Execution contestation rejected where request to classify seized assets and calculate individual shares exceeds scope of execution and lacks legal basis

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 369 din 17 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosar nr. x/2023, în temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma totală de 56.820 RON, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 249 din C. pen., s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului A., în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, în limita obligaţiei de plată, stabilite în prezenţa cauză, de 108.820 RON, rezultată din însumarea valorii totale confiscate (suma de 56.820 RON obţinută din săvârşirea faptei) şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar (suma de 52.000 RON: 33.334 RON pentru faza de urmărire penală, 16.666 RON pentru faza de judecată şi 2000 pentru faza de cameră preliminară).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 52.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (33.334 RON pentru faza de urmărire penală, 16.666 RON pentru faza de judecată şi 2000 pentru faza de cameră preliminară).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B. pentru infracţiunea de complicitate la spălare a banilor prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.

S-a constatat că, prin încheierea din data de 13 decembrie 2023, pronunţată în prezenta cauză, definitivă prin decizia penală din data de 10.01.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul x/2023, a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., prin ordonanţele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

A fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţele din data de 26 noiembrie 2021, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. (11.210 euro, 4.235 USD, 258 de obiecte - bijuterii şi pietre cu o valoare totală estimată de 9.784.295 RON, astfel cum au fost enumerate în cuprinsul ordonanţei de instituire a măsurii asigurătorii - pag. 6-13, conform procesului-verbal de predare-primire nr. x din 26.11.2020 şi anexei la raportul tehnic de expertiză nr. x din 2.09.2021).

A fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa din data de 25 ianuarie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei B., cu excepţia imobilului compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, str. x (fosta Parcela 6), sector 1.

S-a constatat că, prin decizia penală nr. 18 din 27 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă contestaţia formulată de inculpata B., s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 705/P/2016 din data de 25 ianuarie 2022, asupra imobilului compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, str. x (fosta Parcela 6), sector 1.

S-a dispus restituirea cauţiunii, în cuantum de 200.000 euro, stabilită prin ordonanţa nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, consemnate de inculpata B. sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra imobilului situat în Bucureşti, Aleea x.

S-a dispus restituirea cauţiunii, în cuantum de 1.000.000 euro, stabilită prin ordonanţa nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, consemnate de către inculpata B., pentru inculpatul A., sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra imobilelor situate în Bucureşti, strada x nr. 18, respectiv Bucureşti, Calea x, ap. 1+146.

S-a constatat că, prin încheierea din data de 31 ianuarie 2024, pronunţată în prezenta cauză, a fost admisă cererea formulată de inculpata B. şi însuşită de inculpatul A., dispunându-se ridicarea ipotecii legale reprezentând garanţie reală imobiliară, instituită asupra imobilului situat în Bucureşti, valorificată în cadrul cauţiunii în cuantum de 1000000 euro, stabilită la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar, prin ordonanţa din 3.12.2020 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 942 RON, au rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 3 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 369 din data de 17 iulie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, doar în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare şi, în rejudecare:

S-a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, sub forma participaţiei penale a complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa complementară aplicată inculpatului A. prin hotărârea atacată, pentru o perioadă de 4 ani, precum şi pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen.

Potrivit art. 93 din C. pen., a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în condiţiile art. 93 alin. (5) din acelaşi cod, în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti -Sector I sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector I.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul intimat inculpat A., au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta intimată inculpată B. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 250 RON, s-au avansat din fondul Ministerului de Justiţie.

Cu referire la sentinţa penală nr. 369 din 17 iulie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosar nr. x/2023, Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) a formulat, la data de 11.06.2025, o contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prin cererea formulată, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului hotărârii primei instanţe cu privire la sumele de bani indisponibilizate în cadrul procesului penal, sub un dublu aspect, respectiv:

· stabilirea naturii sumelor de bani a căror restituire s-a dispus în favoarea intimaţilor A. şi B., în sensul de a se preciza dacă acestea constituie bunuri comune sau bunuri proprii/proprietate exclusivă ale fiecăruia dintre intimaţi;

· stabilirea cuantumului ce revine fiecăruia dintre intimaţi, în ipoteza în care s-ar constata că respectivele sume reprezintă bunuri proprii/proprietate exclusivă.

