Decizia nr. 285/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2025

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 21 iunie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a condamnat pe inculpatul A., arestat la domiciliu, pentru săvârşirea, în data de 19.06.2021, a unei infracţiuni de omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. g) din C. pen., raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 23 (douăzeci şi trei) de ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 103 din 06.02.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 72 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 15.07.2022 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice, în condiţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a adus la cunoştinţa inculpatului că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus de procuror prin ordonanţa din 18 iulie 2022, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 1061/P/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, asupra imobilului cu nr. cadastral x, situat în mun. Iaşi, B-dul x, nr. 20, et. l, jud. Iaşi; imobilului cu nr. cadastral x situat în Mun. Iaşi, B-dul x, nr. 18 - 20, jud. Iaşi; imobilului cu nr. cadastral x situat în mun. Iaşi, Str. x, jud. Iaşi; imobilului cu nr. cadastral x situat în extravilan B., jud. Iaşi; imobilului cu nr. cadastral x situat în mun. Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi acoperirii cheltuielilor judiciare şi menţinut de instanţă prin încheierea din 06.07.2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, până la concurenţa sumelor însumate de 80.000 RON, cheltuieli judiciare şi echivalentul în RON al sumei de 210.000 EUR, la cursul BNR aplicabil la data plăţii.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19-20 din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. să plătească părţilor civile C., D. şi E., toţi domiciliaţi în jud. Iaşi, echivalentul în RON a sumelor de câte 70.000 EUR pentru fiecare parte civilă, calculate la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale.

În baza art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 80.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, ocazionate de instrumentarea cauzei în cursul urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în dosarul de urmărire penală având nr. 1061/P/2021, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, în data de 19.09.2022, sub nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. g) din C. pen., raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în dimineaţa zilei de 19.06.2021, în jurul orelor 04:27, în timp ce se afla în apartamentul său din str. x, din mun. Iaşi, pe fondul unui conflict cu victima F., persoană cu care inculpatul convieţuia, având relaţii asemănătoare celor dintre soţi şi cunoştea faptul că este însărcinată, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri la nivelul feţei şi a corpului, după care a strâns-o de gât, prin comprimarea cu mâna a zonei cervicale, iar ulterior, profitând de starea de semiconştienţă sau inconştienţă, a aşezat corpul acesteia cu faţa în jos, orientată spre interiorul camerei şi picioarele spre exterior, pe marginea ferestrei bucătăriei şi a împins-o în exteriorul clădirii, leziunile provocate la contactul cu solul ducând la decesul victimei.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din 07.12.2022, judecătorul a admis excepţia referitoare la nelegalitatea raportului de expertiză psiho-criminalistică nr. x/13.07.2022, a constatat nulitatea parţială a raportului şi a exclus din materialul probator filele x din raport, respingând celelalte excepţii formulate de către inculpat.

În data de 28.12.2022 a fost înaintat un răspuns din partea procurorului general din cadrul Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a comunicat instanţei faptul că se menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Prin încheierea nr. 47 din 30.12.2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 13.02.2023, rămasă definitivă prin încheierea nr. 157 din 28.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la Decizia CCR nr. 302/2017, a respins excepţia nulităţii absolute a adresei nr. x/2021 din data de 28.12.2022, emisă de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În baza art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat competenţa Curţii de Apel Iaşi, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în dosarul de urmărire penală având nr. 1061/P/2021, legalitatea actelor de urmărire penală şi a administrării probelor (cu excepţia probei excluse prin încheierea pronunţată în data de 07.12.2022), în cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. şi a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 13/2022 din 16.07.2022, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile, măsură preventivă ce a fost ulterior prelungită prin încheierile judecătorului de drepturi şi libertăţi nr. 20/2022 din 05.08.2022, respectiv nr. 21/2022 din data de 06.09.2022.

După sesizarea instanţei de judecată, prin încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în dosarele nr. x/2022-613/45/2022/a1.7, respectiv prin încheierile pronunţate de instanţă în dosarele asociate nr. x/2022/a2-613/45/2022/a12, s-a procedat la menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, ulterior, prin încheierile pronunţate de instanţă în dosarele asociate nr. x/2022/a13-613/45/2022/a16, a fost menţinută măsura arestului la domiciliu a inculpatului, ce a fost dispusă în data de 06.02.2024.

S-a arătat că mijloace de probă încuviinţate şi administrate în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi faptul că au fost înaintate şi alte relaţii de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi (suport optic DVD în care au fost imprimate, în format digital, fotografiile realizate în laborator şi reprezentarea imagistică în format AVI a rezultatelor simulărilor computerizate prin modelare matematică a dinamicii producerii evenimentului, care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză criminalistică nr. 126/2022 de către instituţia în cauză, opt file de hârtie albă format A4 pe care se aflau probe prelevate cu hârtie adezivă transparentă (scotch), de pe pervazul ferestrei de la bucătăria apartamentului unde a avut loc evenimentul, precum şi o filă de hârtie albă pe care se află probe de fibre pentru comparaţie, prelevate cu hârtie adezivă transparentă din ciorapii tip dres cu care a fost îmbrăcată victima).

S-a mai arătat de către judecătorul fondului că pe parcursul procesului penal, inculpatul, asistat (iniţial de doi apărători aleşi, ulterior de un singur apărător ales şi apoi de patru apărători aleşi), a beneficiat de toate înlesnirile necesare pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare, materializate astfel: acordarea dreptului de acces la dosarul electronic, atât inculpatului, cât şi tuturor apărătorilor aleşi ai acestuia, efectuarea de copii de pe toate mijloacele de probă aflate în format electronic, ce au fost puse la dispoziţie apărătorilor aleşi, iar pentru inculpat, care s-a aflat în stare de arest preventiv până la data de 06.02.2024, întreprinderea de demersuri pentru ca acesta să studieze nemijlocit toate mijloacele de probă, inclusiv cele aflate în format electronic, prin asigurarea accesului la un calculator, în cadrul unităţii de detenţie preventivă.

Conform adresei nr. x din 22.12.2023, emisă de Penitenciarul Iaşi, durata totală pentru care i s-a asigurat inculpatului A. accesul la actele dosarului aflate în format electronic la momentul emiterii adresei a fost de 70 de ore, iar în continuare s-a solicitat unităţii de deţinere să asigure accesul inculpatului la studiul dosarului (actele aflate în format digital), într-un interval de 6 ore/săptămână.

Toate aceste măsuri au permis inculpatului, atât personal, cât şi apărării calificate de care a beneficiat, să cunoască în mod detaliat şi punctual toate piesele dosarului aspect ce a fost pus în evidenţă de solicitările repetate, detaliate, ale apărării ce au pus în evidenţă o cunoaştere amănunţită a întregii probaţiuni.

Analizând coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, evaluând deopotrivă şi toate aspectele invocate de apărare, instanţa de fond a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, reţinând o situaţie de fapt, uşor diferită de cea expusă în actul de sesizare al instanţei, însă consistentă cu aceasta sub aspectul temeiniciei acuzaţiei formulate.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul A., avocat în Baroul Iaşi, se afla, la momentul evenimentelor ce interesează prezenta cauză, într-o relaţie afectivă cu victima F., de asemenea avocat, care efectua stagiul profesional sub îndrumarea inculpatului, cei doi convieţuind în apartamentul proprietate personală a inculpatului, situat în municipiul Iaşi, str. x. Jud. Iaşi.

Conform declaraţiei inculpatului, coroborată cu cea a martorei G., de asemenea avocat, ce efectua stagiul profesional la cabinetul inculpatului, inculpatul şi victima s-au cunoscut în toamna anului 2019, când aceasta l-ar fi contactat telefonic pe inculpat pentru a se interesa dacă poate efectua stagiul la cabinetul său, situat în municipiul Iaşi, bulevardul x. După ce i s-a confirmat de către Baroul Iaşi faptul că inculpatul îndeplinea condiţiile legale pentru a putea primi doi stagiari, iar martora G. a precizat că nu are nimic împotrivă să colaboreze cu o altă stagiară, inculpatul A. şi victima F. au început colaborarea profesională.

S-a arătat că din declaraţia martorei H., fosta soţie a inculpatului, a rezultat că cei doi au fost căsătoriţi din anul 2008, având împreună cu copil în vârstă de 10 ani (în anul 2021), însă au decis să divorţeze, iniţial doar formal, din considerente financiare, respectiv pentru ca martora să poată contracta un împrumut, fără a fi necesar ca inculpatul, în calitate de soţ, să figureze în calitate de garant. Divorţul a avut loc în luna noiembrie 2019, însă atât martora, cât şi copilul celor doi au continuat să locuiască împreună cu inculpatul până în data de 18.02.2020, când despărţirea celor doi a devenit una efectivă.

Din primăvara anului 2020, relaţia dintre inculpatul A. şi victima F. a devenit una apropiată, iar potrivit declaraţiei inculpatului, cei doi s-au mutat împreună în luna martie a anului 2020 (la începutul pandemiei, conform termenilor folosiţi de inculpat).

Atât iniţial, cât şi ulterior, pe parcursul celor aproximativ 16 luni ale relaţiei afective dintre inculpat şi victimă, cei doi au păstrat secretul asupra faptului că formează un cuplu, mai ales în raport cu colegii avocaţi, având în vedere diferenţa de vârstă dintre ei (victima având 26 de ani, iar inculpatul 39), dar mai ales faptul că victima era stagiar, iar inculpatul îndrumătorul ei, aspect ce ar fi putut fi comentat negativ. Relaţia nu a fost devoalată deloc părinţilor victimei, aceasta din urmă considerând că nu vor reacţiona pozitiv la faptul că are o relaţie cu inculpatul, iar alte persoane apropiate (fratele victimei, E., fratele inculpatului, I., precum şi părinţii inculpatului) au aflat de existenţa acestei relaţii doar în primăvara anului 2021.

De asemenea, martora G. a arătat că a bănuit existenţa unei relaţii apropiate între inculpat şi victimă când a reluat activitatea la cabinet după ridicarea restricţiilor din pandemie (mai 2020), întrucât aceştia păreau mai apropiaţi, dar niciunul dintre ei nu i-a confirmat şi nici nu se comportau în prezenţa sa, la cabinet, ca un cuplu.

S-a reţinut că relevant în raport de aspectele ce interesează prezenta cauză este faptul că existenţa unor certuri între inculpat şi victimă au putut fi constatate frecvent şi înainte de evenimentele din noaptea de 18/19 iunie 2021, situaţie ce a putut fi percepută în primul rând de martorul J., al cărui apartament se afla sub cel al inculpatului. Martorul a arătat că din apartament, dar şi pe scara blocului se auzeau destul de des certuri între inculpat şi victimă, iar la un moment dat martorul a apelat şi SNUAU 112 pentru că gălăgia de deasupra (constând tot în certuri dintre inculpat şi victimă) nu înceta, iar inculpatul, apelat telefonic de martor şi fiind rugat să înceteze zgomotele, nu a dat curs. La momentul la care au ajuns poliţiştii, inculpatul nu a deschis uşa apartamentului, însă a încetat orice zgomot. Martorul a arătat că acest comportament nu era specific doar relaţiei cu F., inculpatul obişnuind să se certe şi cu fosta soţie, în prezenţa copilului lor minor.

S-a reţinut că în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului K., care a precizat că inculpatul avea des scandaluri cu fosta soţie, aşa încât martorul nu putea învăţa din cauza zgomotului (întrucât vecinii de sus se fugăreau prin casă şi se certau). A precizat martorul că el personal a auzit-o de două ori pe fosta soţie a inculpatului cum striga la soţul ei:

"Nu da, nu da!". Martorul a arătat că a auzit certuri între F. şi A., apartamentele fiind lipite şi că, la un moment dat, împreună cu soţia, auzind zgomote pe casa scării, au ieşit să vadă ce se întâmplă, observând că victima care plecase din apartament cu o geantă, s-a îndreptat înspre terasă, încercând să se ascundă de martori, ulterior revenind în apartament.

De asemenea, s-a reţinut că aceste împrejurări sunt confirmate şi de martora L., care a precizat că după ce victima F. s-a mutat cu inculpatul, o perioadă scurtă de timp, respectiv două săptămâni, a fost linişte, după care au început certurile, mai rare la început, iar ulterior, mai ales înainte de decesul victimei, din ce în ce mai dese, cam la 2-3 zile. Martora a precizat, de asemenea, că cei doi se împăcau destul de repede. Referitor la episodul ieşirii din apartament al victimei, martora a arătat că a încercat să poarte o discuţie cu aceasta legată de frecvenţa certurilor, însă victima i-a replicat următoarele:

"Dumneavoastră nu vă certaţi cu soţul?", după care a evitat-o.

