Negative jurisdictional conflict resolved: annulment motion assigned to Iași District Court, file transferred.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 25/CC/2025 din data de 05.06.2025, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în baza art. 47 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. rap. la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi, invocată de instanţă din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 426 lit. b) şi art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de contestatorul A. , în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Iaşi a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 15.01.2025, contestatorul A. a formulat o contestaţie în anulare.

În continuare s-a reţinut că potrivit precizărilor făcute la termenul de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului, s-a arătat că temeiul de drept al cererii îl constituie dispoziţiile art. 426 alin. 1it. b) C. proc. pen. privind prescripţia răspunderii penale faţă de faptele pentru acesta a fost condamnat de către Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală din anul 2016, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni, definitivă prin decizia penală a Curţii de Apel Oradea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Iaşi a reţinut că, în cauză, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani 10 luni şi 20 zile închisoare, ce i-a fost aplicată prin sent. pen. nr. 2535/09.10.2017 a Judecătoriei Iaşi, pron. în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017, în baza acesteia fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 2818/2017.

În continuare s-a reţinut că din fişa de cazier judiciar a contestatorului a reieşit că acesta, anterior pronunţării hotărârii pronunţate de Judecătoria Iaşi, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea, în concurs, a infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen. (fapta din luna mai a anului 2012) şi de punerea în circulaţie de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 316 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen. (fapta din luna mai a anului 2012), prin sent. pen. nr. 19/P/04.02.2016 a Tribunalul Bihor, pron. în dosarul nr. x/2014, definitivă prin dec. pen. nr. 541/A/08.07.2016 a Curţii de Apel Oradea şi faţă de această sentinţă de condamnare, contestatorul a formulat prezenta contestaţie în anulare, în baza art. 426 alin. 1it. b) C. proc. pen. privind prescripţia răspunderii penale.

În acest context s-a apreciat că, în speţă, competenţa judecării cererii de contestaţie în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. aparţine instanţei de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, respectiv Curţii de Apel Oradea.

Prin decizia penală nr. 687/A/2025 din data de 14 octombrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, invocată din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reţinut, în esenţă că, în raport cu susţinerile contestatorului condamnat A., formulate cu ocazia ultimului cuvânt de la termenul de judecată din 30 septembrie 2025, cu cele formulate ulterior la termenul de judecată din 14 octombrie 2025 cât şi cu cele ce reies din conţinutul cererii de contestaţiei de anulare formulate în scris de acesta, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi în dosarul nr. x/2025, în cuprinsul căreia s-a precizat că a fost formulată contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1.11.2017, competenţă materială de a soluţiona prezenta cauză aparţine Judecătoriei Iaşi.

În acest sens s-a mai notat faptul că, în şedinţa de dezbateri desfăşurată la Judecătoria Iaşi, după ce avocatul contestatorului condamnat a precizat (modificat) contestaţia în anulare, contestatorul condamnat nu a mai fost întrebat în legătură cu aceasta, cu toate că poziţia sa era esenţială în cauză.

Astfel, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare declarate de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 29.10.2025.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Prealabil, raportat la actele şi lucrările dosarului coroborate cu precizările formulate personal de contestatorul condamnat A., în faţa Curţii de Apel Oradea, Înalta Curte reţine că, acesta a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1.11.2017, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani 10 luni şi 20 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, comisă la data de 23.02.2015.

În acest sens se mai reţine faptul că, în cauză, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 3 ani 10 luni şi 20 zile închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei nr. 2818/2017, emis în baza sentinţei penale nr. 2535/09.10.2017 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017 .

Aşadar, faţă de conţinutul cererii contestatorului, confirmat, de altfel, personal de acesta în faţă Curţii de Apel Oradea precum şi raportat la actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită iniţial Judecătoria Iaşi îl constituie contestaţia în anulare formulată, din prisma dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017,

Potrivit art. 426 C. proc. pen.: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

(…) b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal".

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acestei căi extraordinare de atac, se precizează că, în conformitate cu dispoziţiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen.: "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere".

În acest context normativ, rezultă că în cazul contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine primei instanţe (judecătoriei, tribunalului, tribunalului militar, curţii de apel, curţii militare de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau retragerea apelului) ori instanţei de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere (curtea de apel, curtea militară de apel sau Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie).

Or, având în vedere că petentul solicită anularea sentinţei penale nr. 2535/2017 din 09.10.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2017, hotărâre ce a rămas definitivă la prima instanţă prin neapelare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva acestei hotărâri, aparţine Judecătoriei Iaşi.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.