Territorial competence for fraudulently obtaining EU funds via online document submission: conflict between place of criminal activity and place of prejudicial result under successive seisin

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 19 iunie 2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti formulată de inculpatul A. în cauză.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 6/2021, art. 41 alin. (1) lit. a) şi art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei cu nr. x/2025, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, privind pe inculpaţii:

A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000

B. S.R.L. prin reprezentant legal C., trimisă în judecată pentru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei instanţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că:

Fapta lui A. care, cu intenţie, a folosit următoarele documente şi declaraţii false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

- Extrasul de cont - documentul de tip PDF intitulat "02. P - Dovada capacitatii financiare extras cont B. - semnat.pdf" folosit (încărcat în D.) la data de 13.09.2018, falsificat prin modificarea soldului;

- Declaraţia de eligibilitate - documentul intitulat "02. D - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 1 B. - semnat - 23290_ 13-09-2018 - vers 4.pdf" semnat electronic la data de 13.09.2018 şi încărcată în sistem la data de 13.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "04. A - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 2 B. - semnat - 24407_ 25-09-2018 - vers 5.pdf" semnată electronic cu data de 24.09.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 24.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "07 Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate B.-semnat - 9192_ 23-04-2018 - vers 1.pdf", semnată electronic la data de 22.04.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 22.04.2018, care au avut ca urmare obţinerea pe nedrept a sumelor de 2.758.669,43 RON din fonduri europene şi 486.824 RON din bugetul naţional, în perioada 5.12.2019-04.03.2020, constituie infracţiunea de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta societăţii B. S.R.L. care, prin intermediul directorului său executiv A., a folosit cu intenţie directă următoarele documente şi declaraţii false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

- Extrasul de cont - documentul de tip PDF intitulat "02. P - Dovada capacitatii financiare extras cont B. - semnat.pdf" folosit (încărcat în D.) la data de 13.09.2018, falsificat prin modificarea soldului;

- Declaraţia de eligibilitate - documentul intitulat "02. D - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 1 B. - semnat - 23290_ 13-09-2018 - vers 4.pdf" semnat electronic la data de 13.09.2018 şi încărcată în sistem la data de 13.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "04. A - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 2 B. - semnat - 24407_ 25-09-2018 - vers 5.pdf" semnată electronic cu data de 24.09.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 24.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "07 Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate B.-semnat - 9192_ 23-04-2018 - vers 1.pdf", semnată electronic la data de 22.04.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 22.04.2018, acţiuni care au avut ca urmare obţinerea pe nedrept a sumelor de 2.758.669,43 RON din fonduri europene şi 486.824 RON din bugetul naţional, în perioada 05.12.2019-04.03.2020, constituie infracţiunea de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

A reţinut că situaţia de fapt prezentată este susţinută de următoarele mijloace de probă: contractul de finanţare nr. x/17.12.2018, cod SMIS 122770, încheiat de societatea B. S.R.L., din care rezultă valoarea cofinanţării pe care trebuia să o suporte beneficiarul şi cu privire la care trebuia să facă dovada existenţei disponibilului bancar; Extrasul bancar din care rezultă disponibilul real aflat în conturile societăţii; Comunicarea din partea E., din care rezultă că extrasul de cont folosit în cadrul proiectului nu corespunde realităţii (f. x - răspunsul băncii şi f. x - documentul folosit în cadrul proiectului şi care a fost transmis băncii spre a fi comparat cu datele reale); Documentele şi declaraţiile false cu privire la acest disponibil; Plăţile efectuate în cadrul contractului, reprezentând urmarea prevăzută de textul incriminator - respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri europene . Declaraţia inculpatului A.; Declaraţia martorului F.; Corespondenţa electronică în legătură cu proiectul ataşată la dosarul cauzei de consultantul G., .

Judecătorul de cameră preliminară a analizat cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de inculpatul A., având în vedere că în cazul în care aceasta ar fi întemeiată, ar determina declinarea cauzei către o altă instanţă, fiind inutil astfel demersul de a analiza şi celelalte cereri şi excepţii invocate în cursul procedurii de cameră preliminară.

În drept, potrivit art. 342 C. proc. pen., "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală."

Potrivit art. 41 C. proc. pen., care reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti pentru infracţiuni săvârşite pe teritoriul României, "(1)Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Pentru a soluţiona excepţia invocată, judecătorul de cameră preliminară are în vedere că, aşa cum reiese din actul de acuzare, societatea B. S.R.L. care, prin intermediul inculpatului A., a folosit cu intenţie directă următoarele documente şi declaraţii false, în care se atesta în mod necorespunzător că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului:

- Extrasul de cont - documentul de tip PDF intitulat "02. P - Dovada capacitatii financiare extras cont B. - semnat.pdf" folosit (încărcat în D.) la data de 13.09.2018, falsificat prin modificarea soldului;