S-a mai arătat de către prima instanţă că, în telefonul mobil al victimei s-au regăsit o paleta amplă de fotografii şi filmuleţe scurte, multe inclusiv din ziua de 18 iunie 2021, în care cei doi apar ca fiind destinşi, zâmbitori şi afectuoşi unul cu celălalt. De asemenea, conversaţiile purtate (mesajele din aplicaţia M.) relevă, în mare parte, o relaţie bună, discuţiile vizând, în mod firesc, atât chestiuni de natură profesională, cât şi aspecte strict personale.

Analizând mesajele purtate prin intermediul aplicaţiei M., instanţa de fond a constată preocuparea persoanei vătămate asupra devotamentului/implicării inculpatului în relaţie, suspiciuni legate de faptul că inculpatul ar putea fi interesat de alte persoane de sex feminin, inclusiv de fosta soţie, că acesta ar ignora în mod deliberat să vadă sau să răspundă la mesajele transmise de ea, că nu i-ar acorda respectul necesar şi că alege să petreacă timp în compania altor persoane. Răspunsurile inculpatului la acest tip de mesaje au fost constant conciliante, însă tot din mesaje reiese că astfel de chestiuni se soldau uneori cu discuţii aprinse la domiciliul comun.

S-a reţinut că acestea denotă nesiguranţa victimei F. în ceea ce priveşte seriozitatea implicării afective a inculpatului în relaţia cu ea, în pofida asigurărilor constante ale acestuia din urmă şi pun totodată în lumină impulsivitatea de care victima dădea dovadă, de fiecare dată când i se părea că inculpatul nu se comportă sau nu reacţionează aşa cum ea îşi dorea, toate pe fondul unei stări de gelozie, de posesivitate chiar, nu doar faţă de un prezumtiv interes al inculpatului pentru alte femei, dar şi în raport de toate sferele vieţii sale private, care nu o includea.

La momentul decesului, victima era însărcinată în 8 săptămâni, inculpatul fiind tatăl produsului de concepţie, aspect rezultat în primul rând din actele medicale ridicate din apartamentul victimei, ce atestă ultimele controale efectuate de aceasta, dar şi din raportul de expertiză medico-legală necropsie nr. x din 22.07.2021, declaraţia inculpatului, precum şi raportul de expertiză medico-legală ADN nr. 37 din 22.06.2021, care atestă că inculpatul poate fi tatăl embrionului cu o probabilitate a paternităţii de 99,9999946792%.

Instanţa de fond a reţinut că, din analiza conversaţiilor purtate în aplicaţia M., nu rezultă că starea de graviditate a victimei ar fi generat animozităţi între cei doi.

Prin prisma tuturor acestor elemente, instanţa a apreciat drept credibile susţinerile inculpatului în sensul că motivaţia stării conflictuale dintre cei doi din noaptea de 18/19.06.2021 ar fi putut fi sentimentele de gelozie ale persoanei vătămate, în raport de comportamentul adoptat de inculpat.

Cu privire la situaţia de fapt, s-a mai reţinut că în seara de vineri, 18 iunie 2021, victima şi inculpatul au participat la petrecerea ocazionată de o nuntă, la restaurantul N., din afara municipiului Iaşi. Din analiza înregistrărilor video de la restaurantul N., coroborate cu imaginile şi filmele regăsite pe telefonul mobil al victimei, aparent între inculpat şi victimă nu a avut loc vreo discuţie aprinsă sau vreun conflict direct, care să fie perceput de terţe persoane. Astfel, în ziua de 18.06.2021, cei doi au făcut numeroase fotografii împreună, apar zâmbitori şi relaxaţi, iar victima s-a fotografiat inclusiv probând rochia cu care urma să o poarte la petrecerea de seară. Şi în timpul petrecerii victima s-a fotografiat în mod repetat împreună cu inculpatul, aceştia părând apropiaţi şi într-o dispoziţie bună.

Cu toate acestea, deşi persoanele care se aflau aşezate la aceeaşi masă cu inculpatul şi victima nu au observat nimic special referitor la modul în care aceştia se purtau unul cu altul, instanţa de fond a reţinut declaraţia martorei O., care a servit la un moment dat la masa celor doi şi l-a reţinut pe inculpat tocmai pentru că avusese un ton ridicat şi un comportament în general agresiv faţă de martoră, constatând că acesta se afla într-o stare de ebrietate destul de avansată. Martora a relatat faptul că, la un moment dat, l-a observat pe inculpat, care gesticula şi ţipa, purtând o discuţie aprinsă cu partenera sa, aceasta din urmă nereacţionând în niciun fel.

La plecarea de la petrecere, la orele 03:23 - 03:24, tot conform înregistrărilor video de la restaurantul N., inculpatul şi victima păreau a fi tot în relaţii bune, aceştia ţinându-se de mână la plecarea din restaurant.

Prin urmare, s-a apreciat de către judecătorul fondului că cel mai probabil pe drumul dintre restaurant şi domiciliu au existat anumite discuţi contradictorii, care au generat o stare conflictuală între inculpat şi victimă, situaţie ce a fost vizibilă din comportamentul celor doi, la momentul la care au coborât din autoturism şi poate fi dedusă din înregistrările camerelor de supraveghere ce aparţin cabinetului notarial "P. şi asociaţii".

Astfel, s-a arătat că, în urma vizionării înregistrărilor se poate constata că la ora 04:04:10, maşina condusă de victima F. a oprit în parcarea blocului situat în str. x, din municipiul Iaşi, inculpatul A. aflându-se pe scaunul din dreapta faţă. După oprirea autoturismului, inculpatul a coborât uşor nesigur, dezechilibrându-se mai tare la momentul la care victima a scăpat maşina uşor în spate, aşa că acesta a putut fi observat întorcându-se către victimă, căreia probabil i-a spus ceva legat de manevra făcută. După aceasta, inculpatul, părând uşor dezorientat spaţial şi nesigur în mişcări, ocolind maşina prin faţă, s-a deplasat în urma victimei F., care a deschis uşa de la intrarea în imobil, după care, la momentul la care inculpatul dorea să intre în urma ei, cu o mişcare bruscă, dar neechivocă, a încercat să îi trântească acestuia uşa în faţă. Inculpatul a prins uşa şi a împins-o cu putere, în urma sa, timp în care victima continua să ţină de uşă.

S-a menţionat că imaginile sunt edificatoare în sensul celor anterior expuse, victima putând fi clar observată la momentul în care deliberat face gestul de închidere al uşii de intrare în faţa inculpatului şi, la fel de vizibilă este şi reacţia nervoasă a inculpatului faţă de gestul victimei. Prin urmare, judecătorul de la prima instanţă a apreciat că susţinerile inculpatului, în sensul că victima ar fi încercat să ţină de uşă, nu să o trântească, întrucât între cele două rânduri de uşi de la intrare se face curent, sunt în mod manifest nereale, comportamentul celor doi fiind clar evidenţiat de imaginile video.

Mai mult decât atât, martorul Q., vecin cu inculpatul, care locuieşte la etajul 1 al imobilului, a precizat că în noaptea de 18/19.06.2021 s-a trezit brusc, la zgomotul unei uşi trântite. Martorul a precizat că doarme cu geamul deschis-rabatat, dar şi cu dopuri de silicon în urechi, că uşa de intrarea în imobil este de lemn, cu geam termopan şi produce un zgomot specific când este trântită, zgomot care, în mod normal nu îl deranjează, dar că, în acea noapte zgomotul a fost unul mult mai puternic ca de obicei, ca şi cum uşa ar fi fost trântită intenţionat. A arătat martorul că a auzit, cu acea ocazie, şi voci, dar pe care nu le poate asocia unor persoane anume, tocmai pentru că fusese trezit brusc din somn.

Prin urmare, s-a apreciat că starea conflictuală între inculpat şi victimă a debutat probabil pe drumul de la restaurant, cu siguranţă cel mai târziu la momentul la care aceştia au ajuns în parcarea imobilului în care locuiau şi a continuat în mod neîntrerupt până la momentul la care victima a fost aruncată de la etaj de către inculpat.

Această situaţie a putut fi percepută, în mare parte, de vecinii care locuiau în apartamentul de sub cel al inculpatului şi în cel aflat pe acelaşi palier, cu un perete comun, respectiv de martorii K., L., R., S. şi J. şi, pentru un interval de 8,04 minute (între orele 04:13-04:21), de înregistrarea găsită pe telefonul victimei cu ocazia percheziţiei informatice realizate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Cu privire la aspectele rezultate în urma audierii înregistrării audio ce surprinde cu exactitate natura conflictului dintre inculpat şi victimă, instanţa de fond a remarcat că victima a simţit nevoia să înregistreze discuţia cu inculpatul, ceea ce denotă că aceasta a dorit să deţină o probă cu privire la ceea ce se întâmpla în casă, concluzie cu atât mai justificată cu cât, la începutul filmării cu telefonul, se aude victima cum plânge, suspină, oftează, respiră greu, în timp ce ţine telefonul în mănă şi se plimbă prin casă cu el. A apreciat că o astfel de atitudine nu poate fi una întâmplătoare şi apare ca justificată în condiţiile în care, din primele replici dintre inculpat şi victimă rezultă că, înainte de iniţierea înregistrării, inculpatul ar fi exercitat acte de violenţă asupra victimei şi ar fi decis ca ulterior unei astfel de acţiuni să părăsească locuinţa.

Totodată, s-a arătat că din imagini se poate observa cum pe un perete este proiectată umbra persoanei vătămate, ce se sprijină cu o mâna de acelaşi perete, din gesturile făcute părând a rezulta că se încalţă. La 22 de secunde de la începerea înregistrării se aude vocea inculpatului care îi spune următoarele:

"Aaa, scuze, cheamă salvarea, cheamă ce p... mea vrei tu, dă-te de aicea că îi dau eu permisul şi buletinul. Ia-ţi permisul şi gata (neintelegibil)!"

De asemenea, având în vedere că înregistrarea video a debutat la ora 04 şi 13 minute, la doar 7-8 minute de la momentul la care inculpatul şi victima au ajuns la domiciliu, s-a reţinut că în acest interval conflictul dintre cei doi nu a fost unul eminamente verbal, ci a devenit şi fizic, aceasta putând fi singura explicaţie pentru care inculpatul îi adresează victimei îndemnul să cheme salvarea şi ce mai vrea ea, concluzie ce se coroborează pe deplin cu starea psihică a victimei la momentul la care a decis să înregistreze cu telefonul, respectiv plânsul, oftatul, respiraţia etc.

Instanţa de fond a considerat că la momentul iniţial, victima s-a temut că inculpatul ar fi putut continua actele de violenţă. Acest aspect este demonstrat şi de faptul că, după momentul la care a iniţiat înregistrarea, dar înainte ca inculpatul să anunţe că pleacă din casă, victima a luat decizia de a se încălţa cu adidaşii, nu pentru a pleca după inculpat, astfel cum acesta din urmă a relatat în cadrul declaraţiei date în instanţă, ci tot ca măsură de precauţie, pentru ipoteza în care s-ar fi dovedit necesar să părăsească imobilul.

Cu toate acestea, ulterior acestei replici a inculpatului, timp de peste un minut, nu se mai poartă niciun fel de alte discuţii între cei doi, doar se aud zgomote în fundal, precum uşi închizându-se şi deschizându-se, după care victima îl întreabă pe inculpat unde pleacă, acesta răspunzându-i că nu o interesează, că ea nu are nicio treabă, fapt ce o enervează brusc foarte tare pe victimă, care se aude cum trânteşte, izbeşte, spunându-i inculpatului să nu plece, pe un ton imperativ, timp în care acesta din urmă îi spune să îi dea drumul.

Inculpatul, pe un ton jos, dar vizibil nervos îi transmite victimei că nu o să mai facă ce face ea de obicei, să se comporte aiurea cu el, să îi demonstreze nu ştiu ce, ea replicând iniţial că "gata, nu mai!", după care negând că s-a comportat în vreun fel anume, iar în cele din urmă, enervându-se iar, îi transmite inculpatului să nu plece nicăieri, să treacă să doarmă, afirmaţii dublate de zgomote puternice în care aparent se trântesc şi se izbesc lucruri, precum şi zgomote de lovituri.

În continuare, cearta dintre cei doi se accentuează, fără vreun efort de a aplana lucrurile; dimpotrivă, inculpatul continuă să îi reproşeze victimei că îi place să facă scandal, ca să se simtă el aiurea, că "vii şi îmi demonstrezi mie că nu ştiu ce poţi, ca să îmi faci mie chestiuni?", i se adresează vulgar, după care concluzionează "Mă doare în p... de tine!", "Du-te dracului!" şi "(...) drumul (...) lumea cât de nebună eşti şi cine eşti!".

