Transfer of jurisdiction based on alleged illegal composition of court and panel versus objectively verifiable impartiality defects

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26.06.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei penale nr. x/2025, aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, la o altă curte de apel, pe motiv de suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată.

Petentul a solicitat strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă, independentă şi imparţială, invocând excepţia nelegalei constituiri a Curţii de Apel Bucureşti, pre­cum şi excepţia nelegalei constituiri a completului de judecată.

Prin informaţiile transmise, Curtea de Apel Bucureşti a arătat, în esenţă, că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivitătii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât se apreciază că nu există mo­tive legale şi temeinice care sa justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Feyvs Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare - existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, instanţă pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2025, este afectată ca urmare nelegalei constituiri a Curţii de Apel Bucureşti, pre­cum şi a nelegalei constituiri a completului de judecată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt apte să genereze suspiciuni temeinice asupra obiectivităţii instanţei.

Raportat la conţinutul lor concret, dar şi la istoricul cauzei obiect al cererii de strămutare, redat în cuprinsul referatului de informaţii transmis de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că aceste aspecte nu aduc în discuţie bănuieli cu privire la obiectivitatea judecătorilor instanţei învestită cu soluţionarea cauzei petentului.

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea vizează atitudini sau comportamente care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a judecătorilor învestiţi cu judecarea cauzei obiect al cererii de strămutare, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Pentru a justifica admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, supunând controlului de constituţionalitate a posteriori dispoziţiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorilor este afectată.

Ca urmare, simpla părere sau supoziţie a petentului A. privind nelegala constituire a Curţii de Apel Bucureşti, pre­cum şi a nelegalei constituiri a completului de judecată, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, aceasta din urmă trebuind să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile.

În caz contrar, suspiciunea exprimată cu privire la imparţialitatea judecătorilor curţii de apel are, în realitate, valoarea unei simple alegaţii, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în raport cu motivele invocate, care nu se subsumează nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, simpla susţinere că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate în soluţionarea cauzei de strămutat nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În ceea ce priveşte cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. i) şi q) din Legea nr. 550/2004, dispoziţiile art. 73 alin. (8), art. 73 alin. (4) şi art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită, precum şi obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată că nu se impune analiza acestora, în contextul în care instanţa supremă este învestită cu soluţionarea unei cereri de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.