Human trafficking sentence reduced to 3 years 6 months on witness-protection grounds; co-defendant's appeal inadmissible.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din data de 20.03.2024 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2023, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) din C. pen.. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., - interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta sau cu membrii de familie ai acesteia, la mai puţin de 50 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., - interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta sau cu membri de familie ai acesteia, la mai puţin de 50 metri, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A., de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv din data de 23.03.2023 până la data de 22.09.2023 inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală pronunţată la data de 20.09.2023 de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare la data de 22.09.2023 şi s-a menţinut această măsură preventivă.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) din C. pen.. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., - interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta sau cu membrii de familie ai acesteia, la mai puţin de 50 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului D., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., - interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea exercitării dreptului inculpatului de a comunica cu persoana vătămată C. şi de a se apropia de aceasta sau cu membri de familie ai acesteia, la mai puţin de 50 metri, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din din C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul D., de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. durata reţinerii şi arestului preventiv din data de 24.03.2023 până la data de 22.09.2023 inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul D. prin încheierea penală pronunţată la data de 20.09.2023 de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare la data de 22.09.2023 şi menţine această măsură preventivă.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată cu privire la persoana vătămată minoră şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi D. să plătească persoanei vătămate C., suma de 25.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral cauzat prin săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori".

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 397 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu prevederile art. 249 alin. (1), (2), (5) şi 7 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi D., prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestora, până la concurenţa sumelor de bani la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi prin prezenta sentinţă penală, în vederea reparării prejudiciului cauzat persoanei vătămate C. şi executării cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 162 alin. (1), (3) C. proc. pen., obiectele care constituie mijloace materiale de probă în accepţiunea art. 197 alin. (1) C. pen., respectiv: - 1 DVD-R nr. 145/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 146/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 147/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 148/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 149/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 150/2023 din 02.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 151/2023 din 02.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 181/2023 din 08.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 182/2023 din 08.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 183/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 184/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 185/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 186/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 187/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 188/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 189/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 190/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 191/2023 din 08.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 198/2023 din 14.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 199/2023 din 14.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 200/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 201/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 202/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 203/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 204/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 205/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 206/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 207/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 208/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 209/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 210/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 211/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 212/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 213/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 214/2023 din 14.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 260/2023 din 22.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 261/2023 din 22.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 262/2023 din 22.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 263/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 264/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 265/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 266/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 267/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 268/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 269/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 270/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 271/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 272/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 273/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 274/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 275/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 276/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 277/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 278/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 279/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 280/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 281/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 282/2023 din 22.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 320/2023 din 29.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 321/2023 din 29.03.2023 (audio), 1 DVD-R nr. 348/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 349/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 350/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 351/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 352/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 353/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 354/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 355/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 356/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 357/2023 din 29.03.2023 (date), 1 DVD-R nr. 358/2023 din 29.03.2023 (date) şi 1 DVD-R nr. 359/2023 din 29.03.2023 (date), ce conţin date şi fişiere audio cu convorbirile interceptate în cauză, supravegherea video şi prin fotografiere a inculpaţilor; - 1 CD-R nr. 57/SCCO MH/21.02.2023 ce conţine răspuns E., 1 CD-R nr. 71/SCCO MH/28.03.2023 şi nr. 1 CD-R nr. 72/SCCO MH/29.03.2023, ce conţin date informatice E.; - 1 DVD-R nr. 62/SCCO MH din 03.03.2023, 1 DVD-R nr. 67/SCCO MH din 21.03.2023, 1 DVD-R nr. 78/SCCO MH din 05.04.2023 şi 1 DVD-R nr. 79/SCCO MH din 05.04.2023, ce conţin rezultatul percheziţiilor în sisteme informatice aparţinând persoanei vătămate C.

