Withdrawal of annulment appeal leaves Spanish murder conviction and Romanian transfer order intact; appellant liable for 200 RON costs.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă cererea de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare spaniole.

În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 706/21.12.2009, pronunţată de Audienţa Provincială, secţia a 5-a, Valencia, definitivă prin sentinţa executorie nr. 000129/2010, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. spaniol.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 18 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. , deţinută în Penitenciarul Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România.

A fost dedusă din durata pedepsei perioada executată de la 22.10.2008, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător hotărârii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina condamnatului persoană transferabilă, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, la data de 30 decembrie 2014, a fost înregistrată pe rolul său, sub nr. x/2014, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 13444/II/5/2014 din 29.12.2014, având ca obiect cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Spania, privind transferarea cetăţeanului român A., deţinut în Centrul Penitenciar Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare spaniole, în România.

Cererea formulată de autorităţile judiciare spaniole a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv adresa cu nr. 86798/2014/13c a Ministerului de Justiţie din Spania, expunerea faptelor pentru care cetăţeanul român A. a fost condamnat, sentinţa penală nr. 706/21.12.2009, pronunţată de Audienţa Provincială, secţia a 5-a Valencia nr. 20, sentinţa executorie nr. 129/2010, certificat stare de executare nr. x emis de aceeaşi autoritate juridică, dispoziţiile legale aplicabile, precum şi cererea prin care persoana condamnată A. a consimţit la transferarea într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare spaniole.

De asemenea, au fost ataşate la dosarul cauzei fişa de evidenţă pentru CNP şi fişa de cazier judiciar.

În cuprinsul referatului întocmit de parchet s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 706 din 21.12.2009, pronunţată de Audienţa Provincială, secţia a 5-a Valencia nr. 20, rămasă definitivă prin sentinţa executorie nr. 129/2010, cetăţeanul roman A. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislaţia românească în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, constând în aceea că, în noaptea de 22 octombrie 2008, în timp ce se afla în parcul situat pe strada x din Valencia, a luat un drug mare de lemn, dintre cei utilizaţi la sprijinirea palmierilor şi s-a îndreptat cu acesta spre locul în care victima B., care ingerase o cantitate mare de alcool, dormea pe nişte cartoane şi a început să o lovească pe aceasta în mod violent şi repetat cu drugul în zona feţei.

În urma actelor de agresiune, victima B. a suferit multiple fracturi şi plăgi la nivelul feţei, care i-au provocat moartea prin asfixie, prin bronhoaspiraţia sângelui şi obstrucţia pătrunderii aerului.

S-a reţinut că autorul A. a săvârşit fapta de omor cu premeditare, ştiind că victima se afla în stare de ebrietate şi dormea.

Persoana condamnată A. a fost reţinută la data de 22.10.2008 şi s-a aflat în stare de arest preventiv de la data de 23.10.2008 până la data de 24.11.2010, în total 764 zile, care i-au fost deduse din pedeapsa aplicată.

La data de 25.11.2010, persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 18 ani închisoare.

A fost avut în vedere că persoana condamnată A. mai are de executat din pedeapsa aplicată un rest de 6806 zile, a cărui executare se termină la data de 17.10.2026, aceasta executând pedeapsa închisorii în Centrul Penitenciar Leon.

La data de 3 august 2014, cetăţeanul român A. şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România.

Examinând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, prin prisma dispoziţiilor legale incidente (art. 3 şi urm. din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 şi art. 150 şi urm. din Legea nr. 302/2004), curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite toate cerinţele legii pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate A. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicate de autorităţile judiciare spaniole, pentru următoarele considerente:

Sentinţa penală nr. 706/21.12.2009, pronunţată de Audienţa Provicială, secţia a 5-a Valencia, a rămas definitivă prin decizia nr. 129/2010 a aceleiaşi instanţe, iar fapta pentru care cetăţeanul român A. a fost condamnat de autorităţile judiciare spaniole are corespondent în legea penală română, în dispoziţiile art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.

Pe de altă parte, s-a constatat că, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că persoana condamnată are cetăţenie română şi a fost de acord să execute pedeapsa în România.

Totodată, din verificările efectuate s-a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 151 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinţei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 9 februarie 2015.

La termenul din data de 16 februarie 2015, reprezentantul Ministerului Public a precizat că înţelege să retragă apelul declarat.

Astfel fiind, prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014, s-a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2014.

Au fost avute în vedere în acest sens dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat.

Împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, a formulat contestaţie în anulare persoana condamnată A., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2025.

Prin sentinţa penală nr. 143 din data de 12 august 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul anterior menţionat, în baza art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 50 coroborat cu art. 429 alin. (1) din acelaşi cod, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, invocată din oficiu de către instanţă.

S-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de către contestatorul condamnat A. , în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că sentinţa penală nr. 2/2015 a Curţii de Apel Craiova a rămas definitivă la data de 3 martie 2015, prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis, la data de 21 aprilie 2015, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2/2015.

S-a reţinut că, fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazurile prevăzute strict şi limitativ de art. 426 din C. proc. pen. şi doar împotriva hotărârilor penale menţionate în mod expres de legiuitor.

Faţă de conţinutul cererii formulate, având în vedere şi precizările contestatorului de la termenul de judecată din data de 12 august 2025, s-a constatat că, în cauză, au aplicabilitate dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

Ca atare, s-a constatat că demersul judiciar al contestatorului vizează hotărârea pronunţată de instanţa supremă, respectiv decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să soluţioneze contestaţia în anulare.

Urmare a declinării competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de persoana condamnată A., aceasta a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 9 septembrie 2025, sub nr. x/2025.

La termenele de judecată din datele de 1 octombrie 2025 şi, respectiv, 12 noiembrie 2025, contestatorul persoană condamnată, prezent în instanţă, a învederat că înţelege să-şi retragă calea de atac promovată în cauză, apreciind că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică. Instanţa nu a avut posibilitatea de a lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului la termenul din 12 noiembrie 2025, întrucât nu a fost asigurată asistenţa juridică a acestuia, lipsind apărătorul desemnat din oficiu.

La termenul din data de 10 decembrie 2025, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu contestatorului persoană condamnată au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voinţă exprimată.

Astfel fiind, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, cererea contestatorului în sensul retragerii contestaţiei în anulare formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, împrejurarea că promovarea în instanţă a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilităţii, partea care a formulat respectiva cerere putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Pe cale de consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ., aplicabile potrivit dispoziţiilor art. 2 din acelaşi cod şi în procesul penal, se va lua act de manifestarea de voinţă a contestatorului persoană condamnată, în sensul retragerii contestaţiei în anulare formulate împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2025.