Transfer of trial granted to Târgu Mureș Court of Appeal over media-driven appearance of partiality.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor din dosar, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 19.08.2025, în temeiul art. 71 C. proc. pen., petentul A. a solicitat, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, la o altă instanţă egală în grad, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată prin contaminarea mediului decizional colectiv, urmare a presiunilor structurale, extrajudiciare şi instituţionale generate de specificul dosarului, impactul mediatic intens şi climatul de culpabilizare socială creat în jurul inculpatului.

Dezvoltând motivele cererii de strămutare, în esenţă, petentul A. a invocat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, arătând că solicitarea sa se întemeiază pe o serie de elemente concrete, obiectiv verificabile şi corelate între ele, care, privite atât individual, cât şi în ansamblu, demonstrează existenţa unei suspiciuni rezonabile - devenită, în fapt, o certitudine judiciară - privind lipsa de imparţialitate a întregii Secţii penale a Curţii de Apel Iaşi, pe rolul căreia se află apelul său şi al părţii civile împotriva sentinţei Tribunalului Iaşi, profund influenţată de natura deosebită a cauzei, de climatul mediatic persistent şi de presiunile extrajudiciare generate de percepţia publică.

În opinia petentului, modul formalist, superficial şi previzibil în care au fost analizate sau respinse succesiv apărările, excepţiile şi contestaţiile formulate de-a lungul tuturor procedurilor judiciare - fără o motivare reală şi fără cenzurearea neregularităţilor majore ale urmăririi penale - demonstrează existenţa unei practici judiciare părtinitoare, favorabile tezei acuzării, ce anulează în mod obiectiv aparenţa de imparţialitate şi şansele unei judecăţi echitabile în cadrul actualei instanţe.

În concret, inculpatul a apreciat că există suspiciuni grave privind lipsa de imparţialitate a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inclusiv prin prisma rolului exercitat anterior ca instanţă de control judiciar asupra deciziilor Tribunalului Iaşi. Curtea de Apel Iaşi, atât în calitate de instanţă de judecată a apelului, cât şi anterior, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar asupra soluţiilor pronunţate de Tribunalul Iaşi, ar fi validat în mod constant şi pasiv activitatea organelor de urmărire penală, inclusiv manifestările abuzive şi derapajele grave de la legalitate, în ciuda existenţei unor vicii procedurale esenţiale şi a criticilor punctuale, detaliate şi susţinute de apărare. Astfel, a invocat comportamentul părtinitor al Curţii de Apel Iaşi, invocând, ca exemplu, respingerea automată a cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, din data de 27.06.2025, fără o analiză efectivă şi prin invocarea unor cerinţe legale pe care legea nu le prevede şi menţinerea inculpatului cu prilejul discutării necesităţii măsurii arestului preventiv la data de 16.07.2025.

S-a mai invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de organe fără competenţă, tratamentul neechitabil şi respingerea formală a apărărilor referitoare inclusiv la inadvertenţe grave în rechizitoriu. Deşi au fost formulate cereri concrete de probatoriu, cereri de excludere a probelor, excepţii procesuale şi critici punctuale faţă de lipsa de coerenţă şi de logică internă a rechizitoriului, toate aceste demersuri au fost respinse în bloc, fără analiză în fond şi fără o motivare reală.

Totodată, s-a susţinut şi că există o presiune instituţională, o mediatizare intensă şi ostilitate locală, date de impactul emoţional şi presiune din partea opiniei publice, de presiune mediatică şi de o neexaminare critică, de aşteptările colective de promptitudine şi severitate, de dependenţa probatorie de instituţii locale şi de o lipsă de neutralitate tehnică.

În opinia petentului, există şi un risc real de perpetuare a dezechilibrelor în apel, ceea ce ar compromite, în mod iremediabil, garanţiile unui proces echitabil. Motivele de apel formulate de apărare sunt multiple, bine conturate şi vizează aspecte de fond esenţiale, iar dovada indubitabilă a faptului că şi completul investit cu soluţionarea apelului tratează la fel de superficial dosarul, nefiind deloc preocupat de aflarea adevărului şi de pronunţarea unei decizii corecte care să aibă corespondent atât în reala situaţie de fapt, precum şi în probele legal administrate, ar fi dată de soluţiile pronunţate de către instanţă referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar (încheierile din data de 27.06.2025 şi 16.07.2025).

