Cassation inadmissible against procedural rejection of appeal as tardy; failure to substantiate statutory grounds for cassation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's cassation appeal against the appellate court's decision rejecting his criminal appeal as tardy, thereby leaving the original conviction and the appellate procedural ruling in force. The defendant, who had been sentenced by the Bucharest Court of Appeal to seven and a half years of imprisonment for aiding and abetting the trafficking of high-risk drugs, argued that the appellate court erroneously rejected his appeal on procedural grounds and provided a substantive defense regarding the lack of motivation in the initial sentence. The court ruled that the appeal was inadmissible because the appellant had not properly exercised the right of appeal, making his subsequent cassation procedurally barred, and because he failed to substantively motivate the cited grounds for cassation (jurisdiction, non-preview of offense, and sentencing limits), merely invoking them formally without establishing their application. The decision relied on Articles 434, 436(6), 437(1)(c), and 440(2) of the Code of Criminal Procedure, which prohibit cassation against decisions rejecting appeals by parties who did not properly engage in the appellate process and require a reasoned connection between the factual arguments and the specific legal grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 396 alin. (2) din C. proc. pen, art. 48 alin. (1) din C. pen, art. 5 din C. pen, art. 41 alin. (1) din C. pen, art. 67 alin. (2) din C. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen; Cassation inadmissible against procedural rejection of appeal as tardy; failure to substantiate statutory grounds for cassation: În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 mai 2025
Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1338 din 31.10.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a dispus:
În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 70/B. din data de 27.02.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2024, măsură menţinută succesiv de către instanţa.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii pronunţate prevenţia de la data de la 24.01.2024 la 27.02.2024.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000 raportat la art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 0,24 grame cocaină în amestec cu fenacetină şi cofeină, depusă la IGPR-DCJSEO cu dovada seria x/12.01.2024; 1,13 grame cocaină, levamisol şi tropocaină, depusă la IGPR-DCJSEO,cu dovada seria x/31.01.2024 .
În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, s-a dispus distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a drogurilor de mare risc confiscate de la inculpat.
S-a constatat că au fost restituite în 11.04.2024, inculpatului A., bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, respectiv: un telefon mobil 1; un telefon mobil 2.
În baza art. 7 din legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Prin decizia penală nr. 349/A din 12 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen., a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1338/31.10.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2024.
Împotriva deciziei penale nr. 349/A din 12 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat recurs în casaţie inculpatul A..
Inculpatul şi-a întemeiat în drept cererea de recurs în casaţie pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen., fără a motiva incidenţa acestor cazuri de casare, invocând, în esenţă, că instanţa de apel, în mod greşit, a respins calea de atac ca tardivă, deşi acesta a formulat apel în termen.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a reiterat criticile invocate în calea de atac a apelului cu privire la nemotivarea sentinţei de către instanţa de fond şi a făcut referiri la materialul probator care, în opinia sa, nu ar susţine soluţia de condamnare.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;
Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:
a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;
b) indicarea hotărârii care se atacă;
c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;
d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.
(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.
Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
2. - 6 abrogate;
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
9. - 10 abrogate;
11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13. - 14 abrogate.
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.
Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.
Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., se constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.
În acest context, se constată că instanţa de apel a respins, ca tardiv, apelul fără a realiza o analiză pe fondul acestuia. Înalta Curte constată că inculpatul a exercitat omisso medio calea de atac a recursului în casaţie cu privire la decizia instanţei de apel de respingere a căii de atac ca tardivă, apelul formulat în cauză fiind considerat inexistent.
De asemenea, potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora.
Inculpatul A. a invocat în mod formal cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 şi 12 din C. proc. pen. fără a motiva în vreun fel incidenţa acestor cazuri.
Invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Astfel, se reţine că susţinerile inculpatului nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.
Faţă de aceste aspecte, instanţa urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 349/A din data de 12 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 349/A din data de 12 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2025.