- Declaraţia de eligibilitate - documentul intitulat "02. D - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 1 B. - semnat - 23290_ 13-09-2018 - vers 4.pdf" semnat electronic la data de 13.09.2018 şi încărcată în sistem la data de 13.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "04. A - Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate contractare 2 B. - semnat - 24407_ 25-09-2018 - vers 5.pdf" semnată electronic cu data de 24.09.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 24.09.2018;

- Declaraţia de eligibilitate cu denumirea "07 Anexa1-1 ITI.Declaratie_eligibilitate B.-semnat - 9192_ 23-04-2018 - vers 1.pdf", semnată electronic la data de 22.04.2018 şi folosită (încărcată în D.) la data de 22.04.2018, acţiuni care au avut ca urmare obţinerea pe nedrept a sumelor de 2.758.669,43 RON din fonduri europene şi 486.824 RON din bugetul naţional, în perioada 05.12.2019-04.03.2020.

Conform art. 181 din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

A constatat că elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor este reprezentat de folosirea de documente şi declaraţii false (documente care atestau, contrar realităţii, că societatea B. S.R.L. dispune de capacitatea financiară necesară implementării proiectului).

De asemenea, a reţinut că potrivit probatoriului toate documentele au fost încărcate pe aplicaţia D., acestea nefiind depuse fizic la vreun centru regional pentru finanţarea investiţiilor. Acest aspect este reţinut chiar în acuzaţie şi de altfel necontestat de inculpat, care a confirmat acest aspect. Totodată martorul F. (domiciliat în jud. Cluj, audiat prin delegare de EPPO) arată că toate aspectele legate de proiect au fost stabilite de la sediul societăţii comerciale în jud. Cluj. Nu în ultimul rând potrivit graficului expus la filele x din vol. 2, toate documentele enumerate de procuror au fost încărcate online pe D.

D. este un sistemul informatic unitar dezvoltat pentru gestionarea asistenţei financiare nerambursabile, gestionat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Utilizarea documentelor în D. implică partajarea documentelor prin intermediul internetului. Aceasta aplicaţie oferă avantajele accesului de oriunde. Astfel, prin utilizarea acestei aplicaţii practic inculpatul a putut să folosească înscrisurile de la domiciliul său, fără a se deplasa fizic la instituţia căreia îi erau adresate.

Astfel, prin raportare la elementul material al infracţiunii menţionate, precum şi la prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut că locul săvârşirii infracţiunii este cel în care au fost folosite documentele prin partajarea lor cu ajutorul internetului, respectiv locul unde se află serverul pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională (încărcarea online a declaraţiilor şi documentelor false), iar în speţă acesta este în judeţul Cluj, judeţ în care nu doar societatea îşi are sediul, ci şi domiciliul inculpatului persoană fizică. Acesta este locul din care inculpatul se presupune că "s-a prezentat" autorităţii (prin încărcarea documentelor) ca fiind eligibil pentru primirea fondurilor.

În schimb, a apreciat că locul săvârşirii infracţiunii în cazul de faţă putea fi unul diferit, dacă documentele presupus a fi false erau depuse fizic la sediul autorităţii de management, acela fiind locul în care inculpatul folosea practic documentele.

În acest context, a considerat că nu pot fi primite argumentele procurorului conform căruia dacă verificarea documentelor s-a făcut de către H., ca organ intermediar, atunci conform art. 20 din Legea nr. 6/2021, Tribunalul Bucureşti este competent teritorial să judece cauza, întrucât etapa verificării documentelor este ulterioară folosirii documentelor şi este strâns legată de consecinţele pe care le-ar putea produce folosirea documentelor. Totodată, locul săvârşirii infracţiunii de către inculpat nu ar putea fi stabilit abia în raport de locul în care actele sunt verificate.

Mai mult, a considera că în acest gen de cauze, raportat la urmarea imediată presupus a fi produsă, competenţa teritorială aparţine inclusiv instanţei în raza teritorială a căreia se află instituţia în bugetul căreia s-a produs prejudiciul, ar echivala cu transformarea Tribunalului Bucureşti în instanţă unică la nivel naţional să judece aceste cauze, având în vedere că toate autorităţile care administrează fondurile provenite de la bugetul Uniunii Europene au sediul principal în municipiul Bucureşti.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere şi prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 6/2021, care instituie o competenţă teritorială specială privind judecarea cauzelor în care urmărirea penală este efectuată de Parchetul European.

Prin urmare, a apreciat că s-ar goli de conţinut voinţa legiuitorului, care a împărţit în mai multe zone ale ţării competenţa teritorială de a judeca aceste cauze, dacă toate ar intra automat în competenţa de judecată a Tribunalului Bucureşti, şi astfel, ar fi excluse în orice situaţie celelalte tribunale stabilite de lege.

Astfel, deşi nu este un criteriu pentru stabilirea competenţei teritoriale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti a avut în vedere că administrarea probatoriului în cauză, în cursul judecării acesteia, ar fi mult îngreunată în situaţia în care s-ar considera că instanţa competentă ar fi Tribunalul Bucureşti, întrucât atât inculpaţii, cât şi martorul audiat în cauză au domiciliul/sediul în judeţul Cluj, aflat la o distanţă considerabilă faţă de municipiul Bucureşti.

