La data de 06.08.2022, fila x dup, cu ocazia audierii în calitate de inculpat de către organul de cercetare penală, A. a menţionat faptul că în data de 31.08.2020 avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, iar la data de 01.10.2020 s-a suspendat din profesie, la cerere, exercitând profesia de avocat în Anglia.

Din adresa nr. x/10.06.2024 emisă de Baroul Bucureşti, fila x dup, reiese că inculpatul A. a profesat avocatura de la data de 10.10.2016 până în data de 01.10.2020, fiind suspendat la cerere pentru o perioadă nedeterminată.

De asemenea, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, în data de 06.08.2022, a arătat că nu a anunţat organele de urmărire penală despre faptul că este avocat, deoarece nu a fost întrebat niciodată.

Prin ordonanţa nr. 7957/P/2020 din data de 08.09.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, formându-se dosarul nr. x/2022 (în prezent nr. 7957/210/P/2020).

Prin ordonanţa nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, fila x dup, s-a dispus:

1. Infirmarea ordonanţei nr. 7957/P/2020 din data de 29.09.2020, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen., precum şi a ordonanţei nr. 7957/P/2020, din data de 23.06.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

2. Efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen., constând în aceea că, la data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin ordonanţa nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 19.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Curtea a reţinut că excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de către inculpatul este neîntemeiată, în cauză fiind respectate de către organele de urmărire penală dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi ale art. 56 alin. (6) C. proc. pen.

De altfel, s-a constatat că această cauză a fost instrumentată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, organ de urmărire penală competent după calitatea persoanei, conform art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, etc (…), art. 56 alin. (6) C. proc. pen. (este competent să efectueze ori, după caz, să conducă şi să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii judecă în primă instanţă cauza cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel), dar şi ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014.

Este adevărat că verificarea competenţei materiale şi după calitatea persoanei incumbă organelor de urmărire penală imediat după constatarea săvârşirii unei fapte penale, dar numai în măsura în care sunt date cu privire la calitatea persoanei faţă de care se efectuează cercetări penale ori inculpatul A., după constatarea faptei, în data de 30.08.2020, nu a făcut nicio precizare cu privire la calitatea sa de avocat, iar după ce a adus la cunoştinţă organelor de urmărire penale calitatea sa, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, în data de 06.08.2022, cauza a fost declinată către organul competent să efectueze urmărirea penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, care a infirmat actele întocmite de către organul de urmărire penală necompetent şi a dispus efectuarea în totalitate a activităţii de urmărire penală.

Prin urmare, s-a constatat că excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este neîntemeiată, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută a urmăririi penale.

I. B. Referitor la solicitarea de înlăturare a declaraţiei martorei B. consemnată în data de 07.03.2024, ca urmare a ordonanţei de delegare din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, întrucât aceasta este identică cu declaraţia martorei din data de 23.09.2020, consemnată la momentul instrumentării cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, ceea ce reprezintă o declaraţie care nu a fost consemnată în condiţii de legalitate, fiind încălcate dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar şi ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014, deoarece inculpatul A. era avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti şi astfel, s-a procedat la audierea martorei B. cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la competenţa după calitatea persoanei, declaraţia acesteia regăsindu-se în susţinerea acuzării care este şi redată amplu în actul de sesizare al instanţei, Curtea a constatat că şi această cerere este neîntemeiată.

Prin ordonanţa nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanţa-Serviciul Rutier în vedere audierii, în calitate de martor, a numitei B..

La filele x dup se regăseşte declaraţia martorei B. consemnată în data de 23.09.2020, în prezenţa apărătorului ales, iar la fila x se află declaraţia martorei B. consemnată în data de 07.03.2024, conform procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale, aflat la fila x dup.

În legătură cu susţinerea inculpatului A. în sensul că aceste două declaraţii au acelaşi conţinut, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, existând posibilitatea ca două declaraţii ale aceluiaşi martor luate la date diferite să aibă acelaşi conţinut, însă, în această etapă a procedurii de cameră preliminară, nu se poate verifica exactitatea aspectelor menţionate în cuprinsul declaraţiei martorei.

În consecinţă, Curtea nu a procedat la înlăturarea declaraţiilor martorei B., întrucât acestea au fost administrate în cauză de către un organ de urmărire penală competent, cu respectarea dispoziţiilor legale ce vizează audierea martorilor, respectiv ale art. 120 şi urm. C. proc. pen.

