Negative conflict of jurisdiction over severed tax evasion charges: first seized court retains competence despite procedural changes and disjunction

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Ilfov, constată următoarele:

În cauza penală nr. 2221/102/2018, prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureş a dispus 29 de disjungeri, iar ulterior, în fiecare dosar nou format, a dispus declinarea către 29 de tribunale la nivel naţional, istoricul cauzei fiind prezentat pe larg în cuprinsul încheierii din 12.03.2025 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Astfel, s-a format dosarul nr. x/2025, în care, prin sentinţa penală nr. 68 din 20.03.2025 a Tribunalului Mureş, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Ilfov a cauzei vizând pe inculpata:

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (14 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. D. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. E. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. F. S.R.L., cauză disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş.

Din punct de vedere tehnic, Tribunalul Mureş s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Ilfov în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicţie, soluţia se pronunţă prin sentinţă. Or, având în vedere că, în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracţiunile pentru care Tribunalul Mureş este competent teritorial, în aceeaşi cauză aplicaţia informatică ECRIS nu permite generarea a două sentinţe cu număr.

Totodată, tot din raţiuni strict tehnice ce ţin de aplicaţia informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziţia de declinare în dosarul nr. x/2018 şi urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanţa căreia se trimite cauza.

Prin sentinţa penală nr. 193/F din 22.08.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Ilfov, secţia penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) şi (3), art. 49 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale nr. 1584/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureş, vizând pe inculpata:

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (14 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. B. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. C. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. D. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. E. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi alin. (5) C. pen. în relaţie cu S.C. F. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Penală.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Tribunalul Ilfov.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Tribunalul Ilfov a avut în vedere că, prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, excepţie analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Astfel, s-a apreciat că, în lipsa unor alte elemente de noutate, încheierile pronunţate în faze de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat, dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., trebuind interpretate şi prin prisma arhitecturii unei cauze prin care instanţa este sesizată prin rechizitoriu.

Astfel, în condiţiile în care, potrivit art. 342 C. proc. pen., competenţa instanţei face obiectul controlului în faza de cameră preliminară, iar această pretinsă neregularitate a fost invocată şi analizată, nu se identifică niciun argument pentru care acest aspect nu s-ar considera definitiv dezlegat încă din faza de cameră preliminară.

În aceste condiţii, Tribunalul Ilfov a apreciat că orice pretinse argumente privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Mureş, s-au acoperit ca urmare a parcurgerii fazei de cameră preliminară.

Pe de altă parte, în opinia Tribunalului Ilfov, motivele declinării ţin preponderent de oportunitate, iar nu de legalitate.

Totodată, prin art. 41 C. proc. pen., legiuitorul a avut în vedere pe lângă alin. (1) şi (2) şi pe cele ale alin. (3) şi (4), care prevăd:

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Astfel, cauza pendinte este supusă unei competenţe teritoriale alternative, Tribunalul Mureş fiind competent teritorial asupra unei părţi din faptele sesizate, însă are şi calitatea de primă instanţă sesizată, astfel că este competent să judece întreaga cauză penală.

De asemenea, s-a constatat că Tribunalul Mureş, deşi nu a procedat la citirea actului de sesizare a instanţei şi nu a demarat cercetarea judecătorească, totuşi, a pronunţat diferite încheieri de disjungere, încheieri prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, respectiv încheieri prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, reţinându-se în urma acestei operaţiuni o pluralitate de infracţiuni de evaziune fiscală, săvârşite fiecare în formă continuată.

În aprecierea Tribunalului Ilfov, nesocotirea ordinii efectuării actelor specifice judecăţii în primă instanţă nu poate repune Tribunalul Mureş în posibilitatea de a invoca necompetenţa teritorială, întrucât cercetarea judecătorească a început de facto.

Mai mult, Tribunalul Ilfov a apreciat că orice disjungere din cauza penală nr. 2221/102/2018 rămâne în competenţa acestei prime instanţe sesizate, neputând fi ignorată împrejurarea că toate aceste noi cauze provin dintr-o operaţiune de disjungere.

În acest sens este şi logica ce decurge din dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. proc. pen.: competenţa judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa unei anumite instanţe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.

