Appeal against a final decision on the admissibility of an extraordinary appeal: Inadmissibility due to finality of the prerequisite ruling

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de condamnatul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1259/A din data de 25.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 17.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data de 04.06.2024, sub nr. x/2024, petentul condamnat A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 556/A din 17.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021, invocând cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, şi cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

În vederea soluţionării contestaţiei, a fost ataşat dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Instanţa a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în faza procesuală a apelului, contestatorul-condamnat a fost prezent la judecată, lipsind doar la termenele de judecată din datele de 5.04.2024 şi 16.04.2024, întrucât formulase cereri de judecare a cauzei în lipsă, fiind reprezentat de către un apărător din oficiu.

Conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., pe tot parcursul judecăţii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de deţinere a solicitat să fie judecat în lipsă, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta să poată pună concluzii în cadrul dezbaterilor şi să i se dea cuvântul prin intermediul videoconferinţei, în prezenţa apărătorului ales sau din oficiu.

Curtea a constatat, astfel, că inculpatul poate renunţa în mod valabil la una dintre garanţiile procesului echitabil, respectiv prezenţa în faţa instanţei de judecată, dacă acesta consideră că nu este în interesul său procesual să fie fizic prezent în sala de judecată. În aceste situaţii, instanţa de apel nu are obligaţia de a asigura prezenţa inculpatului prin videoconferinţă, aceasta fiind numai o posibilitate lăsată de legiuitor la dispoziţia instanţei, atunci când consideră că prezenţa inculpatului este necesară.

Formularea unei cereri de judecată în lipsă echivalează, astfel, cu o renunţare la dreptul de a fi prezent personal în faţa instanţei de apel, inculpatul neavând posibilitatea de a invoca în cadrul căilor extraordinare de atac absenţa determinată tocmai de cererea pe care el însuşi a formulat-o.

Totodată, Curtea a constatat că au fost citate şi persoanele vătămate, care, deşi nu au fost prezente în faţa instanţei de apel, au fost reprezentate de apărători aleşi, astfel că invocarea cazurilor prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a), lit. e) şi lit. f) C. proc. pen. pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare este formală, întrucât contestatorului i-au fost respectate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat apel contestatorul A..

Prin notele scrise olograf, transmise ulterior la dosar, apelantul condamnat a adus critici hotărârii prin care a fost condamnat de către instanţa de apel, rezultând că în realitate nemulţumirile contestatorului vizează însăşi soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi viol, acesta învederând că este nevinovat şi solicitând rejudecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală sub nr. x/2024.

La termenul din data de 12.02.2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că apelul a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare, în procedura de examinare a admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că, în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Se reţine că, în cauză, condamnatul A. a declarat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, hotărâre care este definitivă.

Aşadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2025.