Admissibility of criminal complaint against judges lacking concrete facts and identified perpetrators

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de numita A., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că, la data de 14.01.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sesizarea formulată de către A., adresată iniţial Administraţiei Prezidenţiale, împotriva unor magistraţi procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi din cadrul Inspecţiei Judiciare, neindividualizaţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică sub nr. x/2022.

S-a menţionat că, în plângerea formulată, petenta şi-a exprimat simple presupuneri şi convingeri personale privind fenomenul corupţiei în rândul oamenilor legii, făcând referire la magistraţi procurori din cadrul D.N.A. şi din cadrul Inspecţiei Judiciare, neindividualizaţi, care nu i-au soluţionat favorabil cererile.

Procurorul a reţinut că, în concret, întreg demersul judiciar al petentei are la bază o plângere penală depusă împotriva numitului B., primarul Sectorului 3 Bucureşti şi C., director la DGITL Sector 3, plângere care a fost înregistrată sub numărul x/P/2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Magistratul procuror D., care a instrumentat dosarul, a propus clasarea, soluţie contestată de petentă, solicitând efectuarea de cercetări pentru fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals.

Ulterior depunerii plângerii iniţiale, petenta a revenit cu o succesiune de plângeri în care face referire la plângerea depusă împotriva numitului B., primarul sectorului 3 Bucureşti şi C., director la DGITL Sector 3, fiind nemulţumită de faptul că procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu au preluat cercetările şi au preferat să-i trimită plângerile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Nemulţumită şi de acest fapt, a reclamat această situaţie la Inspecţia judiciară, care în urma verificărilor efectuate, a dispus clasarea plângerii.

Procurorul de caz a reţinut că petenta este nemulţumită de măsurile dispuse de procurorii menţionaţi în plângere, în cadrul plângerilor ce le-au fost repartizate spre soluţionare şi că toate aceste nemulţumiri ale petentei nu pot primi rezolvare decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege împotriva soluţiilor pronunţate, pe care aceasta le-a şi exercitat. De asemenea, s-a arătat că simpla pronunţare a unei hotărâri sau luare a unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situaţie, o infracţiune.

Astfel, procurorul nu a constatat fapte sau elemente concrete care să indice existenţa relei credinţe în desfăşurarea activităţii judiciare, nefiind precizate acţiuni exterioare procesului de interpretare şi aplicare a legii, prin care să fi fost încălcate dispoziţiile legale. De asemenea, s-a constatat că activitatea magistraţilor procurori este una de apreciere a probelor şi de interpretare a faptelor şi dispoziţiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluţii implică un raţionament în favoarea sau în detrimentul uneia din părţi, ceea nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a procurorilor ca urmare a plângerii penale a părţii nemulţumite.

Prin urmare, analizând actul de sesizare, procurorul de caz a constatat că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de lege, în sensul că nu sunt descrise situaţii de fapt concrete, de natură să definească prin conţinut anumite infracţiuni, care să cuprindă incoerenţe, fapt pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petenta A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare, ca nefondată.

Procurorul ierarhic superior, examinând plângerea petentei, a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speţei, a dispus în mod just soluţia de clasare.

Astfel, verificând ordonanţa de clasare şi actele dosarului s-a reţinut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanţială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia.

S-a precizat că elementele existente în cuprinsul sesizării au avut aptitudinea necesară adoptării juste a soluţiei de clasare pe considerentul că nu sunt întrunite condiţiile esenţiale de fond şi formă ale sesizării.

S-a menţionat că sesizarea nu respectă cerinţele imperative ale normei procesuale prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora:

"Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului sau de înscriere în Registrul Persoanelor Juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descriereafaptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului şi mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.", lipsind indicarea făptuitorilor şi descrierea faptelor in concreto în raport de fiecare făptuitor în parte.

Împotriva soluţiei de clasare, în termen legal, petenta A. a formulat prezenta plângere.

