Challenge to dismissal of MP's robbery case rejected as unfounded; victim ordered to pay costs

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 2372/92/P/2024 din 25.09.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţiei de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. raportat la implicarea numitului B. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în vederea continuării cercetărilor, sub aspectul comiterii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) alin. (2)1 lit. c) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin ordonanţa din data de 12 august 2025, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, în temeiul art. 58, art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei nr. 2372/92/P/2024, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin ordonanţa din data de 11.11.2024, organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Investigaţii Criminale, au dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) alin. (2)1 lit. c) din C. pen. şi distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanţa din data de 22.06.2025, organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Investigaţii Criminale, au dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Prin referatul din data de 30.07.2025, organele de cercetare penală din cadrul I.P.I Hunedoara - Serviciul Investigaţii Criminale au propus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În motivarea ordonanţei de declinare a cauzei s-a arătat faptul că, la data de 31.10.2024, numitul A., s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva cu o plângere, învederând faptul că, la data de 31.10.2024, în intervalul orar 20:00-21:00, în timp ce se deplasa pe Bd. x din mun. Deva, a filmat cu telefonul mobil personal, activităţile mai multor persoane, printre care vecinul său C., ce se aflau în interiorul sediului D.. La scurt timp, numita E., ce era însoţită de către F., în încercarea de a opri persoana vătămată să mai filmeze, a lovit-o cu palma peste faţă, ocazie cu care ochelarii de vedere ai acesteia au căzut pe jos şi s-au deteriorat atât la nivelul ramei cât şi al lentilelor. Ulterior, din sediul D., au ieşit aproximativ 10-15 persoane de sex masculin, care au încercat să îl determine pe numitul A., să şteargă înregistrarea realizată.

Fiind audiată, persoana vătămată A. a precizat că a refuzat să şteargă înregistrarea realizată la solicitarea persoanelor ce au ieşit din sediul D., motiv pentru care acestea l-au încercuit împiedicându-i libertatea de mişcare, respectiv de a se deplasa la domiciliu, aşa cum intenţiona, solicitându-i în continuare, insistent, să şteargă înregistrarea. Întrucât persoanele respective s-au lovit de refuzul numitului A., una dintru aceste persoane, ce are numele contului de utilizator pe reţeaua de socializare G. "H.", a introdus mâna în buzunarul hanoracului persoanei vătămate pentru a-i sustrage telefonul mobil. A. a simţit acest lucru şi l-a prins de mână, pentru a-l împiedica, însă acesta a smucit mâna înspre înapoi, moment în care, pentru a nu-i permite să opună rezistenţă, B., ce se afla în spatele său, lateral stânga, a prins persoana vătămată de mâna cu care a încercat să împiedice sustragerea telefonului, astfel înlesnind luarea terminalului mobil din posesia acesteia.

După sustragerea telefonului, autorul, i-a dat terminalul mobil sustras numitului I., acesta încercând să îl deblocheze cu intenţia de a şterge înregistrarea video, dar nu a reuşit acest lucru. În tot acest timp, persoana vătămată, fiind ţinută de mână de către numitul B., a încercat să ia telefonul din posesia numitului I., folosindu-se de mâna ce nu-i era imobilizată, moment în care, a fost prins şi de acest membru superior de către un alt bărbat necunoscut, ce făcea parte din grupul de persoane.

În continuare, A. a solicitat, în mod repetat, persoanelor implicate să îi dea drumul şi să îi restituie telefonul, întrucât fapta lor constituie tâlhărie, însă acestea nu au reacţionat în niciun fel. Ulterior, persoana vătămată i-a solicitat vecinului său C., să ia telefonul de la I. şi să i-l înapoieze, însă acesta l-a ignorat. În tot acest timp, I. a încercat să deblocheze telefonul persoanei vătămate, iar la un moment dat, le-a solicitat celorlalte persoane să-l urmeze, respectiv să se deplaseze în sediul D., moment în care cele două persoane ce limitau libertatea de mişcare a numitului A., au început să-l împingă şi pe acesta înspre sediul D., timp în care încercau să îl convingă să şteargă filmarea de pe telefonul mobil.

Ajuns la aproximativ doi metri de scările ce fac accesul în sediul D., în timp ce persoana vătămată era ţinută de mâini şi înconjurat de restul persoanelor, numitul I. i-a spus acesteia că îi va achita contra-valoarea ochelarilor de vedere deterioraţi, doar dacă va debloca telefonul mobil.

