Criminal complaints against judges and prosecutors for alleged abuse of office and falsification dismissed as mere re-litigation of substantive defenses from prior convictions.

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus:

1. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen.

2. Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. presupus a fi săvârşită de numita A. din cadrul ANAF Constanţa.

3. Declinarea competenţei de soluţionare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut, în esenţă, că, la data de 07.06.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, a fost înregistrată plângerea numitului B., formulată prin apărătorul ales, avocat C. din cadrul Baroului Bucureşti, împotriva mai multor magistraţi judecători din cadrul Curţii de Apel Constanţa şi procurori din cadrul DIICOT, PCA Constanţa şi PJ Constanţa, considerând că aceştia ar fi săvârşit diferite infracţiuni în legătură cu instrumentarea şi soluţionarea unor cauze, dar şi împotriva unor persoane fără calitate specială, care ar fi dat declaraţii mincinoase în cauza în care petentul a fost condamnat definitiv.

Prin ordonanţa nr. 50/76/P/2024 din data de 18.11.2024, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen.

Date privind redeschiderea urmăririi penale:

În primul ciclu procesual al fazei de urmărire penală din prezenta cauză, prin ordonanţa din data de 26.11.2024, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen.

Petentul a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare, ce a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin ordonanţa nr. 1/II/2/2025 din data de 13.01.2025.

Ulterior, a formulat plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar prin încheierea nr. 67 pronunţată la data de 18.02.2025 în dosarul nr. x/2025 (definitivă), judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de petentul B., a infirmat cele două ordonanţe şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale constând în audierea petentului şi administrarea altor mijloace de probă, cauza fiind reînregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală la data de 25.02.2025.

Prin ordonanţa din data de 20.03.2025, s-a dispus redeschiderea urmăririi sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) (inducerea în eroare a organelor judiciare), prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen.

Mijloace de probă şi argumente pentru soluţia clasării

În prima sesizare, petentul a învederat că are rezidenţă permanentă în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a menţionat următoarele:

"Plângere penală, împotriva persoanelor mai jos menţionate, aceştia având calitatea de autori ai următoarelor infracţiuni, după cum urmează:

- D., procuror DIICOT ST Constanta, pentru fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320 alin. (1) şi (2) C. pen., fals intelectual, conform art. 321 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. 268,alin. (1) îşi 2 din legea 286/2009 C. pen.

- E., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, pentru fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320,alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, conform art. 321,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. 268,alin. (1) îşi 2 din legea 286/2009 C. pen.

- F., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, pentru favorizarea făptuitorilor, conform art. 264 C. pen., sprijinirea unui grup infracţional organizat, conform art. 7,din legea 39/2003, C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, conform art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen.

- G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de apel Constanta, pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat, conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320 alin. (1), (2) C. pen.

- H., judecător în cadrul Curţii de Apel Constanta pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat, conform art. 7 din legea 39/2003, favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320,alin. (1), (2) C. pen.

- I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecători Constanta, pentru favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., sprijinirea unui grup infracţional organizat, conform art. 7,legea 39/2003, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, conform art. 287,alin. (1),lit. b) - trafic de influenta, conform art. 291,alin. (1) C. pen.

- A., funcţionar public în cadrul ANAF ST Constanta, pentru - fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. - încălcarea legii privind datele cu caracter personal, conform Legii nr. 190/2018;

- J., agent în cadrul secţiei 2 politie Constanta, pentru uz de fals, conform art. 323 C. pen., cumpărare de influenta, conform art. 292,alin. (1) C. pen.

- K., agent în cadrul secţiei 2 politie Constanta, pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen.

- L., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. -inducerea în eroare a organelor judiciare;

- M., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare conform art. C. pen.

- N. pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. C. pen.

- O., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

În cadrul procesului cu nr. x/2019 din cadrul judecătoriei Constanta, procuroarea D. a venit sa afirme în instanţa gravitatea unei presupuse fapte pentru care nu existau probe suficiente, nu au existat martori, şi unde s-a falsificat hotărârea judecătorească pe baza rechizitoriului emis de parchet.

Procuroarea D. a solicitat maximul de pedeapsa, admiterea acţiunii civile într-un cuantum rezonabil şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, aceste sume au fost obţinute în mod ilegal şi abuziv de către reclamanta îşi de statul roman.

Procesul în sala de judecata a fost doar o simpla formalitate, verdictul fiind pregătit încă de la parchetul de pe lângă judecători Constanta, nefiind un proces corect îşi echitabil din punct de vedere juridic.