şi inculpaţilor A. şi D.; - 1 DVD-R nr. 68/SCCO MH din 21.03.2023 şi 1 DVD-R nr. 69/SCCO MH din 21.03.2023, ce conţin imaginile surprinse de camerele de supraveghere din incinta Aeroportului Internaţional Craiova; - 1 BD-R, ce conţine declaraţiile date de suspecţi/inculpaţi şi persoana vătămată, în faza de urmărire penală; - un CD cu o înregistrare audio depus la 07.09.2023 de av. F., - Un telefon mobil aparţinând persoanei vătămate C.; - Un telefon mobil în care este introdusă cartela SIM, având seria x (A09), cu nr. de telefon x, aparţinând persoanei vătămate C.; - Un telefon, aparţinând inculpatului A., zis "B."; - Un telefon de culoare neagră, aparţinând inculpatului D.; - Un bilet de metrou, în valoare de 7 euro, emis în data de 13.05.2023, urmează dosarul cauzei şi se vor păstra la instanţa de judecată la care se găseşte dosarul, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi D. la plata sumei de câte 7.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi D. care, în perioada februarie- martie 2023, au recrutat, transportat şi adăpostit persoana vătămată minoră C., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării acesteia, în forma obligării la practicarea prostituţiei, prin inducere în eroare şi constrângere fizică şi psihică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) din C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi D., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi reducerea cuantumului pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1545 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul D. împotriva sentinţei penale nr. 26 din data de 20.03.2024 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2023.

S-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe. S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, pe latură penală, şi, rejudecând, s-a făcut aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 faţă de inculpatul A. şi, pe cale de consecinţă, s-a redus pedeapsa principală aplicată acestuia de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv din data de 23.03.2023 până la data de 22.09.2023 inclusiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin prezentei decizii.

A fost obligat inculpatul D. la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 1545 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată către inculpaţii D. şi A. la data de 17.12.2024 la domiciliu. ANP prin adresele aflate la dosar curtea de apel a comunicat Curţii de Apel Craiova că inculpaţii au fost încarceraţi la data de 12.12.2024, astfel că, instanţa Curtea de Apel Craiova a comunicat decizia nr. 1545 din 12.12.2024 la penitenciarul Târgu Jiu privindu-i pe inculpaţii D. şi A., la data de 20.12.2024.

Pentru inculpaţii D. şi A. termenul s-a împlinit la data de 19.01.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei nr. 1545 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori penală au declarat recurs în casaţie inculpaţii D. şi A. la data de 15.01.2025.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii D. şi A. au susţinut că soluţia de condamnare, cum este şi cea din cauza, trebuie să se bazeze pe probele administrate în speţă, iar obligaţia magistraţilor este de a verifica temeinicia şi legalitatea probelor strânse în cursul urmăririi penale, prin administrarea acestora în şedinţa publică, nemijlocit oral şi contradictoriu, pentru a constata dacă ele pot constitui temei de condamnare, iar pe de altă parte, judecătorii trebuie să administreze la cererea părţilor, cât şi din oficiu, orice alte probe necesare aflării adevărului şi totodată de a încuviinţa probele pertinente şi concludente necesare verificării apărărilor invocate de inculpat. Din economia normelor de procedură penală rezultă şi obligaţia instanţei de a reţine, motivat, care dintre probe exprimă adevărul şi, tot motivat, de a înlătura probele care nu îndeplinesc aceasta condiţie.

Prin trimiterea în judecată, fără a fi administrate probe la urmărirea penală, doar pe simpla recunoaştere au fost trimişi în judecată pe nedrept de către Parchetul de pe lângă Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Mehedinţi, fiind încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie

Având în vedere că din integralitatea materialului de urmărire penală înaintat se observă foarte clar că au existat doar suspiciuni, nefiind produsă nicio probă legală şi indubitabilă, cu privire la faptul că nu au cunoscut vârsta persoanei vătămate, având cunoştinţa că aceasta are 19 ani. În favoarea şi apărare, au susţinut că nu au fost administrate niciun fel de probe, fiind încălcate flagrant prevederile art. 5, art. 99 alin. (2), art. 100 alin. (1) şi art. 101 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., probele în apărare descoperite şi indicate nefiind administrate.

Toate aceste aspecte indică un dubiu major cu privire la săvârşirea faptelor de către inculpaţi, în fazele de urmărire penală şi judecată a fondului nefiind indicate probe sigure şi certe care să întemeieze instanţei o convingere a vinovăţiei inculpaţilor în cauza de faţă, toate probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, fiind chiar incomplete sau inexistente lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpaţilor aspect care impune a da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpaţilor"(in dubio pro reo).

Curtea de Apel Craiova prin neadmiterea apelului inculpatului D. a menţinut nelegalitatea sentinţei penale şi a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului la o pedeapsa privativa de libertate, ducând astfel la un abuz de drept.

