Transfer of foreign prisoner to Romania: expulsion negates consent requirement for enforcement of EU judicial decision

Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2026

Deliberând asupra apelului declarat de persoana condamnată A.;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Franţa.

În temeiul art. 165-167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a recunoscut decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privind condamnarea cetăţeanului român A. în prezent deţinut în Centrul penitenciar din B., la pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile, prevăzută de art. 222-24 şi 222-23 alin. (1) din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) şi art. 131-26-2 din C. pen. francez şi furt, prevăzută de art. 311-1 şi art. 311-3 din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 şi art. 311-14 din C. pen. francez.

S-a luat act că persoana condamnată A. CNP:x nu este de acord să execute pedeapsa în România.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare conform C. proc. pen. român.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată cetăţeanului român A. conform C. proc. pen. român, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) şi alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român şi furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

S-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată cetăţeanului român A. perioada executată de 1310 zile de la încarcerare până la data de 18.09.2025 respectiv de la data de 18.09.2025 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinţei definitive şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorităţii competente a statului emitent, respectiv autorităţilor judiciare din Franţa, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R., precum şi, în copie, Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România.

În fine, s-a dispus comunicarea de către Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România către statul solicitant a dispoziţiilor din legislaţia internă privind eliberarea anticipată sau condiţionată a persoanei condamnate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, prin ordonanţa nr. 14180/II/5-2025 din data de 22.10.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Ploieşti pentru a declanşa procedura privind executarea cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect transferarea în vederea executării pedepsei închisorii din Franţa într-un penitenciar din România a persoanei condamnate, cetăţeanul român A. CNP:x, în prezent deţinut în Centrul penitenciar din B., în vederea executării unei pedepse de 12 ani închisoare (4383 zile închisoare, potrivit lit. (i) pct. 2.1 din certificatul transmis de autorităţile franceze), aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 şi 222-23 alin. (1) din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) şi art. 131-26-2 din C. pen. francez şi furt, prevăzută de art. 311-1 şi art. 311-3 din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 şi art. 311-14 din C. pen. francez, prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii penale departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii penale departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 şi 222-23 alin. (1) din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) şi art. 131-26-2 din C. pen. francez şi furt, prevăzută de art. 311-1 şi art. 311-3 din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 şi art. 311-14 din C. pen. francez.

Ca şi situaţie de fapt s-a reţinut că:

- la data de 12.02.2022 a săvârşit în Neuilly-sur-Seine prin violenţă, constrângere, ameninţare sau surpriză un act de penetrare sexuală asupra victimei C., cu circumstanţele că fapta a fost comisă de mai multe persoane acţionând în calitate de autori sau de complici şi asupra unei persoane despre care avea cunoştinţă că se află într-o stare deosebită de vulnerabilitate, determinată de starea sa fizică sau psihică;

- la data de 12.02.2022 în Neuilly-sur-Seine a sustras fraudulos telefonul mobil al victimei C..

Astfel s-a reţinut că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A., menţionate anterior, au corespondent în infracţiunile viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) şi alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român şi furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român.

De asemenea, deşi persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România, faţă de aceasta s-a dispus măsura interdicţiei definitive de intrare pe teritoriul Franţei, care potrivit art. 131-30 alin. (2) din C. pen. francez atrage de drept expulzarea condamnatului.

În acest context, instanţa de fond a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora "consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau deşi nu trăieşte pe teritoriul României va fi expulzată în România" în acelaşi sens fiind şi art. 6 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei referitoare la avizul şi notificarea persoanei condamnate.

În continuare s-a reţinut că din documentaţia transmisă de autorităţile judiciare din Franţa rezultă că persoana condamnată a executat 1310 zile de la încarcerare (15.02.2022) până la data de 18.09.2025 (data emiterii certificatului) precum şi de la data de 18.09.2025 la zi din totalul pedepsei de 4383 zile închisoare (12 ani) la care a fost condamnat.

În raport cu acest aspect s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 care reglementează condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti străine, în sensul că:

- hotărârea este definitivă şi executorie;

- faptele pentru care a fost aplicată condamnarea ar fi constituit, dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) şi alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român şi furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român;

- deşi persoana condamnată, cetăţean român, nu este de acord să fie transferată într-un penitenciar din România, consimţământul său nu este necesar faţă de împrejurarea că autorităţile judiciare din Franţa au dispus faţă de aceasta măsura interdicţiei definitive de intrare pe teritoriul Franţei.