ANABI a arătat că, prin sentinţa penală nr. 369/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 3/2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile aparţinând intimaţilor A. şi B., respectiv asupra sumelor de 11.210 euro şi 4.235 dolari SUA, precum şi asupra altor obiecte cu o valoare estimată de 9.784.295 RON. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus restituirea acestor sume de bani către cei doi intimaţi, fără indicarea cuantumului defalcat pentru fiecare în parte.

În susţinerea cererii, contestatoarea a arătat că sumele respective au fost indisponibilizate prin ordonanţa nr. 705/P/2016 din 26.11.2021, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, fiind ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din 19.11.2020, de la locuinţa martorilor C. şi D..

Contestatoarea a susţinut că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, la data de 20.03.2025, intimaţii A. şi B. au formulat cerere de restituire a sumelor, astfel că, la data de 27.03.2025, s-a procedat la comunicarea alertelor privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator către instituţiile abilitate. Ca urmare a alertelor comunicate, prin adresa emisă la data de 11.04.2025 de DGRFP Bucureşti - Structura Colectare, Serviciul executări silite cazuri speciale, ANABI a fost notificată cu privire la instituirea popririi asupra sumelor administrate, în vederea recuperării debitului de 108.820 RON datorat de intimatul A., reprezentând suma confiscată (56.820 RON) şi cheltuieli judiciare (52.000 RON), stabilite în dosarul nr. x/2023, respectiv acelaşi titlu prin care s-a dispus şi restituirea sumelor de bani.

ANABI a arătat că debitul pentru care a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi reprezintă o datorie proprie a intimatului A., pentru care acesta răspunde exclusiv cu bunurile proprii/proprietatea sa exclusivă, motiv pentru care a solicitat intimaţilor acordul pentru efectuarea operaţiunii de plată conform popririi emisă de DGRFP Bucureşti, în cuantum de 108.820 RON, pentru A.. Întrucât intimaţii nu au comunicat niciun răspuns, contestatoarea a susţinut că se află în imposibilitatea de a aplica procedura de restituire prevăzută de art. 27 din Legea nr. 318/2015 şi de a-şi îndeplini obligaţia în calitate de terţ poprit.

Sub un prim aspect, contestatoarea a solicitat instanţei să stabilească natura sumelor de bani, respectiv dacă acestea constituie bunuri comune sau bunuri proprii, arătând că, la momentul instituirii măsurii asiguratorii a sechestrului, intimaţii A. şi B. erau divorţaţi, fapt ce conduce la concluzia că între aceştia nu mai exista un raport juridic de natură a atrage prezumţia comunităţii legale de bunuri. Totodată, contestatoarea a arătat că nu deţine date cu privire la lichidarea regimului matrimonial şi la efectuarea partajului bunurilor între soţi la momentul desfacerii căsătoriei, astfel că nu poate fi exclusă posibilitatea ca respectivele sume să continue să aibă natura unor bunuri comune sau bunuri proprii.

ANABI a susţinut că, în ipoteza în care s-ar constata că sumele sunt bunuri comune, organul fiscal nu ar putea proceda la executarea silită pentru datoria proprie a intimatului A., fiind necesară parcurgerea procedurii partajului, conform art. 353 din C. civ.. În schimb, dacă s-ar constata că sumele sunt bunuri proprii/proprietate exclusivă, s-ar impune stabilirea cuantumului exact ce revine fiecăruia dintre intimaţi, pentru a permite executarea popririi.

Sub un al doilea aspect, contestatoarea a solicitat instanţei să stabilească cuantumul exact ce revin fiecărui intimat, arătând că defalcarea sumelor are rolul de a proteja intimata B. şi de preveni o eventuală încălcare a principiului răspunderii personale pentru obligaţiile proprii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 110 alin. (6) ROIIJ, cererea a fost repartizată Completului nr. 3, care a pronunţat sentinţa penală nr. 369 din 17.07.2024, în dosarul nr. x/2023, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală, sub nr. x/2025.

La termenul de judecată din data de 25 iunie 2025, cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii formulate de intimaţi în vederea angajării unui avocat ales, fiind stabilit termen pentru dezbaterea contestaţiei la executare, la data de 22 octombrie 2025, când, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia la executare prin prisma aspectelor invocate, dar şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru motivele arătate în continuare.

Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor judecătoreşti definitive, prin intermediul său putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea unor astfel de hotărâri, iar nu şi chestiuni privind legalitatea şi temeinicia acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

În doctrină, s-a arătat că nelămurirea din textul legal enunţat, vizează lipsa de precizie sau echivoc a hotărârii judecătoreşti care se execută şi nu priveşte aspecte ce pot fi remediate prin procedura îndreptării erorilor materiale sau a înlăturării unor omisiuni vădite; aşadar, se referă la alte omisiuni decât cele menţionate expres de art. 279 din C. proc. pen., care însă nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 598 din C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi exercitată în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, fiind necesar ca motivele invocate să se încadreze în unul dintre cazurile reglementate de art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.

În speţă, cererea formulată de contestatoare este legată de punerea în executare a dispoziţiilor privind restituirea sumelor de bani indisponibilizate, ca efect al ridicării măsurii asigurătorii, fiind întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., astfel încât se va proceda la examinarea contestaţiei sub aspectul temeiniciei.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 369/2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 3/2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţele din data de 26.11.2021, emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpaţilor A. şi B. (11.210 euro, 4.235 USD, 258 de obiecte - bijuterii şi pietre cu o valoare totală estimată de 9.784.295 RON, astfel cum au fost enumerate în cuprinsul ordonanţei de instituire a măsurii asigurătorii - pag. 6-13, conform procesului-verbal de predare-primire nr. x din 26.11.2020 şi anexei la raportul tehnic de expertiză nr. x din 2.09.2021).

Prin contestaţia la executare promovată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), se solicită lămurirea dispozitivului hotărârii sub aspectul naturii sumelor de bani a căror restituire s-a dispus, respectiv dacă sunt bunuri comune sau proprii ale intimaţilor A. şi B., iar în ipoteza în care sunt bunuri proprii să se stabilească cuantumul ce revine fiecăruia în urma dispoziţiei de restituire. Solicitarea este întemeiată pe împrejurarea că ANABI, în procedura de restituire a sumelor administrate, a fost notificată în calitate de terţ poprit cu privire la executarea unui debit datorat de intimatul A., în acelaşi dosar, susţinând că, în lipsa acestor clarificări, se află în imposibilitatea de a proceda la restituire şi de a da curs popririi.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte constată că asemenea solicitări nu vizează o veritabilă nelămurire a dispozitivului hotărârii, ci tind, în realitate, la stabilirea dreptului de proprietate exclusiv a foştilor soţi asupra unor bunuri şi la determinarea modalităţii de exercitare a acestui drept, aspecte care nu au făcut obiectul judecăţii pe fond şi care excedează limitelor procedurii contestaţiei la executare. Amintim că, prin ordonanţa de luare a măsurii sechestrului asigurator din 26.11.2021, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de bani aparţinând inculpaţilor A. şi B., care au fost ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din 19.11.2020, fără a se face vreo precizare cu privire la existenţa unui drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor în favoarea vreunuia dintre aceştia. În plus, contestaţia la executare nu poate fi utilizată ca o cale de atac mascată, prin care să se obţină completarea ori modificarea hotărârii definitive sub aspecte care nu au fost supuse judecăţii sau care să echivaleze cu un partaj deghizat.

Dispozitivul sentinţei penale nr. 369/17.07.2024 este clar şi lipsit de echivoc, în sensul că prevede expres ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului şi restituirea sumelor de bani indisponibilizate către intimaţii A. şi B., fără ca executarea acestor dispoziţii să fie condiţionată de stabilirea naturii juridice a bunurilor sau de efectuarea unui partaj între destinatarii restituirii.

Faptul că hotărârea nu cuprinde menţiuni exprese cu privire la caracterul de bunuri comune ori bunuri proprii al sumelor de bani şi nici la cuantumul ce revine fiecăruia dintre intimaţi nu constituie o omisiune sau o lipsă de claritate a dispozitivului, ci reflectă împrejurarea că asemenea chestiuni nu au fost supuse judecăţii şi nu condiţionează punerea în executare a hotărârii penale definitive.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este necesară o intervenţie în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate împotriva sentinţei penale nr. 369 din data de 17 iulie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţi, în cuantum de 377 RON fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate împotriva sentinţei penale nr. 369 din data de 17 iulie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2023.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţi, în cuantum de 377 RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2025.