Abuse of office asset seizures: one-year verification deadlines as recommendations, not decadenza, and proportionality limits on indefinite security measures.

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din din 28 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 2502 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. prin Ordonanţa din data de 15 decembrie 2015, astfel:

- A., asupra acţiunilor/părţilor sociale deţinute la S.C. D. S.A. respectiv 103.600 acţiuni (49.2698%) în valoare de 259.000 RON; S.C. DMC CONSULT S.R.L. respectiv 19 părţi sociale (95%) în valoare de 190 RON, până la concurenţa sumei de 18694990,34 RON.

- B. asupra terenului situat în mun. Câmpina, jud. Prahova în suprafaţă măsurată de 8747 mp, şi părţilor sociale deţinute la S.C. E. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 4.199 părţi sociale (44.2%) în valoare de 41.990 RON; S.C. F. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 40 părţi sociale (40%) în valoare de 2.000 RON; S.C. G. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 10 părţi sociale (50%) în valoare de 100 RON, până la concurenţa sumei de 17603853,34 RON

- C., asupra apartamentului situat în Bucureşti, str. x, demisol, nr. carte funciară xbis, nr. cadastral x; 1bis, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, mansardă, nr. cadastral x; x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, nr. cadastral x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H., până la concurenţa sumei 17603853,34 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2010 din data de 23.12.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B., A. şi C..

Inculpatul B. a fost trimis în judecată sub aspectul instigării la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, combinat cu art. 297 alin. (1) cu referire la art. 309 şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, în cursul anului 2008, l-a determinat pe preşedintele Consiliului de Administraţie al S.C. I. S.A., A., să-şi încalce atribuţiile de serviciu, în baza Procurii autentificate sub numărul x/25.03.2008, împuternicindu-l să vândă integral activul Ciuperceasca prin negociere, prin precizarea unei valori minime care nu era prevăzută într-un raport de evaluare întocmit în vederea vânzării, procură emisă cu depăşirea competenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, act neprevăzut de dispoziţiile articolului 106 din acelaşi act normativ şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, art. 106 şi art. 109 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002, iar acesta a încheiat un număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare în perioada 11.06.2008 - 04.07.2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, având ca rezultat cauzarea unui prejudiciu în sumă de 17.603.853,34 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de preluare a bunurilor vândute şi preţul vânzării, precum şi obţinerea unor foloase necuvenite de către reprezentanţii mai multor societăţi comerciale care au achiziţionat diverse părţi ale activului menţionat la valori sub preţul de piaţă practicat în perioada respectivă;

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că în perioada decembrie 2005 - iulie 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a prejudiciat S.C. I. S.A. cu suma totală de 18.694.990,34 RON. În acest sens, a semnat contractul de servicii nr. x/16.05.2008, temei pentru plata sumei de 55.112,58 RON, având ca obiect investiţii care nu erau benefice societăţii, cu o valoarea mai mare decât valoarea prevăzută în buget, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, document sustras de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 lit.

a) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu consecinţa prejudicierii societăţii cu suma menţionată şi obţinerea de foloase necuvenite de către partea contractantă; a semnat contractul de lucrări nr. x/16.05.2008, temei pentru plata sumei de 31.725,22 RON, având o valoarea mai mare decât valoarea prevăzuta în buget, în lipsa vizei de control financiar preventiv propriu, document sustras de la controlul de legalitate şi regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 lit.

a) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu consecinţa prejudicierii societăţii şi a vizat situaţii de plată nereale; a semnat contractul de lucrări nr. x/06.05.2008, temei pentru plata sumei de 829.841,70 RON, având ca obiect investiţii la un bun care nu aparţinea societăţii şi nu erau benefice activităţii acesteia, la o valoare mai mare decât valoarea estimată, cu incălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit.

f) din O.U.G. nr. 34/2006, în lipsa vizei de control preventiv propriu, cu consecinţa sustragerii actului de la controlul de legalitate şi regularitate, cu încalcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, şi a aprobat, în cadrul C.A., plata catre S.C. J. S.A. în sumă de 19.599,50 RON reprezentând costul unui proiect întocmit necorespunzător, cu depăşirea competenţelor legale, prejudiciind societatea cu această sumă şi obţinând foloase necuvenite pentru partea contractantă; a angajat societatea la plata unor servicii de consultanţă juridică şi contabilă, în baza a 8 contracte şi a unui act adiţional, documente pe care le-a semnat fără existenţa unor referate de necesitate.