II. Referitor la încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care la dosar există solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. de a participa la administrarea oricărei probe pe parcursul urmăririi penale, fără să existe la dosar dovada faptului că a fost contactat apărătorul ales pentru a participa la audierea martorei B., Curtea a constatat că şi această cerere este neîntemeiată.

Astfel, apărătorul ales al inculpatului A. a formulat solicitarea de a fi prezent la efectuarea oricăror acte de urmărire penală către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, conform art. 92 C. proc. pen., în data de 30.04.2024, fila x dup, iar martora B. a fost reaudiată în data de 07.03.2024.

De altfel, s-a constatat că a fost admisă cererea formulată de apărătorul inculpatului A. de studiere şi fotocopiere a actelor dosarului de urmărire penală, potrivit ordonanţei nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 17.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În ceea ce priveşte faptul că, pe parcursul urmăririi penale a fost formulată o listă de probatorii în apărare, respectiv audierea în calitate de martor a agentului de poliţie C., efectuarea unei adrese către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa-Serviciul Rutier pentru a se preciza dacă cei doi agenţi de poliţie aveau camera de filmat tip "body cam" sau dacă autoturismul în care se aflau aceştia aveau în dotare camera foto/video activă, dar şi efectuarea de verificări dacă mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a stabilit prezenţa alcoolului în aerul expirat, precum şi concentraţia de alcool în aerul expirat au fost realizate cu un aparat etilotest certificat, omologat şi verificat metrologic, precum şi efectuarea unei adrese către Biroul de Metrologie Legală în legătură cu solicitarea de mai sus, Curtea a constatat că, prin ordonanţa nr. 7957/210/P/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, din data de 31.05.2024, filele x dup, au fost respinse probele solicitate, conform art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) C. proc. pen.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea de constatare a încălcării dreptului la apărare prin aceea că au fost respinse probele propuse în apărare de către inculpatul A., în condiţiile în care organul de urmărire penală a apreciat lipsa de pertinenţă şi concludenţă a acestora, prin raportare la materialul probator administrat în cauză şi a respins motivat probele solicitate.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul A. a fost audiat ca suspect, dar şi ca inculpat în aceeaşi zi, respectiv în data de 19.04.2022, fără a-şi putea exercita dreptul la apărare, astfel că s-a solicitat înlăturarea declaraţiilor inculpatului A., în calitate de suspect şi inculpat, sancţiunea fiind nulitatea relativă, deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., întrucât acesta a fost lipsit de posibilitatea reală de a-şi formula apărarea.

În legătură cu această solicitare, Curtea a constatat că la filele x dup se află declaraţiile inculpatului A. ca suspect, dar şi ca inculpat consemnate în data de 19.04.2024 în prezenţa apărătorului ales, fără să fie efectuate menţiuni sau să fie consemnată vreo opoziţie în legătură cu aspectele consemnate sau în legătură cu modalitatea de audiere. Prin urmare, şi această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind încălcat dreptul la apărare al inculpatului A. pe parcursul urmăririi penale.

III. De asemenea, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, dată fiind modalitatea deficitară de redactare a rechizitoriului, acesta fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., fără să fie precizată în mod clar natura acuzaţiei aduse, dar şi încadrarea juridică a faptei. Totodată, s-a arătat că a fost încălcat şi dreptul inculpatului A. de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei aduse şi calificarea juridică a faptei, lipsind informarea precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse acestuia.

Sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a avut în vedere că legalitatea sesizării implică verificarea, reală şi efectivă, a îndeplinirii condiţiilor de formă şi conţinut ale rechizitoriului, judecătorul analizând dacă actul de sesizare se conformează exigenţelor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la verificarea sa prealabilă de către procurorul ierarhic superior, la indicarea persoanelor trimise în judecată, a faptelor reţinute în sarcina acestora, a încadrării juridice ori a probelor/mijloacelor de probă care au fundamentat opţiunea procurorului de a da cauzei rezolvarea prevăzută de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza conţinutului actului de sesizare al instanţei, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat că acesta cuprinde referiri clare la data, locul şi modalitatea de comitere a presupusei fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., la încadrarea juridică, dar şi a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, astfel că cererea formulată de inculpatul A. este neîntemeiată.

