Foreign conditional release and expulsion impede execution of recognized cross-border prison sentence under ne bis in idem

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor dosarului, constată:

Prin sentinţa penală nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bacău şi contestatorul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024

A modificat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, în sensul că:

A constatat că persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere de pedeapsă în cuantum de 180 de zile.

A dedus din pedeapsă perioada de la 17.02.2023 la 14.01.2025.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, prin referatul din data de 28 martie 2025, înregistrat pe rolul instanţei la aceeaşi dată, sub nr. x/2025, Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bacău a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În motivarea contestaţiei la executare, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-au dispus următoarele:

"În temeiul art. 172 alin. (7), raportat la art. 162 coroborat cu art. 167 şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, recunoaşte sentinţa penală nr. 386/2023, pronunţată la data de 26.09.2023 de Tribunalul Corecţional din Bordeaux- Republica Franceză, rămasă definitivă la data de 17.10.2023, prin care intimatul persoană condamnată A., (…) a fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile (4 ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român şi furt calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. român, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de instanţa din Republica Franceză a persoanei condamnate A., a pedepsei de 4 ani închisoare.

(…)

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, perioada de 180 de zile de zile, de la 17.02.2023 la 25.02.2023 şi de la 25.02.2023 la 26.09.2023 şi de la 27.09.2023 la zi."

Prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 16 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

S-a constatat că apelantul a beneficiat de o reducere de pedeapsă în cuantum de 180 de zile conform Certificatului emis de autorităţile judiciare franceze.

S-a dedus din pedeapsă perioada de la 17.02.2023 la zi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii."

La data de 18.12.2025, Curtea de Apel Bacău a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D pe numele persoanei condamnate A..

La data de 26.03.2025, la Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată adresa din 25.03.2025 prin care Biroul Naţional Interpol a arătat următoarele:

"În continuarea corespondenţei referitoare la A., CNP x, vă informăm că, potrivit mesajului primit la data de 24.03.2025 de la Biroul Naţional Interpol Paris, sus-numitul a fost eliberat condiţionat, fiind expulzat din Franţa la data de 14.01.2025.

În aceste condiţii, vă rugăm să contactaţi autoritatea judiciară franceză competentă şi să apreciaţi asupra valabilităţii M.E.P. I. nr. 41/D din 18.11.2024."

Totodată, Biroul Naţional Interpol a comunicat mesajul integral furnizat de omologii francezi, în care se arată că " … domnul A. a obţinut o reducere a pedepsei. … acesta a fost expulzat la Bucureşti la data de 14 ianuarie 2024."

La data de 28.03.2025, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 a fost pus în executare în România, A. fiind arestat de I.P.J. Neamţ şi condus la Penitenciarul Bacău, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Prin contestaţia la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a, lit. d) C. proc. pen. şi art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, promovată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bacău s-a solicitat să se constate, dacă există vreun impediment la executarea pedepsei de 4 ani închisoare şi transferarea persoanei condamnate din Franţa în România, avându-se în vedere că există date că persoana condamnată A. a fost liberată condiţionat, de către autorităţile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, fiind expulzat, în stare de libertate, în data de 14 ianuarie 2025 de pe teritoriul francez, respectiv dacă există vreo cauză de reducere a pedepsei, dat fiind că autorităţile franceze, prin adresa din 25.03.2025, au comunicat că persoana condamnată a beneficiat de o reducere a pedepsei.

La data de 28.03.2025, s-a înregistrat pe rolul aceleeaşi instanţe, contestaţia la executare formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 39/2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, persoana condamnată invocând că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004, fiind evident incidentul la executare în România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare franceze, în contextul executării acestei pedepse în Franţa, fiind liberat condiţionat la data de 14.01.2025 şi expulzat în România la aceeaşi dată.

Din oficiu, instanţa a ataşat la dosarul constituit conform cererilor de contestaţie la executare, dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Bacău, soluţionat prin sentinţa nr. 39/16.05.2024. De asemenea, la dosarul cauzei, s-a depus de către contestator, hotărârea pronunţată de Tribunalul Judiciar din Tulle şi biletul de ieşire din data de 14.01.2025 .

Ca urmare a adreselor efectuate către autorităţile judiciare franceze, Judecătoria Bordeaux - Parchetul Procurorului Republicii au adus la cunoştinţa instanţei, prin adresa din data de 09.04.2025, că îşi menţin cererea de recunoaştere reciprocă a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului de recunoaştere eferent menţionat la articolul 4 din Decizia cadru 2008/909.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra contestaţiei la executare, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere ceea ce s-a decis prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău, astfel cum a rămas definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, instanţa de executare a constatat că, prin hotărârea nr. 330/2024 din 24.12.2024 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Tulle s-a dispus liberarea condiţionată a contestatorului A., acesta fiind pus în libertate şi expulzat în România la data de 14.01.2025.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo împiedicare la executare.