Contractele nr. x/03.01.2008, nr. y/01.08.2006, nr. z/01.03.2007 şi actul adiţional nr. x/16.03.2006 la contractul nr. x/02.12.2005 au fost semnate fără a fi vizate pentru control financiar preventiv propriu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, contractele nr. x/03.01.2008 şi nr. y/01.03.2007 fără viza compartimentului juridic, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 514/2003 şi contractele nr. x/17.07.2007 şi nr. y/03.01.2008, fără desfăşurarea unei proceduri de achiziţie publică, cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

În acest mod societatea a fost păgubită cu suma de 154.857,80 RON, fiind obţinute foloase necuvenite pentru părţile contractante; la cererea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova din acea perioadă, B., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. I. S.A., a semnat un număr de 9 contracte de vânzare-cumpărare, prin care a înstrăinat loturi din cadrul activului "Ciuperceasca" către S.C. K. S.R.L. Ploieşti, S.C. L. S.R.L. Ploieşti, S.C. M. S.R.L. Ploieşti, S.C. Cast S.R.L. Băneşti, S.C. N. S.R.L. Ploieşti, S.C.

O. S.R.L. Ploieşti, S.C. P. S.A. Câmpina, S.C. Q. S.R.L. Blejoi, S.C. R. S.R.L. Băneşti, fără ca bunurile vândute să fi fost evaluate, fără desfăşurarea unei licitaţii publice, fără a fi împuternicit de Adunarea Generală a Acţionarilor mandatata special de Consiliul Judeţean, fără viza de control financiar preventiv propriu, sustrăgând operaţiunea economica de la controlul de legalitate si regularitate prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, şi în baza unei procuri emise cu depăşirea competenţelor şi cu încălcarea dispoziţiilor legale, modalitate prin care societatea a fost prejudiciată cu suma de 17.603.853,34 RON, fiind obţinute foloase necuvenite de către persoanele care juridice care au cumpărat părţi din activ.

Inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru complicitate la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 309 şi cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în calitate de notar public, cunoscând că reprezentanţii S.C. I. S.A., agent economic al cărui unic acţionar era Consiliul Judeţean Prahova, înstrăinează în mod nelegal activul Ciuperceasca, fără organizarea unei proceduri de achiziţie publică, în perioada 11.06.2008 - 04.07 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a autentificat contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un număr de 9 agenţi economici, activele înstrăinate către S.C. L. S.R.L. Ploieşti, S.C. M. S.R.L. Ploieşti, S.C. N. S.R.L. Ploieşti, S.C. O. S.R.L. Ploieşti, S.C. P. S.A. Câmpina şi S.C. R. S.R.L. Băneşti, fiind chiar sub limita preţurilor avute în vedere la acea data de Camera Notarilor Publici Prahova, modalitate prin care l-a ajutat pe preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii, A., să prejudicieze agentul economic cu suma de 17.603.853,34 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea de preluare a bunurilor vândute şi preţul vânzării, fiind obţinute foloase necuvenite de către persoanele juridice care au încheiat respectivele contracte.

Analizând măsurile asigurătorii instituite în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. prin Ordonanţa din data de 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, prioritar, că termenul de 1 an în interiorul căruia trebuie verificată măsura asigurătorie este un termen de recomandare, nu decădere. De altfel, o cerere de verificare a măsurii asigurătorii poate fi formulată şi de părţile interesate, în lipsa unor sesizări ale instanţei din oficiu, acestea fiind direct interesate de o eventuală ridicare, restrângere a măsurii sechestrului asigurător. De asemenea, a subliniat că legislaţia procesual penală aplicabilă în materie nu prevede o sancţiune similară celei aplicabile în materia măsurii preventive reglementată de disp. art. 241 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceea a încetării de drept a măsurii în cauză, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme (decizia penală nr. 524/25.05.2021).

