Criminal abuse of office complaint against judges for civil judgment error: judicial misinterpretation of law does not constitute an offense

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Petentul A. a formulat plângere penală pentru a se efectua cercetări faţă de intimatele B., judecător în cadrul Judecătoriei Medgidia, respectiv C. şi D., judecători în cadrul Tribunalului Constanţa, reclamând modul de soluţionare a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia în care au fost pronunţate sentinţa civilă nr. 535 din 11.04.2017 a Judecătoriei Medgidia, respectiv decizia nr. 1265 din 25.06.2019 a Tribunalului Constanţa, defavorabile persoanei vătămate E., persoană ale cărei interese le reprezintă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar, ulterior, având în vedere calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Constanţa a intimatei C. cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, unde a fost înregistrată sub nr. x/2020.

Prin ordonanţa nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de " abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Soluţionând cauza, procurorul a reţinut că, în plângerea formulată, petentul exprimă simple presupuneri şi convingeri personale, pe fondul nemulţumirii creată de modalitatea de judecare a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia, susţineri care nu pot primi o rezolvare decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin ordonanţa nr. 63/II-2/2025 a procurorului - şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare, ca nefondată.

Împotriva ordonanţei nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, petentul A. a formulat plângere, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., solicitând trimiterea în judecată a intimaţilor.

Analizând plângerea formulată de petent pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată, soluţia de clasare fiind legală şi temeinică.

Din analiza plângerii formulate se constată că petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de intimaţii B., C. şi D., judecători în cadrul Tribunalului Constanţa şi Curţii de Apel Constanţa, faţă de modalitaea de soluţionare de către aceştia a dosarului nr. x/2026 al Judecătoriei Medgidia, în fond şi apel.

Însă, pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt, subsumate tiparului infracţional ori conduitei incriminate, care să conducă la presupunerea rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză.

Nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva procurorilor care au soluţionat cauza.

Interpretarea şi aplicarea legii de către judecători nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, din situaţia de fapt expusă neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracţiuni.

Fără descrierea unor circumstanţe din care să rezulte suspiciuni cu privire la condiţiile în care au fost adoptate, respectiv incidenţa unor fapte penale care să fi precedat sau să fi fost concomitente cu aceste soluţii, critica petentului cu privire la pronunţarea unor soluţii nu este de natură a justifica admiterea plângerii şi restituirea cauzei procurorului în vederea efectuării urmăririi penale, astfel că soluţia de clasare este legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 63/II-2/2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 1431/321/P/2020 din 11.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 63/II-2/2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 26 iunie 2025.