Domestic violence conviction: Request for transfer of appellate jurisdiction dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 05.08.2025, sub nr. x/2025, şi susţinută la termenul de dezbateri din 30 octombrie 2025, petentul A., personal şi prin apărător ales, a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor.

În argumentare, petentul a arătat, prioritar, faptul că a fost căsătorit cu numita B. în perioada 2013-2020 şi că au împreună 2 copii minori. A mai arătat că, întrucât au existat neînţelegeri în familie, în anul 2020 au divorţat, existând, însă, permanent conflicte asupra modului de partajare a bunurilor comune.

A mai susţinut petentul că, deşi şi-a exprimat intenţia de a soluţiona pe cale amiabilă aceste divergenţe, fosta sa soţie, B., a refuzat, generând nenumărate stări conflictuale, care au culminat cu acuzaţiile aduse de aceasta, la data de 21.12.2020, conform cărora ar fi exercitat asupra ei acte de violenţă, care i-ar fi cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale şi care formează, de altfel, obiectul judecăţii în apel.

Astfel, după prezentarea unui scurt istoric al cauzei, petentul a criticat, în esenţă, faptul că a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă cu încălcarea principiului in dubio pro reo, precum şi cu încălcarea dreptului la apărare, făcând trimitere la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în primă instanţă.

Petentul a mai arătat că martorii audiaţi la urmărire penală şi-au schimbat declaraţiile într-un sens favorabil părţii civile în faţa instanţei de fond, iar urmare a acestei împrejurări a depus şi o plângere împotriva lor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Deopotrivă, a considerat că deşi a arătat că nu există probe care să fundamenteze acuzaţia formulată împotriva sa şi că martorii au avut o poziţie oscilantă şi părtinitoare, informaţiile oferite în faza de judecată contrazicând depoziţiile din faza de urmărire penală, doamna judecător C. a apreciat că probele administrate dovedesc săvârşirea faptei de către acesta şi prin sentinţa penală nr. 517 din data de 20.06.2025 a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., dispunând, totodată, suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, soluţie împotriva căreia a declarat apel, aceasta fiind cauza a cărei strămutare o solicită.

În opinia apărării, raportat la împrejurările cauzei şi la calitatea părţilor, imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Suceava este afectată, aspect ce atrage nerespectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la un tribunal independent şi imparţial, astfel cum este prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Petentul a mai arătat că aceeaşi doamnă judecătoare a dispus condamnarea sa în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, înlăturând apărările formulate, care atestau lipsa de vinovăţie în comiterea faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa. În plus, deşi a declarat apel şi a prezentat detaliat argumentele care conduc la o soluţie diametral opusă, Curtea de Apel Suceava a menţinut soluţia dispusă de Judecătoria Suceava.

De altfel, apărarea a susţinut că, urmare a stării conflictuale generate de divorţul şi partajul dintre cei doi soţi, conflict în care au fost implicaţi mai mulţi membri ai familiei doamnei B., petentul a avut calitatea de parte în mai multe dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată din cadrul Judecătoriei Suceava şi a Curţii de Apel Suceava şi, deşi a prezentat de fiecare dată probele şi argumentele care atestau lipsa de vinovăţie în acuzaţiile formulate împotriva sa, instanţele de judecată s-au dovedit lipsite de imparţialitate, înlăturând apărările formulate de către petent şi dispunând condamnarea acestuia în lipsa unor probe certe de vinovăţie.

Văzând această situaţie, apărarea a conchis că imparţialitatea judecătorilor atât din cadrul Judecătoriei Suceava, cât şi din cadrul Curţii de Apel Suceava ar putea fi afectată de relaţiile dintre membrii familiei fostei soţii şi o doamnă judecător din cadrul Curţii de Apel Suceava, căsătorită cu un domn procuror, care sunt naşii de cununie ai numitului D., fratele numitei B..

Aşadar, solicitarea apărării de strămutare a cauzei este fundamentată pe existenţa unei bănuieli legitime că, raportat la împrejurările cauzei şi la calitatea părţilor, imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Suceava ar putea fi afectată.

Cu alte cuvinte, în opinia apărării, în prezenta cauză, relaţiile dintre familia extinsă a fostei soţii a petentului şi unul dintre judecătorii din cadrul Curţii de Apel Suceava sunt apte să genereze suspiciunea rezonabilă a unei lipse de imparţialitate care trebuie să caracterizeze întreaga instanţă şi care asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, în forma consacrată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, atingerea acestui deziderat putând fi asigurată doar prin admiterea prezentei cereri de strămutare.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esenţă, că dosarul nr. x/2024, care are ca obiect apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 517 din 20.06.2025 pronunţată de Judecătoria Suceava a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 23.07.2025 şi a fost repartizat completului C4A pen., cu prim termen de judecată fixat la data de 03.10.2025, termen care a fost preschimbat prin rezoluţia completului la data de 08.09.2025, când instanţa, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava nr. 3/26.08.2025 prin care s-a hotărât suspendarea activităţii cu consecinţa amânării cauzelor până la retragerea proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraţilor, a acordat termen pentru data de 03.10.2025 şi apoi, din aceleaşi motive, pentru data de 03.11.2025.