Pe parcursul procesului în instanţa, în pofida faptului ca reclamanta nu se potrivea la declaraţii cu martorii, a faptului ca martorii au minţit în declaraţii, aceştia au obţinut o condamnare enorma efectiv pe baza unor caracterizări, speculaţii îşi presupuneri.

Toate aceste elemente au indus în eroare organele judiciare îşi completul de judecata, sa produs fals intelectual îşi fals în înscrisuri oficiale pe hotărârea judecătorească emisa de judecători Constanta, scopul final fiind acela de a obţine pedeapsa maxima.

În momentul de fata, procuroarea D. îşi desfăşoară activitatea în cadrul DIICOT ST CTA,conform unui transfer pe care 1-a obţinut în anul 2023,transferul fiind strategic.

În cadrul procesului x/2019 de la Curtea de Apel Constanta, procuroarea P. a venit în instanţa ca sa falsifice hotărârea judecătorească, invocând probe false de la martori inexistenţi la presupusa fapta, prin motivarea hotărârii judecătoreşti obţinute de la judecători Constanta, cu scopul de a obţine condamnare.

Procuroarea E. a susţinut existenta unei presupuse fapte bazate pe probe insuficiente, pe baza unui certificat medico-legal neînsoţit de analize medicale, în care nu era ataşat zile de spitalizare, bilet de externare din spital, poze cu victima în care să prezinte urme de vânătăi şi lovituri - nu există alte analize medicale, pentru că victima a plecat pe semnătura proprie din spital.

Procuroarea E. a afirmat că declaraţia părţii vătămate este confirmată de declaraţiile martorilor direcţi.

În schimb, în declaraţia părţii vătămate, L. confirma faptul ca martora N. nu a fost de fata la presupusa agresiune, şi în momentul când N. a ieşit din imobil, orice agresiune a încetat.

Ceea ce dovedeşte faptul ca L. a minţit în declaraţia proprie data în fata Judecătoriei Constanta, cu privire la martora N., aceasta nefiind de fata la presupusa agresiune, iar când a ieşit din imobil nu era nici urma de agresiune.

În ceea ce îl priveşte pe al doilea lea martor, O., chiar completul de judecata al Curţii de apel Constanta, format din judecătorii Q. şi R., au confirmat prin hotărârea judecătoreasca emisa, ca martorul O. nu a fost de fata la presupusa agresiune.

Suplimentar, chiar şi poliţistul care a efectuat ancheta în decursul urmăririi penale, a afirmat ca nu au existat deloc martori la presupusa fapta, emiţând un proces-verbal la data de 1.2.2019 cu acest aspect.

În condiţiile în care s-a dovedit cu acte ca martorii au fost racolaţi ca să dea credibilitate anchetei, şi nu au fost de fata la presupusa agresiune, declaraţiile acestora trebuiau excluse din ancheta şi de la dosar.

În schimb, judecătoria Constanta şi Curtea de Apel Constanţa au dispus condamnarea pe baza acelor declaraţii.

Toate aceste elemente au indus în eroare organele judiciare şi completul de judecata, s-a produs fals intelectual şi fals în înscrisuri oficiale, scopul final fiind acela de a menţine condamnarea obţinută.

La contestaţia de netrimitere în judecata cu nr. x/2022 de pe rolul Judecătoriei Constanta, procurorul F. a venit în instanţa ca să apere infractorii de răspunderea penala într-un dosar de mărturii mincinoase.

Acesta a afirmat fără nici un fel de dovezi, că plângerea are un rol şicanatoriu şi vindicativ, este rău intenţionată şi nu poate constitui o modalitate de revizuire a hotărârii de condamnare.

Cu toate ca în dosarul nr. x/2020, de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, s-au obţinut 2 hotărâri judecătoreşti de contestaţii câştigate, acest dosar stă blocat de 4 ani în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, nu este trimis în judecată conform dispoziţiilor date de judecători, pentru ca procurorul F. doreşte sa-i apere pe infractori de răspunderea penala cuvenita.

În baza acelor declaraţii mincinoase, infractorii anchetaţi au obţinut o hotărâre de condamnare asupra sa de 8 luni de închisoare, iar în momentul de fata, aceşti infractori sunt protejaţi de procurorul F., care a blocat de 4 ani acest dosar la Parchetul Judecătoriei Constanţa, favorizând infractorii din acest dosar, nerespectând hotărârile judecătoreşti obţinute în instanţa şi sprijinind acest grup infracţional organizat şi în sala de judecata, prin afirmaţii false, lipsite de dovezi.

