Transfer of prisoner to Romania to serve foreign sentence: consent waiver due to expulsion order and dual criminality of theft offenses

Şedinţa publică din data de 04 decembrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 110/F din 28 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind cererea formulată de autorităţile judiciare străine din Regatul Belgiei, de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor emise de Tribunalul de Primă Instanţă din Liege, respectiv sentinţa nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022; sentinţa nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022 şi sentinţa nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa privativă de libertate de 5 ani şi 9 luni închisoare în regim privativ de libertate (compusă din 3 ani, 16 luni, 14 luni şi 3 luni - în total 2085 zile), pentru săvârşirea infracţiunilor de "tentativă la furt calificat", "furt calificat" şi "şedere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian, având corespondent în legea română în infracţiunile de "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.), "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) şi "neexecutarea sancţiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracţiunilor în stare de recidivă.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei totale de 5 ani şi 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenţie şi dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-au dedus din pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenţie, următoarele perioade: arest preventiv 224 zile (96 zile de la 03.02.2022 la 10.05.2022 şi 128 zile de la 23.12.2022 la 30.04.2023), şi perioada executată de la 13.05.2023 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenţie pe numele persoanei condamnate astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Galaţi a reţinut că prin adresa nr. x/2025 din data de 13.08.2025 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 14.08.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a transmis cererea autorităţilor judiciare din Belgia, prin care se solicită transferul persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei, fiind condamnată de Tribunalul de Primă Instanţă din Liege prin sentinţele a căror recunoaştere s-a soşlicitat în cauză.

Astfel, s-a reţinut că Ministerul Justiţiei din România - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, potrivit prevederilor Legii 302/2004, certificatul redactat de conform dispoziţiilor Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008, sentinţele de condamnare privind pe persoana în cauză, opinia la transfer a persoanei condamnate privind acordul pentru transferul executării pedepsei din Spania în România, fişa DEPABD şi copia de pe cazierul judiciar .

A reţinut prima instanţă că din documentele transmise de autorităţile judiciare din Belgia, în conformitate cu Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, rezultă că faţă de persoana condamnată s-a dispus executarea pedepsei de 5 ani şi 9 luni - 2085 zile închisoare (3 ani, 16 luni, 14 luni şi 3 luni), pentru săvârşirea infracţiunilor de "tentativă la furt calificat", "furt calificat" şi "şedere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian, care au corespondent în legea română în infracţiunile de "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni, "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi "neexecutarea sancţiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.) pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracţiunilor în stare de recidivă.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

Conform sentinţei nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022:

- Condamnatul A., aflat în Esneux, la 13 mai 2023, a furat diverse obiecte de valoare nedeterminată, în detrimentul lui B., în acest caz un C., două pulovere D. şi o geanta sport marca E.. Furtul a fost comis prin efracţie şi se afla în stare de recidivă legală la data faptelor. În Esneux şi Lidge, la data de 13 mai 2023, persoana în cauza se afla în situaţie de şedere ilegală în Regat, cu împrejurarea că infracţiunea a fost comisă într-o perioadă de 3 ani de la data la care condamnarea pronunţată la 29 iulie 2022 prin hotărârea corecţională din Lidge a dobândit autoritate de lucru judecat.

Conform sentinţei nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022:

- Condamnatul A., aflat în Lidge, la 03 februarie 2022, a furat o poşetă şi doua laptopuri, cu o valoare totală nedeterminată, în detrimentul lui F.. Furtul a fost comis prin efracţie. Dl. A. se afla în stare de recidivă legală la data faptelor.

Conform sentinţei nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023:

- Condamnatul A., aflat în Vise, la 23 decembrie 2022, A. a furat diverse obiecte cu valoare totală nedeterminată în detrimentul lui G. si H..

În acelaşi loc şi în aceeaşi zi, a încercat sa fure obiecte nespecificate în detrimentul lui I. SI I. şi J.. Tentativa de furt a fost comisă prin efracţie.

