Notary's drunk-driving punishment waiver upheld; conviction-free warning stands.

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (faptă din 31.07.2024).

În baza 81 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i-se atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, lucrătorii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră au oprit în trafic pe inculpatul A., care conducea, în zona Pieţei Arcului de Triumf din Municipiul Bucureşti, autoturismul dinspre Piaţa Presei Libere spre Piaţa Charles de Gaulle şi, întrucât au constatat că acesta emana halenă alcoolică, au procedat la testarea sa cu aparatul etilotest tip Drager, rezultând că la ora 08:00 avea o îmbibaţie alcoolică de 0,48 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la INML Mina Minovici, unde i-au fost recoltate, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, două probe de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă. Din procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, a rezultat că la momentul examinării sale inculpatul nu prezenta simptome specifice persoanelor aflate în stare de ebrietate, având o atitudine cooperantă.

În urma analizării celor două probe de sânge, specialiştii din cadrul INML Mina Minovici au stabilit că, la momentul recoltării primei mostre biologice (ora 08:45), inculpatul A. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/1 alcool pur în sânge, iar la momentul recoltării celei de-a doua mostre biologice (ora 09:45) avea o îmbibaţie alcoolică de 1.07 g/1 alcool pur în sânge (buletin de analiză toxicologică nr. x din 06.08.2024 - fila nr. x).

S-a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierilor sale, inculpatul A. a declarat că, în după amiaza zilei de 30.07.2024, s-a întors, împreună cu familia sa, din concediu din Franţa, iar după ce au ajuns acasă, în jurul orei 21:00, au avut musafir pe finul lor, context în care au consumat două sticle de vin alb, apreciind că a consumat de unul singur aproximativ o sticlă de vin, neconsumând mâncare de la ora 14:00. A doua zi dimineaţa, s-a urcat la volanul autoturismului B. şi a plecat spre biroul său situat în zona Dorobanţi. Inculpatul a mai precizat că nu şi-a imaginat că după 6 ore de somn rezultatul testului alcooltest ar fi putut ieşi pozitiv, în sens contrar ar fi folosit şoferul familiei pentru a se deplasa la birou.

Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpat, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, inculpatul A. a condus autoturismul în Municipiul Bucureşti, în Piaţa Arcul de Triumf din sectorul 1, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,25 g/‰ la prima probă recoltată în data de 31.07.2024, ora 08:45, şi de 1,07 g/‰ la a doua probă recoltată la aceeaşi dată, la ora 09:45, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond s-a raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., la scopul educativ al pedepsei, care este, în primul rând, în măsura în care circumstanţele obiective şi personale evidenţiază o periculozitate redusă, de a menţine persoana care a comis o infracţiune în interiorul comunităţii, precum şi la dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, conform cărora restrângerea exerciţiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, fiind imperios necesar ca orice măsura care vizează o restrângere a unor drepturi să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Deşi la data de 31.05.2024 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 172/2024, fiind modificat art. 83 C. pen., în sensul că în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 335 şi art. 336 C. pen. nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că pronunţarea unei soluţii de condamnare ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, sens în care a ţinut seama şi de faptul că, potrivit art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, calitatea de notar încetează, prin altele, şi atunci când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni.

Astfel, în concret, s-a reţinut că infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, sens în care s-a avut în vedere, pe de o parte, rezultatul raportului toxicologic care nu a evidenţiat o îmbibaţie alcoolică ridicată, iar, pe de altă parte, raportul de examinare clinică a inculpatului din care a reieşit că, la momentul depistării sale, acesta nu prezenta simptomatologia unei persoane aflate în stare de ebrietate, astfel că siguranţa circulaţiei pe drumurile publice nu a fost grav afectată.

În ceea ce priveşte conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, s-a constatat că inculpatul A. este o persoană integrată în societate, fiind de profesie notar public cu o vechime de 19 ani, beneficiază de caracterizări favorabile şi nu are antecedente penale, aspecte ce denotă că posibilităţile sale de îndreptare sunt ridicate şi că săvârşirea infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze este un incident izolat, care nu se va mai repeta.

Având în vedere aceste împrejurări, instanţa a apreciat că pronunţarea unei soluţii de condamnare, urmată de aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. ar fi disproporţionată, întrucât ar atrage după sine încetarea calităţii de notar a inculpatului, profesie pe care inculpatul şi-a exercitat-o cu probitate şi corectitudine timp de 19 ani. În plus, s-a considerat că producerea unei astfel de consecinţe nu ar fi nici în beneficiul societăţii, care ar fi pusă în situaţia de a suporta costurile aferente unei astfel de excluziuni, costuri care în mod evident depăşesc cu mult beneficiul aplicării unei pedepse care ar îndeplini doar funcţia de exemplaritate, în contextul în care toate datele cauzei evidenţiază disponibilitatea şi capacitatea inculpatului de a se reeduca.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 80 C. pen. pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, soluţie apreciată ca fiind oportună în cauză raportat la toate datele concrete ale acesteia.