În cazul judecătoarei H., din cadrul Curţii de Apel Constanţa şi al procuroarei G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, acestea au falsificat hotărârea judecătorească în dosarul nr. x/2023 pe care l-au muşamalizat prin soluţie de clasare, situaţie favorabila grupului de infractori, aceştia fiind magistraţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii din acel dosar făcând parte dintr-o reţea infracţională foarte bine structurata în eşaloanele superioare ale parchetelor din Constanţa.

Procurorul de caz a reţinut că, anterior, petentul s-a adresat cu plângeri cu acelaşi obiect, formulate tot prin apărătorul ales, avocat C. din cadrul Baroului Bucureşti, dar în care a menţionat şi alte persoane care au calitatea de magistrat, fiind nemulţumit de soluţiile pronunţate, plângeri iniţial înregistrate sub nr. x/2024, ce au fost ataşate la prezentul dosar penal, în care a reclamat aceleaşi persoane cu privire la aceleaşi pretinse fapte penale, la care a ataşat copii ale unor declaraţii de inculpat date de petent şi ale unor declaraţii de martori date la Judecătoria Constanţa de alte persoane. Tot la această plângere a ataşat încheieri de şedinţă pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019, ordonanţa de clasare din dosarul nr. x/2020 al PJ Constanţa, emisă de magistratul procuror S., referatul cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de petent, emis de secţia 2 Poliţie Constanţa în dosarul penal nr. x 779/P/2017.

La data de 14.11.2024 a fost înregistrată la PICCJ - SUP o altă plângere a petentului, în care a reclamat 30 de persoane, parte dintre ei fiind indicaţi şi în plângerile anterioare, magistraţi judecători sau procurori, lucrători de poliţie, dar şi persoane fără calitate specială, tot în legătură cu dosarul penal în care acesta a fost condamnat definitiv la 8 luni închisoare sau cu alte cauze în care petentul şi mama sa au formulat plângeri, precum şi o declaraţie tehnoredactată în care se menţionează că documentele ataşate dosarului sunt conforme cu originalul, ambele formulate prin apărătorul ales, avocat T. din cadrul Baroului Bucureşti şi ataşate prezentei cauze.

Tot la dosar a fost ataşată şi corespondenţa electronică transmisă de B. atât la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - ST Constanţa prin care a transmis o copie parţială a plângerii înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SRUD - Serviciul registratură generală şi arhivă sub nr. x/25.04.2024, precum şi extras de pe pagina web a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitor la dosarul nr. x/2025.

Fiind analizate înscrisurile ataşate sesizărilor, a fost identificată adresa nr. x/2024 din data de 11.03.2024 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti prin care i-a fost comunicat petentului că plângerea adresată unităţii de parchet la data de 07.03.2024 a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa. A fost depusă copia primei pagini a sesizării, din conţinutul acesteia rezultând că petentul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de J. şi K. din cadrul secţiei 2 Poliţie Constanţa, iar din conţinutul adresei semnate de prim-procuror I. rezultă că sesizarea prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de cei doi poliţişti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 280 C. pen., a fost înregistrată şi trimisă la IPJ Constanţa - Biroul Control Intern.

De asemenea, a fost depusă încheierea nr. 1148 pronunţată la data de 06.10.2022 de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă contestaţia privind durata procesului, formulată de petentul B. referitor la dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta sub nr. x/2020 având ca obiect plângerea acestuia formulata împotriva agentului şef principal de poliţie J., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 13.09.2017, în urma apelului la serviciul S.N.U.A.U. 112 efectuat de mama sa, U., lucrătorii de poliţie au refuzat sa se deplaseze la faţa locului pentru a constata cele sesizate. Prin adresa nr. x/2023 din data de 22.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa (procuror general V.) i s-a comunicat petentului că la data de 25.03.2023 s-a dispus clasarea cauzei faţă de J. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cercetarea abuzivă, prev. de art. 280 alin. (2) C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât faptele nu există.

Având în vedere dispoziţiile ordonanţei nr. 50/76/P/2024 din data de 21.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -SUP, în urma verificărilor în bazele de date, efectuate de Direcţia Generală Anticorupţie -Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea citării lui B., s-a stabilit că acesta figurează cu menţiunea urmărit din data de 15.02.2022, având mandat de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, la domiciliul acestuia a fost găsită mama sa, U., care a refuzat primirea citaţiei, motivând că nu are încredere în organele de urmărire penală şi a precizat că fiul său nu a revenit în ţară de şase ani, însă a pus la dispoziţia poliţiştilor adresa de e-mail a acestuia, respectiv W..

