Transfer of jurisdiction rejected: procedural evidentiary refusals and media coverage insufficient to establish objective judicial impartiality

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate la data de 24.06.2025 la Curtea de Apel Piteşti, petenţii A. (prin avocat B.), C. (prin avocat D.) şi E. (prin avocat F.) au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti.

În argumentarea cererii, petentul A. a susţinut, în esenţă, că există o bănuială legitimă privind imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti, modalitatea în care instanţa de apel a gestionat probele şi argumentele apărării până în prezent fiind de natură să creeze aparenţa obiectivă a unei poziţionări părtinitoare, de natură să afecteze dreptul fundamental la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, s-a susţinut că instanţa sesizată nu a demonstrat suficientă obiectivitate în analiza argumentelor apărării, fapt ce întemeiază suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea necesară unei judecăţi corecte este compromisă.

Petentul C. a susţinut că respingerea cererii de a obţine informaţii esenţiale privind denunţul formulat de acesta, denunţ cu implicaţii directe asupra incidenţei prevederilor Legii nr. 682/2002, poate fi percepută ca o lipsă de interes în valorificarea apărării inculpatului.

Astfel, faptul că instanţa de apel a respins solicitarea de emitere a unei adrese către Parchetul competent, fără a analiza fondul solicitării şi utilitatea acesteia pentru apărare, întăreşte, în opinia petentului, suspiciunea că imparţialitatea obiectivă a instanţei este afectată.

În plus, s-a apreciat că această atitudine poate crea o temere legitimă asupra modului în care instanţa învestită va analiza în mod echitabil şi complet apărările formulate în apel, motiv pentru care se impune strămutarea cauzei către o altă curte de apel.

Petentul E. a susţinut că există o suspiciune rezonabilă de imparţialitate a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află dosarul a căruia strămutare se solicită faţă de modalitatea în care, până la acest moment, a decurs cercetarea judecătorească. Astfel, având în vedere împrejurările cauzei şi calităţile părţilor, în special a "liderului" G. - catalogat de presa locală drept "H.", s-a apreciat că instanţa de judecată a acţionat cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Totodată, s-a apreciat că instanţa s-a antepronunţat în cauză în mai multe rânduri prin modul de respingere a probatoriilor solicitate, precum şi a cererilor privind analizarea unor cauze de reducere legală a limitelor de pedeapsă.

Un alt aspect care conduce la ideea de lipsă de imparţialitate a instanţei în opina petentului este respingerea, la ultimul termen de judecată, a cererilor de revenire cu adresa către D.I.I.CO.T. - B. T. Vâlcea, unitate de parchet la care acesta a formulat un denunţ, în vederea valorificării acestuia pentru reducerea limitelor de pedeapsă.

S-a apreciat că prin această modalitate de soluţionare a cauzei, este uşor de anticipat care va fi soluţia instanţei de apel.

De asemenea, s-a susţinut că trebuie avut în vedere şi faptul că inculpatul G. a formulat o plângere împotriva completului de judecată la Consiliul Superior al Magistraturii şi, la acelaşi termen de judecată din 29.05.2025, a recuzat completul de judecată, cerere care a fost respinsă. În acest context, a precizat că există riscul ca petentul să fie victima colaterală a acestor demersuri iniţiate de un alt coinculpat, iar instanţa să nu mai fie obiectivă în analiza apelului, soluţia să fie una imparţiala şi influenţată de situaţia menţionată.

În continuare, s-a subliniat că din cauza "renumelui" pe care coinculpatul G. şi l-a făcut în societate pe plan local, a dosarelor penale şi a discuţiilor care circulă în mediul public, soluţionarea cauzei de către instanţele din Piteşti, Vâlcea şi alte judeţe sau localităţi învecinate, ar echivala cu vătămarea drepturilor petentului, afectarea imparţialităţii magistraţilor şi pronunţarea unei soluţii injuste, determinată de relaţiile de adversitate existente între coinculpatul G., pe de o parte, respectiv magistraţi şi alte persoane din mediul politic, pe de altă parte.

Totodată, s-a mai menţionat faptul că în ultimele luni şi nu numai, presa naţională a desfăşurat o campanie agresivă de denigrare a coinculpatului G. şi a "grupării" coordonate de acesta - în care a fost plasat şi petentul. Publicaţii din judeţul Vâlcea au folosit expresii precum "H." la adresa inculpatului G., inducând ideea că acesta ar conduce o grupare criminală periculoasă din care face parte şi petentul.

Având în vedere că fost condamnat în prima instanţă pentru infracţiuni de trafic internaţional de droguri de risc, iar inculpatul G. este catalogat ca liderul acestei grupări, s-a apreciat că soluţia pronunţată cu privire la acesta poate fi influenţată de campania de presă.

*

Cererea a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 iunie 2025, fiind înregistrată, pe rolul secţiei penale, sub nr. x/2025, cu termen de judecată la data de 01 octombrie 2025.