Pe de altă parte, s-a arătat că victima, o persoană extrem de impulsivă, după cum rezultă din probele testimoniale, dar şi foarte ataşată de inculpat, aflată într-o relaţie de a cărei siguranţă se îndoia permanent (conform mesajelor din aplicaţia M.), se enervează şi mai tare şi începe să îl lovească pe inculpat, în scopul de a-l determina pe acesta să nu plece, lucru pe care i-l comunică în mod repetat. În acelaşi timp, tot victima pare că izbeşte lucruri prin casă. Inculpatul îi transmite, de asemenea repetat, dar pe un ton mai degrabă normal, să nu îl mai lovească, ameninţând-o că o va lovi, victima transmiţându-i că a făcut-o deja, că a lovit-o fix în burtă. În continuare, cearta dintre inculpat şi victimă se intensifică, întrucât aceasta din urmă continuă să îl lovească, să îi transmită că nu va pleca nicăieri, ceea ce îl enervează pe inculpat şi mai tare şi îi transmite victimei că el nu mai are nicio treabă cu ea, că nu e treaba ei unde pleacă. Tot inculpatul îi comunică victimei că se gândeşte că o va lovi, după care chiar el o roagă să îl lovească din nou ("Hai F., loveşte-mă! Loveşte-mă!"), ceea ce ea şi face, după care se aude cum ea ţipă, spunându-i să îi dea drumul, că o doare. Inculpatul continuă să o tragă de păr (aspect dedus din faptul că victima a ţipat: îmi smulgi părul!!!), timp în care o întreabă în mod repetat dacă are de gând să îl lase în pace. Deşi se aude cum victima începe la un moment dat să plângă tare, aceasta îşi revine şi îi spune inculpatului:

"Nu te las în pace!", reproşându-i că s-a îmbătat ca un porc ce este şi că i-a smuls părul, moment în care pe înregistrare se aude un "Auuu..." prelung din partea ei, urmat de plânsete.

Conflictul verbal şi fizic dintre cei doi continuă în aceiaşi parametri, victima continuând să se împotrivească dorinţei inculpatului de a părăsi apartamentul, inclusiv prin lovituri aplicate acestuia (se aud zgomote de plesnituri), iar acesta din urmă, deşi îi transmite victimei să nu îl mai lovească, o agresează şi el, pe înregistrare auzindu-se cum victima plânge, dar nu renunţă la atitudinea iniţială.

Inculpatul, pe de altă parte, îi transmite victimei că va pleca de tot, că va sta ea liniştită, singurică, văzându-şi de treaba ei. În tot acest timp, discuţiile dintre cei doi sunt dublate de zgomote de lucruri trântite, împinse, de ţipetele din ce în ce mai puternice ale victimei, acestea fiind probabil şi cele care au trezit din somn vecinii din apartamentele apropiate, în jurul orelor 14:15-14:20.

S-a arătat că înregistrarea de pe telefonul victimei este întreruptă brusc, fără a se cunoaşte dacă în mod voluntar sau nu, însă, în mod evident, la momentul respectiv, conflictul/cearta dintre cei doi parteneri era în plină desfăşurare. Din acest punct şi până la aruncarea victimei de la geamul de la fereastra bucătăriei apartamentului inculpatului a trecut un interval de doar 6 minute, timp în care conflictul dintre cei doi nu a încetat ci, dimpotrivă, a crescut în intensitate.

Faţă de starea psihică a fiecăruia, inculpat-victimă la momentul la care înregistrarea de pe telefonul victimei s-a încheiat, din declaraţiile martorilor K., L., R., S. şi J., aspectele constatate în actele medico-legale întocmite, dar şi din concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite în cauză, îndeosebi cel realizat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, instanţa de fond a concluzionat că, în continuare, conflictul dintre inculpat şi victimă a scăpat de sub control, iar inculpatul, pe fondul stării de ebrietate accentuată şi de nervozitate extremă, exasperat de împotrivirea constantă a victimei, care îşi dorea, în mod inexplicabil, ca el să rămână în apartament chiar în situaţia existentă, a unor agresiuni fizice, probabil speriată de ideea că acesta ar putea pune capăt relaţiei, a decis, cel mai probabil, iniţial doar să îi aplice acesteia o corecţie fizică, sens în care a urmărit-o prin apartament şi i-a aplicat mai multe lovituri, inclusiv o lovitură cu pumnul în zona submentonieră-la nivelul bărbiei, care a lăsat urme specifice, constatate ulterior medico-legal, după care a strâns-o de gât, prin comprimarea cu mâna a zonei cervicale.

Prima instanţă a considerat că după aceasta, inculpatul, speriat de consecinţele probabile ale acţiunii întreprinse (devoalarea actului de agresiune de către victimă, acuzarea sa pentru fapta de agresiune comisă), acţionând în baza unei rezoluţii spontane adoptate în sensul uciderii victimei, profitând de scăderea capacităţii acesteia de a riposta şi considerând că poate masca consecinţele tuturor acţiunilor agresive, inclusiv uciderea victimei, prin crearea aparenţei unei sinucideri, a plasat-o pe pervazul ferestrei, cu faţa în jos, capul în interiorul apartamentului şi picioarele în exterior, moment în care victima, conştientizând pericolul iminent în care se afla, s-a zbătut pentru a scăpa şi a strigat puternic, de disperare, ţipăt ce a putut fi perceput de mai mulţi vecini, însă inculpatul a împins-o în exteriorul clădirii. Victima a căzut pe spate, uşor oblic, cu picioarele orientate înspre bloc şi capul în direcţia opusă blocului. În urma primului contact cu solul, în urma reacţiei de recul, corpul a fost propulsat lângă autoturismul proprietate a inculpatului, cu capul situat lângă roata din stânga spate. În urma leziunilor suferite de la căderea de la etajul 6 al imobilului, victima a decedat.

Referitor la probele care fundamentează situaţia de fapt anterior expusă, instanţa a avut în vedere că martora R. a relatat, la momentul audierii în instanţă următoarele:

"În seara de 18 iunie 2021 am ajuns la locuinţa fiului meu şi ne-am culcat în jur de miezul nopţii. Spre dimineaţă, nu pot preciza ora, m-am trezit întrucât auzeam gălăgie în apartamentul inculpatului, ţipete, "dupăituri", zgomote de scaune împinse, precum şi ţipătul acela groaznic când victima a spus un "nu" disperat, ţipăt pe care nu o să-l uit niciodată. (...) camera mea se află sub bucătăria inculpatului şi, după acel ţipăt, a fost linişte, iar eu cum mă aflam în dormitor, în pat, mi s-a părut că se vede profilând o umbră. M-am întrebat ce se întâmplă sus, ce anume fac, pentru că şi în alte situaţii când mai mergeam în vizită la fiul meu auzeam dupăituri şi ţipete, însă nu ca cele pe care le-am auzit în acea noapte şi fac referire aici la scaunele împinse prin încăpere." Declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martoră a fost mai precisă asupra orei, aceasta menţionând că s-a trezit în jurul orei 04:15-04:20, deci la puţin timp înainte de căderea victimei de la etaj, la momentul la care conflictul între inculpat şi victimă se afla la intensitate maximă. Tot în cursul urmăririi penale martora a arătat că se auzeau ţipete din partea ambelor persoane, dar mai ales ale victimei şi că se întâmpla ceva cu mobila, ori o împingeau, ori se ţineau de ea, iar cei doi păreau că se aleargă prin tot apartamentul. Raportat la ora indicată de martoră cu aproximaţie, rezultă că aceasta a fost trezită în ultima fază a conflictului, auzind cele petrecute în interiorul apartamentului şi după terminarea înregistrării de pe telefonul mobil al victimei. Martora a mai precizat şi că, imediat după ce victima a căzut a auzit zgomote în apartamentul de sus, ca şi când se mişcau piese de mobilier.

S-a mai reţinut că declaraţia martorului J. este pe deplin concordantă cu cea a mamei sale, martora T.. Martorul dormea în aceeaşi cameră cu martora T., cameră situată sub bucătăria din apartamentul inculpatului. Martorul a menţionat faptul că s-a trezit brusc ca urmare a unor zgomote provenite din apartamentul de deasupra, respectiv ţipete care se auzeau din diferite părţi ale apartamentului, precum şi ceea ce martorul a descris drept "bufnituri de mers", respectiv paşii unor persoane care păreau că se urmăresc/aleargă prin apartament. A perceput martorul în mod deosebit ţipetele victimei, pe care le-a considerat ca fiind de disperare, dar şi vocea inculpatului, care de asemenea ţipa, dar pe un ton mai jos, fără a se putea înţelege ce se spune. La un moment dat, a relatat martorul, ţipetele s-au auzit mai intens chiar deasupra dormitorului unde acesta dormea şi le-a putut auzi atât de bine tocmai pentru că geamul de la dormitor era rabatat. Martorul a auzit în mod repetat ţipete în care victima striga "Nuu", în mod repetat, dar şi de genul unor vocale, respectiv în forma "Aaaa". În ultima fază a conflictului, când tatăl martorului, S. a venit şi el în dormitor, ţipetele se auzeau aşa de tare, încât păreau că sunt cu toţii în aceeaşi cameră. Tot martorul a arătat că, înainte de ultimul ţipăt, a auzit un zgomot de "fâşâială", ca şi cum persoane sau obiecte se frecau de ceva, zgomot venea dinspre marginea unde era situat geamul exterior al camerei. Martorul a apreciat că ultimul ţipăt al victimei se auzea din ce în ce mai stins, ca şi cum persoana se îndepărta de locul în care se afla martorul.

S-a mai arătat că această desfăşurare a evenimentelor este confirmată şi de martorul S., aflat, de asemenea, în apartamentul de sub cel al inculpatului, dar într-o altă cameră, martorul relatând că a auzit ţipete puternice, care proveneau de la o femeie, zgomote de paşi rapizi pe pardoseala apartamentului, ca şi cum persoanele de deasupra se fugăreau una pe cealaltă, precum şi zgomote ca şi cum erau mutate piese de mobilier.

Martorul K., al cărui apartament se află pe acelaşi palier cu cel al inculpatului, având un perete comun, a fost şi el trezit brusc de ceea ce a descris drept nişte ţipete extrem de puternice, cum nu a mai auzit niciodată, pe care le-a calificat ca fiind de groază, dar nu şi-a putut da seama iniţial de unde proveneau. Martorul a precizat că a auzit o serie de două ţipete, după primul, care l-a şi trezit, s-a dus la geam încercând să vadă de unde provine, dar nu a reuşit, după care s-a întors în pat, a auzit un al doilea ţipăt, precum şi nişte voci pe care nu le-a înţeles, după care a fost linişte şi a auzit o bufnitură. Martorul a descris ţipetele auzite ca fiind unele de groază, a precizat că l-au marcat profund, că le-a visat ulterior şi noaptea, iar audiat în instanţă şi întrebat de ce anume a apreciat că respectivele ţipete erau de groază a precizat că acestea erau foarte înalte, ca de la un om aflat pe punctul să îl calce trenul.

S-a mai arătat că aceleaşi aspecte sunt relatate în mare parte şi de martora L. care a relatat că dormea profund, fiind foarte obosită, întrucât se culcase în jurul orei 01:00, dar a fost trezită brusc de un ţipăt de groază, de la o femeie care "ţipa ca din gură de şarpe", după care câteva momente nu s-a mai auzit nimic, apoi a fost zgomot de "bufnitură", motiv pentru care martora s-a dus în bucătărie şi s-a uitat în parcarea interioară a imobilului, unde a văzut corpul victimei căzut pe caldarâm.

Instanţa de fond a apreciat că toate aceste declaraţii, privite prin prisma elementelor comune relatate de persoanele diferite care au auzit zgomotele respective, relevă cu claritate existenţa unui conflict acut, intens, neîntrerupt, între inculpat şi victimă, prealabil căderii acesteia de la etaj, de o factură diferită aspectelor ce au putut fi constatate în urma audierii înregistrării de pe telefonul mobil al victimei, ceea ce denotă, că după oprirea înregistrării, acest conflict a căpătat noi valenţe, întrucât inculpatul şi victima s-au alergat prin casă, iar aceasta din urmă a ţipat mult, de disperare, toate culminând cu un ţipăt intens, de groază, diferit ca intensitate de toate celelalte.

S-a reţinut că faptul că cei doi s-au agresat fizic în contextul anterior precizat este evidenţiat de actele medico-legale întocmite în privinţa victimei, dar şi de rezultatul examinării fizice a inculpatului.