La data de 23.06.2025, i-a fost transmisă acestuia citaţia emisă în cauza 50/76/P/2024 la data de 23.06.2025 de către comisar-şef de poliţie X., prin care era chemat să se prezinte la sediul SJA Constanta, în calitate de persoană vătămată, la data de 26.06.2025, ora 10:00.

Au fost ataşate prezentei cauze înscrisurile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, Judecătoriei Constanţa şi Curţii de Apel Constanţa, în legătură cu dosarele la care B. a formulat sesizările ce constituie obiectul prezentei cauze.

Judecătoria Constanţa a înaintat, în format letric, copii conform cu originalul după dosarele nr. x/2017, nr. y/2019 (inclusiv cele ale Curţii de Apel Constanţa şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), nr. x/2019/al şi nr. x/2022.

Astfel, din conţinutul acestora rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2017, iar în urma cercetărilor efectuate în cauză, prin ordonanţa din data de 09.07.2018 întocmită de agentul şef principal J. din cadrul secţiei 2 Poliţie - Poliţia Municipiului Constanţa s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., fiind confirmată prin ordonanţa din aceeaşi dată a magistratului procuror Y..

Prin încheierea nr. 71 pronunţată de Judecătoria Constanţa la data de 09.04.2019, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea contestaţiei formulate de B. cu privire la dosarul nr x/2017, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, stabilindu-se termen pentru soluţionarea cauzei de către procuror până la data de 01.05.2019.

Prin ordonanţa din data de 13.02.2019 a magistratului procuror Z., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva suspectului B. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Martorii audiaţi în cauză au fost N. şi O..

Prin rechizitoriul din data de 04.04.2019, întocmit de magistratul procuror F. şi verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procuror adjunct AA., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în data de 09.11.2017, pe fondul unor neînţelegeri privind reparaţia acoperişului blocului dintre mama sa şi persoana vătămată L., a agresat-o fizic pe aceasta din urmă, lovind-o în mod repetat cu pumnii în zona capului, producându-i astfel leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile.

În cuprinsul acestuia s-a menţionat că pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare împotriva inculpatului, acesta nu a dorit să fie asistat de apărător ales şi nu au fost formulate cereri privind administrarea de probe în cauză.

Prin încheierea nr. 535 pronunţată la data de 30.05.2019 de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019 (judecător de cameră preliminară BB., reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror CC.) s-a dispus respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor formulate de inculpatul B., constatându-se legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2019, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi începerea judecăţii cauzei privind pe acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 469 pronunţată la data de 07.04.2020 de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2019 (magistrat judecător BB. -preşedinte de complet, reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror D.) s-a hotărât condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, iar în sarcina sa s-a stabilit respectarea unor măsuri de supraveghere, frecventarea unui program de reintegrare socială, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, obligarea acestuia la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă şi plata cheltuielilor judiciare, în cuprinsul sentinţei reţinându-se că "apărările inculpatului sunt lipsite de orice fundament probator, din mijloacele de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, rezultând, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi că a fost săvârşită de inculpatul B.."

Prin decizia penală nr. 920/P pronunţată la data de 04.11.2020 de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2019 (definitivă) (magistraţi judecători Q. - preşedinte, R., reprezentant Ministerul public - magistrat procuror E.) s-a decis admiterea apelului declarat de inculpatul B., desfiinţarea în parte a sentinţei penale 469/07.04.2020 şi rejudecând, reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. de la 1 an la 8 luni închisoare, reducerea termenului de supraveghere a executării pedepsei de la 3 ani la 2 ani, menţinerea aplicării dispoziţiilor art. 91 şi următoarele C. pen., reducerea cuantumului sumei acordate părţii civile cu titlu de daune morale de la 5000 RON la 3000 RON şi obligarea inculpatului la plata acesteia către partea civilă, fiind menţinute restul prevederilor sentinţei.

În şedinţa camerei de consiliu din data de 29.10.2018, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de recuzare formulată de apelantul-inculpat B., referitor la magistraţii judecători Q. şi R..

Prin încheierea nr. 73/RC pronunţată la data de 17.02.2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019 (definitivă) s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 920/P din data de 04.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, formulată prin Societatea Civilă de Avocaţi "DD.".

Serviciul de probaţiune Constanţa a informat Judecătoria Constanţa că se află în imposibilitatea de a pune în executare sentinţa penală nr. 469/07.04.2020 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă la data de 04.11.2020 prin decizia penală nr. 920/P/a Curţii de Apel Constanţa şi a procedat la invocarea prevederilor art. 96 alin. (1) C. pen., cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi neexecutării obligaţiilor impuse de instanţa de judecată. La data de 14.02.2022 fiind emis M.E.P.I. nr. 168 de către Judecătoria Constanţa (dosar nr. x/2021), iar Biroul Naţional Interpol a comunicat că de la data de 14.07.2022 a fost dispusă urmărirea internaţională fată de B. pentru ţările afiliate O.I.P.C. Interpol, cu excepţia celor membre Schengen şi a celor care aplică mandatul european de arestare.