La data de 18 septembrie 2025, Curtea de Apel Piteşti a transmis informaţiile prevăzute de art. 73 alin. (3) C. proc. pen., în cuprinsul cărora a comunicat un punct de vedere asupra cererii de strămutare, susţinând, în esenţă, că în cauză nu se pot identifica suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2020, iar nemulţumirile petenţilor legate de parcursul dosarului, modalitatea de administrare a probelor şi măsurile dispuse în cauză de completul de judecată nu se circumscriu motivelor prevăzute de legiuitor pentru formularea unei cereri de strămutare.

Analizând cererea de strămutare formulată de petenţii A., E. şi C., Înalta Curte constată următoarele:

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare - existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti poate fi afectată, prin raportare la "modalitatea în care au administrat probele până în prezent, precum şi prin lipsa de obiectivitate în analiza argumentelor apărării" ce întemeiază, în opinia petenţilor, suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea necesară unei judecăţi corecte este compromisă, Înalta Curte subliniază, prioritar, că modalitatea de administrare a probelor şi de soluţionare a cererilor formulate de petenţi pe parcursul soluţionării cauzei în apel - care constituie, în esenţă, obiectul nemulţumirii acestora, nu poate fi evaluată în procedura prevăzută de art. 73 C. proc. pen., prin prisma criteriilor de imparţialitate şi obiectivitate prevăzute de lege.

În prezenta procedură, Înalta Curte poate evalua doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petenţi cu privire la imparţialitatea judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit - legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului.

De aceea, modalitate de administrare a probatoriilor solicitate sau simpla împrejurare că instanţa a respins cererile privind emiterea unor adrese către Parchet pentru a se comunica dacă persoanele în cauză au formulat denunţuri, fapt care ar fi avut consecinţe asupra limitelor de pedeapsă, nu constituie împrejurări apte a aduce în discuţie conduita judecătorilor instanţei de control judiciar pe rolul căreia se află cauza, respectiv nu pot fi interpretate ca o manifestare de lipsă de imparţialitate care să justifice strămutarea cauzei. Astfel de măsuri ţin exclusiv de aprecierea instanţei asupra pertinenţei, concludenţei şi utilităţii probelor sau demersurilor solicitate, potrivit disp. art. 100 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, respingerea cererilor nu echivalează cu o antepronunţare asupra fondului cauzei şi nu poate constitui, prin ea însăşi, un indiciu al existenţei unei atitudini părtinitoare care să justifice suspiciunea rezonabilă privind imparţialitatea instanţei şi să determine strămutarea cauzei.

Motivele temeinice care ar justifica strămutarea sunt reprezentate de atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal şi trebuie să vizeze toţi judecătorii instanţei la care se judecă respectiva cauză, nu doar completul investit.

Pentru a justifica însă admiterea cererii de strămutare, astfel de conduite trebuie să rezulte din date obiective verificabile, care să permită, în mod rezonabil, decelarea măsurii în care ele sunt rezultatul anumitor împrejurări ale cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, supunând controlului de constituţionalitate a posteriori dispoziţiile art. 71 C. proc. pen., Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor, de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorilor este afectată.

În ceea ce priveşte motivele de strămutare vizând calitatea coinculpatului G., pretinsele relaţii de adversitate existente între acesta şi corpul magistraţilor din jud. Vâlcea sau al diferitor persoane din mediul politic, precum şi aspectele vizând percepţia publică negativă asupra persoanei acestuia determinată de articolele de presă publicate care ar putea fi determinante cu privire la soluţia pe care instanţa urmează să o pronunţe în cauză cu privire la ceilalţi inculpaţi, respectiv petenţii din prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă motive întemeiate pentru a justifica strămutarea dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.

Astfel, interesul presei naţionale şi locale pentru cauza petenţilor sau pentru persoana vreunuia dintre coinculpaţii din cauza respectivă, nu poate conduce de plano la reţinerea unei lipse de imparţialitate a corpului de magistraţi din cadrul curţii de apel.

Existenţa unei mediatizări în presă sau televiziune referitoare la un dosar pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile cu rezonanţă şi asupra întregului colectiv de magistraţi din cadrul secţiei penale a unei instanţe nu poate susţine strămutarea cauzei.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nici demersurile materializate prin formularea unor cereri de recuzare sau a unor plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei nu sunt de natură să justifice, în mod obiectiv, îndoieli asupra imparţialităţii judecătorilor, întrucât acestea se circumscriu dreptului părţilor de a utiliza mijloacele procedurale prevăzute de lege, fără ca simpla exercitare a acestora să presupună că instanţa ar manifesta o atitudine părtinitoare.

Pentru considerentele prezentate, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petenţilor A., E. şi C., simpla susţinere că judecătorii din cadrul Curţii de Apel Piteşti nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate în soluţionarea cauzei, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, cererile formulate de petenţii A., E. şi C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondate, cererile formulate de petenţii A., E. şi C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.