Negative jurisdictional conflict: Disjunction does not transfer territorial competence; first-seized court retains jurisdiction despite binding preliminary ruling on competence

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 51/20.03.2025 a Tribunalului Mureş în dosarul nr. x/2025, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Arad a competenţei soluţionării cauzei privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (40 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L..

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Mureş a reţinut, în esenţă, că, prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar şi declinarea în favoarea Tribunalului Arad a cauzei privind pe inculpata menţionată expres în respectiva încheiere.

Instanţa, din punct de vedere tehnic, s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Arad în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicţie, soluţia se pronunţă prin sentinţă. Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracţiunile pentru care Tribunalul Mureş este competent teritorial, în aceeaşi cauză aplicaţia informatică ECRIS nu permite generarea a două sentinţe cu număr.

Totodată, tot din raţiuni strict tehnice ce ţin de aplicaţia informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziţia de declinare în dosarul nr. x/2018 şi urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanţa căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2018, remediul imediat al acestei soluţii este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentinţă distinctă în dosarul nou format.

Prin sentinţa penală nr. 434 din 21 octombrie 2025, pronunţată de Tribunalul Arad, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia penală invocată din oficiu.

În temeiul dispoziţiilor art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 49 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. S.A., societate administrată în sistem dualist, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în relaţie cu S.C. B. S.R.L. Arad, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia Penală şi Tribunalul Arad, secţia Penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (2) teza II C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Arad a reţinut, în esenţă, că, Tribunalul Mureş a fost sesizat cu acţiunea penală pusă în mişcare împotriva inculpatei A. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din Camera de consiliu din 7 noiembrie 2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată excepţia neconpetenţei materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

Încheierea susmenţionată, sub acest aspect, a rămas definitivă prin încheierea penală nr. 32/C/CP din 17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea penală din 6 decembrie 2024 dată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mureş a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatei A. S.A., din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în 226 infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi continuată - respectiv prevăzută de art. 48 aalin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L. ARAD - punctul 94 .

Raportat la noua încadrare juridică stabilită în cauză în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi (3) rap. la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 46 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a disjuns cauza, s-a format un nou dosar şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Arad cauza privind pe inculpata A. S.A., cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. art. 48 aalin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (40 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L. ARAD - punctul II .

Instanţa a constatat că în prezenta cauză, competenţa teritorială a Tribunalului Mureş a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, urmare a respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale, invocată în procedura de cameră preliminară, prin încheierea din Camera de consiliu din 7 noiembrie 2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin încheierea penală nr. 32/C/CP din 17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018, procedură care are prerogativa de verificare a legalităţii trimiterii în judecată. Odată soluţionată definitiv chestiunea competenţei teritoriale în procedura de cameră preliminară, în lipsa unor elemente noi, nu poate fi reluată aceeaşi excepţie în cursul judecăţii.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Arad, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competenţă poartă asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L. şi A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a fost sesizat Tribunalul Mureş cu privire la un număr de 89 de inculpaţi, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018. Prin actul de sesizare s-a reţinut că o parte din activitatea infracţională reţinută în cauză s-a desfăşurat pe raza judeţului Mureş şi a atras competenţa teritorială a Tribunalului Mureş.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus începerea judecăţii.

Ulterior, Tribunalul Mureş a sesizat Tribunalul Arad în ceea ce-o priveşte pe inculpata A..

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., competenţa de judecată a infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aparţine tribunalului.

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureş a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, devenind, astfel, incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanţe deopotrivă competente, atribuie instanţei mai întâi sesizate competenţa de judecare a cauzei.

Se impune a se avea în vedere că prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competenţa materială, teritorială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea prezentei cauze.

Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaţilor a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureş deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce priveşte instituţia disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfăşurare a judecăţii, însă atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluţionare instanţei iniţial investite.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, însă, în situaţia în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfăşurări a judecăţii, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe decât în condiţiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea şi ulterior inculpatul, după săvârşirea infracţiunii dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speţă, competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpata A. din punct de vedere material şi teritorial aparţine în primă instanţă Tribunalului Mureş.

Înalta Curte va avea în vedere şi practica asumată de secţia penală a instanţei supreme în celelalte cauze disjunse din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureş, în care s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mureş (încheierea nr. 297 din 24 iunie 2025, încheierea nr. 309 din 25 iunie 2025, încheierea nr. 315 din 26 iunie 2025, încheierea nr. 320 din 01 iulie 2025, etc).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. de viaţă A. şi pe partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. de viaţă A. şi pe partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.