În cauza îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo" (dubiu profita inculpatului), prezumţia de nevinovăţie în raport cu persoana inculpaţilor, aceasta nefiind răsturnată. Atât judecătorul fondului, cât şi completul de judecată în apel, au comis un abuz de drept pronunţând o sentinţa de condamnare pentru a salva o trimitere în judecată nelegală.

S-a invocat şi netemeinicia pedepselor aplicate, deoarece nu s-a făcut dovada unui pericol social ridicat al faptelor, motivarea că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor la urmărirea penală şi ulterior în timpul cercetării judecătoreşti în fond şi în apel, au recunoscut comiterea faptelor, nu poate conduce la aplicarea unor pedepse privative de libertate, aşa cum în mod greşit a fost motivat în decizia de apel.

Instanţele de judecata nu au aplicat principiul prezumţiei de nevinovăţie, cât şi principiul in dubio pro reo mergând strict pe a menţine o trimitere în judecată a unui procuror a cărui urmărire penală este superficială şi neprocedurală în acelaşi timp.

Un aspect de nelegalitate şi netemeinicie atât a sentinţei penale, cât şi a deciziei penale atacate, vizează greşita încadrare juridică dată faptelor inculpaţilor, în disp. prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. rap la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu referire la art. 182 lit. c) din C. pen., probatoriul administrat la cercetarea judecătoreasca relevând o situaţie de fapt ce trebuie încadrată juridic în disp. art. 213 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu referire la art. 182 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu certitudine fiind demonstrate doar acţiunile de "înlesnire la practicarea prostituţiei" şi respectiv "obţinere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei" cu intenţie directă în cauză existând dubiul referitor la acţiunea de exploatare a victimei prin constrângere la practicarea prostituţiei, cât şi la intenţia directă avută în acest scop de făptuitori pentru a fi reţinuta forma agravata a traficului de minori, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., rap la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Într-adevăr, în cauză de faţă inculpaţii la cercetarea judecătorească au asumat/recunoscut faptele imputate prin actul de sesizare, însă au contestat încadrarea juridică dată acesteia, prin cererile formulate de apărători, respinse în data de 26.10.2023 şi respectiv 29.11.2023, în esenţă, susţinând ca nu au avut reprezentarea stării de minoritate în care se afla victima, dar şi că nu au exercitat acţiuni specifice de exploatare prin constrângere la practicarea prostituţiei pe care C. a desfăşurat-o de buna voie, chiar şi anterior perioadei de referinţa reţinută prin rechizitoriu, faptele recunoscute mărginindu-se la a-i înlesni acesteia activitatea respectivă din care au şi tras foloase materiale.

S-a mai susţinut că probatoriul administrat demonstrează că victima a avut o relaţie apropiată cu inculpatul A., că aceasta în perioada respectivă se prostitua, iar banii rezultaţi îi împărţea cu inculpatul, uneori, profitând material şi coinculpatul D., însă aceste împrejurări conturează eventual, elementele constitutive de tipicitate ale proxenetismului, prev. de art. 213 alin. (1), (3) din C. pen., iar nu pe cele necesare reţinerii traficului de minori, în forma agravată prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., rap la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., mai precis, probele nu demonstrează că dincolo de orice dubiu acţiunea de constrângere la prostituţie, ca modalitate de exploatare a victimei, urmărită de cei doi făptuitori (intenţie calificata prin scop).

Chiar dacă în cauza apar elemente specifice traficului în sensul ca inculpaţii ar fi transportat victima dintr-o localitate în alta, i-ar fi închiriat locaţii unde să practice prostituţia, s-a apreciat că nu poate fi reţinută aceasta fapta când, din materialitatea împrejurării lor, nu se desprinde cu siguranţa forma de vinovăţie cu care s-a consumat activitatea imputată, ce face obiectul judecaţii, intenţia calificata prin scop, condiţie ataşata elementului material, situaţie în care instanţa de fond şi apel trebuie să aplice principiul in dubio pro reo, şi să adopte, în consecinţa, o soluţie de schimbare a încadrării juridice iniţiale, reţinând vinovăţia la infracţiunea mai uşoara, rezultată din situaţia de fapt, în cazul de faţă, proxenetismul in forma agravanta.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicata inculpatului A., aceasta este nelegală, având în vedere ca i s-au reţinut disp. art. 19 din Legea 682/2022, drept urmare pedeapsa trebuia redusă la jumătate.