În ceea ce priveşte dosarul penal nr. x/2020 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, s-a constatat că acesta a avut ca obiect plângerea petentului B. împotriva numiţilor N., O., M. şi L., prin care solicita efectuarea de cercetări împotriva acestora pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. în legătură cu declaraţiile date de aceştia în dosarul înregistrat la Judecătoria Constanţa sub nr. x/2019, în care petentul a fost ulterior condamnat definitiv pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., asupra persoanei vătămate L..

Prin încheierea nr. 1780 pronunţată la data de 28.12.2021 de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă contestaţia privind durata procesului formulată de contestatorul B., fiind stabilit termen pentru rezolvarea cauzei de către procuror până la data de 01.04.2022.

La data de 28.03.2022, agentul şef de poliţie K. a întocmit referatul cu propunere de clasare, iar prin ordonanţa nr. 9297/P/2020 din data de 08.08.2022 a magistratului procuror S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală, soluţie împotriva căreia petentul a formulat plângere la data de 20.09.2022, adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, magistrat procuror EE..

Prin adresa nr. x/2022 din data de 10.10.2022 a PÎCCJ - Cabinet procuror general, i s-a comunicat petentului B. că referitor la sesizarea prin care a reclamat modul defectuos în care s-au efectuat cercetările în dosarul penal nr. x/2020 s-a stabilit că această cauză a fost soluţionată, iar împotriva soluţiei a formulat plângere care se afla în curs de soluţionare la prim procurorul unităţii de parchet.

Prin ordonanţa nr. 360/II/2/2022 din data de 20.10.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, EE., s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva soluţiei, iar petentul a formulat plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 înregistrat la Judecătoria Constanţa.

Prin încheierea nr. 614 pronunţată la data de 07.06.2023 (Judecător de drepturi şi libertăţi FF., reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror F.) s-a dispus admiterea plângerii formulate de petentul B., desfiinţarea soluţiei de clasare şi trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a înaintat, în format scanat, toate actele întocmite în dosarul penal înregistrat sub nr. x/2020.

S-a constatat că, la data de 02.09.2024, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa împreună cu referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit la data de 28.08.2024 de agentul principal de poliţie GG. din cadrul secţiei 2 Poliţie - Politia Municipiului Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Din verificările efectuate pe portalul instanţelor de judecată, nu a fost identificată plângere împotriva soluţiei.

Curtea de Apel Constanţa a înaintat, în format letric, încheierea pronunţată la data de 27.12.2023 şi încheierea penală nr. 153/P/CP pronunţată la data de 28.12.2023 în dosarul nr. x/2023 (definitivă) (judecător de cameră preliminară H.). La dezbaterile din data de 27.12.2023 au participat apărătorul ales al petentului, apărătorul ales al intimatei HH., lipsind intimaţii J., Z., Y., F., II., L., O., N., JJ. şi KK..

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de petentul B., prin apărătorul ales, avocat C., reprezentând plângere împotriva ordonanţei din data de 08.09.2022 din dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (6) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., influenţarea declaraţiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (2) C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art, 321 alin. (1) C. pen., menţinută prin ordonanţa nr. 104/II/2/2022 din data de 06.03.2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dispunându-se respingerea plângerii, ca nefondată.

Printre documentele înaintate de Judecătoria Constanţa se regăseşte adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa din data de 15.04.2022 (procuror general V.) din conţinutul acesteia rezultând că plângerea lui LL. a fost înregistrată sub nr. x/2021 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, unde a fost înregistrată sub nr. x/2022.

Având în vedere cele expuse, procurorul de caz a constatat că demersul judiciar al petentului are la bază mai multe dosare în care acesta este nemulţumit de soluţiile pronunţate sau dispuse, astfel că acesta a depus sesizările ce fac obiectul prezentei cauze considerând că prin soluţiile adoptate, modul de instrumentare a dosarelor sau a cererilor sale, precum şi prin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală în defavoarea sa, persoanele reclamate ar fi săvârşit diferite infracţiuni.