IV. În ceea ce priveşte excepţia invocată, în sensul că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit imposibilitatea procurorului de caz de a asculta martora B., nefiind indicat în ordonanţa de delegare motivul pentru care nu s-a putut proceda la audierea martorei în mod nemijlocit de către organul de urmărire penală, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată.

Prin ordonanţa nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, filele x dup s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanţa-Serviciul Rutier în vederea audierii, în calitate de martor, a numitei B., conform dispoziţiilor art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că dispoziţiile art. 324 alin. (3) C. proc. pen. nu obligă organul de urmărire penală să motiveze ordonanţa de delegare, în cazul în care procurorul efectuează urmărirea penală, dispoziţiile acestuia fiind date potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că nu există obligaţia procurorului de a motiva delegarea organelor de cercetare penală.

Totodată, având în vedere faptul că în data de 30.04.2024, fila x dup, apărătorul ales al inculpatului A. a formulat solicitarea de a fi prezent la efectuarea oricăror acte de urmărire penală, cerere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, conform art. 92 C. proc. pen. s-a constată că şi această solicitare este neîntemeiată.

În fine, s-a mai susţinut că a fost încălcat principiul loialităţii probelor, prevăzut de art. 102 C. proc. pen., sens în care se impune înlăturarea din materialul probator a declaraţiilor luate cu încălcarea acestui principiu, fiind invocate considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi nr. 22/2018.

Având în vedere că nu au fost indicate în concret probele care au fost administrate cu încălcarea acestui principiu, dar şi aspectele care conduc la reţinerea faptului că o probă a fost administrată neloial sau ce mijloc de probă are ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni, Curtea a respins şi această cerere ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, a formulat contestaţie inculpatul A..

Prin motivele de contestaţie formulate în scris, inculpatul A. a reiterat criticile formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii contestate şi restituirea cauzei la parchet, având în vedere imposibilitatea de stabilire a obiectului şi limitelor judecăţii, rechizitoriul fiind întocmit neregulamentar, iar modul de sesizare a instanţei fiind nelegal.

A arătat, totodată, că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, nefiind îndeplinite condiţiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 280 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Nelegalitatea ordonanţei de delegare vizează lipsa motivării acesteia în ceea ce priveşte necesitatea administrării probatoriului de către un alt organ, având drept consecinţă nerespectarea dispoziţiilor legale incidente privind regulile de competenta după calitatea persoanei, aspecte care atrag nulitatea ordonanţei de delegare.

Nemotivarea actului de delegare lipseşte de conţinut dispoziţia legiuitorului conform căreia urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu şi nemijlocit de către procuror, motivarea fiind o cerinţa legală care afectează formalismul actului, dar, totodată, asigură controlul actului din perspectiva legalităţii acestuia şi posibilităţii de contestare.

Prin nemotivarea ordonanţei emise de către procuror, sunt încălcate garanţiile procesuale consfinţite de legiuitorul penal, ca şi ansamblu de reguli şi măsuri stabilite de lege pentru a proteja drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor implicate într-un proces penal, ansamblu de norme care au menirea de a asigura un tratament echitabil şi corect pe tot parcursul procesului penal, sens în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului statuat că motivarea trebuie să fie substanţială şi să ofere posibilitatea persoanei vizate de a înţelege şi a contesta decizia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.02.2025, fiind repartizată aleatoriu Completului de 2 judecători de cameră preliminară C2-grupa A.

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii căii de atac formulate, întrucât la dosarul cauzei există un tabel de corespondenţă trimis către inculpat, din luna noiembrie, dintre poşta română şi poşta străină, în care se consemnează iniţial că a fost trimisă minuta, iar ulterior că a fost trimisă şi încheierea nr. 123/2024, neexistând altă dovadă la dosar în acest sens.

A susţinut că termenul de declarare a contestaţiei se naşte la momentul comunicării către procuror sau către parte a încheierii finale a procedurii de cameră preliminară, conform dispoziţiilor art. 346 din C. proc. pen.

A învederat instanţei că, indiferent dacă inculpatului i-a fost comunicată doar minuta sau încheierea în ansamblu, prin acestea se dispunea foarte clar începerea judecăţii, fapt foarte bine cunoscut pentru o persoană cu calificarea unui avocat, care poate intui soluţia şi cunoaşte dispoziţiile legii cu privire la declararea căii de atac.