Prin plângerea formulată, petenta A. şi-a arătat nemulţumirea cu privire la soluţia de clasare dispusă, apreciind că actul procurorului nu trebuie să fie un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situaţiei de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de magistratul procuror şi care îşi găsesc justificarea în actul de dispoziţie adoptat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2025, stabilindu-se prim termen de soluţionare a plângerii la data de 17.09.2025, când cauza a fost amânată la cererea petentei în vederea pregătirii apărării, pentru termenul din data de 15.10.2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 15.10.2025, s-au luat concluziile parchetului asupra plângerii penale de faţă, care a solicitat în principal, respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate, întrucât ordonanţa emisă de procurorul şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost comunicată petentei, la data de 07.08.2024, iar plângerea a fost adresată instanţei la 07.01.2025, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 340 din C. proc. pen.. În subsidiar, a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, întrucât procurorul de caz în mod corect a dispus clasarea cauzei în baza art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât în sesizarea iniţială nu sunt descrise fapte concrete care să declanşeze urmărirea penală.

S-au luat şi concluziile intimatului C., care a achiesat la concluziile reprezentantului Ministerului Public.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii plângerii formulate de petenta A., invocată de către Ministerul Public, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

În speţă, comunicarea ordonanţei nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a avut loc la data de 07.08.2024, la adresa de poştă electronică a petentei indicată în cuprinsul plângerii, însă nu există dovada că petenta a luat efectiv cunoştinţă de aceasta.

Faţă de actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine că termenul de 20 zile pentru formularea plângerii nu poate fi calculat de la data de 07.08.2024, în lipsa unei dovezi certe că petenta a deschis emailul pentru a lua la cunoştinţă în mod efectiv de conţinutul ordonanţei comunicate prin intermediul poştei electronice, astfel că plângerea adresată instanţei la data de 07.01.2025 este considerată ca fiind formulată în termenul prevăzut în mod imperativ de legiuitor, potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

Analizând plângerea formulată de petenta A., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte - Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reţine că, prin ordonanţa nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului şef, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de numita A., întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării.

Din analiza ordonanţei de clasare emisă în cauză şi examinând plângerea petentei prin care se reclamă comiterea unor infracţiuni, se constată că în mod întemeiat, organul judiciar a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă ale sesizării, lipsind descrierea faptelor in concreto în raport de fiecare făptuitor în parte.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "(1) Clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării; (...)".

Deopotrivă, conform prevederilor art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., "(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute."

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că învestirea organelor judiciare nu se poate face în lipsa sesizării legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare al desfăşurării procesului penal, iar indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor menţiunilor prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen. constituie o condiţie privind admisibilitatea plângerii. Potrivit dispoziţiilor menţionate anterior, sesizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o situaţie de fapt concretă şi determinată, care să constituie punctul de plecare al cercetărilor penale în cauză.

În cauză, plângerea formulată de petenta A. nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de legea procesual penală, respectiv cele indicate în art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât, în conţinutul lor nu sunt descrise faptele in concreto care formează obiectul plângerilor în raport de fiecare făptuitor în parte şi pentru care se solicită tragerea la răspundere penală, nefiind indicate datele sau împrejurările în care se presupune că faptele ar fi fost săvârşite.

Drept urmare, având în vedere modalitatea în care a fost formulată, plângerea petentei nu poate conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracţiunilor reclamate, pentru o eventuală începere a cercetărilor.

Judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

Aşadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire subiectivă a unei părţi ori subiect procesual, faţă de o măsură sau o soluţie dispusă într-o procedură judiciară ori administrativă, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a persoanelor reclamate.

Chiar dacă petenta consideră incorecte argumentele faptice ori legale care au stat la baza adoptării unor soluţii dispuse de organele de cercetare penală, se constată că o astfel de situaţie nu legitimează, eo ipso, demersul său ulterior la organul de urmărire penală, în scopul cenzurării acestor măsuri, în realitate acestea reprezintă nemulţumirile petentei faţă de modul în care s-au desfăşurat procedurile judiciare indicate de aceasta.

Or, în cauza de faţă, contrar susţinerilor petentei, privind existenţa în materialitatea lor a condiţiilor de fond şi formă ale sesizării, se reţine că exprimările generale, ambigue ale petentei din cuprinsul plângerii/sesizării nu pot conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracţiunilor reclamate, pentru o eventuală începere a cercetărilor, impunând adoptarea unei soluţii de clasare în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării).

Pentru considerentele expuse, constatând ordonanţa atacată ca fiind legală şi temeinică, neexistând motive pentru desfiinţarea acesteia, aşa cum a solicitat petenta prin plângerea de faţă, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi Criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi Criminalistică, menţinută prin ordonanţa nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, 15 octombrie 2025.