La Lidge şi oriunde altundeva pe teritoriul Regatului, cel puţin începând cu 29.07.2022, domnul A. a locuit ilegal pe teritoriu, cu împrejurarea că infracţiunea a fost comisă într-o perioadă de 3 ani de la condamnarea pronunţată la data de 29.07.2022 prin hotărârea Tribunalului corecţional din Lidge pentru aceleaşi fapte, care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Curtea de apel a constatat că sunt realizate condiţiile prevăzute de articolul 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru transferarea persoanei condamnate, reţinând că hotărârile de condamnare sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni, "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) şi "neexecutarea sancţiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracţiunilor în stare de recidivă şi autorul ar fi fost sancţionabil (lit. b), condamnatul este cetăţean român cu domiciliul în România (lit. c), şi, deşi nu şi-a dat consimţământul pentru transferul executării pedepsei în România, acesta nu este necesar, întrucât, pe de o parte, este cetăţean român ce trăieşte în România, iar pe de altă parte, conform datelor menţionate în cuprinsul certificatului, persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 08.03.2024, reţinându-se că în aceste condiţii consimţământul persoanei condamnate nu este necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reţinut instanţa de fond că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, astfel: nu este incident principiul non bis in idem, condamnatul nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie în România, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, nu este incident vreun motiv de neexecutare a pedepsei prevăzut de legea penală română, iar condamnatul deşi nu a fost prezent personal la toate procesele penale finalizate prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii, acesta a avut cunoştinţă de procese a avut mandatat un avocat şi a fost apărat în cadrul proceselor, fiind îndeplinite sub acest aspect, dispoziţiile art. 163 lit. g) din Legea nr. 302/2004, în sensul că, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare sau persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv.

De asemenea, s-a reţinut că pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni.

Ca atare, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale privind transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, iar cu privire la afirmaţiile persoanei condmnate conform cărora există posibilitatea liberării condiţionate, s-a menţionat că această vocaţie o are şi în România, neexistând la acest moment procesual vreun act care să facă dovada afirmaţiilor acestuia, cu privire la o eventuală liberare anticipată.

În consecinţă, Curtea de apel a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei, cu consecinţa recunoaşterii hotărârilor de condamnare şi transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25.11.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.12.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, în esenţă, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menţionat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer şi să se aibă în vedere faptul că apelantul doreşte să execute pedeapsa în Belgia.

Analizând apelul declarat de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în speţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Belgia, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârile definitive recunoscute în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că persoana în cauză a fost condamnată de Tribunalul de Primă Instanţă din Liege prin: sentinţa nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022; sentinţa nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022 şi sentinţa nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023, la pedeapsa privativă de libertate de 5 ani şi 9 luni închisoare (3 ani, 16 luni, 14 luni şi 3 luni - 2085 zile), pentru săvârşirea infracţiunilor de "furt calificat" şi "şedere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile din Belgia, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul A. constituind infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv infracţiunile de "tentativă la furt calificat" prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen., "furt calificat" prev. de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen. şi "neexecutarea sancţiunilor penale" prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se constată conform datelor menţionate în cuprinsul certificatului, faptul că statul străin a dispus expulzarea apelantului persoană condamnată A., în acest sens fiind emis ordinul de părăsire a teritoriului Belgiei, nr. 2030/08.03.2024/ref. x, şi în plus se constată din cuprinsul sentinţelor de condamnare ce fac obiectul recunoaşterii faptul că una din infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia este de "şedere ilegală", potrivit C. pen. belgian

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi persoana condamnată a arătat că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare, apelantul persoană condamnată A. este cetăţean român, iar recunoaşterea în România a hotărârii prin care a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu este de acord cu transferul, deoarece, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Belgia au luat măsura expulzării împotriva acestuia, astfel că, în aceste condiţii se constată îndeplinită în cauză şi cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, în cauză, se reţine că nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, din examinarea tuturor datelor existente în speţă, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că în mod legal prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârilor penale definitive privind pe apelantul persoană condamnată A. şi transferul acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că nu este de acord cu transferul în România şi că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, aşa cum s-a arătat, un ordin de părăsire a teritoriului Belgiei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 110/F din 28 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 110/F din 28 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2025.