Referitor la leziunile suferite de victimă, de maximă importanţă sunt cele pe care expertul medico-legal oficial, dar şi expertul parte al inculpatului le-au putut decela ca fiind anterioare căderii de la înălţime a victimei, întrucât doar acestea au aptitudinea de a putea fi conexate, prin raportare şi la alte mijloace de probă, cu o eventuală interacţiune cu inculpatul.

În sensul anterior menţionat, raportul de expertiză medico-legală (necropsie) nr. x din 22.07.2021, întocmit de IML Iaşi şi cele două suplimente ale raportului de expertiză medico-legală, toate avizate de către Comisia de Avizare şi Control din cadrul IML Iaşi menţionează că la examenul necroptic au fost constatate următoarele tipuri de leziuni, ce sunt prealabile căderii, moment la care victima era în viaţă, fapt dovedit de caracterul vital al leziunilor, confirmat macroscopic şi microscopic:

- submentonier şi şanţ labio-mentonier stâng, echimoze violacee discontinui, care se puteau produce, cel mai probabil, prin loviri cu mijloace contondente (posibil pumn) fără a exclude cu certitudine lovirea de un plan dur în momentul căderii (leziuni vizibile în fotografia nr. 7, fila x, d.u.p.) S-a apreciat că, având în vedere că victima a căzut pe spate, că între momentul la care aceasta a părăsit pervazul ferestrei apartamentului şi ultima poziţie în care a rămas nu a existat nicio interacţiune cu un plan dur, cu referire la zona în discuţie, cea de-a doua ipoteză, posibilă teoretic din punct de vedere medico-legal, nu este incidentă. Prin urmare, victima a căpătat această leziune prin lovirea cu pumnul sau cu un alt mijloc contondent de către inculpat.

- echimozele şi excoriaţia de la nivel cervical anterior şi lateral dreapta şi stânga (vizibile în fotografiile nr. 8,9,10, fila x, d.u.p.), cu infiltrate hemoragice la nivelul musculaturii corespunzătoare a gâtului, precum şi în ţesuturile moi hioidiene, perilaringiene şi peritraheale (confirmate microscopic la examenul histopatologic) pledează pentru producerea acestora prin comprimare cu mijloc contondent (posibil mână), neexcluzând cu certitudine lovirea cu un corp dur. La fel ca şi în primul caz, faţă de modul în care au fost dispuse leziunile, respectiv simetric dreapta-stânga, instanţa a considerat că acestea nu au putut fi produse decât prin comprimare cu mâna sau un alt mijloc contondent, concluzie pe care a enunţat-o de altfel şi expertul parte al inculpatului, în cadrul opiniei expertale efectuată pe parcursul cercetării judecătoreşti.

- fractura-luxaţie C7-TI cu infiltrate hemoragice de la nivelul musculaturii paravertebrale corespunzătoare şi interesare medulară s-a putut produce printr-o mişcare de hiperextensie a coloanei vertebrale;

- echimozele de la nivelul feţei anterioare a toracelui, având în vedere descrierile oferite de cercetarea la faţa locului a organelor de cercetare penală, pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp dur, fiind puţin probabilă producerea lor în cadrul căderii. În opinia instanţei de fond viabilă este doar prima ipoteză, cea a lovirii cu un corp dur, mecanismul de cădere al victimei fiind de natură să excludă posibilitatea producerii acestor leziuni în timpul procesului de cădere.

- echimozele de la nivelul feţelor anterioare (ventrale) ale coapselor (vizibile în fotografiile nr. 19-23, filele x, d.u.p.), dispuse la distanţe aproximativ egale de planul talusului, se puteau produce prin lovire de un plan dur, fără a putea exclude o lovire cu un obiect contondent alungit. Punctul de vedere al expertului parte al inculpatului este însă şi mai precis şi este împărtăşit de instanţă, fiind aflat în conexiune logică cu aspectele constatate în cazul expertizei criminalistice efectuate în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, expertul parte al inculpatului precizează faptul că echimozele de la nivelul feţelor anterioare ale coapselor, dispuse la distanţă aproximativ egală de planul talusului se puteau produce prin frecare de faţa exterioară a clădirii (peretele exterior al clădirii în timpul căderii, expertul având în vedere prezenţa de urme albicios-gălbui supradiacente acestor echimoze).

Referitor la primele două categorii de leziuni, modul probabil în care acestea se puteau produce din punct de vedere medico-legal, coroborat cu împrejurările specifice prezentei cauze, ce exclud unele dintre modalităţile alternative expuse de medicii legişti atât cel oficial, cât şi cel al inculpatului, dar cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, ce conduc spre concluzia unui conflict fizic între inculpat şi victimă sunt de natură să susţină concluziile anterioare ale instanţei, în sensul că aceste leziuni s-au produs ca urmare a unei acţiuni voluntare a inculpatului, de lovire a victimei şi de strângere de gât a acesteia.

În ceea ce priveşte consecinţele pe care echimozele de la nivel cervical anterior şi lateral dreapta şi stânga le-au putut avea asupra victimei, instanţa a reţinut că în cadrul ultimului supliment întocmit, expertul medico-legal oficial precizează faptul că topografia şi morfologia leziunilor traumatice descrise la nivel cervical, anterior şi lateral dreapta şi stânga, (făcând referire atât la cele externe, echimoze şi excoriaţie, cât şi la cele interne, infiltrate hemoragice importante, profunde) pledează pentru comprimarea acestei regiuni cu mijloc contondent. Conform literaturii de specialitate, acest mecanism implică comprimarea tuturor formaţiunilor gâtului (organe respiratorii, formaţiuni vasculare şi nervoase) având ca şi consecinţă directă hipoxia, lipsa parţială a oxigenului sau anoxia, lipsa totală a oxigenului.

Scăderea aportului de oxigen şi creşterea C02 se exprimă prin: tulburări respiratorii (prin scăderea oxigenului şi creşterea C02 în sânge, apare dispneea, fiind semnul cel mai caracteristic, mişcările respiratorii devin ample şi profunde, treptat apărând convulsii neregulate, cu pauze); tulburări cardio-vasculare (apar din primele momente ale asfixiei, ca mecanism compensator, cu manifestări diferite în dispneea inspiratorie şi cea expiratorie); tulburări ale activităţii musculare: datorită lipsei oxigenului apare repede slăbiciune musculară generală, apoi apar convulsii tonico-clonice şi ulterior relaxare musculară; modificări sanguine (poate apare hiperglobulie în anumite tipuri de asfixii); modificări neurologice: în scăderea necesarului de oxigen, sistemul nervos este foarte sensibil, în special structurile corticale, precoce apărând vertij, tulburări de văz şi auz, apoi după un minut, un minut şi jumătate se instalează inhibiţia de protecţie a scoarţei, ceea ce corespunde cu pierderea conştienţei. Faza a două, faza de excitaţie cortico-medulară, durează 1-2 minute se caracterizează prin apariţia convulsiilor generalizate şi se termină prin opistotonus, sensibilitatea şi mişcările reflexe dispar progresiv. În faza a treia apar respiraţii periodice terminale, cu pauze. După 5-6 minute încep să apară modificări anoxice ireversibile.

S-a concluzionat în sensul că leziunile de tipul celor descrise la cazul în speţă la nivelul gâtului, anterior, lateral dreapta şi lateral stânga, consecutive unei comprimări a formaţiunilor gâtului cu mijloc contondent sau lovire cu corp dur, prin dimensiunile şi profunzimea lor, pot duce la scăderea forţei musculare şi pierderea stării de conştienţă pentru un interval variabil.

Această apreciere a fost contrazisă de către expertul parte al inculpatului, în cadrul opiniei expertale întocmite în cauză, acesta învederând faptul că nu există niciun element obiectiv, din punct de vedere ştiinţific, care să susţină o astfel de concluzie, precizând că din descrierile leziunilor traumatice de la nivelul gâtului, rezultă că acestea au produs doar infiltrate în muşchii striaţi şi în ţesuturile perilaringiene respectiv perihioidiene şi peritraheale, fără a leza hioidul-laringele ceea ce arată că intensitatea traumatismului de la acest nivel a fost cel mai probabil una medie, precizând totodată că leziunile traumatice de la nivelul gâtului produse prin comprimări de intensitate mare conduc cel mai frecvent la fracturi ale osului hioid sau la apariţia unor leziuni laringiene, ceea ce nu este prezent în cazul victimei.

Evaluând aceste concluzii prin raportare la restul probatoriului administrat în cauză, reţinând că în urma raportului de expertiză întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) a fost reconstituit, pe baza mijloacelor materiale de probă existente şi a celor prelevate de experţi ulterior, la data de 16.10.2023, mecanismul de cădere al victimei, instanţa a reţinut că acţiunea inculpatului, de comprimare a zonei cervicale a victimei nu a condus la alterarea stării de conştienţă a victimei, dar acestea au fost apte să conducă la o diminuare a rezistenţei, prin prisma capacităţii acesteia de a riposta în mod eficient la acţiunile ulterioare ale inculpatului, ca urmare a scăderii necesarului de oxigen, chiar dacă această acţiune nu a fost una de intensitate mare, de natură să conducă la fractura osului hioid sau la leziuni laringiene, concluzie susţinută de faptul că victima s-a zbătut în momentul în care s-a aflat cu a doua jumătate a corpului în exteriorul ferestrei şi a scos acel ţipăt de groază, când a realizat iminenţa prăbuşirii sale de la etaj.

Expertul medico-legal a opinat, totodată, că faţă de topografia şi morfologia leziunilor produse prin comprimare cu mijloace contondente şi loviri cu corpuri dure, nu se poate stabili cu exactitate poziţia victimă-agresor, acesta din urmă putând fi atât în faţa, cât şi în spatele părţii vătămate şi putând folosi atât mana dreaptă, cât şi stânga.

Conform raportului de expertiză medico-legală necropsie nr. 24.870 din 22.07.2021 emis de I.M.L. Iaşi, "moartea numitei F. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu lamă de sânge subdurală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, fractură disjuncţie coloană vertebrală cervico dorsală C7-Tl cu interesare medulară, hemotorax bilateral, rupturi şi contuzii pulmonare, fracturi scapulare bilateral, hemopericard, ruptură aortă intrapericardică, hemoperitoneu minim, rupturi hepatice, rupturi renale, rupturi splenice, contuzie pancreatică, infiltrat hemoragic mesenteric, fractură coxal drept, luxaţie coxo - femurală dreaptă." S-a precizat, totodată că, în afara leziunilor anterior menţionate, celelalte leziuni traumatice constatate la cadavru se puteau produce prin cădere de la înălţime, iar între leziunile traumatice produse prin cădere şi deces există legătură de cauzalitate.

Pe corpul inculpatului s-au putut constata urmele unui conflict fizic cu persoana vătămată, astfel cum reiese din raportul de expertiză medico-legală nr. x/22.06.2021 întocmit de I.M.L. Iaşi, conform căruia A. a prezentat multiple leziuni traumatice, respectiv excoriaţii şi echimoze, iar mecanismul de producere al leziunilor şi gravitatea leziunilor a putut fi următorul: excoriaţia şi echimoza de la nivelul regiunii mandibulare stângi, s-au putut produce prin zgâriere şi comprimare cu degetele, pot data din 19.06.2021; echimozele situate laterocervical stâng, deltoidian drept, lateroscapular drept, laterotoracic drept, suprascapular stâng, s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, pot data din 19.06.2021; excoriaţii situate scapular stâng ce s-au putut produce prin zgâriere şi pot data din 19.06.2021; echimoza de la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene II drept s-a putut produce prin lovire de un corp dur şi poate data din 19.06.2021; echimoza de la nivelul braţului drept s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi poate data din data de 19.06.2021; echimoza de la nivelul antebraţului stâng s-a putut produce prin comprimare cu degetele, nefiind exclusă nici lovirea activă cu mijloace contondente şi poate data din data de 19.06.2021;

În raport de morfologia, numărul şi dispoziţia leziunilor traumatice, s-a apreciat că poziţia victimă-agresor a fost variabilă în timp şi spaţiu, atât faţă în faţă, cât şi loviri active din spatele victimei cu mijloace contondente.