În susţinerea cererii, petentul a ataşat mai multe înscrisuri, în copie, respectiv: motivele de apel, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, încheierile din datele de 27.06.2025 şi 16.07.2025, extras din rechizitoriu cuprinzând tabelul probelor ADN, precum şi tabelul cu localizarea GSM, extras din rechizitoriu din care rezultă că procurorul anchetator a susţinut în mod mincinos faptul că i-a adus la cunoştinţă inculpatului calitatea de suspect, cererea de recuzare a domnului comisar B., planşe foto, ordonanţele din datele de 12.12.2021, 16.12.2021, 10.03.2022,04.02.2022.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei, s-a precizat că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 13.05.2025 şi are ca obiect apelul formulat de inculpatul A. şi partea civilă C. împotriva sentinţei penale nr. 168 din 3 aprilie 2025 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului noul C. proc. pen..-Penal-Apel_16, cu prim termen de judecată la data de 26.06.2025, când a fost admisă cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului în vederea studierii volumelor de urmărire penală care conţin date confidenţiale, dar şi pentru ca părţile, reciproc, să ia cunoştinţă de motivele de apel, fiind acordat un nou termen la data de 15.07.2025, când s-a amânat cauza pentru a se prezenta, la următorul termen de judecată, interpretul de limbă franceză D. şi pentru a se elibera inculpatului, prin apărător ales, copii ale suporţilor optici existenţi la dosarul cauzei, fiind stabilit un nou termen de judecată în cauză la data de 11.09.2025.

Cu privire la motivele invocate în cererea de strămutare formulată de petentul A., Curtea de Apel Iaşi a apreciat că, în cauza a cărei strămutare se solicită nu există date sau informaţii din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Iaşi ar putea fi ştirbită din cauza împrejurărilor cauzei ori a calităţii părţilor sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice.

În privinţa magistraţilor membri ai completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2022 în apel, în cauză nu au fost identificate cereri de recuzare a acestora, bucurându-se astfel de prezumţia de imparţialitate.

Faţă de motivele prezentate de petentul inculpat în sprijinul cererii de strămutare cu privire la imparţialitatea magistraţilor implicaţi în această fază procesuală, analiza şi aprecierea probelor care fundamentează hotărârile pronunţate de instanţe, în cauzele deduse judecăţii, raţionamentul şi interpretarea normelor legale de către completul de judecată, precum şi argumentele de fapt şi de drept ce motivează soluţiile pronunţate constituie aspecte ce ţin de judecata propriu-zisă a cauzelor şi care, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, sunt susceptibile a fi analizate cu ocazia controlului de legalitate şi temeinicie al hotărârii, realizat în cadrul căilor de atac, exercitate în condiţiile legii.

Nemulţumirea unei părţi cu privire la soluţiile pronunţate de magistraţi în cadrul unor proceduri distincte referitoare la acelaşi dosar (contestaţie împotriva încheierii de începere a judecăţii, contestaţii împotriva soluţiilor dispuse asupra măsurilor preventive) nu constituie o dovadă a temeiurilor reglementate de lege pentru strămutarea unei cauze.

Totodată, Curtea de Apel Iaşi a precizat că este de notorietate că anumite cauze suscită un grad mai mare de mediatizare, însă acest aspect nu impune concluzia existenţei unui climat de desfăşurare a procesului penal care să conducă la o lipsă de imparţialitate şi obiectivitate a judecătorilor cauzei. Eventuale articole apărute în presă, dar şi eventualele comentarii ale membrilor comunităţii faţă de cauza penală nu au aptitudinea de a influenţa ori de a crea aparenţa influenţării în vreun mod a deciziei judecătorilor din prezenta cauză în condiţiile în care aceştia, prin natura funcţiei, sunt prezumati a fi lipsiţi de orice prejudecată sau parţialitate. Modalitatea de tratare în presă a subiectelor apreciate de opinia publică ca fiind de interes nu este în măsură să răstoarne această prezumţie în lipsa unor probe sau indicii în acest sens.