S-a mai arătat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 517 din 20.06.2025 pronunţată de Judecătoria Suceava s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 91 şi art. 92 din C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, pe durata căruia inculpatul a fost obligat la respectarea unor măsuri şi obligaţii.

Totodată, printre altele, inculpatul A. a fost obligat la plata către partea civilă B. a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitului, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă.

În referatul de informaţii s-a mai arătat că deşi este real că inculpatul a avut calitatea de inculpat şi în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, dosar care a fost soluţionat, în primă instanţă, tot de către doamna judecător C., în calea de atac a apelului dosarul a fost repartizat şi soluţionat de completul C11A pen şi nu de C4A pen, care are spre soluţionare cauza a cărei strămutare este solicitată.

Totodată, verificând aspectele invocate de către petent referitor la împrejurarea că o doamnă judecător din cadrul Curţii de Apel Suceava este căsătorită cu un domn procuror, fiind naşii de cununie ai numitului D., fratele numitei B., în condiţiile în care nu a fost precizat numele magistraţilor, Preşedintele Curţii de Apel Suceava a arătat că în cadrul acestei instituţii sunt două colege judecător care sunt căsătorite cu procurori, însă niciuna dintre ele nu are vreo legătură de afinitate/rudenie cu persoanele indicate de petent şi nici nu le cunosc.

În concluzie, s-a apreciat că petentul A. nu aduce argumente cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava, ci este nemulţumit de modul în care s-a desfăşurat procesul penal, în cele două faze anterioare (cameră preliminară şi judecata în fond a cauzei), aspecte care pot fi invocate doar în calea de atac a apelului, pe care, de altfel, petentul a exercitat-o.

La data de 22 octombrie 2025, intimata B., prin apărător ales, a transmis la dosar un memoriu prin care a solicitat respingerea cererii de strămutare, apreciind, în esenţă, că nu există nicio împrejurare de natură să afecteze imparţalitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2024 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Suceava a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Astfel, se reţine că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reflectă exclusiv percepţii subiective ale petentului cu privire la soluţiile pronunţate pe parcursul procesului penal, o pretinsă legătură spirituală/de rudenie între fosta soţie a acestuia şi un magistrat din cadrul Curţii de Apel Suceava, precum şi nemulţumirea faţă de o pretinsă respingere sistematică a demersurilor procesuale formulate.

Înalta Curte constată că simpla împrejurare că judecătorii Curţii de Apel Suceava au mai judecat şi alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluţiile pronunţate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul acestei instanţe, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

De altfel, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilităţi, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părţile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluţionarea mai multor cauze pe rolul Curţii de Apel Suceava nu sunt prin ele însăşi suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparţialitate, dispoziţiile care reglementează competenţa instanţelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situaţii.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparţialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competenţa teritorială a instanţei începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiaşi petent.

Este adevărat că pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparţialitate a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, împrejurarea că alte cereri formulate de către parte au fost respinse nu poate conduce la concluzia existenţei unei suspiciuni rezonabile privind afectarea imparţialităţii judecătorilor, întrucât simpla afirmaţie a acesteia în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici măcar în aparenţă o încălcare a atributului imparţialităţii, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

În privinţa criticilor aduse împotriva sentinţei penale nr. 517 din 20.06.2025 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine că instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului acesteia. În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulţumirile exprimate de petent cu privire la soluţia de condamnare dispusă în prima instanţă, reflectă exclusiv o perspectivă subiectivă asupra soluţiei pronunţate, fără a putea fi considerate elemente obiective apte să genereze o îndoială rezonabilă asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei de control judiciar, învestite cu soluţionarea cauzei în apel, motiv pentru care nu poate fundamenta strămutarea pricinii.

Nici presupusele relaţii de prietenie sau de rudenie între magistraţii care îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul Curţii de Apel Suceava sau în raza teritorială a acestei instanţe şi fratele intimatei B., nu sunt apte să afecteze nici la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Suceava, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, aşa cum s-a arătat şi în cele ce preced, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

De altfel, se constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmaţii care nu pot fi verificate şi care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistenţă a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curţii de Apel Suceava, nici simpla împrejurare că Judecătoria Suceava a respins cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată care a dispus soluţia de condamnare în primă instanţă nu prezintă relevanţă şi nu poate fi reţinută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava.

Aşadar, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanţele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să conducă la o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Suceava este afectată.

În consecinţă, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a întregului corp al judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere de strămutare.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2025.