Conform raportului de expertiză criminalistică nr. 21 din 08 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, evenimentul petrecut în dimineaţa zilei de 19.06.2021, în jurul orelor 04:05, în imobilul din municipiul laşi, situat pe strada x, nr. 6, soldat cu căderea de la înălţime a numitei F. şi decesul acesteia, nu a avut un caracter suicidal, victima fiind scoasă, contrar voinţei sale, pe fereastra bucătăriei apartamentului în cauză cu picioarele înainte şi cu faţa în jos, către pervazul ferestrei. Urmele striate multiple, care atestă interacţiunea dinamică între partea frontală a victimei (corp şi obiecte de vestimentaţie) şi tencuiala exterioară a clădirii, indică faptul că victima s-a zbătut pentru a scăpa din situaţia în care a fost adusă fară voia ei, ceea ce exclude categoric ipoteza sinuciderii. Comisia de experţi din cadrul INEC a precizat faptul că nu se poate stabili dacă, după ce a fost scoasă, contrar voinţei sale, în afara ferestrei bucătăriei, victima a fost aruncată mai apoi de la nivelul pervazului acelei ferestre, ori a fost scăpată în timp ce aceasta se afla ţinută în afara ferestrei, cu centrul de greutate al corpului său situat la circa 1 m sub nivelul pervazului.

Pentru adoptarea acestei concluzii, experţii criminalişti au avut în vedere, în prealabil, faptul că pentru analiza cazului se impunea, faţă de specificul mijloacelor de probă administrate, efectuarea unei analize a imaginilor video care surprindeau ultimele momente ale căderii victimei, analize fizico-chimice, precum şi constatări ce ţin de traseologie, pentru fiecare dintre acestea fiind desemnat câte un expert, comisia fiind compusă din trei experţi.

Pentru analiza fizico-chimică au fost considerate de interes vestimentaţia şi pantofii sport pe care victima îi purta la momentul la care s-a comis fapta de către inculpat, iar materialele de comparaţie, cu singura excepţie a unei bucăţi de tencuială din pervaz, ce era parţial desprinsă, au fost prelevate din zona de sub pervazul ferestrei bucătăriei în cauză, cu ocazia cercetării la faţa locului, care a avut loc în data de 12.10.2023. Decizia experţilor ca materialele de culoare verzuie şi neagră, pe care le-au considerat de interes pentru analiza fizico-chimică, să fie prelevate din zona aflată pe faţada clădirii, sub pervazul acelei ferestre, a avut la bază tocmai evitarea realizării unei asemenea operaţii într-o zonă contaminată cel puţin din perspectiva ce priveşte materialul de culoare neagră de interes, având în vedere că, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 19.06.2021, suprafaţa pervazului a fost tratată cu pulbere magnetică de culoare neagră pentru a putea fi evidenţiate urmele.

Pentru examinarea fizico-chimică a pantofilor sport ai victimei au fost prelevate două probe pe care se găseau urme materie de culoare albă, respectiv: o probă de la talpă şi o alta de la bombeu, iar pentru efectuarea examinărilor fizico-chimice asupra ciorapului-dres, au fost decupate porţiuni din ciorapul de damă - picior stâng, corespunzătoare zonelor identificate din fotografiile de la faţa locului ca prezentând urme-materie (albe, verzui, negre) rezultate prin sfâşierea materialului textil ca urmare a interacţiunii dinamice cu un alt obiect, zonă ce nu putea fi corelată cu impactul victimei cu solul. S-a reţinut că, în fotografiile judiciare efectuate la faţa locului, zona de ciorap de interes prezenta urme-materie pulverulente de culoare albă, precum şi impregnări cu materii de culoare neagră sau verzuie cu privire la care s-a prezumat că ar putea proveni de la contactul cu suprafaţa exterioară a zidăriei din dreptul ferestrei bucătăriei. S-a recurs la prelevarea materialului prin operaţiile descrise anterior şi la efectuarea de examinări fizico-chimice comparative.

Una din variantele de lucru a constat în vizualizarea prin diferite tehnici de microscopie a eşantioanelor, în formă nativă. O altă variantă a constat în introducerea unor mici fragmente din fiecare eşantion de ciorap în tuburi Eppendorf şi adăugarea a câte 100 l apă de puritate analitică (pentru cromatografie). În urma analizei ciorapului de damă, prin examinarea cu ajutorul stereomicroscopului digital U. s-a constatat, chiar şi la un grad mai redus de mărire (fotografie 67-fila x a raportului de expertiză), cu uşurinţă, prezenţa între ochiurile reţelei textile a numeroase particule fine, de diferite mărimi, cu aspect heterogen ca formă şi culoare (alb-gălbui, negre, gri-verzui), iar la vizualizarea imagistică a fragmentelor rămase pe coala de hârtie folosită ca suport după îndepărtarea ciorapului (desprinse dintre ochiurile textile din zona analizată) au fost observate numeroase formaţiuni de natură anorganică, albe sau cenuşii, evidenţiindu-se ca element particular prezenţa la suprafaţa acestora a unor urme materie de culoare verde sau galbenă, cel mai probabil de provenienţă biologică (alge, licheni).

La pantofii sport s-a observat, la examinarea cu ajutorul sistemului comparator video spectral VSC 8000, prezenţa unui material preponderent de culoare albă, atât în rizurile urmelor dinamice de frecare de la suprafaţa tălpilor de cauciuc, cât şi în alcătuirea urmelor de la suprafaţa materialului textil de pe bombeu.

Imaginile materialelor de comparaţie, obţinute prin stereomicroscopie, fie în formă nativă (proba PZ- bucata de tencuială din pervaz), fie prelevat pe beţişor de vată umed (proba PB) au relevat prezenţa la suprafaţa zidăriei exterioare a unui amalgam de organisme biologice (alge, fungi, licheni), fenomenul de biodeteriorare fiind evidenţiat prin friabilitatea materialului de construcţie şi transferul facil al particulelor din alcătuirea acestuia prin simpla fricţiune, fără presiune aplicată, între peretele exterior şi beţigaşul umectat.

În urma folosirii mijloacelor stereomicroscopice de analiză [(microscopie electronică de baleiaj de înaltă rezoluţie (HRSEM) si spectrometrie de raze X dispersivă în energie (V.)], s-au evidenţiat următoarele: prezenţa în porii şi rizurile tălpii de cauciuc ai pantofilor sport (urme dinamice de frecare) a numeroase particule care la magnificaţie mai mare relevă o suprafaţă cu aspect rugos, dat de prezenţa a numeroase formaţiuni granulare sau poligonale cu aspect neregulat, de dimensiuni variate; la bombeul pantofului sport numeroase particule granulare heterogene ca morfologie, unele fin divizate, altele cu dimensiuni mai mari, risipite pe suprafaţa materialului de comparaţie, uneori grupate sub formă de ciorchine; la ciorapul de damă, microscopia electronică a evidenţiat prezenţa la suprafaţa fibrelor poliamidice din care este compusă ţesătura unor particule fine cu morfologie heterogenă, unele grupate sub formă de blocuri, având natură anorganică, dar şi prezenţa unor structuri de natură organică;

în suspensia lichidă rezultată prin umectarea unuia dintre eşantioanele de ciorap, luat aleatoriu microscopia SEM a evidenţiat prezenţa unor formaţiuni bendiculare, plate şi răsucite, ascuţite la capete, cu diametru mai mic decât al fibrelor textile, atât singulare, cât şi intercalate între ochiurile reţelei textile. Şi în cazul acestei probe s-a constatat prezenţa a numeroase particule rugoase neregulate, care prezentau aceeaşi tipologie cu cele descrise în cadrul ciorapului de damă. Microscopia SEM a materialelor transferate la suprafaţa tamponului de vată a evidenţiat o varietate de structuri de natură biologică, precum: filamente subţiri, aplatizate, cu lăţimea de 2-3 pm, răsucite şi ramificate (hife); formaţiuni discoidale, cu diametrul de 4-6 pm, cu o adâncitură centrală (spori sau conidii); formaţiuni sferice grupate în ciorchine, cu diametrul de cca 5 pm (cel mai probabil drojdii); structuri de natură anorganică, rugoase, cu spaţiile libere invadate de microfilamente; imagini diferenţierea sporilor la capătul apical al hifelor fungale, procesul de sporulare reprezentând un mod de reproducere asexuată (vegetativă) foarte comun fungilor filamentoşi (mucegaiuri).

La materialele de comparaţie obţinute de la nivelul zidăriei exterioare de sub pervazul bucătăriei inculpatului, s-a constatat prezenţa organismelor de natură biologică, cocice şi filamentoase.

Prin urmare, s-a remarcat existenţa unor similitudini între textura şi compoziţia elementală a particulelor regăsite la obiectele de vestimentaţie în litigiu şi cele evidenţiate ca intrând în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii unde s-a produs evenimentul în cauză; s-a apreciat totodată că şi celelalte elemente morfologice cuprinse sau dislocate din ochiurile reţelei textile a ciorapului dres în litigiu, respectiv structurile bendiculare răsucite şi particula sferică cu suprafaţă netedă, îşi regăsesc corespondent în formaţiuni similare prezente în stratul superficial al zidăriei exterioare.

Prin folosirea microscopiei optice s-a constatat, atât la probele în litigiu, cât şi la probele de comparaţie, prezenţa unor organisme cu dimensiuni comparabile cu cele celulare, cu perete celular bine definit, care pot fi grupate în două categorii coloristice: fie având prevalent nuanţe de galben-verzui, datorate cel mai probabil pigmenţilor clorofilieni, necesari în procesele de fotosinteză, fie brun-cenuşii, caracteristice melaninei produse de unii spori micotici, cu rolul de a reţine apa şi proteja de deshidratare.

Utilizarea analizei fizico-chimice a clorofilei prin metoda de microscopie Raman pentru compararea particulelor de dimensiuni mici (micrometrice), detaşate din zona de lucru a ciorapului dres şi particule prelevate de la suprafaţa probei de zidărie (PZ) de dimensiuni mici (micrometrice), cenuşii cu zone galben-verzui a condus la evidenţierea clorofilei în ambele cazuri, atât prin scanare punctuală, cât şi prin scanare de suprafaţă, motiv pentru care s-a concluzionat că urmele materie de culoare verde de pe particulele intercalate între ochiurile reţelei textile a ciorapului victimei provin de la contactul cu o suprafaţă populată cu organisme biologice fotoautotrofe (alge), aşa cum a reieşit si prin celelalte tehnici de microscopie utilizate în screening.

Analiza fizico-chimică a probelor materiale, a permis formularea opiniei că materialul de culoare albă de la suprafaţa pantofilor sport şi din ochiurile ciorapului dres în litigiu este similar din punct de vedere al culorii, morfologiei şi compoziţiei elementale cu tencuiala de la suprafaţa zidului exterior de la locul faptei.

De asemenea, în cazul ciorapului dres aflat în litigiu, în zona acestuia de interes pentru expertiza criminalistică, care nu a avut contact cu asfaltul în momentul căderii, au fost evidenţiate organisme eucariote de tip autotrof şi heterotrof, de acelaşi tip şi similare ca morfologie cu cele recoltate din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză.

Analiza înregistrărilor camerelor de supraveghere ce aparţin cabinetului notarial "P. şi asociaţii" a permis efectuarea următoarelor constatări din partea expertului criminalist: imaginile în litigiu prezintă distorsiuni geometrice, ţevile orizontale de gaz de pe peretele blocului din imagini părând curbate, motiv pentru care s-a procedat la realizarea unei corecţii geometrice; nu au putut fi obţinute în data de 12.10.2023 imagini video experimentale corespunzătoare, întrucât camera video care a preluat imaginile în litigiu nu se mai află în aceeaşi poziţie, iar pe locul acesteia a fost instalată o altă cameră video, cu parametri vizibil diferiţi. La acestea s-au adăugat măsurătorile efectuate în parcarea interioară a blocului, cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 12.10.2023, respectiv distanţe, alinieri, unghiuri pentru stabilirea locului iniţial al impactului, precum şi a înălţimii de la care a căzut victima.

Analiza comparativă a înregistrărilor a permis însă stabilirea unor aspecte de interes pentru cauză, precum faptul că locul aproximativ în care a căzut centrul de greutate al victimei se află la circa 4 m de peretele blocului, în timp ce ulterior călcâiele acesteia s-au oprit pe sol pe crăpătura oblică a plăcii de beton, la circa 4 m de perete; că în fiecare cadru, corpul apare în 4 sau mai multe exemplare grupate, aspect cauzat de comportamentul pulsatoriu al sursei de lumină şi, comparând distanţele dintre poziţiile în care apar imaginile succesive ale corpului, s-a constatat că viteza de deplasare este monoton crescătoare. Din cauza faptului că imaginile analizate nu surprind zona din spaţiu în care a fost iniţiată mişcarea, s-a considerat că sunt posibile în cauză atât mişcarea pe verticală fără viteză iniţială (cădere liberă) cât şi cu viteză iniţială, având aceeaşi componentă orizontală, ambele tipuri de cădere fiind de tipul a.