Ulterior, în timp ce I. insista asupra persoanei vătămate să deblocheze telefonul mobil, pentru a şterge filmarea, întrucât era agitaţie, din sediul D. a ieşit numitul J., care a strigat la aceştia, "aduceţi-l înăuntru", însă după un timp, persoanei vătămată i-a fost restituit telefonul mobil, pentru a şterge personal filmarea, ocazie cu care aceasta s-a retras câţiva metri şi a apelat serviciul de urgenţă SNUAU 112, solicitând sprijinul organelor de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului. De asemenea, persoana vătămată A. a mai declarat faptul că, libertatea de mişcare i-a fost restricţionată pe toată perioada incidentului, respectiv aproximativ 35 minute, în intervalul orar 20:00-20:35.

La data de 22.06.2025, au fost efectuate verificări ocazie cu care s-a stabilit faptul că numitul B. are calitatea de deputat, fiind ales în Circumscripţia nr. 22 - Hunedoara.

Analizând propunerea formulată, prin raportare la actele de urmărire penală efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a dispus declinarea cauzei, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1), coroborat cu disp. art. 56 alin. (6) din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competent să soluţioneze cauzele având ca obiect infracţiunii săvârşite de deputaţi.

Astfel, în motivarea ordonanţei de delegare s-a arătat că ar fi întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie, bazat pe declaraţia persoanei vătămate A., din care rezultă faptul că, în data de 31.10.2024, în intervalul orar 20:00-20:35, i-a fost restricţionată libertatea de mişcare, timp în care, fiind pus în imposibilitatea de a se apăra, i-a fost sustras telefonul mobil personal.

Analizând actele de cercetare şi urmărire penală, procurorul a reţinut faptul că, organele de cercetare şi urmărire penală au ridicat imagini video pentru intervalul 31. 10.2024 ora 21:00 - 31.10.2024 ora 22:00, astfel cum a evidenţiat de persoana vătămată în plângerea formulată la data de 31 octombrie 2024, deşi persoana vătămată a susţinut ulterior că a fost lipsită de libertate în intervalul orar 20:00 - 21.00.

În urma vizionării imaginilor video, aflate la dosar şi neevidenţiate în procese-verbale de către organele de cercetare penală, nu rezultă aspectele pentru care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

Astfel, în cauză, organele de cercetare şi urmărire penală au procedat la audierea persoanei vătămate la data de 04 ianuarie 2025, la data de 09 decembrie au solicitat predarea imaginilor video, activitate realizată la data de 15 ianuarie 2025, la data de 21 ianuarie 2025 au fost ataşate imaginile audio video înregistrate cu dispozitivele K., din dotarea Poliţiei mun. Deva; la data de 21 iulie 2025 a fost reaudiată persoana vătămată; la 22 iunie 2025 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Analizând actele de cercetare efectuare s-a constatat că nu există elemente de probă care să confirme comiterea de către numitul B. a infracţiunilor pentru care s-a dispus extinderea urmării penale şi s-a dispus clasarea cauzei, reţinându-se ca fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., raportat la eventuala implicare a numitul B., precum şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în vederea continuării cercetărilor efective sub aspectul comiterii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1), alin. (2)1 lit. c) din C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Împotriva soluţiei de clasare nr. 2372/92/P/2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, petentul A. a formulat plângere, la procurorul ierarhic superior, susţinând că ordonanţa este netemeinică şi nelegală.

Prin ordonanţa nr. 134/II/2/2025 din 10 octombrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 3272/92/P/2024 din 25.09.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca nefondată, iar în temeiul art. 275 alin. (2) şi (5) din C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în suma de 50 RON care vor fi suportate de petent.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că în cauză, procurorul a reţinut în mod corect, printr-o motivare clară şi cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Elementele existente în cuprinsul sesizării şi în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a întrezări necesitatea unei suplimentării a probaţiunii sau a formulării unor alte concluzii. Prin raportare la conţinutul concret al faptelor sesizate, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale au fost suficiente pentru lămurirea cauzei în toate aspectele.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, privind organizarea judiciară, în efectuarea şi supravegherea urmăririi penale, precum şi în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul are libertatea de a dispune soluţia în cauză pe baza propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, ştiinţifice şi riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii lor în mod coroborat. În cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii se supun numai legii, pronunţând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi în raport cu propriile raţionamente logico-juridice.

În concluzie, s-a constatat că soluţia de clasare emisă este legală şi temeinică, motiv pentru care s-a respins plângerea ca nefiind întemeiată

Împotriva ordonanţei de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01 octombrie, sub dosarul nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C10 C. pen., stabilindu-se termen de soluţionare a plângerii la data de 21 octombrie 2025.