În ceea ce priveşte decizia nr. 64/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa de fond a reţinut că a fost pronunţată o soluţie de respingere a cererii ca inadmisibilă, iar din analiza considerentelor respectivei decizii a reieşit că opiniile instituţiilor consultate sunt împărţite, opinia majoritară în ceea ce priveşte soluţiile instanţelor de judecată fiind în sensul că termenul de 1 an este un termen de recomandare, nu de decădere.

De altfel, instanţa de fond a apreciat că şi în situaţia în care s-ar putea aprecia că măsurile ar fi încetat de drept, nu există niciun impediment ca acestea să fie dispuse din nou câtă vreme acestea sunt obligatorii şi nu există impedimente legale în acest sens (ca în cazul măsurilor preventive sau a altor măsuri care nu ar mai putea fi solicitate ori ar putea fi solicitate doar în anumite condiţii).

Pentru aceste considerente, cererile formulate de părţi în sensul încetării de drept a măsurilor asigurătorii au fost respinse ca neîntemeiate.

Analizând, în continuare, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asiguratorii de către procuror în faza urmăririi penale, curtea a reţinut, în esenţă, că faţă de complexitatea cauzei, valoarea mare a prejudiciului, jurisprudenţa CJUE în materie referitoare la perioada de timp în care poate fi menţinută o măsură asigurătorie, acestea sunt proporţionale cu scopul pentru care au fost dispuse, motiv pentru care au fost menţinute.

De asemenea, în ceea ce priveşte valoarea bunurilor sechestrate raportat la valoarea probabilă a prezumtivului prejudiciu şi a cheltuielilor judiciare, instanţa a reţinut că pentru fiecare inculpat în parte nu se depăşeşte valoarea prezumtivului prejudiciu pentru care se solicită angrenarea răspunderii civile.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat contestaţie inculpaţii B., C. şi A..

În esenţă, contestatorii inculpaţi au susţinut, în principal, că măsurile asiguratorii au încetat de drept, întrucât nu au fost verificate în termenul de 1 an prevăzut de dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen.

În susbsidiar, au solicitat ridicarea măsurilor asiguratorii, întrucât nu mai sunt proporţionale cu scopul urmărit, perioada de aproximativ 10 ani de când au fost dispuse nefiind rezonabilă în contextul cauzei.

Examinând încheierea atacată, prin raportare la criticile formulate, la dispoziţiile legale incidente în materia măsurilor asigurătorii, precum şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază contestaţiile formulate de inculpaţii B., C. şi A. ca fiind întemeiate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând, cu prioritate, critica de nelegalitate invocată de contestatorii B., C. şi A., cu argumentarea că măsurile asigurătorii au fost menţinute în condiţiile în care, urmare a verificării lor cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 2502 C. proc. pen., acestea ar fi încetat de drept, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen. au fost introduse în fondul activ al legislaţiei procesual penale prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021.

Aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 6/2021, scopul urmărit prin adoptarea prevederilor art. 2502 C. proc. pen. îl reprezintă eficientizarea activităţii de urmărire penală şi judecată la nivel naţional. Voinţa legiuitorului a fost aceea de a crea o obligaţie pozitivă a organelor judiciare de a analiza, periodic, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii, inclusiv din perspectiva proporţionalităţii lor raportat la ingerinţa adusă dreptului de proprietate, verificarea fiind justificată şi de riscul ca valoarea bunurilor indisponibilizate să sufere modificări.

Legiuitorul nu a instituit, însă, în mod expres, şi o consecinţă, în sens de sancţiune procesuală, a nerespectării termenului prevăzut de lege pentru verificarea măsurilor asigurătorii, care să se răsfrângă asupra celor potenţial neverificate în intervalul de timp impus.