Prin urmare, nu au fost identificate aspecte care să creeze o îndoială legitimă asupra imparţialităţii, corectitudinii şi obiectivitătii instanţei învestite cu soluţionarea dosarului nr. x/2022 şi care să genereze ulterior o tulburare a ordinii publice.

Au fost ataşate, în copie, încheierile de şedinţă din datele de 27.06.2025 şi 16.07.2025 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A. în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". Imparţialitatea trebuie evaluată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un caz determinat, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Micallef contra Maltei, hotărârea din 15 octombrie 2009).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport, cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Astfel, în Cauza Hauschildt versus Danemarca, prin Hotărârea din 24 mai 1989, CEDO a statuat că "existenţa imparţialităţii, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în acelaşi timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (pct. 46). În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar şi aparenţele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanţele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului (pct. 48)".

Aşadar, în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea acestora şi justifică temerea celui interesat.

În speţă, petentul A. şi-a întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parţialitate al judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Iaşi, invocând o serie de date şi informaţii care, în concret, ţin de modul de soluţionare a cauzei şi privesc măsurile dispuse de instanţă, elemente care, însă, i-au creat şi întărit petentului convingerea că nu poate beneficia de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în opinia acestuia, ar exista posibilitatea influenţării magistraţilor instanţei având în vedere climatul mediatic persistent, defavorabil petentului, şi presiunile raportat la percepţia publică, profund afectată de natura deosebită a cauzei.

Astfel, din perspectiva petentului, presiunea din partea mass-media, printr-o mediatizare intensă şi ostilitatea locală, generată de impactul emoţional şi presiunea din partea opiniei publice, prin aşteptările colective de severitate la adresa petentului, reprezintă elemente care justifică suspiciunea că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Iaşi ar putea fi ştirbită din cauza împrejurărilor cauzei ori a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate ansamblul împrejurărilor invocate drept temei al cererii de strămutare, Înalta Curte apreciază că se regăsesc, în cauză, aspecte care pot crea petentului convingerea că instanţa ar fi lipsită de obiectivitate şi imparţialitate, chiar dacă nu există fapte concrete ale judecătorilor instanţei de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul şi imparţialitatea acestora.

Învederând, în prealabil, că desfăşurarea procedurii judiciare, modul de administrare şi apreciere a probatoriului sunt atribute exclusive ale completului de judecată, iar împrejurarea că instanţa a pronunţat soluţii care nu corespund aşteptărilor petentului nu constituie un motiv de strămutare în sensul dispoziţiilor art. 71 C. proc. pen., în contextul evidenţiat, deşi nu există date care să pună în discuţie obiectivitatea sau imparţialitatea magistraţilor, împrejurările relevate raportat la mediatizarea intensă a cauzei, ceea ce ar fi generat ostilitate pe plan local din partea opiniei publice, justifică, din perspectiva celui interesat, o lipsă de încredere asupra obiectivităţii şi a aparenţei de imparţialitate a judecătorilor instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în care petentul este trimis în judecată, de natură a se răsfrânge asupra credibilităţii procedurii judiciare în ansamblul său.

În viziunea CEDO, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire părţii într-un proces.

Însă, în speţă, elementele invocate, corelate, în mod cert au creat petentului suspiciunea lipsei aparenţei de imparţialitate a instanţei la care se judecă cauza sa; or, percepţia lipsei de imparţialitate prezintă o importanţă deosebită, fiindcă nu este suficient ca justiţia să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se şi vadă.

De aceea, Înalta Curte consideră că este necesară strămutarea cauzei pentru înlăturarea oricărei aparenţe de lipsă de imparţialitate a instanţei, percepută, de altfel, ca atare de către petentul A..

Prin urmare, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii aparenţa de imparţialitate şi obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Iaşi, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, faţă de cerinţele art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petentul A..

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, la Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., vor fi menţinute actele procedurale îndeplinite în faţa Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de petentul A. şi dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, la Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa căreia i se va trimite dosarul.

Menţine actele procedurale îndeplinite în faţa Curţii de Apel Iaşi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2025.