În baza art. 440 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea în principiu a recursurilor în casaţie, având în vedere faptul că hotărârea este nelegală prin neaplicarea principiului "in dubio pro reo" şi a dispoziţiilor art. 19 din Legea 382/2022. În baza art. 441 din C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii şi să se dispună măsura controlului judiciar în baza art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a executării hotărârii formulată de inculpatul A., Înalta Curte a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii. Aşadar, textul de lege invocat, prevede posibilitatea instanţei, care admite în principiu cererea de recurs în casaţie, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei.

Prin încheierea din data de 1 aprilie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1545/2024 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 şi a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători.

Astfel, în limitele menţionate prin încheierea de admitere în principiu, s-a acordat termen la data de 13 mai 2025, cu citarea recurentului-inculpat A. şi a intimatei parte civilă C. şi încunoştinţarea apărătorului ales al recurentului-inculpat.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de inculpatul A..

A fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 1545/2024 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 13.05.2025, s-au luat concluziile asupra recursului în casaţie de faţă, acestea fiind consemnate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul în casaţie este fondat.

Aspectele invocate privesc neagravarea situaţiei inculpatului în propriul apel, fiind încălcat principiul non reformatio in pejus, recurentul inculpat susţinând că pedeapsa a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin aceea că, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, prin raportare la limitele de pedeapsă rezultate ca urmare a incidenţei cauzelor legale de reducere, instanţa de apel a aplicat pedepse orientate spre media limitelor de pedeapsă.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nr. 144/RC/2015, nr. 390/RC/2015, nr. 98/RC/2018, nr. 333/RC/2018, nr. 150/RC/2019, nr. 79/RC/2020, nr. 280/RC/2020 şi nr. 302/RC/2021).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. civ., statuează că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Ca atare, limitele pedepsei sunt influenţate şi de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanţa de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului (în situaţia în care nu există un apel declarat în defavoarea acestuia), maximul ce nu poate fi depăşit conform legii. Tot astfel, reţinerea în calea de atac a incidenţei unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporţională a sancţiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, şi menţinută, sub aspectul proporţionalităţii, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanţă şi care nu poate fi agravată.

În speţă, Înalta Curte reţine că judecata în apel a presupus aplicarea regulii neagravării situaţiei în propria cale de atac, întrucât Ministerul Public nu a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 26 din data de 20.03.2024 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, apelarea acestei sentinţe realizându-se exclusiv de către cei doi inculpaţi, A. şi D., în circumstanţele în care aceştia nu au interese contrare în cauză. Ca atare, instanţa de apel putea modifica hotărârea apelată numai în favoarea apelanţilor inculpaţi.

Analizând regimul sancţionator al infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul A. se constată că infracţiunea de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) C. pen., este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani.

Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) C. pen.; în baza art. 67 alin. (2) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

Instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în contextul în care prin Decizia nr. 79/18.11.2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că aplicarea beneficiului acestor dispoziţii inculpatului care are calitatea de denunţător într-o cauză penală este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care are calitatea de denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului.

În ipoteza în care prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege ori o pedeapsă orientată spre minimul special, instanţa de apel care reţine în favoarea acestuia o cauză de reducere a pedepsei, în apelul exercitat de inculpat, trebuie să respecte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în conformitate cu principiul non reformatio in pejus.

În condiţiile în care parchetul nu a declarat apel, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că pedeapsa ce putea fi stabilită inculpatului A. era de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.

Înalta Curte, analizând regimul tratamentului sancţionator al infracţiunii de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., constată că este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani.

În atare situaţie, Înalta Curte notează că în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie instanţa se raportează pentru stabilirea pedepsei într-un cuantum legal la pedeapsa aplicată de prima instanţă respectiv la minimul special, ca fiind singurul criteriu de stabilire a pedepsei în limite legale.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1545/2024 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Va casa în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare:

Va reduse pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 5 (ani), la 3 (ani) şi 6 (luni) închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 23.03.2023 la data de 22.09.2023 inclusiv şi durata executată de la data de 12.12.2024 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1545/2024 din data de 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Casează în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de minori", prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 5 (ani), la 3 (ani) şi 6 (luni) închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 23.03.2023 la data de 22.09.2023 inclusiv şi durata executată de la data de 12.12.2024 la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2025.