În temeiul calculelor matematice efectuate şi detaliate pe larg la filele x ale raportului de expertiză efectuat în cauză, pornind de la locul unde a avut primul impact cu solul a corpului victimei, prin grilele de calibrare s-a concluzionat că înălţimea corectată de la care ar fi început căderea liberă, raportată la punctul în care s-a efectuat determinarea ar fi fost de 23,95 m, iar înălţimea maximă de 25,47 m. Această valoare, comparată cu cota de 26,6 m a pervazului ferestrei de la care se susţine că a căzut victima, indică faptul că în speţă a avut loc o cădere de tip a. Acest aspect poate fi explicat prin faptul că mişcarea studiată a fost fie o aruncare în jos de la nivelul pervazului (cădere cu viteză iniţială), fie o cădere liberă, iniţiată de la o cotă inferioară cu circa 1 m a cotei pervazului. Durata mişcării a fost obţinută din legea căderii libere (fără viteză iniţială) ca fiind de 2,286 s.

În perioada de după primul contact cu platforma betonată, corpul victimei a suportat reacţiuni succesive ale platformei, întâi la nivelul picioarelor, apoi la nivelul bazinului şi în final la nivelul umerilor şi capului.

Locul primului contact al centrului de greutate cu solul s-a stabilit ca fiind la 4 metri de peretele blocului, în timp ce locul celui de-al doilea contact se găseşte la circa 1,6 m distanţă faţă de planul căderii, în sensul îndepărtării de camera video, şi la circa 5,9 m de peretele blocului.

S-a considerat că deplasarea de interes a avut o lungime de circa 2,48 metri, ce s-a datorat efectului combinat al elasticităţii parţiale a corpului victimei, al înclinării pe direcţia deplasării a platformei betonate, în zona de contact cu trunchiul victimei, şi al componentei rotaţionale imprimate mişcării trunchiului victimei ca urmare a contactelor succesive cu solul ale feselor şi umerilor. Tot în plan orizontal, deplasarea corpului victimei în cadrul procedurilor de resuscitare, aplicate de echipajul SMURD, a constat într-o mişcare compusă dintr-o translaţie de circa 1 m şi o rotaţie cu circa 300 în sens orar.

Analiza traseologică a avut drept premisă împrejurarea că victima a căzut pe spate, iar această poziţie a corpului s-a menţinut atât la primul contact cu solul, cât şi ulterior acestui contact, când, datorită reacţiunii platformei, combinată cu gradul de înclinare al acesteia şi cu elasticitatea parţială a corpului victimei s-a produs o deplasare a corpului prin aer, până la poziţia finală, în apropierea autoturismului unde a rămas în decubit dorsal şi în care a fost găsită de către echipajul S.M.U.R.D. Iaşi, sosit la faţa locului pentru a-i acorda primul ajutor.

Din acest motiv, o relevanţă deosebită pentru analiza traseologică au avut-o urmele existente pe partea ventrală a corpului victimei, care au fost descoperite şi semnalate atât cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, cât şi cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului victimei şi în special la echimozele şi excoriaţiile existente la nivelul gâtului şi sub bărbie, la cele de pe faţa anterioară a braţului stâng, situate în treimea superioară, precum şi la cele aflate pe faţa anterioară a coapsei stângi, în treimea mijlocie şi pe faţa internă a genunchiului stâng. Aceste urme, în contextul celor de mai sus, demonstrau faptul că au fost create în momentele anterioare căderii de la înălţime a victimei şi nu reprezintă o consecinţă a impactului acesteia cu platforma betonată sau cu obiecte de la sol.

Referitor la poziţia finală a corpului victimei, respectiv lângă autoturismul, s-a considerat că aceasta este pe deplin stabilită de analizele imaginilor foto-video şi din determinările efectuate pentru a se obţine valoarea deplasării pe orizontală a centrului de greutate al corpului victimei între primul contact cu solul şi cel de-al doilea şi, în plus, dacă s-ar admite ipoteza că victima ar fi ajuns cu capul sub acel autoturism, atunci contactul între această parte a corpului şi ansambluri ale caroseriei de sub autoturism s-ar fi produs, eventual, în zona celor mai expuse extremităţi ale feţei, care, după cum se poate observa în foto nr. 103 si 104, ar fi fost fruntea si nasul victimei, unde nu s-a remarcat, însă, nici o leziune. În acelaşi timp, conformaţia anatomică a zonei gâtului nu ar fi permis, într-o asemenea conjunctură, contactul respectivei zone cu părţi ale caroseriei de sub autoturismul, având în vedere că partea situată sub bărbie ar fi reprezentat, în acest caz, o suprafaţă ferită de o asemenea interacţiune.

O altă dovadă suplimentară a faptului că victima nu s-a aflat cu capul sub autoturismul în discuţie, se desprinde tot din înregistrarea video, care, pe lângă cădere, a surprins şi intervenţia echipajului S.M.U.R.D., sosit la faţa locului pentru a acorda victimei primul ajutor, respectiv s-a putut observa maniera în care a procedat membrul din echipaj, care s-a aplecat pentru a susţine capul victimei în momentul mutării corpului acesteia, aflându-se într-o poziţie destul de înălţată faţă de sol, ce nu i-ar fi permis o astfel de manevră dacă capul victimei ar fi fost sub caroseria maşinii.

În cazul urmelor de la nivelul braţului stâng al victimei şi de pe faţa interioară a coapsei stângi, s-au remarcat similitudini legate de tipul de urme (excoriaţii şi echimoze), dar şi de forma şi aspectul acestora, cele dinamice constând în striaţii având trasee liniare şi punctiforme, cu o distanţare relativ asemănătoare între linii, aspect care a denotat faptul că aceste urme au fost create prin frecarea acelor zone ale corpului de o suprafaţă dură şi rugoasă, care, în cazul piciorului stâng, a determinat, în plus, ruperea şi deşirarea ciorapului dres.

Urme dinamice similare, cu aspect de striaţii, s-au regăsit şi pe partea de bombeu a perechii de pantofi sport, în zona vârfului şi pe marginea tălpii din acea regiune.

Toate aceste urme dinamice sub formă de striaţii şi-au găsit, la rândul lor, corespondentul, ca formă şi aspect (striaţii având trasee liniare şi punctiforme) pe mulajul de plastilină, pe care au fost imprimate, cu ocazia deplasării comisiei de experţi la faţa locului din data de 12.10.2023, urme de frecare create de tencuiala decorativă existentă la exterior, pe zidul clădirii, la marginea exterioară a pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză.

Mai mult chiar, analiza fizico-chimică a urmelor de stratificare de culoare preponderent albă, care alcătuiesc striaţiile existente pe perechea de pantofi sport (bombeu şi marginea tălpii din acea zonă), a evidenţiat similitudini (foto 84 şi 85 din prezenta lucrare) între textura şi compoziţia elementală a particulelor regăsite în acele urme şi cele care intră în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii unde s-a produs evenimentul în cauză.

Expertul traseolog a precizat de altfel că tencuiala decorativă, existentă la exterior, pe zidul clădirii şi pe marginea pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză, este singurul material de la locul producerii evenimentului în cauză, care întruneşte condiţiile necesare (duritate şi rugozitate) pentru a putea crea striaţii de genul celor în discuţie, având în vedere că, aşa după cum reiese din fotografiile operativ judiciare, efectuate de organele de poliţie şi în care sunt ilustrate aspecte din apartamentul în cauză, dar şi după cum a putut observa cu ocazia deplasării la faţa locului din data de 12.10.2023, pereţii interiori ai apartamentului erau finisaţi fie prin placare cu faianţă, fie prin gletuire şi aplicare de vopsea lavabilă, iar mobilierul din apartament prezenta suprafeţe şi margini netede.

Alte elemente, care atestă interacţiunea dintre partea frontală a corpului victimei şi zidăria exterioară de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză, sunt reprezentate de urmele-materie (albe, verzui şi negre), care au fost identificate din fotografiile judiciare de la faţa locului, ca fiind localizate pe ciorapul de damă purtat de către victimă, în zonele adiacente rupturilor corespondente leziunilor existente pe coapsa piciorului stâng al acesteia şi care, după aspectul lor coloristic, indicau posibilitatea ca acestea să reprezinte impregnări cu materiile de aceleaşi culori, aflate pe faţada imobilului, în dreptul ferestrei bucătăriei de la apartamentul în cauză.

În cazul urmei de culoare albă, care reprezintă particule din alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii, aspectul de pulbere fină şi suprafaţa relativ extinsă a depunerii pe ciorap indică un contact cu o zonă în care tencuiala exterioară prezenta un grad de friabilitate ridicat, ceea ce corespunde degradării mecanice a tencuielii existente la marginea pervazului exterior al ferestrei bucătăriei în discuţie, care a fost consemnată în procesul-verbal din data de 19.06.2021, încheiat de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului laşi şi care a fost fixată în fotografiile judiciare efectuate la faţa locului în acea dată (fotografia nr. 19 din planşa fotografică întocmită de către Serviciul criminalistic - Biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean laşi, existentă la fila x, în volumul II u.p.), precum şi imaginea digitală, denumită IMG şi aflată pe suporturile notate DVD471 şi DVDfot0+.

Cât privesc urmele de culoare verzuie şi neagră, care reprezintă structuri biologice din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză, preluarea acestora pe ciorap a fost facilitată de umiditatea existentă pe obiectul sursă (tencuiala exterioară), facilitare care s-a putut remarca şi în cazul prelevărilor efectuate de experţi cu ocazia deplasării din data de 12.10.2021, când aceştia au constatat că prelevările efectuate cu beţişoare cu vată umectată, au fost mult mai uşor de realizat şi mai consistente, decât cele realizate prin răzuirea tencuielii de pe faţada clădirii.

Aceleaşi aspecte, care vizează umezeala şi friabilitatea obiectului creator, s-au regăsit şi în cazul urmei-materie reprezentând particule din alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii, care se găseau pe bombeul pantofului sport pentru piciorul drept al victimei, la momentul efectuării cercetării la faţa locului din data de 19.06.2021.

Existenţa umidităţii la faţa locului, în momentul producerii evenimentului în cauză, a reieşit, conform expertizei, din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării locului faptei din data de 19.06.2021, ce au permis observarea faptului că, în zona în care se afla imobilul în cauză, plouase recent, sens în care platforma betonată din spatele blocului era încă în stare umedă, dar cu suprafeţe unde fenomenul de uscare începea să-şi facă prezenţa (imaginea DSC 0109 reprodusă în fotografia nr. 119), iar pe fereastra bucătăriei în discuţie se zăresc stropi de ploaie, atât pe suprafeţele vitrate (de sticlă) ale ferestrei (imaginea DSC 0105 prezentată ca detaliu în foto nr. 120), cât şi pe ramă (imaginea DSC 0108 cu detaliu, reproduse în fotografia nr. 121 şi 122) şi pe toc (imaginile cu detalii, reproduse în foto nr. 123 127).

Alt set de urme, de natură să ateste interacţiunea dinamică între partea frontală a corpului victimei şi zidăria exterioară de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză, au fost descoperite cu ocazia examinării rochiei, pe care o purta victima. Rochia prezintă un model prevăzut, din fabricaţie, cu o deschidere (despicătură) de circa 50 W. lungime, situată în faţă, la partea inferioară, pe direcţia piciorului stâng. Totalitatea acestor urme, care atestau o interacţiune dinamică între partea frontală a victimei (corp şi obiecte de vestimentaţie) şi zona pervazului exterior al ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză, conduc, în opinia experţilor criminalişti, la excluderea categorică a ipotezei de suicid, având în vedere că, într-o astfel de situaţie, o aruncare în gol a victimei de la fereastra respectivă, cu faţa sau cu spatele înainte, prin salt ori plonjare, s-ar fi realizat fără niciun contact între corpul victimei şi zona pervazului şi, în consecinţă, nu ar fi existat toate acele urme pe corp şi pe obiectele de vestimentaţie. Urmele striate multiple, care indică frecarea de tencuiala exterioară a clădirii şi se găsesc pe încălţămintea şi rochia victimei, prin poziţiile şi orientările diferite ale acestora atestă faptul că victima s-a zbătut pentru a scăpa din situaţia în care a fost adusă, ceea ce exclude ipoteza că ar fi escaladat fereastra bucătăriei către exterior, de bună voie.