Tribunalul Ilfov a mai reţinut şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja asupra aceloraşi aspecte ca cele de mai sus în cauza nr. 1581/102/2025 şi a admis excepţia invocată, stabilind competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Mureş.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Mureş, reţinând următoarele:

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; şi d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte ordinea de prioritate a criteriilor de determinare a competenţei teritoriale prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 41 alin. (5) din acelaşi act normativ, aceasta se aplică doar în cazul sesizării simultane a instanţelor, respectiv în cazul sesizării instanţei de către procuror, care este obligat astfel, să o respecte, chiar dacă, în consecinţă, urmează să sesizeze o altă instanţă decât cea pe lângă care funcţionează.

Aşadar, ordinea de prioritate arătată mai sus (preferinţa legală) se aplică atunci când două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Altfel, conform alin. (3) al art. 41 C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, potrivit alin. (4) al art. 41 C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

În speţă, conflictul negativ de competenţă s-a ivit asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpata A. de viaţă A. S.A, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, rechizitoriu prin care a fost sesizat Tribunalul Mureş cu privire la un număr de 89 de inculpaţi, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018, reţinându-se prin actul de sesizare a instanţei că o parte din activitatea infracţională s-a desfăşurat pe raza judeţului Mureş.

Raportând dispoziţiile legale menţionate la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că dacă o faptă este săvârşită pe raza de competenţă a mai multor instanţe, devine competentă oricare dintre acestea, având prioritate instanţa care a fost prima sesizată, în cauză, Tribunalul Mureş.

Prin urmare, aşa cum a constatat şi Tribunalul Ilfov, cauza pendinte este supusă unei competenţe teritoriale alternative, Tribunalul Mureş fiind competent teritorial asupra unei părţi din faptele sesizate; având, însă, şi calitatea de primă instanţă sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, Tribunalul Mureş este, astfel, competent să judece întreaga cauză penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen.

Totodată, în privinţa cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Mureş, Înalta Curte constată că s-a parcurs procedura de cameră preliminară, aceasta finalizându-se prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018 (definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP din 17.02.2023 a Curţii de Apel Târgu-Mureş - prin care a fost dispusă începerea judecăţii), procedură în cadrul căreia a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Mureş, excepţie analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Astfel, se constată că, prin încheierea nr. 166/CCP din 07.10.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea cauzei.

Aşadar, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competenţa materială, teritorială şi după calitatea persoanei a Tribunalului Mureş cu privire la soluţionarea cauzei.

Ulterior însă, în dosarul nr. x/2018, prin încheierea penală din data de 06 decembrie 2024, Tribunalul Mureş a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A. S.A., dintr-o infracţiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) şi art. 5 C. pen. în 226 de infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă şi continuată, iar la termenul de judecată din data 12 martie 2025, Tribunalul Mureş a dispus 29 de disjungeri şi formarea câte unui dosar nou pentru fiecare disjungere, dosare în care a dispus declinarea competenţei către 29 de tribunale la nivel naţional, între care şi Tribunalul Ilfov cu privire la cauza pendinte (dosarul nr. x/2025), astfel cum este detaliat în cuprinsul încheierii pronunţate.

În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni. Totodată, însă, art. 49 alin. (1) C. proc. pen. prevede expres că, în caz de schimbare a încadrării juridice, instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare; aşadar, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracţiunea este chiar de competenţa sa materială.

Prin urmare, în situaţia în care judecătorul apreciază că pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii se impune disjungerea cauzei şi procedează la disjungere, atât dosarul iniţial, cât şi cel nou format rămân spre soluţionare instanţei iniţial învestite, întrucât declinarea cauzei cu referire la inculpaţii pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanţe nu este posibilă decât în condiţiile legii (cazul reglementat de art. 48 alin. (2) C. proc. pen., când, după săvârşirea infracţiunii, inculpatul dobândeşte una din calităţile prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen.).

Astfel, în temeiul art. 41 alin. (4) C. proc. pen., raportat şi la dispoziţiile art. 49 alin. (1) C. proc. pen., în speţă competenţa materială revenind tribunalului conform art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte concluzionează că, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionarea a cauzei disjunse din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureş, revine instanţei iniţial învestite, respectiv Tribunalului Mureş.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. de viaţă A. S.A în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. de viaţă A. S.A în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2025.