Totodată, a solicitat să fie avute în vedere şi dispoziţiile art. 4251 alin. (3) din C. proc. pen., arătând că motivarea contestaţiei se face până la termenul stabilit pentru soluţionarea cauzei.

Verificând cauza prin prisma criticilor invocate şi prin raportare la dispoziţiile art. 347 şi art. 4251 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază contestaţia formulată de inculpatul A. ca fiind nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate în continuare.

Prioritar, completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va analiza excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de către inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, se reţine că, potrivit art. 347 alin. (1) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (42), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.

Analizând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii legale, completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că inculpatului i-a fost comunicată doar minuta încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, de către Curtea de Apel Constanţa, neexistând nicio dovadă la dosarul cauzei că i-ar fi fost comunicată şi încheierea contestată.

Or, în prezenta cauză, deşi la dosar nu a fost ataşată dovada de comunicare către inculpatul A. a încheierii de cameră preliminară, se constată că inculpatul a formulat în termenul legal prezenta contestaţie, prin raportare la momentul pronunţării soluţiei de către judecătorul de cameră preliminară.

Completul de 2 judecători de cameră preliminară al Înaltei Curţi nu poate primi argumentele reprezentantului Ministerului Public în sensul că, indiferent dacă inculpatului i-a fost comunicată doar minuta sau încheierea în ansamblu, prin acestea se dispunea foarte clar începerea judecăţii, fapt foarte bine cunoscut pentru o persoană cu calificarea unui avocat, care poate intui soluţia şi cunoaşte dispoziţiile legii cu privire la declararea căii de atac.

Distinct de caracterul lor subiectiv, aceste susţineri sunt total contrare textului de lege prevăzut de art. 347 alin. (1) C. proc. pen. care stabileşte fără echivoc actul procedural a cărei comunicare către inculpat determină momentul curgerii termenului pentru declararea căii de atac.

Or, în lipsa unei dovezi de comunicare a încheierii prevăzute de art. 346 C. proc. pen., se constată că faţă de inculpatul A. termenul de 3 zile în care acesta putea formula contestaţie nu a început să curgă, drept urmare, completul de 2 judecători de cameră preliminară constată ca fiind neîntemeiată excepţia tardivităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, contestaţia fiind declarată în termen legal.

Analizând, în continuare, contestaţia formulată de inculpatul A., completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că sunt nefondate criticile acestuia.

Aşa cum în mod corect s-a reţinut şi în încheierea atacată, potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, precum şi a legalităţii administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală, analiză care se realizează doar din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 281 - art. 282 C. proc. pen. şi a condiţiilor de incidenţă a acestora.

Pornind de la aceste dispoziţii, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată (cu titlu exemplificativ: decizia nr. 838 din 08 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 01 martie 2016, decizia nr. 675 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2020).

Deopotrivă, se impune a se sublinia că, din coroborarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi ale art. 346 alin. (2), (3) şi (4) C. proc. pen., rezultă că, în această etapă, judecătorul este chemat să analizeze regularitatea rechizitoriului, ca act de sesizare, adică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. privind conţinutul său, inclusiv sub aspectul descrierii faptelor pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii, dar şi al existenţei controlului de legalitate şi temeinicie efectuat de către procurorul ierarhic superior.

Ca atare, examinarea regularităţii actului de sesizare nu implică şi verificarea condiţiilor stabilite de legiuitor în art. 327 C. proc. pen. ca fiind obligatorii pentru emiterea rechizitoriului, respectiv o urmărire penală completă şi existenţa probelor necesare, în procedura de cameră preliminară nefiind permisă analizarea probelor sub aspectul temeiniciei, al suficienţei acestora din perspectiva trimiterii în judecată şi, nu în ultimul rând, al reflectării în încadrarea juridică dată faptei, aceste aspecte ţinând exclusiv de fondul cauzei, adică de faza judecăţii.

Verificând conţinutul actului de sesizare, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, constată, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, că rechizitoriul satisface toate exigenţele prevăzute de art. 328 C. proc. pen., criticile formulate de contestator sub acest aspect fiind nefondate.