Totodată, prezenţa urmelor de frecare pe partea anterioară a corpului şi a vestimentaţiei victimei, pe lângă faptul că exclud ipoteza unui suicid, dovedesc că victima a fost scoasă pe fereastra bucătăriei cu picioarele înainte şi cu faţa în jos, către pervazul ferestrei, iar această manevră a fost efectuată pe partea stângă a ferestrei bucătăriei, privită din interior, respectiv pe partea canatului fără mâner al acelei ferestre, luând în consideraţie faptul că urma de culoare albă, cu suprafaţă extinsă, aflată pe ciorapul dres al victimei, în zona interioară a coapsei piciorului stâng, nu putea fi creată decât de suprafaţa pervazului, unde tencuiala decorativă era proaspăt deteriorată (după cum s-a consemnat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului), deteriorare care s-a produs, cel mai probabil, în timpul în care victima se zbătea.

Un indiciu suplimentar, privitor la locul de pe fereastră, pe unde a fost scoasă victima, este dat de prezenţa celor două urme dinamice de destratificare, asemănătoare ca aspect, lungime şi poziţie de dispunere, care se găsesc pe marginea glafului de metal al pervazului exterior, în partea stângă a ferestrei bucătăriei (notate de expert cu A şi B), cum este privită din interiorul încăperii, precum şi de urma de destratificare, cu suprafaţă mare (notată cu C), situată între cele două urme amintite şi tocul ferestrei. Urma notată cu C (în fotografia nr. 142), are margini neuniforme şi constă în îndepărtarea stratului de impurităţi (praf), care se observă că exista şi care a mai putut fi găsit spre marginea laterală a pervazului.

Un alt argument al faptului că manevrarea corpului victimei s-a făcut pe acea parte a ferestrei bucătăriei este dată de reţeaua de picături de apă, provenită de la ploaia care avusese loc recent, înaintea producerii evenimentului în cauză şi care a format acea reţea de picături la exteriorul ferestrei, atât pe suprafeţele vitrate, cât şi pe rama şi tocul ferestrei. Astfel, pe tocul de la baza ferestrei, la exterior, pe partea stângă unde se găsesc cele trei urme notate cu A, B şi C, reţeaua de picături de ploaie este întreruptă (ştearsă), aceasta regăsindu-se doar pe o porţiune mică spre colţul ferestrei din acea zonă, în timp ce, pe partea dreaptă, reţeaua amintită este neîntreruptă şi se află desfăşurată pe toată lungimea tocului din acea zonă (ilustrative în acest sens fiind fotografiile nr. 123 şi 124 şi detaliile din fotografiile nr. 125 - 127).

Tot din modul în care se prezenta reţeaua de picături de apă, expertul a concluzionat şi că urma de natură palmară, identificată ca aparţinând victimei F. (adresa cu nr. x/12.07.2021 a Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi-fila x din volumul 6 u.p.), ce a fost descoperită pe geamul din bucătărie, în partea interioară-stângă a canatului stâng, către latura cu balamale a ramei acelui canat, alături de alte urme digitale ale altor persoane (foto nr. 21 şi 33 din planşa fotografică a Biroului de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, ce poartă numărul de caz 2417 din 19.06.2021 - filele x, din volumul II u.p.), nu are legătură cu cauza, deoarece, aşa cum s-a argumentat anterior, acea parte a ferestrei se afla deschisă la momentul producerii evenimentului, iar mâna stângă a victimei, de la a cărei palmă provine acea urmă papilară, se afla în direcţie opusă, având în vedere poziţia cu faţa în jos pe pervaz, în care aceasta se găsea.

S-a apreciat că, din aceleaşi considerente, nici urma formă de încălţăminte, descoperită la exterior, pe glaful de tablă al pervazului, nu are legătură cu cauza, având în vedere poziţia acestei urme, cu partea din spate (toc şi ştaif) lipită de tocul ferestrei (fotografia nr. 143, fila x din raport), care, dacă ar fi fost creată la momentul producerii evenimentului, ar fi trebuit ca, prin atingerea de tocul ferestrei, să deranjeze (întrerupă) reţeaua de picături de ploaie în zona de contact. Cum însă acest lucru nu s-a întâmplat, ţinând seama că stropii de ploaie sunt intacţi în zona în care s-ar fi realizat contactul cu tocul ferestrei, aşa cum se poate observa în detaliu din fotografia nr. 144, fila x din raport, dar şi în fotografia nr. 127, fila x din raport, a rezultat că urma nu a fost creată în timpul evenimentului soldat cu decesul victimei F.

Instanţa de fond şi-a însuşit integral şi fără rezerve considerentele şi concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 21 din 08 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, apreciind, în urma evaluării acestora, că se întemeiază pe o abordare minuţioasă, pluridisciplinară, temeinică şi obiectivă a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în mod deosebit aspectele reliefate de actele medico-legale şi mijloacele materiale de probă, oferind un cumul de argumente ştiinţifice cu privire la fiecare dintre concluziile parţiale formulate pe parcursul determinărilor efectuate ce susţin într-o manieră temeinică concluzia finală.

În mod deosebit instanţa a subliniat, raportat la apărările formulate în cauză de inculpat, unele dintre aspectele esenţiale pe care acest raport de expertiză criminalistică le stabileşte, ce exclud categoric şi dincolo de orice dubiu rezonabil varianta invocată de inculpat, în sensul că victima s-ar fi aruncat voluntar de la fereastra de la bucătăria apartamentului, respectiv plasarea victimei cu faţa în jos pe pervazul bucătăriei, în partea stângă a acestuia, ce au fost pe deplin demonstrate de: urmele dinamice de destratificare notate cu A, B, C, ce au condus la îndepărtarea stratului de impurităţi (praf), care se observă că există la cercetarea la faţa locului şi se mai găseşte spre marginea laterală a pervazului şi care au întrerupt reţeaua de picături provenite de la ploaie; urma de culoare albă, cu suprafaţă relativ extinsă, aflată pe ciorapul dres al victimei, în zona interioară a coapsei piciorului stâng, ce nu putea fi creată decât de suprafaţa pervazului, unde tencuiala decorativă era proaspăt deteriorată, ceea ce demonstrează că, înainte ca partea inferioară a corpului victimei să ajungă sub pervaz, aceasta s-a aflat într-un contact direct cu muchia pervazului, manipularea corpului victimei fiind şi cea care a determinat deteriorarea pervazului bucătăriei; urmele sub forme de striaţii existente pe braţul stâng al victimei, dar şi pe faţa interioară a coapsei stângi, precum şi partea de bombeu a perechii de pantofi sport, în zona vârfului şi pe marginea tălpii din acea regiune ce au fost create prin frecarea corpului de o suprafaţă dură şi rugoasă, ce îşi găsesc, la rândul lor, corespondentul ca formă şi aspect (striaţii având trasee liniare şi punctiforme) pe mulajul de plastilină, pe care au fost imprimate, cu ocazia deplasării la faţa locului din data de 12.10.2023, urme de frecare create de tencuiala decorativă existentă la exterior, pe zidul clădirii, la marginea exterioară a pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză; analizele fizico-chimice, care au confirmat faptul că particulele albe, de natură anorganică, prinse între ochiurile ţesăturii ciorapului, în zona interioară a coapsei piciorului stâng al victimei, prezintă similitudini, legate de textura şi compoziţia elementară, cu particulele care intră în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii unde s-a produs evenimentul în cauză, iar pe de altă parte, că urmele-materie de culoare verzuie şi neagră reprezintă structuri biologice similare ca tip şi morfologie cu cele recoltate din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză.

Complementar expertizei anterior menţionate, instanţa de fond a reţinut pertinente punctele de vedere exprimate în cauză de către experţii criminalişti desemnaţi de părţile civile şi de către procuror.

Expertul parte al părţilor civile a precizat suplimentar că este relevant şi important faptul că la examinarea urmelor au fost folosite imaginile surprinse în fotografiile judiciare efectuate la faţa locului cu ocazia cercetării din data de 19.06.2021 care redau cu fidelitate aspectul iniţial. Expertul parte al procurorului a precizat că experţii criminalişti oficiali au folosit procedee tehnice adecvate, fiind definite clar aspectele esenţiale pentru formularea concluziilor, motiv pentru care concluzionează că în speţă nu există o autopropulsie, întregul ansamblu probator definind heteropropulsia.

Prima instanţă şi-a întemeiat concluzia referitoare la situaţia de fapt şi pe raportul anterior menţionat, întrucât a considerat că acesta este complet în raport de obiectivul stabilit şi un probatoriu necesar, pe deplin fundamentat ştiinţific, iar obiecţiunile formulate de apărare nu sunt întemeiate, context în care nu apreciat impetuos necesar să evalueze în detaliu şi raportul de expertiză criminalistică nr. 126/2022, întocmit de către INEC-Laboratorul Interjudeţean Iaşi în cursul urmăririi penale .

Instanţa de fond a reţinut că primul expert criminalist desemnat în cauză, în cursul urmăririi penale, pe baza unui raţionament diferit, a ajuns la o concluzie similară cu cea adoptată de noua expertiză criminalistică, cu singura diferenţă a stării victimei în momentele premergătoare/în timpul căderii, primul expert considerând că victima s-a aflat într-o stare de inconştienţă sau semiconştienţă.

Referitor la considerentele care au fundamentat concluzia formulată, instanţa le-a avut în vedere doar pe cele referitoare la evaluarea leziunilor de pe suprafaţa ventrală a corpului, prin raportare la rugozităţile de pe pervazul ferestrei, în raport de care a considerat că, anterior căderii, victima a suferit o deplasare forţată printr-o mişcare de frecare-târâre şi cea care vizează poziţia victimei prealabil căderii, respectiv pe pervaz, cu faţa în jos, orientată spre interiorul camerei, aprecieri ce au fost susţinute şi de experţii desemnaţi ulterior în cauză, cu diferenţa că aceştia din urmă au furnizat o paletă largă de argumente, al căror caracter ştiinţific nu a putut fi contestat.

Referitor la celelalte consideraţii expuse de primul expert criminalist, instanţa de fond a considerat că acestea sunt susceptibile a fi puse sub semnul îndoielii în ceea ce priveşte existenţa unui fundament ştiinţific solid, exactitatea, acurateţea acestora, toate împrejurări ce au fost contestate fundamentat de către apărare. S-a reţinut că aşa zisul "reflex al ascensorului" invocat de expert pentru aprecierea unei eventuale stări de semiconştienţă sau inconştienţă a victimei nu reprezintă o chestiune care să poată fi enunţată şi certificată în mod legitim de ştiinţa criminalistică, nefiind proprie acestei materii, ci poate reprezenta, eventual, un aspect ce ar putea fi evaluat din punct de vedere medical, fiind vorba de o chestiune ce ţine de neurologie, care nu se află în aria de competenţă a expertului criminalist şi, prin urmare, reprezintă o observaţie pur empirică. De altfel, cu privire la această chestiune, instanţa a solicitat o opinie de specialitate din partea Institutului de Medicină Legală Iaşi, însă răspunsul primit a fost în sensul că nu pot răspunde solicitărilor instanţei. Mai mult decât atât, la momentul la care expertul a fost audiat de către instanţă, acesta a precizat faptul că a elaborat această concluzie şi în raport de leziunile bilaterale stânga-dreapta în zona cervicală a victimei, care denotau existenţa unei acţiuni de comprimare a gâtului şi care ar fi fost apte să provoace o stare de inconştienţă, împrejurare ce nu a putut să o expună în raport, pentru că depăşeşte competenţa sa, însă o cunoaşte prin prisma experienţei sale profesionale.

S-a apreciat că tot empirică este şi observaţia conform căreia, raportat la dimensiunile geamului de la bucătărie şi înălţimea victimei, aceasta, dacă ar fi dorit să se arunce în gol, nu ar fi ales acea fereastră. Sub acest ultim aspect, instanţa a subliniat că observaţiile în sine pot fi preluate şi integrate în raţionamentul judiciar drept prezumţii, însă nu acesta este rolul expertului într-o procedură judiciară, conform art. 172 din C. proc. pen.

Totodată, s-a apreciat că, simularea computerizată a accidentului, invocată de expert ca argument suplimentar pentru justificarea concluziei legată de modul în care a căzut victima nu este relevantă, din moment ce, potrivit acestei simulări, poziţia victimei la momentul impactului cu solul este substanţial diferită de cea rezultată din înregistrările video. De altfel, însăşi apărarea a contestat faptul că programul X., folosit pentru modelarea matematică specifică proiectării unui pieton în cadrul accidentelor rutiere ar fi adecvată pentru simularea căderii de la înălţime, apreciere împărtăşită de instanţa de fond.

