Transfer of criminal appeal denied for lack of collective impartiality bias; petitioner ordered to pay judicial costs

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, susţinând că instanţa de fond a respins solicitarea apărătorului său de efectuare a unei contra-expertize medico - legale, iar din dosar lipsesc documente. Petentul a apreciat că instanţa supremă are posibilitatea de a ridica înscrisurile esenţiale cauzei de la următoarele instituţii: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, administratorul şi preşedintele de bloc ai imobilului D6, situat în Bucureşti, str. x, Serviciul de Asistenţă Maternală din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, Primăria Sectorului 3 Bucureşti - Autoritatea Tutelară, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, Ministerul Public, Ministerul Justiţiei, Cabinet Avocat B. Bucureşti, Comisia de Cercetare a Abuzurilor din Senatul României, Guvernul României - Corpul de Control, Avocatul Poporului, Primăria Sectorului 5 Bucureşti. A adăugat şi faptul că bunicii paterni ai persoanei vătămate din prezenta cauză au fost condamnaţi în primă instanţă, subliniind că aceştia au premeditat internarea soţiei sale la un spital de boli mintale. Petentul a criticat anumite probe administrate, respectiv declaraţii de martori, planşe foto.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală care au fost transmise la dosarul cauzei.

În informaţiile transmise, Curtea de apel a arătat că împotriva sentinţei penale nr. 1079/09.05.2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2024, a declarat apel inculpatul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală Ia data de 10.06.2025. Cauza a fost repartizată automat completului SI C18A, primul termen de judecată fiind 24.09.2025. Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2025, fată de Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti nr. 2 din 26.08.2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei, fiind stabilit un nou termen de judecată la data de 19.11.2025. La acelaşi termen de judecată, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de apelantul-inculpat A., iar, în baza art. 208 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de acesta, urmând a fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la 22.11.2025 inclusiv.

Curtea de apel a precizat că motivele invocate de petent nu se subsumează motivelor enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate şi neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparţialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părţilor şi lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potenţială tulburare a ordinii publice. În acest sens, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanţă obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparţialităţii judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar calitatea părţilor nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiţie, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, fiind prezervate toate garanţiile acestora de independenţă şi imparţialitate.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecinţă, s-a considerat că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât se apreciază că nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

În aplicarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) C. proc. pen.., s-a precizat că s-a procedat la efectuarea încunoştinţărilor prevăzute de lege, sens în care s-au anexat copiile corespondenţei înaintate acestora.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecata atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din motive care ţin de împrejurările cauzei ori calitatea părţilor. Una dintre cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Motivul de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz motivele putând fi similare sau diferite faţă de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie invocarea incompatibilităţii care trebuie să fie analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei.

Motivele temeinice care pot susţine o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele se referă la condiţiile în care o instanţă penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Raportat la aspectele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluţionată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speţă, petentul A. a invocat fapte care, în opinia sa, indică lipsa de imparţialitate a judecătorilor, determinată de împrejurările cauzei, de administrarea probelor în cursul judecăţii, în contextul în care i s-a respins cererea de efectuare a unei contra-expertize medico - legale şi nu s-au administrat înscrisuri esenţiale de la mai multe instituţii de stat.

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că la Curtea de Apel Bucureşti nu există un climat neprielnic sau defavorabil desfăşurării normale a procesului penal privind petentul A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică lipsa de imparţialitate a instanţei. Susţinerile referitoare la modalitatea în care au fost soluţionate cererile sale privind administrarea unor mijloace de probă, respectiv respingerea cererii de depunere la dosar a unor înscrisuri esenţiale aflate la mai multe instituţii de stat sau a altor probe esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.., deoarece vizează stric pronunţarea unei soluţii care l-a nemulţumit, fără să fie indicate împrejurări de fapt care să probeze lipsa de imparţialitate a întregii instanţe. Modul în care se efectuează cercetarea judecătorească, în care instanţa, în urma examinării cauzei, dispune administrarea sau respingerea unor probatorii, modul în care judecătorul admite sau respinge anumite cereri, nu reprezintă motive de strămutarea a unui dosar. Faptul că un judecător, în cursul cercetării judecătoreşti, se pronunţă cu privire la mai multe cereri în probaţiune nu se încadrează în motivele de incompatibilitate prevăzute de lege şi nu reprezintă un motiv de strămutare al unui dosar decât dacă o atare pronunţare nu este consecinţa unei motivări a soluţiei date. Activitatea specifică desfăşurată de instanţa de judecată pentru stabilirea adevărului în cauza supusă judecăţii, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte în soluţionarea unei cereri de strămutare, instanţa supremă în acest caz neavând rolul unei instanţe de control judiciar.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate de petent (dar şi informaţiile furnizate de către Curtea de Apel Bucureşti), Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanţe sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a dosarului nr. x/2024, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 377 RON se va suporta din fondurile Ministrului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 377 RON se suportă din fondurile Ministrului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025.