Cassation inadmissible for failure to identify statutory cassation grounds and attempt to re-evaluate probative value

Şedinţa publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din 21.04.2023 a Judecătoriei Panciu s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. şi art. 25 din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă promovată de persoana vătămată constituită parte civilă B..

În temeiul art. 404 alin. (4) şi art. 255 din C. proc. pen., s-a dispus restituirea cantităţii de motorină aflată în recipientele/bidoanele din material plastic ridicate de la faţa locului de către organele de poliţie, către persoana vătămată B..

Împotriva sentinţei penale nr. 38 din 21.04.2023 pronunţate de Judecătoria Panciu, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi de partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 274/A din data de 11 martie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu şi de partea civilă B., a desfiinţat sentinţa penală nr. 38/21.04.2023 a Judecătoriei Panciu şi, în rejudecare:

În baza art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) în referire la art. 43 alin. (5) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 112 lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A., în folosul statului, bunurile folosite de acesta la săvârşirea infracţiunii (furtun, şurubelniţă şi două bidoane cu motorină).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat pe inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 3.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale.

Împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. nu a înţeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a precizat că au fost aplicate două hotărâri contradictorii, a fost achitat de către instanţa de fond, iar instanţa de apel a dispus condamnarea sa în urma apelului procurorului, fără să fie citat pentru a-şi putea dovedi nevinovăţia. A apreciat că nu există probe care să susţină o soluţie de condamnare, ci există numai declaraţii contradictorii de martori şi declaraţia părţii civile care nu se afla la locul faptei.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de A., se constată că aceasta este inadmisibilă.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a respectat exigenţele dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. prin faptul că nu a înţeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 din C. proc. pen.

În cadrul procesual al recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanţele de fond şi apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.

În acest context teoretic, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A., în susţinerea cererii de recurs în casaţie, nu se circumscriu vreunui caz de casare, prin aspectele invocate în cuprinsul cererii sale inculpatul punând în discuţie valoarea ori forţa probantă a mijloacelor de probă, iar astfel cum s-a arătat, instanţa de recurs nu poate reevalua în procedura pendinte materialul probator cu consecinţa modificării soluţiei de condamnare.

În egală măsură, critica privind lipsa citării în calea de atac a apelului nu poate fi valorificată în acest cadru procesual, putând face obiectul analizei în cadrul contestaţiei în anulare dacă sunt îndeplinite şi restul exigenţelor instituţiei.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din data de 11 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2025.