În opinia procurorului de caz, nu pot fi modalităţi de comitere a vreunor infracţiuni alegaţiile petentului că procurorul sau judecătorul i-au respins cereri de administrare probe, că nu i-au fost respectate drepturile la apărare şi alte fapte învederate, ce în concret puteau fi vicii de procedură sau manieră de apreciere de către magistraţi cu privire la mijloacele de probă din dosar şi vinovăţia persoanei cercetate, întrucât au fost învederate apărări de fond şi excepţii de procedură cu privire la cauzele în care petentul a fost implicat. Acesta susţine că martorii audiaţi nu au declarat adevărul, că diverse alte mijloace de probă au fost administrate nelegal sau nu sunt veridice, însă în speţa de faţă nu se poate proceda la o nouă judecare a acelor cauze şi nu se poate decide că hotărâri judecătoreşti sau alte soluţii definitive ar fi nelegale sau netemeinice.

În realitate, lecturarea atentă a sesizărilor din prezenta cauză ilustrează încercarea unei căi de atac, neprevăzute de lege, împotriva soluţiilor dispuse de magistraţii ce au fost, formal, reclamaţi penal. Sunt criticate referate cu propunerea de clasare întocmite de organele de poliţie, soluţiile dispuse de procurori şi confirmarea acestora de către judecători, inclusiv modalitatea de motivare a acestora, că au inclus sau nu fapte sau probe conform dorinţei şi opiniei petentului şi alte asemenea, care juridic pot fi considerate apărări de fond sau excepţii de procedură.

Susţinerile petentului, referitoare la suspiciunile pe care le are cu privire la probitatea profesională a organelor de urmărire penală şi a judecătorilor, nesusţinute de probe certe în acest sens, nu sunt suficiente pentru a contura presupunerea rezonabilă în sensul existenţei infracţiunilor menţionate mai sus sau a altor fapte prevăzute de legea penală.

Aceste precizări ale petentului ilustrează abuzul de drept procesual ce 1-a obiectat prin formularea unor plângeri penale împotriva procurorului ce 1-a cercetat, fiind expuse apărări de fond ce au fost analizate în cadrul acelui dosar penal, cu privire la probatoriul administrat şi raţionamentul juridic al organelor de urmărire penală, atribuţii ce nu pot fi considerate forme de comitere de către procurori a vreunor infracţiuni.

S-a reţinut că, din sesizările, memoriile trimise la dosar de petent şi din înscrisurile ce au fost ataşate de acesta sau solicitate unităţilor de parchet sau instanţelor de judecată, nu rezultă probe sau indicii care să ateste comiterea vreunei infracţiuni de către persoanele reclamate.

În esenţă, acesta a expus, pe calea plângerii penale, apărări de fond şi excepţii de procedură aferente mai multor cauze în care a fost implicat, însă organele de urmărire penală din speţa de faţă nu au dreptul de a exercita atribuţiile instanţelor de judecată, ale judecătorilor de cameră preliminară sau ale procurorilor ierarhic superiori celor reclamaţi.

Împotriva ordonanţei de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală petentul B. a formulat plângere în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul B. împotriva ordonanţei de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, procurorul şef a reţinut, în esenţă, că procurorul de caz a reţinut, în mod corect, printr-o motivare clară şi cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probaţiunii sau a formulării unor concluzii diferite. Totodată, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din încheierea nr. 67 pronunţată la data de 18.02.2025 în dosarul nr. x/2025, prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale şi în care s-a arătat:

"In acest sens, se impune ca organul de urmărire penală să determine ab initio conţinutul factual propriu-zis şi complet al acuzaţiilor aduse de petent, după care să procedeze, eventual, la ascultarea acestuia din urmă pentru clarificarea aspectelor reclamate şi să soluţioneze cauza sub aspectul tuturor faptelor şi persoanelor indicate în cuprinsul ei, urmând a administra, eventual, probele pe care le va considera necesare."

Potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, privind organizarea judiciară, în efectuarea şi supravegherea urmăririi penale, precum şi în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul are libertatea de a dispune soluţia în cauză pe baza propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, ştiinţifice şi riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii lor în mod coroborat. In concret, prin raportare la conţinutul concret al faptelor sesizate, analiza efectuată în cauză a fost suficientă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Referitor la aspectele menţionate în plângerea împotriva soluţiei, trebuie reiterat că răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Or, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, de principiu, în cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii se supun numai legii, pronunţând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raţionamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluţii, iar simpla nemulţumire a uneia dintre părţile implicate în litigiu faţă de soluţia adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.

Împotriva ordonanţei nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul B. a formulat plângere în condiţiile art. 340 C. proc. pen., la Judecătorul de cameră preliminară.