Cu toate acestea, nu pot fi aplicate, prin analogie, prevederile art. 241 C. proc. pen., care reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive, cele două categorii de măsuri procesuale având natură juridică şi consecinţe fundamental diferite asupra drepturilor individuale. De aceea, câtă vreme o asemenea reglementare nu se regăseşte în codificarea procesual penală şi în privinţa măsurilor asigurătorii, situaţiile de încetare de drept a măsurilor preventive prevăzute de art. 241 C. proc. pen. nu pot fi extinse, prin analogie, şi în privinţa celor dintâi.

Pentru cele două categorii de măsuri procesuale legiuitorul a instituit condiţii diferite de luare şi menţinere, cu consecinţe inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea încetării lor. Astfel, în cazul măsurilor asigurătorii nu a fost prevăzut un termen pe durata căruia pot fi luate şi menţinute şi nici nu este reglementată o durată maximă a acestora pe parcursul procesului penal.

În plus, textul în discuţie (art. 241 C. proc. pen.) nu conţine o regulă de principiu, o normă cu caracter general, ci una specială, a cărei sferă de incidenţă este definită cu claritate în chiar cuprinsul ei, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare.

Mai mult, deşi enumeră soluţiile pe care organul judiciar le poate pronunţa cu ocazia examinării subzistenţei temeiurilor care au justificat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, art. 2502 C. proc. pen. nu face referire şi la cea a constatării încetării de drept a acestora, indicând expres doar posibilitatea menţinerii, restrângerii, extinderii sau ridicării lor.

Or, în condiţiile în care textul de lege analizat nu reglementează consecinţele pe care le-ar antrena o conduită contrară conţinutului lui, este evident că termenele de 6 luni şi de 1 an instituite prin acesta pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii nu pot fi calificate decât ca fiind termene procedurale de recomandare, eventuala lor depăşire nefiind de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, o asemenea sancţiune nu a fost consacrată legislativ decât în materia măsurilor preventive şi nu poate fi aplicată prin analogie şi în cazul măsurilor asigurătorii (în acest sens: încheierea din 21 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Completului de 5 Judecători penal, încheierea din 24 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al secţiei penale, încheierea nr. 735 din 02 septembrie 2021, deciziile nr. 524/A din 25 mai 2021 şi nr. 382 din 14 iunie 2022 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, etc).

O atare concluzie este susţinută şi de constatarea că, în cazul măsurilor asigurătorii, legiuitorul a prevăzut expres o singură situaţie în care acestea încetează de drept, respectiv în cazul în care în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii prin care acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., persoana vătămată nu a introdus acţiune la instanţa civilă [art. 397 alin. (5) C. proc. pen..].

Pe de altă parte, contrar susţinerilor contestatorului A., Înalta Curte constată că, în ipoteza de faţă, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 268 alin. (2) C. proc. pen., întrucât această dispoziţie legală reglementează încetarea efectului măsurilor a căror durată a expirat, ceea ce presupune, ab initio, ca măsura să aibă o durată determinată în timp.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, în cazul măsurilor asigurătorii legiuitorul nu a stabilit un termen maxim pe durata căruia pot fi luate/menţinute, astfel că dispoziţiile legale precitate nu-şi găsesc aplicabilitate în materia de referinţă.

Prin urmare, raportat la cele ce preced, se apreciază că solicitarea contestatorilor B., C. şi A. de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenul de 1 an prevăzut de art. 2502 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Procedând, în continuare, la verificarea, conform art. 2502 C. proc. pen., a subzistenţei temeiurilor care au determinat, în cursul urmăririi penale, luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., C. şi A., Înalta Curte constată că acestea nu se mai menţin.

Astfel, din examinarea actelor dosarului, rezultă că măsurile asigurătorii au fost dispuse prin Ordonanţa nr. 52/P/2010 din data de 15 decembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti. Se observă, astfel, că de la instituirea măsurilor asigurătorii în cauză asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., C. şi A. au trecut aproape 10 ani.