Potrivit art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Potrivit art. 166 alin. (13) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

În situaţia particulară de faţă, Curtea de Apel Bacău a constatat că niciuna din ipotezele ce susţin contestaţia nu se circumscrie dispoziţiilor legale menţionate mai sus.

Astfel, sentinţa prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale pronunţată de autorităţile judiciare franceze a rămas definitivă înainte de liberarea condiţionată dispusă de aceleaşi autorităţi, păstrându-şi valabilitatea, autorităţile române dispunând în mod corect punerea sa în executare.

Autorităţile franceze prin adresa înaintată la dosarul cauzei au precizat că îşi menţin cererea de recunoaştere reciprocă a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului de recunoaştere eferent menţionat la articolul 4 din Decizia cadru 2008/909.

Potrivit legii române, în cauză nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptelor pentru care s-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 ani aplicată de autorităţile din Republica Franceză.

Contrar celor susţinute de contestatorul condamnat A. prin apărătorul ales, instanţa de executare a apreciat că liberarea condiţionată dispusă de autorităţile franceze după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaştere nu poate fi identificat cu motivul de anulare a mandatului de executare a pedepsei prevăzut de art. 163 alin. (2) din Legea 302/2004 referitor la alte cazuri prevăzute de lege, pe lângă cele care privesc amnistia, graţierea dezincriminarea faptei, întrucât contestatorul condamnat A. nu a executat în totalitate pedeapsa de 4 ani închisoare în Republica Franceză, acesta fiind liberat sub condiţia de a respecta măsurile prevăzute prin hotărârea de condamnare, în caz contrar persoana condamnată continuând apoi să-şi execute pedeapsa în regim de detenţie ordinară.

În acelaşi timp, potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Ca atare, atâta timp cât hotărârea pronunţată împotriva persoanei condamnate a fost recunoscută în România, legea care guvernează executarea acestei pedepse este legea română, dispoziţiile aplicabile în materia liberării condiţionate fiind cele prevăzute de C. proc. pen. român.

Aşa fiind, instanţa de executare a apreciat că nu se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis împotriva contestatorului condamnat A..

În schimb, este fondată contestaţia la executare în ceea ce priveşte deducerea perioadei executate de A. până la data liberării condiţionate acordată de autorităţile franceze, precum şi omisiunea instanţei de executare de a consemna în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2025 a reducerii din pedeapsă a unui număr de 180 de zile acordate de autorităţile franceze.

Prin hotărârea de recunoaştere, s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei de la 17.02.2023 la zi, nefiind avută în vedere situaţia contestatorului condamnat care a fost liberat condiţionat la data de 14.01.2025 şi încarcerat de autorităţile române la data de 28.03.2025.

Astfel, s-a dedus din pedeapsă, perioada de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum şi partea din pedeapsă care a început să fie executată de la data încarcerării, pentru această din urmă parte nefiind necesară o dispoziţie expresă a instanţei.

Prin decizia nr. 343/A din 17.12.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că din certificatul emis de autorităţile franceze rezultă că persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere de pedeapsă de 180 de zile, ca act de clemenţă acordat de aceste autorităţi.

Curtea a constatat că dispoziţia instanţei de control judiciar nu a fost consemnată în mandatul de executare a pedepsei, această menţiune fiind necesară pentru deducerea celor 180 de zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată contestatorului.

Împotriva sentinţei penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, persoana condamnată A. a formulat contestaţie, motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul său ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

În esenţă, s-a suţinut că se impune admiterea contestaţiei la executare, întrucât pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare a statului francez a fost executată în Franţa, persoana condamnată A. fiind liberată condiţionat din executarea acestei pedepse, de către autorităţile judiciare franceze, şi expulzat, în stare de libertate, în data de 14 ianuarie 2025; măsura expulzării nu a fost însoţită de nicio obligaţie sau măsură de control. Or, ceastă situaţie reprezintă o împiedicare la executare în România a pedepsei de 4 ani închisoare, astfel cum a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă la data de 17.12.2024 prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Totodată, s-a apreciat ca fiind greşită susţinerea instanţei de executare în sensul că, se impune respingerea contestaţiei la executare deoarece liberarea condiţionată a persoanei condamnate a fost dispusă de autorităţile franceze după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaştere.

S-au invocat dispoziţiile art. 3 din Decizia Cadru nr. 2002/584JAI a Consiliului care prevede motivele obligatorii de neexecutare şi arată că refuză executarea "atunci când din informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii judiciare de executare rezultă că persoana căutată a fost judecată definitiv într-un stat membru pentru aceleaşi fapte, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată, în conformitate cu dreptul statului membru de condamnare".

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată contestaţia ca fondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Deşi legea penală ori procesual penală nu oferă o definiţie noţiunii autorităţii de lucru judecat, nu îi identifică natura şi nici regimul juridic, aşa cum o face legea civilă, principiul funcţionează deplin şi în dreptul procesual penal.

Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluţionează un raport de drept substanţial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident şi în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluţionează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

În speţă, persoana condamnată A. execută într-un penitenciar din România pedeapsa de 4 ani închisoare, recunoscută prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii, contestatorul condamnat a susţinut, în esenţă, că odată liberat condiţionat de către autorităţile franceze din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pus în libertate şi ulterior, expulzat în România fără nicio obligaţie sau măsură de control impusă, autorităţile române nu mai puteau să îl încarcereze în executarea aceleeaşi pedepse de 4 ani închisoare, neexistând niciun temei legal în acest sens, fiind incidentă în privinţa sa o cauză de împiedicare la executare. În concret, a invocat că a executat pedeapsa de 4 ani închisoare, în statul francez, nemaifiind posibilă executarea acesteia în România.

Analizând motivele contestaţiei, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în condiţiile în care actele dosarului relevă că persoana condamnată A. a executat efectiv, pe teritoriul statului francez, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea instanţei străine, până la momentul liberării condiţionate dispuse de Tribunalul Judiciar din Tulle, fiind pusă în libertate şi expulzată în România la data de 14.01.2025, fără a fi însoţită de vreo măsură de supraveghere sau obligaţie care să impună continuarea executării pedepsei pe teritoriul statului român. Or, această situaţie reprezintă un element de fapt relevant, care nu poate fi ignorat de autorităţile române în procedura de executare a hotărârii penale recunoscute.

În acest context, se reţine că liberarea condiţionată dispusă de autorităţile judiciare ale statului de condamnare, urmată de expulzarea persoanei condamnate în stare de libertate, produce efecte juridice directe asupra executării pedepsei, reprezentând o cauză care împiedică continuarea executării aceleiaşi pedepse în România, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a Cod procedură penală. Deşi, în mod formal, hotărârea de recunoaştere a condamnării străine a rămas definitivă anterior momentului liberării condiţionate, acest aspect nu poate conduce, în sine, la concluzia că autorităţile române sunt îndreptăţite să dispună executarea în continuare a pedepsei, în condiţiile în care statul de condamnare a dispus punerea în libertate a persoanei condamnate.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază incidentă dispoziţia art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care prevede că o hotărâre judecătorească străină recunoscută nu va fi pusă în executare atunci când există "alte cazuri prevăzute de lege", sintagmă care trebuie interpretată în modul în care produce efecte, incluzând situaţiile în care, potrivit principiilor de drept penal şi procesual penal, executarea pedepsei nu mai este posibilă fără a se aduce atingere principiului ne bis in idem.

Or, a permite continuarea executării pedepsei în România, după ce aceasta a fost executată în mod efectiv în statul de condamnare, până la liberarea condiţionată şi punerea în libertate, ar echivala cu o dublă executare a aceleiaşi sancţiuni penale pentru aceleaşi fapte, contrar principiului ne bis in idem, consacrat atât de legislaţia naţională, cât şi de instrumentele juridice europene incidente în materie de cooperare judiciară.

Înalta Curte reţine, totodată, că menţinerea de către autorităţile franceze a certificatului prevăzut de Decizia-cadru 2008/909/JAI nu poate prevala asupra realităţii juridice a executării pedepsei, în condiţiile în care persoana condamnată A. a fost pusă în libertate şi expulzată fără nicio măsură de control, iar statul emitent nu a solicitat continuarea executării pedepsei sub vreo formă concretă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, există un impediment la continuarea executării pedepsei în România, constând în executarea efectivă a pedepsei în statul de condamnare până la momentul liberării condiţionate, împrejurare ce justifică admiterea contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată.

Ca atare, raportat la cele reţinute, Înalta Curte constată că sentinţa penală pronunţată pe fondul contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A. este nelegală sub aspectul menţinerii mandatului de executare (astfel cum a fost modificat) a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2024, cu consecinţa încarcerării în continuare a contestatorului, impunându-se desfiinţarea acesteia în parte şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei la executare, urmând a se constata existenţa unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiţionată a persoanei condamnate A., dispusă de către autorităţile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată şi, în rejudecare:

Va admite contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Va constata existenţa unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiţionată a persoanei condamnate A., dispusă de către autorităţile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare recunoscută prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 ianuarie 2025, fiind expulzat, în stare de libertate, de pe teritoriul statului francez şi, în consecinţă:

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Va constata executarea perioadei de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum şi a perioadei de la 28.03.2025 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 95 de RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 17 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală contestată şi, în rejudecare:

Admite contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva executării sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Constată existenţa unui impediment la continuarea executării, respectiv liberarea condiţionată a persoanei condamnte A., dispusă de către autorităţile judiciare franceze, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare recunoscută prin sentinţa penală nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 ianuarie 2025, fiind expulzat, în stare de libertate, de pe teritoriul statului francez şi, în consecinţă:

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 39 din 16.05.2024 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 343/A din 17.12.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Constată executarea perioadei de la 17.02.2023 la 14.01.2025, precum şi a perioadei de la 28.03.2025 la zi, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 41/D din 18.12.2024.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 95 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2025.