Transfer of Criminal Jurisdiction Rejected: Absence of Objective Evidence of Impartiality Compromise

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14.10.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Suceava, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită calităţii părţilor.

În argumentare, petentul a arătat că, prin contestaţia în anulare, ce face obiectul acestui dosar, a solicitat desfiinţarea deciziei penale nr. 551/4.04.2023 emisă de Curtea de Apel Suceava, întrucât este lovită de nulitate, în temeiul art. 280 şi art. 282 din C. proc. pen., ca urmare a nulităţii rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

A mai arătat că părţile implicate în promovarea nelegalităţilor ce au dus la începerea judecăţii şi, implicit, la emiterea sentinţei şi a deciziei a căror nulitate o cere sunt persoane din conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii ignorând aspectele de nulitate, iar Curtea de Apel Suceava care a pronunţat decizia penală nr. 551/4.04.2023 ignorând total apărarea formulată de către acesta prin prisma nulităţilor invocate.

Mai mult, Curtea de Apel Suceava a mai judecat o contestaţie în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2024, pe care a respins-o, ca inadmisibilă, din motive ce nu i-au fost aduse la cunoştinţă.

Petentul a mai arătat că atât Judecătoria Suceava, cât şi Curtea de Apel Suceava nu au luat în considerare apărarea sa şi nici probele depuse, ignorându-le total, declarându-le nule, folosind afirmaţii mincinoase.

Totodată, a învederat că expertiza efectuată de experţii din cadrul Poliţiei mun. Suceava stabileşte că nu a falsificat niciunul dintre înscrisuri, însă acest raport de expertiză a dispărut şi nu mai există în dosarul nr. x/2016.

Or, faţă de această apărare a sa, Curtea de Apel Suceava, pronunţând decizia penală nr. 551, a susţinut că afirmaţia petentului e gravă, dar neadevărată, expertiza este în dosar şi dovedeşte că a falsificat toate acele înscrisuri.

Faţă de aspectele relatate, petentul a apreciat că există suspiciunea, nu doar rezonabilă, ci şi motivată şi dovedită, că imparţialitatea judecătorilor din instanţele din Suceava a fost şi este afectată, chiar inexistentă.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esenţă, că dosarul nr. x/2025, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 787/5.11.2021 pronunţată de Judecătoria Suceava şi a deciziei penale nr. 551/04.04.2023 pronunnţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2016, a fost înregistrat, iniţial, la data de 10.07.2025, pe rolul Judecătoriei Suceava, care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 26 august 2025, cu prim termen de judecată fixat la data de 13.10.2025, când s-a dispus acordarea unui nou termen de judecată pentru data de 26.11.2025.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că prin decizia penală nr. 551/04.04.2023, pronunnţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 787 din 05.11.2021 pronunţată de Judecătoria Suceava, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată (fapte din data de 27.06.2012, 08.02.2013, 14.01.2014, 11.11.2014, şi 24.12.2014), prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte din data de 27.06.2012, 08.02.2013, 14.01.2014, 14.01.2014 şi 11.11.2014), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. uz de fals prev. de art. 323 din C. pen. (fapta din data de 24.12.2014); tentativă la infracţiunea de înşelăciune (fapta din data de 23.03.2015), prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. (fapta din data de 23.03.2015); uz de fals in formă continuată (fapte din data de 22.04.2015, 28.10.2015 şi 26.02.2015), prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) din C. pen. furt, prev. de art. 228 alin. (1) şi (3) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., în concurs real cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 331 din 02.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală 2288/14.11.2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin sentinţa penală nr. 653 din 25.10.2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 322 din 01.03.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, dispunând soluţii şi pe latura civilă a cauzei.

Verificând aspectele arătate în cererea de strămutare, curtea de apel a constatat că petentul a mai formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 551 din data de 04.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2016, întemeiată în drept pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 63/28.01.2025 a aceleiaşi instanţe (dosar nr. x/2024).

S-a mai arătat că acuzele petentului privind împrejurarea că nu i s-a comunicat decizia pronunţată în acest dosar este vădit nefondată, din moment ce a declarat şi recurs în casaţie împotriva hotărârii pronunţate, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 236/RC/23.04.2025.

Totodată, s-a învederat că prezenta contestaţie în anulare, a cărei strămutare petentul o solicită, este întemeiată tot pe disp. art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., precum şi pe Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte aspectele de nulitate a hotărârilor pronunţate împotriva petentului, invocate de către acestea, s-a arătat că ele pot fi analizate doar într-un cadru procesual şi numai de către judecătorii desemnaţi cu soluţionarea cauzei.

Cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 122.381 din 04.03.2016, întocmit de specialişti criminalişti din cadrul I.P.J. Suceava, despre care petentul a arătat că lipseşte de la dosar, s-a constatat că acesta se află la dosarul cauzei şi a fost avut în vedere de instanţe la soluţionarea cauzei. Deopotrivă, s-a precizat că în acest raport s-a conchis că inculpatul a reprodus prin xeroxare ştampila Arhiepiscopiei, respectiv semnătura unui martor pe documentul intitulat "Declaraţie" datat 11.11.2014 .

În concluzie, s-a considerat că petentul A. nu aduce argumente cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava, ci este nemulţumit de modul în care s-a desfăşurat procesul penal, aspecte pe care le-a invocat şi în calea extraordinară de atac pe care a exercitat-o.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2025 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Suceava a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Astfel, se reţine că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reflectă exclusiv percepţii subiective ale petentului cu privire la soluţiile pronunţate pe parcursul procesului penal, precum şi nemulţumirea faţă de o pretinsă respingere sistematică a demersurilor procesuale formulate.

Înalta Curte constată că simpla împrejurare că judecătorii Curţii de Apel Suceava au mai judecat şi alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluţiile pronunţate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul acestei instanţe, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

De altfel, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilităţi, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părţile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluţionarea mai multor cauze pe rolul Curţii de Apel Suceava nu sunt prin ele însăşi suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparţialitate, dispoziţiile care reglementează competenţa instanţelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situaţii.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparţialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competenţa teritorială a instanţei începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiaşi petent.

Este adevărat că pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparţialitate a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, împrejurarea că alte cereri formulate de către parte au fost respinse nu poate conduce la concluzia existenţei unei suspiciuni rezonabile privind afectarea imparţialităţii judecătorilor, întrucât simpla afirmaţie a acesteia în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici măcar în aparenţă o încălcare a atributului imparţialităţii, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

În privinţa criticilor aduse împotriva deciziei penale nr. 551/4.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reţine că instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului acesteia. În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulţumirile exprimate de petent cu privire la soluţia de condamnare dispusă în apel reflectă exclusiv o perspectivă subiectivă asupra soluţiei pronunţate, fără a putea fi considerate elemente obiective apte să genereze o îndoială rezonabilă asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei de control judiciar, învestite cu soluţionarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, motiv pentru care nu poate fundamenta strămutarea pricinii.

De altfel, se constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmaţii care nu pot fi verificate şi care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistenţă a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curţii de Apel Suceava, se mai reţine că nemulţumirile petentului privind desfăşurarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi soluţia de condamnare pronunţată de Judecătoria Suceava în cauza care face obiectul contestaţiei în anulare nu prezintă relevanţă şi nu poate fi reţinută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava.

Aşadar, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanţele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să conducă la o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava este afectată.

În consecinţă, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a întregului corp al judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere de strămutare.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Suceava.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Suceava.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2025.