În ceea ce priveşte concluziile reprezentantului Ministerului Public în sensul că, atâta vreme cât legiuitorul a considerat că amânarea aplicării pedepsei nu este oportună în cazul aceste infracţiuni, cu atât mai mult nu se poate justifica renunţarea la aplicarea pedepsei, instituţie cu caracter şi mai blând, având în vedere principiul strictei interpretării a legii penale care presupune că normele de drept trebuie interpretate şi aplicate exact în limitele lor textuale, fără extensii sau analogii care ar defavoriza persoana cercetată, instanţa de fond a apreciat că omisiunea legiuitorului de a prevedea interdicţia aplicării instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretată în defavoarea inculpatului, sens în care este şi jurisprudenţa CEDO conform căreia "interdicţia prevăzută de articolul 7 include nu doar aplicarea retroactivă a legii, ci şi interpretarea prin analogie sau extensivă care conduce la impunerea unei pedepse mai severe decât cele anticipate" (Del Rio Prada c.Spaniei, parag. 78-79).

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, sens în care a arătat, în motivele dezvoltate în scris, că instanţa de fond a ignorat voinţa expresă a legiuitorului, manifestată prin Legea nr. 172/2024 - prin care au fost modificate dispoziţiile art. 83 C. pen., care în prezent nu mai permit pronunţarea unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., modificare ce reflectă opţiunea de politică penală a statului de a reacţiona ferm la fenomenul extrem de periculos al conducerii sub influenţa alcoolului, în contextul în care accidentele rutiere grave sunt frecvente şi deseori soldate cu pierderi de vieţi omeneşti. A menţionat că, dacă legiuitorul a considerat inoportună amânarea aplicării pedepsei, care este o formă relativ mai blândă de individualizare, cu atât mai mult este nejustificat ca instanţa să opteze pentru o măsură şi mai blândă, cum este renunţarea la aplicarea pedepsei.

În ceea ce priveşte netemeinicia tratamentului sancţionator, parchetul a precizat că fapta săvârşită de inculpat nu poate fi considerată având o gravitate redusă, astfel încât să justifice aplicarea unei soluţii de clemenţă extremă, precum renunţarea la pedeapsă, în contextul în care din probele administrate a rezultat că inculpatul A. a condus, la ora 8:00 dimineaţa, într-un interval orar asociat cu un trafic rutier intens, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,25g/l la prima probă şi 1,07 g/l la a doua probă, valori semnificativ peste limita legală, ceea ce indică un grad ridicat de pericol social al faptei. Or, în astfel de situaţii protejarea interesului public şi a siguranţei circulaţiei rutiere trebuie să prevaleze în faţa circumstanţelor favorabile ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi calitatea de notar public, care impuneau un standard de conduită sporit din partea acestuia.

În final, a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 91 şi urm. C. pen., tratament sanţionator apt să asigure echilibrul necesar între interesul public şi şansa de reintegrare a inculpatului, permiţându-i acestuia să rămână în comunitate, dar supus unor măsuri concrete de supraveghere, inclusiv prestarea unei activităţi neremunerate în folosul comunităţii.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel formulate de parchet, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată ca fiind nefondată calea ordinară de atac declarată în cauză, pentru următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanţă, reţine, în esenţă, în baza propriului examen al mijloacelor de probă administrate la urmărire penală, cât şi a declaraţiei de recunoaştere necondiţionată dată de inculpatul A. în cursul cercetării judecătoreşti, că, la data de 31 iulie 2024, în jurul orei 08:00, acesta a fost depistat conducând în zona Pieţei Arcului de Triumf din Municipiul Bucureşti, dinspre Piaţa Presei Libere spre Piaţa Charles de Gaulle, autoturismul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/1 alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 1,25 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 08:45 şi de 1,07 g/l alcool pur în sânge la a doua probă recoltată la ora 09:45, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Referitor la criticile de nelegalitate invocate de parchet, Înalta Curte constată că, prin Articolul III pct. 3 din Legea nr. 172/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri şi alte substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive, au fost modificate condiţiile în care poate fi acordată amânarea aplicării pedepsei, sens în care s-a introdus interdicţia stabilirii acestei modalităţi de individualizare a pedepsei în cazul persoanelor acuzate de săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 335 C. pen. şi, respectiv, art. 336 C. pen.

Astfel, la art. 83 C. pen., după alin. (2), s-a introdus alin. (21), cu următorul cuprins:

"Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 335 şi 336".

Intervenţia legislativă a fost determinată, aşa cum rezultă din expunerea de motive publicată pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor (www.x.ro), de faptul că "din ce în ce mai des, organele de poliţie raportează accidente rutiere grave, unele soldate cu victime omeneşti, comise de persoane, îndeosebi tineri, după ce au consumat droguri, ori alte substanţe psihoactive, sau care se aflau în stare de ebrietate".