În acest context, Înalta Curte apreciază că analiza subzistenţei temeiurilor ce au determinat iniţial luarea măsurilor asigurătorii în cauză trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii şi a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva duratei procedurii, respectiv prin evaluarea complexităţii cauzei, în ansamblul său, a comportamentului acuzaţilor şi a celui al autorităţilor judiciare implicate, dar şi a multitudinii şi valorii importante a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării şi a intervalului mare de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.

Astfel, se observă că dosarul nr. x/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, are o complexitate ridicată, ce rezultă din faptul că în cursul urmăririi penale au fost întreprinse ample activităţi de anchetă penală în vederea conturării contribuţiei concrete a fiecărui participant la comiterea activităţii infracţionale presupus desfăşurată în perioada 2005-2008 (pentru inculpatul A.), respectiv în cursul anului 2008 (pentru inculpaţii B. şi C.).

De asemenea, se observă că, în primul ciclu procesual, cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa penală nr. 699 din data de 4 decembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, însă prin decizia penală nr. 88 pronunţată la data de 16 iunie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a admis apelurile formulate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă S.C. I. S.A. şi inculpaţii A., C. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 699 din 04 decembrie 2018 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În rejudecarea cauzei în primă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, prin sentinţa penală nr. 15 pronunţată la data de 20 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/2015, a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpata C. şi a dispus trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, privind pe inculpaţii C., B. şi A., la Curtea de Apel Ploieşti, spre competentă soluţionare.

Cauza a fost soluţionată în fond, în al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 33 din 5 aprilie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, însă prin decizia nr. 120/A din 04 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti, de apelanta parte civilă S.C. I. S.A. şi de apelanţii intimaţi inculpaţi B., A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a desfiinţat în integralitate sentinţa apelată şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 10 aprilie 2024, sub nr. x/2023, la acest moment fiind în rejudecare, în al treilea ciclu procesual.

Aşadar, având în vedere parcursul dosarului până la acest moment şi actele de procedură îndeplinite în intervalul ce a trecut de la momentul instituirii primelor măsuri asigurătorii în cauză, nu se identifică perioade de stagnare a procedurii judiciare din culpa autorităţilor.

În pofida acestui aspect şi al complexităţii cauzei, Înalta Curte apreciază, însă, că, din perspectiva ingerinţei statului în dreptul de proprietate, durata de aproape 10 ani în care inculpaţii B., C. şi A. au fost lipsiţi de posibilitatea de a dispune de bunurile mobile şi imobile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii la data de 15 decembrie 2015 nu mai răspunde, la acest moment, criteriului proporţionalităţii măsurilor cu scopul urmărit prin luarea lor, având în vedere, pe de o parte, multitudinea bunurilor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului, dar şi comportamentul procesual corect adoptat de acuzaţi pe parcursul întregii proceduri judiciare, inclusiv în raport cu dispoziţia de indisponibilizare a unei părţi importante din proprietăţile pe care le deţineau, nefiind identificate indicii în sensul intenţiei acestora de a ascunde, distruge sau înstrăina bunurile ce le aparţineau sau de a se sustrage de la obligaţia de plată a prejudiciului, în cazul admiterii acţiunii civile promovată în speţă de partea civilă.

În aceste condiţii, se apreciază că, deşi măsurile asigurătorii aplicate în procesul penal asupra bunurilor acuzaţilor presupun, în principiu, restricţii temporare ale exercitării dreptului de dispoziţie asupra acestora şi nu implică un transfer de proprietate, atâta timp cât, în prezenta cauză, cercetarea judecătorească este în curs (ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, în al treilea ciclu procesual), se poate considera rezonabil că păstrarea, în continuare, a măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., C. şi A. prin ordonanţa nr. 52/P/2010 din data de 15 decembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti este de natură a afecta justul echilibru între interesul general al societăţii (constând în acoperirea prezumptivei pagube produsă prin infracţiune) şi interesul celor inculpaţilor, care ar fi obligaţi să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă în ipoteza prelungirii măsurilor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar echivala cu însăşi încălcarea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor (cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, cererea nr. x/11, hotărârea din 21 iulie 2020; cauza Cernea împotriva României, cererea nr. x/12, hotărârea din 18 decembrie 2018; cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, cererea nr. x/04, hotărârea din 09 octombrie 2008).

