Petitioner's venue-transfer bid rejected as unfounded; 300 RON costs awarded to state.

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea din data de 20 octombrie 2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 6 CEDO, strămutarea dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, apreciind că a fost condamnat abuziv şi amendat de judecătorii din cadrul Curţii de Apel Braşov.

De asemenea, a arătat că urmare a investigaţiilor procurorilor cu privire la magistraţii-judecători, s-a format un dosar de instituire a tutelei faţă de petent, iar în acest context a fost transportat la Spitalul de Psihiatrie Braşov.

A precizat că nu a fost citat în faţa instanţei civile şi nu s-a prezentat în vederea efectuării unei expertize psihiatrice, întrucât această probă nu a fost dispusă de instanţă într-o procedură contradictorie.

Mai mult, a învederat că Judecătoria Braşov a declinat dosarul privind instituirea tutelei, către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, deşi petentul nu are nici reşedinţa şi nici domiciliul în Bucureşti.

În opinia petentului, faţă de protocolul de cooperare existent între DNA Braşov şi judecătorii Curţii de Apel Braşov, în urma căruia petentul a pierdut două fabrici şi trei case, a apreciat că nu ar putea avea parte de o judecată imparţială.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Braşov, secţia Penală.

Din informarea transmisă la data de 28 octombrie 2025, Curtea de Apel Braşov a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru soluţionarea corectă a cauzei.

Examinând cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor invocate de petentă, Înalta Curte aminteşte că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situaţiilor care pun în pericol normala desfăşurare a unui proces penal, datorită unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.

Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecţi procesuali oficiali faţă de una dintre părţi, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădeşte existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate.

Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situaţii vădit contrarii celor în care trebuie să se desfăşoare în mod normal procesul penal. În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Evaluând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv că judecătorii din cadrul Curţii de Apel Braşov nu pot realiza o judecată obiectivă şi imparţială a cauzei penale, având în vedere că faţă de petent se efectuează o procedură de instituire a tutelei, pentru care este necesară prezenţa sa la spital, că proba cu expertiza psihiatrică nu a fost dispusă într-o procedură contradictorie sau că dosarul privind instituirea tutelei a fost declinat către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, deşi petentul nu are nici reşedinţa şi nici domiciliul în Bucureşti, Înalta Curte constată că afirmaţiile acestuia nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei.

Majoritatea argumentelor invocate de către petent antamează, în realitate, chestiuni ce au semnificaţia unor veritabile critici aduse legalităţii soluţiilor dispuse în plan procesual sau substanţial de către instanţele de judecată, respectiv că au dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, că au declinat dosarul având ca obiect instituirea tutelei, că nu a fost respectată contradictorialitatea procedurii; or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluţionare a cererii de strămutare.

În acest din urmă demers procesual, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea procedurilor sau a măsurilor dispuse în cursul procesului.

Aşadar, evaluând în acest cadru, argumentele invocate de petent, Înalta Curte constată că acesta nu a indicat un minimum de date obiective care să susţină parţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Braşov.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.