În esenţă, petentul B. a susţinut netemeinicia şi nelegalitatea ordonanţei de clasare întrucât motivarea detaliată a ordonanţei atacate demonstrează că soluţia de clasare nu respectă standardele legale de cercetare judiciară, impunându-se o analiză aprofundată a aspectelor sesizate, aprofundare care s-ar fi putut face foarte facil prin audierea persoanelor indicate în plângere tocmai pentru a se putea infirma sau confirma ipotezele de lucru expuse de către petent prin plângerea iniţială.

Petentul a apreciat că lipsa administrării oricărei probe de către organele de urmărire penală trădează nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei atacate. Potrivit jurisprudenţei constante a instanţei supreme, o urmărire penală defectuoasă se caracterizează prin următoarele indicii: netestarea tuturor ipotezelor relevante; neadministrarea integrală a probelor necesare; efectuarea formală a actelor de urmărire penală; exces de raţionament abstract necorelat cu elemente factuale.

Procurorul are obligaţia de a strânge toate probele necesare pentru a stabili existenţa sau inexistenţa faptei sesizate. Simpla analiză teoretică, fără administrarea efectivă a probelor, reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale ale urmăririi penale. Verificarea temeinică a aspectelor sesizate presupune: audierea tuturor persoanelor relevante; colectarea înscrisurilor şi a înregistrărilor necesare; efectuarea de verificări concrete; administrarea tuturor mijloacelor de probă prevăzute de lege.

De asemenea, a susţinut că nu au fost duse la îndeplinire considerentele reţinute prin încheierea nr. 67 din 18.02.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2025.

În concluzie, a solicitat instanţei ca, prin încheierea pe care o va pronunţa, să dispună admiterea prezentei plângeri, desfiinţarea soluţiei atacate şi trimiterea motivată a cauzei la procuror pentru a începe şi, ulterior, continua urmărirea penală prin administrarea tuturor probelor relevante, necesare şi utile dezlegării cauzei sesizate, fără a se mai prevala în abstract de principii şi argumente străine de natura pricinii.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime; dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Cu titlu prealabil, judecătorul de cameră preliminară constată că deşi petitul plângerii formulate de către petent se referă şi la ordonanţa nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, demersul judiciar al acestuia nu poate viza, în realitate, decât soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, iar nu soluţia dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Împrejurarea că obiectul procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen. este reprezentat de soluţia prin care procurorul de caz dispune asupra raportului juridic de conflict rezultă atât din denumirea marginală a normei procesual penale care reglementează plângerea analizată - art. 340 C. proc. pen.."Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată", cât şi din conţinutul dispoziţiilor art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluţiei atacate, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală.

Soluţia procurorului ierarhic superior, dispusă conform art. 339 C. proc. pen., are o natură juridică distinctă, a unei condiţii de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condiţiile art. 340 C. proc. pen. şi nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuţii de verificare şi cenzurare a legalităţii soluţiei de clasare dispusă anterior de procurorul din subordine. Raportat la modalitatea în care procurorul şef a soluţionat plângerea împotriva ordonanţei de clasare şi argumentele acestuia, judecătorul arată că potrivit art. 340 C. proc. pen. "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.", ceea ce înseamnă că se pot ataca cu plângere doar soluţiile de fond, de clasare dispuse de procuror, nu şi cele dispuse în baza plângerii de către prim-procuror, în acest sens fiind şi conţinutul ori dispozitivul Deciziei nr. 13/2005 a ÎCCJ, Deciziei nr. 57/2007 a ÎCCJ, Deciziei nr. 26/2008 a ÎCCJ, Deciziei nr. 1/2009 a ÎCCJ, prin care au fost soluţionate anterior mai multe recursuri în interesul legii în această materie, considerente pentru care judecătorul de cameră preliminară nu poate avea în vedere criticile formulate de către petent cu privire la soluţia dată de către procurorul şef, deoarece legislaţia procesual penală în vigoare şi practica judiciară aferentă acesteia nu îi permit acest lucru întrucât aceasta are natura unei căi de atac administrative obligatorii.

În raport cu aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte conchide că soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în sine, dispusă de procuror, constituie obiectul plângerii la instanţă, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., iar nu ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează plângerea, în condiţiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen.

Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, învesteşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei.

Sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât, controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire este reglementată de dispoziţiile art. 341 C. proc. pen., în temeiul cărora judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, pe baza lucrărilor şi a actelor din dosarul cauzei.

În cauza de faţă, petentul B. a contestat soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen., de către magistraţii judecători de la Curtea de Apel Constanţa şi procurorii din cadrul DIICOT - Structura Teritorială Constanţa, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, dar şi împotriva unor persoane fără calitate specială.