Prin urmare, având în vedere că, la acest moment procesual, faţă de durata îndelungată a procedurilor şi inclusiv a măsurilor asigurătorii, raportat la comportamentul autorităţilor şi cel al părţilor, nu mai este respectată cerinţa proporţionalităţii acestor măsuri cu scopul în vederea realizării căruia au fost instituite, condiţii în care nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea lor, Înalta Curte va admite contestaţiile formulate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva încheierii din 28 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa încheierea atacată şi, în rejudecare:

Va ridica măsurile asiguratorii instituite în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. prin Ordonanţa nr. 52/P/2010 din data de 15 decembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti astfel:

- A., asupra acţiunilor/părţilor sociale deţinute la S.C. D. S.A. cu sediu social în jud. Prahova, respectiv 103.600 acţiuni (49.2698%) în valoare de 259.000 RON; S.C. DMC CONSULT S.R.L. cu sediu social în jud. Prahova, respectiv 19 părţi sociale (95%) în valoare de 190 RON, până la concurenţa sumei de 18694990,34 RON;

- B. asupra terenului situat în mun. Câmpina, jud. Prahova în suprafaţă măsurată de 8747 mp, ID electronic 25961 şi părţilor sociale deţinute la S.C. E. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 4.199 părţi sociale (44.2%) în valoare de 41.990 RON; S.C. F. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 40 părţi sociale (40%) în valoare de 2.000 RON; S.C. G. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 10 părţi sociale (50%) în valoare de 100 RON, până la concurenţa sumei de 17603853,34 RON;

- C., asupra apartamentului situat în Bucureşti, str. x, demisol, nr. carte funciară xbis, nr. cadastral x; 1bis, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, mansardă, nr. cadastral x; x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, nr. cadastral x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H., până la concurenţa sumei 17603853,34 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva încheierii din 28 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează încheierea atacată şi, în rejudecare:

Ridică măsurile asiguratorii instituite în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. prin Ordonanţa nr. 52/P/2010 din data de 15 decembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Ploieşti astfel:

- A., asupra acţiunilor/părţilor sociale deţinute la S.C. D. S.A. cu sediu social în jud. Prahova, respectiv 103.600 acţiuni (49.2698%) în valoare de 259.000 RON; S.C. DMC CONSULT S.R.L. cu sediu social în jud. Prahova, respectiv 19 părţi sociale (95%) în valoare de 190 RON, până la concurenţa sumei de 18694990,34 RON;

- B. asupra terenului situat în mun. Câmpina, jud. Prahova în suprafaţă măsurată de 8747 mp, şi părţilor sociale deţinute la S.C. E. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 4.199 părţi sociale (44.2%) în valoare de 41.990 RON; S.C. F. S.R.L. cu sediul social în jud. Prahova, respectiv 40 părţi sociale (40%) în valoare de 2.000 RON; S.C. G. S.R.L. cu sediul social în mun. Câmpina, jud. Prahova, x CUI x, respectiv 10 părţi sociale (50%) în valoare de 100 RON, până la concurenţa sumei de 17603853,34 RON;

- C., asupra apartamentului situat în Bucureşti, str. x, demisol, nr. carte funciară xbis, nr. cadastral x; 1bis, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, mansardă, nr. cadastral x; x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H.; apartamentului situat în Bucureşti, str. x, nr. cadastral x, ID electronic x, achiziţionat conform actului notarial nr. x emis de H., până la concurenţa sumei 17603853,34 RON.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2025.