În esenţă, petentul a susţinut că la data de 31.10.2024, între orele 20:00-20:35, libertatea sa de mişcare a fost restricţionată de un grup de aproximativ 10 persoane, iar telefonul său mobil a fost sustras şi manipulat, iar aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie. A făcut referire la lipsa audierii martorilor, până la data ordonanţei, 22.06.2025, niciun martor nu a fost audiat, de la faţa locului, au fost aproximativ 15 -20 persoane, deşi a propus 6-7 martori, însă aceştia nu au fost chemaţi, contrar dispoziţiilor art. 293-295 din C. proc. pen.. De asemenea, administrarea incompletă a probelor video, probele video de la sediul D. au fost predate de însuşi numitul B. în fragmente pe watup, 4 la număr între 16-40 de secunde. Ordonanţa nu analizează integralitatea acestor probe, ceea ce face imposibilă reconstituirea corectă a faptelor. Influenţarea organelor de poliţie, la faţa locului, deputatul B. a discutat cu poliţiştii, le-a indicat ce să consemneze în rapoarte, fapt ce afectează grav obiectivitatea cercetărilor. A mai făcut referire la clasare prematură şi nejustificată, soluţia de clasare s-a dispus fără o administrare completă a probelor, fiind astfel prematură şi neîntemeiată.

A solicitat în temeiul art. 314-316 din C. proc. pen., revocarea ordonanţei de clasare faţă de numitul B., audierea martorilor prezenţi la incident, inclusiv persoanele propuse de petent, administrarea integrală a probelor video, nu doar fragmentele puse la dispoziţie de către deputat, reanalizarea implicării numitului B. pe baza probelor complete şi a declaraţiilor martorilor, precum şi comunicarea în scris a tuturor măsurilor dispuse către mine, ca persoană vătămată.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Conform alin. (2) "dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare."

Aşadar, în conformitate cu art. 340 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluţiile procurorului, respectiv soluţia de clasare sau renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu.

În continuare, se observă că art. 341 din C. proc. pen., referitor la soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, reglementează la alin. (6) soluţiile pe care acesta le poate pronunţa în cauză, astfel: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală; c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au adus la îndeplinire actele de urmărire penală, respectiv, un control al soluţiei adoptate. Rezultă, aşadar, că, sesizat cu plângerea împotriva soluţiei de clasare dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor inerente urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

Sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât, controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică. În cauză, petentul a formulat plângere cu privire la infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. raportat la implicarea numitului B. şi a criticat ordonanţele dispuse solicitând audierea martorilor prezenţi la incident, administrarea integrală a probelor video, nu doar fragmentele şi reanalizarea implicării numitului B. pe baza probelor complete şi a declaraţiilor martorilor

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa ce face obiectul verificărilor în speţă este legală şi temeinică, de vreme ce, din analiza ansamblului actelor de urmărire penală, rezultă că acuzaţiile expuse în plângerea petentului vizează nemulţumirea subiectivă a acestuia faţă de modul de soluţionare, de neadministrarea probatoriului solicitat.

Ca urmare, pornind de la situaţia factuală reclamată, în condiţiile în care au fost administrate probe, iar organul de urmărire penală nu a considerat necesară efectuarea unor demersuri suplimentare astfel cum a solicitat petentul, opinie însuşită, de altfel, şi de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că, în cauză, nu se conturează existenţa unor fapte penale care să se circumscrie infracţiunilor menţionate în sesizarea petentului.

În ceea ce priveşte critica în sensul că procurorii nu au administrat probele solicitate de petent pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reţine că, potrivit art. 100 şi art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea şi interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludenţa şi utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularităţile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluţia de clasare diferenţiindu-se în raport cu faptele cercetate.

Dispoziţiile art. 294 alin. (3) şi art. 305 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., recunosc organelor de urmărire penală competenţa de a evalua, încă din faza iniţială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât şi eventuala incidenţă a unui alt caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 din C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluţiile dispuse (fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigenţele art. 305 alin. (3) din C. proc. pen. - fie de clasare).

În cauza de faţă, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, concluzia procurorului de caz se grefează pe examinarea în drept a actelor/omisiunilor reclamate şi a înscrisurilor existente la dosar, probe suficiente pentru a se concluziona asupra inexistenţei faptelor, prin raportare strictă la situaţia magistratului faţă de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

În consecinţă, având în vedere că în conţinutul plângerii formulate petentul A. nu a învederat date, fapte şi împrejurări care să realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunilor reclamate sau al altor fapte de natură penală, iar judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a identificat indicii în sensul exercitării atribuţiilor de serviciu cu încălcarea dispoziţiilor legale ori al influenţării declaraţiilor date de martorii audiaţi şi nici probe suplimentare ce se impun a fi administrate, se constată că, în mod corect, prin ordonanţa de clasare, s-a dispus clasarea cauzei, sub aspectul infracţiunilor reclamate, reţinându-se că faptele reclamate nu există.

Din perspectiva argumentelor expuse, soluţia dispusă prin ordonanţa atacată cu privire la infracţiunile sesizate, este legală şi temeinică, iar plângerea formulată este nefondată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 25 septembrie 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 21 octombrie 2025.