Astfel, se observă că rechizitoriul, supus verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C. proc. pen., care face trimitere la dispoziţiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen., în conţinutul său regăsindu-se datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute de art. 330 şi art. 331 C. proc. pen., dispoziţia de trimitere în judecată, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă (cu indicarea calităţii lor în proces şi a locului unde urmează a fi citate), semnătura procurorului, precum şi celelalte prevederi necesare pentru soluţionarea cauzei.

Totodată, se constată că descrierea faptei de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen. ce formează obiectul trimiterii sale în judecată s-a făcut de procurorul de caz de o manieră rezonabilă şi inteligibilă, aptă să îi permită inculpatului A. cunoaşterea şi înţelegerea întocmai a acuzaţiei aduse şi pregătirea unei apărări corespunzătoare, dar şi stabilirea exactă a obiectului judecăţii, astfel cum se prevede în art. 371 C. proc. pen. Astfel, după ce rechizitoriul a debutat cu prezentarea acuzaţiei şi a modalităţii de sesizare, s-a continuat cu expunerea detaliată a situaţiei de fapt, în care au fost menţionate împrejurările în care s-a reţinut că s-a desfăşurat activitatea presupus infracţională, inclusiv intervalul de timp şi loc, făcându-se referire în acest context la depoziţiile martorilor şi la celelalte probe pe baza cărora au fost stabilite respectivele împrejurări, pentru ca, ulterior terminării cercetării judecătoreşti, instanţei de judecată să-i revină atribuţia de a hotărî în ce măsură faptele menţionate se pot integra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de care a fost acuzat inculpatul A..

În ceea ce priveşte legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că au fost respectate prevederile legale ce reglementează succesiunea etapelor acestei faze procesuale, toate ordonanţele de începere a urmăririi penale in rem, de efectuare în continuare a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale fiind emise cu respectarea dispoziţiilor de formă, inculpatul fiind încunoştinţat de acestea.

În ceea ce priveşte excepţia invocată, în sensul că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condiţiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată.

Prin ordonanţa nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanţa-Serviciul Rutier în vedere audierii, în calitate de martor, a numitei B., conform dispoziţiilor art. 324 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege. (2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală. (3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală. (4) Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi şi libertăţi, încuviinţarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)."

Lucrătorii de poliţie din cadrul IPJ Constanţa-Serviciul Rutier la care face referire inculpatul sunt organe de urmărire penală în accepţiunea dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care, conform dispoziţiilor art. 55 alin. (4) şi (6) C. proc. pen., îndeplinesc atribuţiile organelor de cercetare penală sub conducerea şi supravegherea procurorului, care la rândul său este obligat să efectueze urmărirea penală în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel [art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen..]

Prin urmare, în cauzele în care competenţa de efectuare a urmăririi penale este a procurorului, analiza legalităţii administrării probelor se face prin raportare la această competenţă, şi nu a organului de cercetare penală, care nu are nicio competenţă în efectuarea urmăririi penale.

În fapt, ceea ce interesează într-o astfel de analiză este existenţa actului de delegare al procurorului competent, calitatea de lucrători ai poliţiei judiciare a celor delegaţi şi tipul actelor de urmărire penală delegate.

Aşadar, procurorul, fiind învestit prin lege să efectueze personal urmărirea penală în cazul anumitor categorii de infracţiuni, este cel care poate decide dacă deleagă şi căror organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare deleagă efectuarea anumitor acte, aşa încât normele de organizare şi funcţionare ale unor structuri specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în cadrul cărora funcţionează şi lucrători ai poliţiei rutiere, nu pot schimba această competenţă.

Se constată că ordonanţa de delegare nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a avut ca obiect audierea, în calitate de martor, a numitei B., situaţie care nu necesită o motivare sau o justificare din partea procurorului de caz în efectuarea procedeului ales.

Or, în lipsa existenţei unor date concrete din care să rezulte utilizarea unor metode neloiale de administrare a probelor ori încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează această activitate, nu se poate concluziona în sensul nerespectării principiilor prevăzute de textele legale menţionate.

Aşadar, atâta timp cât instanţa de control judiciar nu constată incidenţa dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. susţinerile inculpatului se impun a fi înlăturate ca neîntemeiate.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că nu au fost constatate încălcări ale dispoziţiilor legale ce reglementează administrarea probelor, atât din perspectiva legalităţii, cât şi a loialităţii acestora, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, au fost respinse criticile inculpatului sub acest aspect.

Faţă de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 347 şi art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.