Cu toate acestea, prin Legea nr. 172/2024 nu au fost modificate condiţiile de acordare a renunţării la aplicarea pedepsei prevăzute de art. 80 C. pen., care permit în continuare în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, stabilirea unei modalităţi de individualizare a tratamentului sancţionator mai blânde decât amânarea aplicării pedepsei.

În acest context, se reţine că, în lipsa unei reglementări exprese a interdicţiei de aplicare a renunţării la aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii prevăzute de art. 336 C. pen., o interpretare a dispoziţiei prevăzute de Articolul III pct. 3 din Legea nr. 172/2024, în sensul celor solicitate de parchet, reprezintă o analogie în defavoarea inculpatului, care contravine principiului legalităţii incriminării, consacrat atât de art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (relevante fiind cauza Kokkinakis împotriva Greciei - paragr. 52, cauza Del Rio Prada contra Spaniei - paragr. 78-79, cauza Coëme şi alţii împotriva Belgiei - paragr. 145), cât şi de art. 1 şi art. 2 C. pen.

Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa că "orice persoană trebuie să cunoască din formularea dispoziţiei relevante şi, la nevoie, cu ajutorul interpretării date de instanţe şi după ce a beneficiat de consiliere juridică adecvată, pentru care fapte şi/sau omisiuni va fi angajată răspunderea sa penală şi pedeapsa care îi va fi aplicată pentru fapta şi/sau omisiunea săvârşite" [cauza Cantoni împotriva Franţei - paragr. 29, cauza Kafkaris împotriva Ciprului (MC) - paragr. 140, cauza Del Rio Prada contra Spaniei - paragr. 79].

Prin urmare, criticile de nelegalitate formulate de parchet sunt neîntemeiate, având în vedere că legea nu interzice aplicarea prevederilor art. 80 şi următoarele C. pen. în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 C. pen.

În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie a tratamentului sancţionator, invocate de parchet, se constată că sunt nefondate, în condiţiile în care prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., valorizând atât aspectele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului A., cât şi circumstanţele reale în care a fost comisă fapta.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că modalitatea de individualizare a tratamentului sancţionator constând în renunţarea la aplicarea pedepsei este aptă să asigure scopul preventiv educativ, prevăzut de dispoziţiile din legea privind executarea pedepselor, în raport cu circumstanţele personale favorabile care îl caracterizează pe inculpatul A..

Sub acest aspect, se reţine că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, ba mai mult, aşa cum rezultă din adresa din 04.02.2023 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Serviciul rutier, nu a fost sancţionat pentru contravenţii prevăzute de legislaţia ce reglementează circulaţia rutieră, precum şi că s-a prezentat la toate chemările instanţelor de judecată, având o atitudine de recunoaştere necondiţionată a comiterii faptei, colaborând, totodată, cu organele de poliţie, sens în care a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest şi să îi fie prelevate probe biologice, ca atare nu s-a sustras de la urmărire penală şi nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.

De asemenea, se constată că inculpatul este căsătorit, având doi copii, dintre care unul este minor, soţia sa suferă de o boală incurabilă, conform actelor medicale depuse la dosar, este absolvent de studii superioare juridice, ocupând funcţia de notar public de peste 20 de ani, în exercitarea atribuţiilor specifice acestei funcţii dând dovadă de probitate morală şi profesională.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, deşi infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. are în abstract un grad mediu de pericol social, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în concret fapta imputată inculpatului A. este de o gravitate redusă raportat la circumstanţele reale de comitere, întrucât acesta a condus autoturismul proprietate personală după un repaus nocturn mai mare de 6 ore, având o îmbibaţie alcoolică care nu depăşeşte cu mult pragul limitei legale, depistarea de către organele de poliţie fiind rezultatul unui control de rutină, nu al implicării într-un accident rutier sau al nerespectării regulilor de circulaţie, iar, totodată, la momentul examinării de către medicul legist nu s-au relevat tulburări de echilibru static sau dinamic ori imprecizie în mişcări, fiind orientat spaţio-temporal, aspecte care, coroborate cu împrejurarea că fapta sa nu a periclitat integritatea corporală sau sănătatea persoanelor şi nici nu a cauzat prejudicii materiale, relevă o periculozitate scăzută a acestuia.

Aşadar, în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului A. şi cu cele de comitere a faptei, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse nu se impune, inclusiv din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra situaţiei acestuia, în contextul în care o soluţie de condamnare pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni ar atrage, conform art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, excluderea din profesie, prin încetarea calităţii de notar.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aşa cum a solicitat parchetul, context în care, dat fiind faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile pozitive şi negative prevăzute de art. 80 C. pen., se impune menţinerea soluţiei de renunţare la aplicarea pedepsei, avându-se, totodată, în vedere că datorită vârstei (50 ani), profesiei (notar public) şi educaţiei (studii superioare juridice), acesta prezintă capacitatea de a înţelege gravitatea faptei sale şi de a se conforma la rigorile legii, conştientizând posibilele consecinţe ale activităţii infracţionale imputate.

Pentru motivele expuse anterior, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 113/F din 18 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2025, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 decembrie 2025.