În esenţă, petentul B. a solicitat admiterea plângerii, cu consecinţa trimiterii dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale şi efectuării unei cercetări efective sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate privind modul în care magistraţii judecători de la Curtea de Apel Constanţa şi procurorii din cadrul DIICOT - Structura Teritorială Constanţa, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa au instrumentat diverse cauze în care petentul a avut calitatea de parte.

Judecătorul de cameră preliminară constată că prin ordonanţa nr. 50/76/P/2024 din data de 18.11.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) şi (2) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) şi (2) din C. pen.

Se observă că, anterior, petentul s-a adresat cu plângere cu acelaşi obiect, dar în care a menţionat şi alte persoane care au calitatea de magistrat, plângere iniţial înregistrată sub nr. x/2024, după care a fost ataşată la prezentul dosar penal.

La data de 14.11.2024, se constată că la dosar a fost ataşată o altă plângere a petentului, în care a reclamat 30 de persoane, o parte din ei indicaţi şi în plângerile anterioare, magistraţi judecători sau procurori, lucrători de poliţie, dar şi persoane fără calitate specială.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică, de vreme ce, din analiza ansamblului actelor de urmărire penală, rezultă că acuzaţiile expuse în plângerea petentului B. dau expresie, în mod fundamental, nemulţumirii subiective a acestuia faţă de modul de instrumentare de către magistraţii judecători şi procurori a mai multor cauze în care acesta a fost implicat, considerând că prin soluţiile adoptate, modul de instrumentare a dosarelor sau a cererilor sale, precum şi prin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală în defavoarea sa, persoanele reclamate ar fi săvârşit diferite infracţiuni.

Astfel, se constată că aspectele sesizate de petentul B. se referă, în esenţă, la pretinsa încălcare a atribuţiilor de serviciu de către magistraţi - judecători şi procurori- aflaţi în exercitarea funcţiei, cu efectul pretins al influenţării declaraţiilor martorilor audiaţi în cauza în care acesta a fost condamnat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară din cuprinsul încheierii nr. 67 din 18.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, se constată că acestea au fost respectate, procurorul de caz efectuând demersuri privind audierea petentului în calitate de persoană vătămată pentru a lămuri aspectele reclamate în legătură cu faptele menţionate în plângerea iniţială.

Ca urmare, pornind de la situaţia factuală reclamată, în condiţiile în care petentul a refuzat să dea curs citaţiei emise de organele de urmărire penală, pentru a fi audiat în legătură cu aspectele sesizate, fiind administrate înscrisuri în probaţiune (cele depuse de petent ataşat plângerilor sale şi cele administrate de procurorul de caz, prin ataşarea înscrisurilor ce au format dosarele penale de referinţă), iar organul de urmărire penală nu a considerat necesară efectuarea unor demersuri suplimentare în acest sens, opinie însuşită, de altfel, şi de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că, în cauză, nu se conturează existenţa unor fapte penale care să fi fost comise de magistraţii reclamaţi şi care să se circumscrie infracţiunilor menţionate în sesizarea petentului.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului B., în sensul că procurorul învestit cu soluţionarea plângerii sale penale nu a administrat probe suficiente pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reţine că, potrivit art. 100 şi art. 103 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea şi interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludenţa şi utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularităţile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluţia de clasare diferenţiindu-se în raport cu faptele cercetate.

Dispoziţiile art. 294 alin. (3) şi art. 305 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. recunosc organelor de urmărire penală competenţa de a evalua, încă din faza iniţială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât şi eventuala incidenţă a unui alt caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluţiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigenţele art. 305 alin. (3) C. proc. pen. - fie de clasare).

În cauza de faţă, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerile penale, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate şi a înscrisurilor existente la dosar, probe suficiente pentru a se concluziona asupra inexistenţei faptelor, prin raportare strictă la situaţia magistraţilor faţă de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

În consecinţă, având în vedere că, în conţinutul plângerii formulate, petentul nu a învederat date, fapte şi împrejurări care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate sau al altor fapte de natură penală, iar judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a identificat indicii în sensul exercitării atribuţiilor de serviciu cu încălcarea dispoziţiilor legale ori al influenţării declaraţiilor date de martorii audiaţi şi nici probe suplimentare ce se impun a fi administrate, se constată că, în mod corect, prin ordonanţa de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se că faptele reclamate nu există.

Din perspectiva argumentelor expuse, soluţia dispusă prin ordonanţa atacată cu privire la infracţiunile sesizate, este legală şi temeinică, iar plângerea formulată este nefondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. împotriva ordonanţei de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B. împotriva ordonanţei de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în cameră de consiliu, astăzi, 04 noiembrie 2025.