Transfer of jurisdiction: collective impartiality suspicion from prior involvement in preventive measures and appeals in criminal cases

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10 iulie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În susţinerea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că există o suspiciune rezonabilă cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Piteşti în soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 711/A din 29.05.2025 a Curţii de Apel Piteşti, întrucât, potrivit susţinerilor sale, toţi judecătorii din cadrul secţiei penale a acestei instanţe ar fi avut tangenţă cu dosarul în diverse etape procesuale anterioare. Petenta a menţionat că, pe parcursul urmăririi penale, a judecăţii în fond şi în apel, au fost examinate în mod repetat măsurile preventive dispuse în sarcina sa, iar instanţa ar fi menţinut cea mai severă dintre acestea, respectiv arestul preventiv, pentru o perioadă îndelungată, prin raportare la prejudiciul cauzat şi la impactul social negativ la nivelul comunităţii ca urmare a faptelor săvârşite, reţinându-se că este o cauză de interes local. Totodată, la evaluarea măsurilor preventive s-ar fi avut în vedere limita maximă de pedeapsă a infracţiunii de abuz în serviciu, deşi a arătat constant că fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

De asemenea, petenta a mai susţinut că, atât la verificarea legalităţii măsurilor preventive sub imperiul cărora s-a aflat pe parcursul procesului, cât şi la momentul soluţionării cauzei în apel, nu ar fi fost avute în vedere circumstanţele sale personale, precum lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată, starea de sănătate, precum şi situaţia familială, în condiţiile în care are în îngrijire mama bolnavă. A arătat că, deşi a recunoscut faptele şi a solicitat judecata potrivit procedurii simplificate, pedeapsa aplicată a fost orientată către limita maximă prevăzută de lege.

În concluzie, petenta a solicitat strămutarea cauzei la o altă curte de apel, subliniind că numai în acest mod s-ar putea asigura o judecată obiectivă şi lipsită de orice influenţă derivată din presiunea comunităţii şi funcţia de contabil în cadrul Primăriei Corbi, pe care aceasta o deţinea la momentul comiterii faptelor.

Potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. În temeiul acestui text, au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Piteşti.

Prin informaţiile transmise de Curtea de Apel Piteşti, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în raport cu motivele cererii de strămutare, s-a arătat că petenta nu a învederat în nicio împrejurare sau situaţie concretă care să dovedească faptul că imparţialitatea tuturor judecătorilor acestei instanţe ar fi afectată. De asemenea, s-a notat că suspiciunile petentei privind o eventuală soluţionare nejudicioasă sunt de ordin subiectiv, neavând caracter rezonabil.

Deopotrivă, s-a precizat că magistraţii sunt independenţi şi se supun numai legii, având obligaţia să fie imparţiali, iar la nivelul secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti există condiţii optime pentru înfăptuirii dezideratului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi respectării dreptului la un proces echitabil, fără a se aduce atingere în vreun mod obiectivităţii şi imparţialităţii completului investit cu soluţionarea dosarului penal nr. x/2025

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea constituie un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

În schimb, suspiciunea individuală vizează un anumit judecător sau mai mulţi judecători, iar motivele pot fi identice sau diferite în privinţa fiecăruia. În această ipoteză, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul constă în înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Prin urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, instanţa verifică dacă există o suspiciune rezonabilă colectivă, în sensul afectării imparţialităţii întregii instanţe din cauza împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Analizând împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni de natură a pune sub semnul îndoielii desfăşurarea procesului cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale în faţa Curţii de Apel Piteşti, nefiind identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În cauză, nu este îndeplinită nicio condiţie dintre cele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., nefiind evidenţiate împrejurări care să conducă la existenţa unei îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii întregului corp de judecători ai instanţei.

Susţinerile petentei, potrivit cărora toţi judecătorii secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti ar fi avut tangenţă cu dosarul în diverse etape procesuale anterioare (soluţionarea contestaţiilor privind măsurile preventive, procedura de cameră preliminară, respectiv judecarea apelului), nu sunt apte, în sine, să contureze o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparţialitate la nivelul instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare. Participarea succesivă a unor complete a aceleiaşi instanţe la verificarea legalităţii unor măsuri preventive în cursul procesului penal, în diverse faze procesuale, reprezintă o consecinţă firească a modului de distribuire a cauzelor în activitatea curentă a instanţei şi nu este aptă să releve o lipsă de imparţialitate din partea judecătorilor instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la menţinerea măsurii arestării preventive pentru o perioadă îndelungată, în raport cu valoarea prejudiciului şi impactul social al cauzei, acestea vizează exclusiv temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate în proceduri anterioare. De asemenea, nemulţumirile petentei cu privire la cuantumul pedepsei aplicate constituie critici ce privesc individualizarea pedepsei, iar asemenea aspecte nu reprezintă indicii privind lipsa de imparţialitate a judecătorilor. De altfel, strămutarea nu poate fi utilizată ca mijloc de contestare a legalităţii sau temeiniciei unor hotărâri judecătoreşti.

Înalta Curte reţine că aprecierea caracterului echitabil al desfăşurării procesului judiciar trebuie să se întemeieze pe elemente obiective şi verificabile. Or, în speţă, cererea de strămutare se fundamentează pe afirmaţii generale, de natură subiectivă, care nu sunt însoţite de probe ori indicii concrete care să justifice o suspiciune rezonabilă privind lipsa de imparţialitate a instanţei în ansamblul său.

În ceea ce priveşte calitatea părţilor, petenta nu a indicat motive concrete din care să rezulte că aceasta ar putea afecta imparţialitatea instanţei, în sensul art. 71 din C. proc. pen.

De altfel, petenta nu a indicat împrejurări concrete din care să rezulte existenţa unui pericol de tulburare a ordinii publice, susţinerile rezumându-se la afirmaţii generale, nesusţinute de date care să demonstreze existenţa unei presiuni publice reale, directe şi actuale asupra judecării contestaţiei în anulare.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că, la nivelul Curţii de Apel Piteşti, nu ar exista condiţii pentru respectarea garanţiilor inerente unui proces echitabil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2025.