Complicity in unlicensed driving conviction upheld; annulment appeal inadmissible on factual grounds.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 142 din 29 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Maramureş:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu coinculpatul B., prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi n) din C. pen. iar în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la conducere fără permis, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen., încredinţându-se supravegherea Serviciului de Probaţiune Maramureş, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte măsurile de supraveghere stabilite precum şi să frecventeze câte un program de integrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei Borşa sau al unei instituţii de cult de pe raza oraşului Borşa.

I s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege ori săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 367/A din 06 martie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş împotriva sentinţei penale nr. 142 din 29 iulie 2024 pronunţată de Tribunalul Maramureş, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală, strict în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conducere a unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen. şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de complicitate la conducerea unui vehicul pe drumurile publice, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de o treime din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, rezultând, în final, o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A menţinut dispoziţiile vizând suspendarea, în temeiul art. 91 şi urm. din C. pen., a executării pedepsei închisorii sub supraveghere.

A majorat durata termenului de supraveghere stabilit în sarcina inculpatului A., potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani la 3 ani şi 6 luni.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a comunica cu inculpatul B., prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei penale.

Împotriva deciziei penale nr. 367/A din 06 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, a invocat că activitatea concretă reţinută în sarcina sa nu se circumscrie infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, simpla prezenţă a inculpatului pe locul din dreapta a autoturismului neputând fi asimilată complicităţii la infracţiunea de conducere fără permis.

S-a mai susţinut că o eventuală complicitate morală nu poate fi reţinută în această situaţie, fiind necesar să se concretizeze într-o manifestare externă, materială.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării.

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie. - Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie. - (1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2. - 6 abrogate;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

9. - 10 abrogate;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13. - 14 abrogate.

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare, părţile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanţele de fond şi apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privinţa evaluărilor în drept ce pot fi devoluate şi acestea sunt limitate, prin voinţa legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casaţie este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres şi limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluţia reglementării în sensul restrângerii devoluţiunii admisibile şi analiza jurisprudenţei aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinţei legiuitorului şi aduce în sfera cenzurii instanţei elemente extrinseci, generând caracterul de soluţie nelegală deciziei pronunţate în recursul în casaţie.

Recursul în casaţie declarat în prezenta cauză este inadmisibil. Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor expres reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestite cu judecarea recursului în casaţie.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen., reţinându-se, în fapt, că în data de 18.08.2023, în baza înţelegerii prealabile cu inculpatul B., cunoscând faptul că acesta nu deţine permis de conducere, ar fi acceptat propunerea acestuia şi ar fi materializat-o, însoţindu-l ca pasager în autoturismul, în scopul evitării prinderii şi tragerii la răspundere penală a inculpatului B., pe traseul Borşa - Cluj-Napoca şi retur, drum public.

Potrivit art. 335 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Potrivit art. 48 din C. pen., complicele este persoana care înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că inculpatul critică, în esenţă, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, apreciind că materialul probator nu este suficient caracterizării participaţiei penale sub forma complicităţii.

Sub acest aspect, se constată că instanţa de recurs nu poate, în acest cadru procesual, proceda la o reevaluare a situaţiei de fapt cu consecinţa înlăturării răspunderii penale a inculpatului.

Instanţa de recurs constată că instanţa de apel prin evaluarea întregului material probator a reţinut că sunt întrunite condiţiile necesare antrenării răspunderii penale pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Astfel, s-a reţinut că prin conduita sa inculpatul A. a susţinut şi încurajat moral coinculpatul să conducă autoturismul ştiind că acesta nu posedă persmis de conducere. Instanţa de apel a reţinut că, prin acţiunile sale concretizate în acordul manifestat în mod direct, l-a sprijinit pe inculpatul B. să i-a decizia de a conduce autoturismului, oferindu-i susţinerea morală, realizată prin prezenţa sa efectivă în autoturism, pe locul din dreapta şi prin inducerea în conştiinţa autorului a convingerii că în cazul în care va fi depistat inculpatul A. îşi va asuma acţiunea de a conduce autoturismul.

Faţă de aceste aspecte, se constată că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de casare invocate, sens în care instanţa urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 06 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 367/A din data de 06 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2025.