Cassation appeal for drug trafficking conviction deemed inadmissible for challenging factual findings and evidence

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din data de 30 aprilie 2025 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia penală, în dosarul penal nr. x/2024 s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc (faptă din data de 24.08.2024).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., raportat la 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat A. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (faptă din perioada de 24-25.08.2024).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3. În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., raportat la 342 alin. (2) din C. pen. şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat acelaşi inculpat A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (faptă din data de 25.08.2024).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că cele trei infracţiuni pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse principale, respectiv un an şi 11 luni închisoare [(1/3) x (5 ani şi 9 luni închisoare)], în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 12 ani şi 5 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară rezultantă executându-se conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., şi anume după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. (constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. şi art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A., dispusă prin încheierea nr. 13/FDJ din 3 martie 2025, a Tribunalului Covasna, definitivă prin necontestare la 5 martie 2025.

În baza art. 399 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat că prezenta hotărâre este executorie cu privire la menţinerea controlului judiciar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, respectiv de la data de 25 august 2024 până la data de 5 martie 2025, inclusiv.

În baza art. 7 raportat la art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, cu aplicarea pct. 36 din anexa acestei legi, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea inculpatului A. cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A., în vederea distrugerii, a următoarelor cantităţi de droguri de mare risc rămase după efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, cu păstrarea contraprobelor: 51,5 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - proba nr. 1, 52,10 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - proba nr. 2 şi 6,81 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină, cantităţi predate Camerei de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, conform dovezii seria x nr. x din data de 7 octombrie 2024, cu păstrarea contraprobelor constând în: 5,38 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 1, 5,12 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 2, şi 5,08 grame Amfetamină în amestec cu Cofeină - contraproba nr. 3.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a armei neletale cu aer comprimat, inscripţia B. Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă Jaguar Lisenfeld 6×43, seria x, pentru care inculpatul nu deţinea autorizaţie legală de procurare şi deţinere potrivit dispoziţiilor Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 90.800 de RON şi 18.090 de euro ridicate de la inculpatul A.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite asupra sumelor de 90.800 RON şi 18.090 euro, precum şi asupra armei neletale cu aer comprimat inscripţionată B. Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă C..

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) teza I din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 1300 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale, iar suma de 700 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente camerei preliminare şi judecăţii).

În baza art. 272 din C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Covasna a sumei de 998 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat (avocat av. D.), conform delegaţiei nr. x/2025

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 26/30.04.2025 a Tribunalul Covasna, pronunţată în dosarul penal nr. x/2024, care a fost menţinută.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul apelant A..

S-a respins cererea formulată de inculpatul apelant A., prin care acesta a solicitat permisiunea de a părăsi imobilul în care execută măsura preventivă a arestului la domiciliu la data de 07.10.2025, pentru a se deplasa la Cabinetul Oftalmologic E. din mun. Sfântu Gheorghe, ca fiind rămasă fără obiect.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la art. 422 din C. proc. pen., s-a adăugat la perioada deducerii reţinerii, arestării preventive şi la domiciliu, perioada în care inculpatul s-a aflat sub măsura arestului la domiciliu în apel, de la data de 11.09.2029 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul A. la plata către stat a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat încetată delegaţia avocatului desemnat din oficiu F. şi s-a dispus acordarea onorariului parţial în cuantum de 50 % din onorariul cuvenit dacă prestaţia ar fi fost finalizată.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară G. în cuantum de 61,82 RON, a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară H., în cuantum de 123,64 RON, a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În fapt, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că, în data de 24 august 2024, inculpatul A. a introdus în România, pe la Punctul de trecere a frontierei Nădlac, cantitatea de 207,91 grame de Amfetamină în amestec cu Cofeină, drog de mare risc, pe care a transportat-o până la domiciliul său din comuna Breţcu, jud. Covasna şi a ascuns-o în autoturismul personal, marca I., cu numărul de înmatriculare x, parcat în faţa curţii imobilului, substanţele fiind descoperite în data de 25 august 2025 la percheziţie. Totodată, în locuinţa inculpatului au fost găsite materiale specifice traficului de droguri şi o armă cu aer comprimat, marca B. - Made in Germany, calibru 4,5 mm, prevăzută cu lunetă marca C., pentru care inculpatul nu deţinea autorizaţia prevăzută de lege.

Împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurentul a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivare, recurentul a arătat, în esenţă, că a fost condamnat în absenţa unor probe care să ateste săvârşirea unor acte de trafic, arătând că declaraţiile sale au fost constante în sensul că substanţele deţinute erau destinate consumului propriu, iar această susţinere nu ar fi fost infirmată prin probe. În acest sens, a invocat inexistenţa unor dovezi privind acte de vânzare, oferire, livrare ori transport, precum şi lipsa unei dovezi certe a trecerii frontierei cu substanţe, astfel că faptele reţinute nu întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor prev. de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, recurentul a precizat că din actele de analiză/constatare ar rezulta identificarea unui amestec (amfetamină şi cofeină), fără determinarea conţinutului de substanţă activă/purităţii, împrejurare care, în opinia sa, ar împiedica stabilirea cu certitudine a naturii şi a cantităţii substanţei interzise şi, pe cale de consecinţă, ar exclude întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de trafic reţinute în sarcina sa.

În aceste condiţii, recurentul a arătat că fapta ar putea fi calificată ca fiind deţinere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar nu trafic.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, achitarea pentru infracţiunile de trafic internaţional de droguri de mare risc şi trafic de droguri de mare risc, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar, reîncadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, a solicitat înlăturarea măsurii confiscării extinse dispuse cu privire la sumele de 90.800 RON şi 18.090 euro şi suspendarea executării pedepsei până la soluţionarea recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 9 decembrie 2025, sub nr. x/2024.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, care a arătat că motivele invocate de recurent se circumscriu doar formal cazurilor de recurs în casaţie invocate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie la 5 noiembrie 2025 împotriva deciziei penale nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate la data de 13 octombrie 2025 (în Penitenciarul Codlea, dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi locul de detenţie a recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 689/AP din 29 septembrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie, care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x nr. x din 21.10.2025 .

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menţiona că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reţine că, din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv situaţiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanţa a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între activitatea factuală şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva acestui caz de casare, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu încadrarea juridică reţinută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Cu toate că recurentul susţine că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de mare risc şi trafic de droguri de mare risc, în realitate, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac acesta contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, solicitând o reevaluare a materialului probator şi, totodată, o reconsiderare a încadrării juridice stabilite cu titlu definitiv. Or, o asemenea verificare excede limitele recursului în casaţie, cale extraordinară ce nu permite repunerea în discuţie a evaluării probelor şi nici modificarea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice.

Analiza probatoriului, cu accent pe forţa probantă a mijloacelor de probă, pentru a susţine vinovăţia sau lipsa acesteia şi netemeinicia deciziei instanţei de apel, nu se poate realiza în procedura pendinte. Jurisprudenţa instanţei supreme în această materie evocă imposibilitatea analizei aptitudinii probelor de a dovedi vinovăţia în cadrul recursului în casaţie (e.g. ICCJ, SP, înch. 295/RC din 26 septembrie 2018, dosar nr. x/2016; ICCJ, SP, înch. 2/RC din 09 ianuarie 2019, dosar nr. x/2015).

Totodată, jurisprudenţa instanţei supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casaţie reţinându-se că încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv ipoteza în care s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Deşi invocă acest caz de casare, criticile recurentului vizează, în realitate, starea de fapt reţinută, încadrarea juridică şi reevaluarea materialului probator. În consecinţă, cazul de casare indicat este invocat formal, fără dezvoltarea unor critici apte să pună în discuţie aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, în condiţiile în care se critică situaţia de fapt, încadrarea juridică, precum şi reaprecierea materialului probator, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din data de 29 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 689/AP din data de 29 septembrie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2026.