Urmare a declinării de competenţă dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj în data de 08.07.2025 sub nr. x/2025.

Prin încheierea penală nr. 1920 din data de 24 octombrie 2025, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Penală, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj invocată de către Parchetul European.

În baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 6/2021, art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 50 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reţinut următoarele:

Competenţa teritorială a instanţelor de judecată este reglementată prin dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

A apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 6/2021, privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), potrivit cărora:

(1) În cazul infracţiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul European, potrivit Regulamentului EPPO competenţa teritorială revine:

a) tribunalelor Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş - în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă care nu este dată prin lege în competenţa după calitatea persoanei a altor instanţe de judecată;

Prin raportare la toate dispoziţiile legale mai sus indicate şi la Anexa la Legea 6/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj a concluzionat că instanţa competentă să judece cauza este Tribunalul Bucureşti.

A precizat că sub aspectul competenţei instanţei nu are relevanţă faptul că aspectele legate de proiect ar fi fost stabilite la sediul societăţii inculpate (jud. Cluj), aceste acţiuni desfăşurându-se anterior momentului consumării pretinselor infracţiuni.

În ceea ce priveşte locului săvârşirii infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, în primul rând, relevant este locul în care ar fi fost folosite documentele şi declaraţiile false - locul desfăşurării activităţii infracţionale. În speţă, conform susţinerilor părţilor, documentele ar fi fost încărcate în D. de către un consultant angajat de către inculpat, această persoană neaflându-se pe teritoriul României atunci când ar fi încărcat documentele respective. Or, câtă vreme locul desfăşuării activităţii infracţionale (locul încărcării documentelor în D.) nu poate fi identificat în mod expres, se va trece la cel de-al doilea criteriu - locul unde s-a produs urmarea desfăşurării activităţii infracţionale.

A reţinut că din actele dosarului reiese că locul unde s-a produs prima urmare a desfăşurării activităţii infracţionale ar fi fost în Brăila - locul recepţionării documentelor încărcate în D. de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud Est - ADR Sud Est cu sediul în Brăila.

În acest sens, a arătat că din moment ce recepţionarea documentelor s-a efectuat în Brăila, această acţiune este cea care califică judeţul Brăila ca fiind locul unde s-a produs urmarea infracţiunilor, iar conform Anexei la Legea nr. 6/2021, judeţul Brăila atrage competenţa de soluţionare a cauzei în sarcina Tribunalului Bucureşti.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti, secţia I penală pentru următoarele considerente:

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece.

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, fără a avea relevanţă juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanţei sesizate s-a desfăşurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracţiunii deduse judecăţii sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecinţă, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, competentă fiind atât instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită activitatea infracţională, cât şi instanţa în circumscripţia căreia s-a produs urmarea imediată a infracţiunii.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

În cauză, se constată că prin rechizitoriul nr. x al Parchetului European au fost trimişi în judecată: inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi inculpata B. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false, inexacte sau incomplete dacă a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Contrar Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte constată că, în cauză, urmărirea penală s-a efectuat în considerarea criteriului locului săvârşirii infracţiunii, conform art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Astfel, din perspectiva locului de desfăşurare a activităţii infracţionale, în rechizitoriu s-a reţinut că autoritatea destinatară a fost Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud Est - ADR Sud Est, cu sediul în Brăila, în calitate de organism intermediar pentru Programul Operaţional Regional, documentele fiind transmise spre avizare către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu sediul în Bucureşti, în calitate de Autoritate de Management pentru proiect.

De asemenea, urmarea infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv prejudiciul constând în sumele de bani decontate, s-a produs în patrimoniul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, instituţia publică care s-a şi constituit parte civilă în cauză, şi care, aşa cum s-a arătat, îşi are sediul în Bucureşti, pe raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

Ca atare, Înalta Curte constată că, prin aplicarea criteriului referitor la locul săvârşirii infracţiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atât Tribunalul Bucureşti (în a cărui rază teritorială s-a produs rezultatul infracţiunii), cât şi Tribunalul Cluj (în a cărui rază teritorială s-a desfăşurat parte a activităţii infracţionale) deţin competenţa de soluţionare a cauzei.

Dat fiind că în cauză a existat o sesizare succesivă a ambelor instanţe (prin rechizitoriu x Tribunalul Bucureşti şi prin declinare a competenţă - Tribunalul Cluj), în cauză devin incidente dispoziţiile art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de sesizare succesivă a mai multor instanţe deopotrivă competente, competenţa de judecare a cauzei aparţine celei mai întâi învestite.

Având în vedere că Tribunalul Bucureşti a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x al Parchetului European, competenţa de soluţionare a cauzei va reveni acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. - prin reprezentant C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. în sumă de câte 100 RON, vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. - prin reprezentant C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. în sumă de câte 100 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.