Totodată, în raport, cu dispoziţiile art. 9 lit. h) din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei referitoare la temeiurile de nerecunoaştere şi de neexecutare, s-a reţinut că la data la care a fost primită hotărârea judecătorească pronunţată de autorităţile judiciare din Franţa, persoana condamnată mai are de executat mai mult de şase luni din pedeapsă.

În egală măsură s-a precizat că natura pedepsei aplicate persoanei transferabile prin hotărârea de condamnare străină, respectiv închisoarea, corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, iar în ceea ce priveşte durata pedepsei aplicate pentru faptele săvârşite în Franţa, aceasta este compatibilă cu legea română care prevede, în cazul infracţiunii de viol pedeapsa maximă de 15 ani închisoare.

În concluzie, în raport, cu verificările efectuate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale incidente, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine prevăzute de art. 165-167 din Legea nr. 302/2004, aşa încât a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Franţa.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel persoana condamnată A., precizând în cuprinsul căii de atac exercitate faptul că doreşte să execute pedeapsa aplicată în Franţa şi că nu este de acord cu transferul în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data 30 decembrie 2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 08 ianuarie 2026, termen la care s-au luat concluziile apărării persoanei condamnate şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând hotărârea apelată, atât potrivit motivelor de apel invocate de persoana condamnată, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în mod judicios instanţa de fond dispunând recunoaşterea şi punerea în executare într-un penitenciar din România a deciziei penale nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privind condamnarea cetăţeanului român A., în prezent deţinut în Centrul penitenciar din B., la pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 şi 222-23 alin. (1) din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) şi art. 131-26-2 din C. pen. francez şi furt, prevăzută de art. 311-1 şi art. 311-3 din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 şi art. 311-14 din C. pen. francez.

Conform dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte); persoana condamnată are cetăţenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

Analizând îndeplinirea, în cauză, a condiţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privindu-l pe cetăţeanul român A., prin raportare la dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 şi 222-23 alin. (1) din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) şi art. 131-26-2 din C. pen. francez şi furt, prevăzută de art. 311-1 şi art. 311-3 din C. pen. francez şi pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 şi art. 311-14 din C. pen. francez.

Sub aspectul situaţiei de fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare franceze s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 12.02.2022, cetăţeanul român A. a săvârşit în Neuilly-sur-Seine prin violenţă, constrângere, ameninţare sau surpriză un act de penetrare sexuală asupra victimei C., cu circumstanţele că fapta a fost comisă de mai multe persoane acţionând în calitate de autori sau de complici şi asupra unei persoane despre care avea cunoştinţă că se află într-o stare deosebită de vulnerabilitate, determinată de starea sa fizică sau psihică, iar la data de 12.02.2022 în Neuilly-sur-Seine a sustras fraudulos telefonul mobil al aceleaşi victime.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare franceze, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) şi alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român şi furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român;

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se constată că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel încât natura şi cuantumul acesteia corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de 15 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată D. fiind cetăţean român, conform menţiunilor din certificat.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, deşi apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus măsura interdicţiei definitive de intrare pe teritoriul Franţei, care potrivit art. 131-30 alin. (2) din C. pen. francez atrage de drept expulzarea condamnatului., după cum rezultă din cuprinsul certificatul prev. la art. 4 din decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului (lit. k).

În fine, Înalta Curte constată că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cauză nefiind incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004. În acest sens, se constată că persoana condamnată D. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale; pedeapsa de 12 ani închisoare este de natură să fie executată în România; nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, republicată şi în mod corect instanţa de fond a dispus recunoaşterea hotărârii de condamnare nr. 83/2023 din 11.10.2023 pronunţată de Curtea Penală Departamentală din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la 21.01.2025, prin care D. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, şi executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantului, potrivit căreia, în Franţa, ar putea să beneficieze, de o eventuală reducere a pedepsei, având în vedere criteriul bunei conduite, astfel cum s-a invocat prin concluziile orale, formulate de apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte reţine că aceste argumente nu constituie motive legale, obligatorii sau facultative, de refuz al recunoaşterii şi executării hotărârii de condamnare emise de autorităţile judiciare ale statului membru, în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI şi al dispoziţiilor corespunzătoare din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, republicată şi în mod corect instanţa de fond a dispus recunoaşterea deciziei penale nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curţii Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, şi executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 ianuarie 2026.