Cât priveşte benzile adezive folosite pentru ridicarea unor urme materiale de pe pervazul ferestrei bucătăriei din apartamentul inculpatului la data de 17.09.2021, s-a apreciat că există un şir întreg de incongruenţe ce fac preferabilă nevalorificarea concluziilor legate de prelevarea acestor urme în procedura judiciară, precum: zona pervazului de unde au fost ridicate mijloacele materiale de probă la aproximativ trei luni de la uciderea victimei fusese contaminată, ca urmare a tratării acesteia cu pulbere magnetică de culoare neagră pentru a putea fi evidenţiate urmele din acea zonă (procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 19.06.2021-filele x, d.u.p.); nici în cadrul procesului-verbal din data de 17.09.2021, nici în fotografiile judiciare anexate nu sunt indicate zonele de unde s-a efectuat recoltarea fibrelor sintetice în discuţie în mod punctual, precizându-se doar că este vorba de partea exterioară a pervazului şi partea interioară a tocului ferestrei; numărul benzilor adezive diferă, în procesul-verbal se menţionează că benzile adezive au fost aplicate pe 4 suporţi de hârtie, iar instanţei i-au fost înaintate, când a solicitat expres acest lucru, pe parcursul cercetării judecătoreşti, un număr de 8 file albe de hârtie-dar unite două câte două şi incongruenţe referitoare la data şi modul în care expertul criminalist a intrat în posesia sacului reprezentând hainele şi papucii victimei, ce, în opinia instanţei se datorează faptului că aceste mijloace de probă au fost transmise în urma unei corespondenţe telefonice, fără o adresă oficială, anterior datei la care acestea sunt remise în mod oficial.

Cu toate acestea, s-a apreciat că prima expertiză, chiar şi cu un fundament ştiinţific mai puţin solid şi în ciuda neconformităţilor anterior arătate, nu este lipsită de relevanţă prin prisma raţionamentului similar ce a condus la stabilirea poziţiei victimei înainte de cădere.

În continuarea situaţiei de fapt, judecătorul fondului a reţinut că, ulterior căderii victimei de la etaj, în parcarea interioară a blocului a coborât mai întâi martorul K., care a examinat victima de la distanţă şi apoi martorul Q., care i-a comunicat primului faptul că sunase la SNUAU 112 şi i s-a transmis faptul că deja fusese anunţat incidentul.

La ora 04:27:35, respectiv la 25 de secunde după căderea victimei, inculpatul este cel care apelează primul SNUAU 112, comunicând faptul că "pe strada x nr. 6 s-a aruncat o persoană". La solicitările operatorilor legate de persoana care s-a aruncat, inculpatul comunică faptul că este o femeie, în vârstă de 26 de ani, pe nume F., însă la solicitarea operatorului de a furniza mai multe informaţii până la ajungerea unui echipaj de poliţie, inculpatul transmite scurt:

"n-am mai multe informaţii".

La ora 04:34, inculpatul reapelează SNUAU 112, invocând faptul că nu a venit nimeni la locul incidentului anunţat de el anterior şi i s-a comunicat faptul că ambulanţa este pe drum. La ora 04:38, operatorul încearcă să ia legătura cu apelantul, însă nu reuşeşte, întrucât răspunde robotul mesageriei vocale.

Între timp, martorii K. şi Q. rămân în parcarea interioară, din înregistrarea video putându-se observa cum cel de-al doilea martor se uită în sus de mai multe ori, după care discută cu celălalt martor.

Conform declaraţiei martorului Q., acesta l-a observat la un moment dat pe inculpat, care se afla la geamul bucătăriei, dar, totodată, a remarcat faptul că, la un moment dat aceeaşi fereastră a fost închisă.

Inculpatul nu a coborât în parcarea interioară. La ora 04:43, la faţa locului a ajuns un echipaj de poliţie, iar la ora 04:46 martorul Q. a deschis uşa poliţiştilor, unul dintre aceştia rămânând în parcare, iar celălalt urcând sus, în apartamentul inculpatului.

Conform procesului-verbal întocmit de agent şef adjunct Y., din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi acesta, împreună cu agentul Z. a fost dirijat prin SNUAU 112 să se deplaseze pe strada x nr. 6, iar cu ocazia deplasării la faţa locului a constatat existenţa victimei, căreia i se făceau manevre de resuscitare şi l-au apelat pe inculpat, urcând apoi la etajul 6 al imobilului, indicat de acesta. În momentul în care au bătut la uşa apartamentului, inculpatul i-a comunicat că nu găseşte cheia de la uşă şi că, dacă doresc să intre, pot forţa uşa. Agentul a insistat ca inculpatul să caute nişte chei de rezervă şi după maxim un minut l-a auzit pe acesta descuind uşa. Din zgomotele pe care le-a auzit în acest interval, agentul a presupus că cheile folosite pentru deschiderea uşii de acces se aflau pe hol, cel mai probabil pe comoda aflată lângă uşă. Inculpatul a relatat faptul că era într-o relaţie cu victima, acesta din urmă fiind însărcinată în 8 săptămâni cu copilul său. La momentul la care i s-a solicitat inculpatului să indice locul de unde a sărit F., acesta a indicat fereastra de la bucătărie, care era închisă. Când a ajuns la intrarea în bloc, inculpatul a solicitat să meargă să îşi cumpere un pachet de ţigări, aşa că agentul l-a însoţit în acest scop până la un magazin din Tg Cucu, revenind împreună cu inculpatul la faţa locului.

În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului şi apărările invocate de acesta, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că a uzat de dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a prevalat de acest drept parţial, prin refuzul de a răspunde la întrebări, cu excepţia celor ce ar fi putut fi eventual adresate de către instanţă.

S-a apreciat că declaraţia inculpatului este una nesinceră, aflată în contradicţie cu probele administrate în cauză, ce atestă o cu totul altă dinamică a evenimentelor care au precedat decesul victimei F. şi, pe cale de consecinţă, a modului în care s-a produs acest deces. Inculpatul a accentuat şi a elaborat o varietate de versiuni de natură să ateste faptul că victima avea clare tendinţe suicidale, că acestea se manifestaseră şi în trecut, în prezenţa sa şi că, în acea noapte, a încercat să o oprească de mai multe ori să facă acelaşi gest, însă, în cele din urmă, ea a reuşit, chestiuni care se află în disonanţă flagrantă cu restul probatoriului.

Astfel, instanţa de fond a analizat susţinerile inculpatului, respectiv acelea că: pe drumul de întoarcere de la nuntă, victima i-ar fi reproşat multiple aspecte; după ce a ajuns în faţa blocului şi a fost parcată maşina, după ce victima a intrat în bloc cu cheile inculpatului, acesta a susţinut că nu şi-a dat seama dacă aceasta l-a lovit sau nu cu uşa, arătând faptul că cele două serii de uşi de la intrare se izbesc uneori din cauza curentului. S-a apreciat că aceste prime susţineri ale inculpatului sunt contrazise atât de conţinutul neechivoc al înregistrărilor video, în care este evident că victima îi trânteşte în faţă inculpatului uşa de la intrare, cât şi de declaraţia martorului Q. care atestă faptul că a fost trezit brusc de zgomotul unei uşi trântite, zgomot mult mai puternic decât cel obişnuit, ca şi cum uşa ar fi fost trântită intenţionat. Totodată, martorul a arătat că a auzit zgomotul de ceartă din parcare, urmat de uşa trântită, ceartă violentă, dar foarte scurtă ca durată, tonul celor două persoane fiind ridicat, practic ţipau, martorul învederând că nu s-ar fi trezit altfel. Prin urmare, a fost probată existenţa unei stări conflictuale la momentul la care cei doi au intrat în imobil.

De asemenea, inculpatul a descris o anumită desfăşurare a evenimentelor ulterior intrării în casă, ce contrazice flagrant aspectele rezultate din conţinutul înregistrării audio de pe telefonul victimei, care a debutat la ora 04:13, la aproximativ 9 minute de la momentul la care cei doi au ajuns în parcarea interioară a imobilului şi probabil la 7-8 minute de la momentul la care au intrat în apartament. Instanţa de fond a evaluat că modul în care a debutat înregistrarea video probează faptul că anterior acestui moment existase un conflict semnificativ între inculpat şi victimă, ce nu s-a limitat doar la un schimb de replici, ci a implicat şi un conflict fizic, numai astfel putând fi explicată replica inculpatului, de a-i lăsa victimei cartea de identitate şi permisul şi îndemnul de a chema salvarea sau ce mai vrea ea. Or, inculpatul, în continuarea ideii inexistenţei unui conflict a relatat următoarele:

"Eu m-am deplasat în sufragerie unde m-am dezbrăcat de costum şi cămaşă şi am rămas doar în şosete şi slip, am luat o pernă şi m-am întins pe canapea. F. s-a descălţat, de asemenea, la intrarea în casă şi mi-a cerut să merg în dormitor să dormim împreună, iar iniţial eu nu am reacţionat la solicitarea acesteia, motiv pentru care F. a început să îmi reproşeze că nu îmi pasă de ea, că mă gândesc la altele şi că poate am de gând să mă împac cu H.. Pentru că eu nu reacţionam la cele spuse de ea, a pus mâna pe gâtul meu şi m-a împins pe pernă, totodată m-a muscat în zona spatelui, după care a spus că se va arunca, se duce să se omoare, şi a plecat spre dormitor mic unde a deschis geamul. Am prins-o pe aceasta şi nu a mai apucat să se urce pe pervaz, plecând spre bucătărie. În acest context menţionez că înainte să schimbăm termopanul F. a mai încercat să se mai arunce de la acelaşi geam, totodată acolo era o poziţie favorizantă urcării pe pervaz întrucât era un birou amplasat sub geam, birou pe care l-am repoziţionat după schimbarea termopanului, departe de fereastră. De altfel, geamul de la dormitorul mic a rămas deschis în dimineaţa zilei de 19 iunie. După ce F. a plecat din dormitorul mic aceasta s-a îndreptat în spre bucătărie, însă am prins-o şi în sufragerie, eu mergând în urma ei pentru a evita situaţii similare. A încercat din nou să se arunce de la etaj în bucătărie, moment la care eu am încercat să o conving să nu facă acest lucru, ea continuând să îmi facă reproşuri şi continuând încercările de a se arunca de la etaj. La acel moment eu am încercat să plec din casă, lucru pe care l-am comunicat şi F., însă aceasta s-a opus, nelăsându-mă să mă îmbrac şi, totodată, m-a şi lovit de mai multe ori."

Prin urmare, instanţa de fond a considerat că, dacă ar fi acceptate, fără rezerve, susţinerile inculpatului ar rezulta că victima, cu care nu avusese nicio discuţie în contradictoriu până la intrarea în casă, cuprinsă brusc de un acces de gelozie, pentru simplul fapt că inculpatul nu a reacţionat la solicitarea ei de a merge împreună în dormitor, a încercat să se arunce de la etaj şi de la dormitorul mic, şi din sufragerie şi din bucătărie, fiind de fiecare dată prinsă de inculpat, care a mers în urma ei, după care, în mod paradoxal, dat fiind faptul că persoana iubită se afla într-o criză şi tot încerca să se sinucidă, acesta din urmă a decis să părăsească locuinţa. Prima instanţă a apreciat că această succesiune a evenimentelor este complet lipsită de logică, dincolo de faptul că nu explică de ce victima a decis să înregistreze cu telefonul mobil, de ce plângea la momentul debutului înregistrării şi mai ales de ce inculpatul i-a transmis să cheme salvarea. Astfel, deşi personalitatea victimei o predispunea pe aceasta la momente de impulsivitate declanşate uneori din lucruri minore, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor G., AA., ceea ce poate face credibilă o ceartă cu inculpatul aproape fără o motivaţie, s-a considerat că este foarte greu de crezut că doar pe această bază factuală ar fi încercat să se sinucidă. Pe de altă parte, chiar admiţând că este aşa, instanţa de fond a considerat că este complet inexplicabilă reacţia inculpatului de a părăsi imobilul, în condiţiile în care exista un risc ridicat ca victima să ducă până la capăt acţiunile întrerupte de intervenţia sa. A apreciat că nu poate însemna, chiar admiţând varianta expusă de inculpat, decât că acesta nu a crezut în concretizarea unor astfel de intenţii şi le-a considerat pur demonstrative, pentru că altfel comportamentul acestuia este inexplicabil.

În plus, s-a arătat că de la momentul la care victima porneşte înregistrarea de pe telefonul mobil, nu există niciun moment în care aceasta să ameninţe cu comiterea unui act suicidal, agresiunea acesteia este una exteriorizată doar în raport de inculpat şi vizează, în mod exclusiv, oprirea acestuia din acţiunea de a părăsit locuinţa. Mai mult, inculpatul a relatat faptul că, după ce a anunţat că pleacă din casă, victima ar fi spus că dacă el pleacă ea îl aşteaptă jos şi va ajunge înaintea sa, făcând astfel referire la faptul că se va arunca. Or, momentul la care inculpatul a decis să plece din locuinţă este plasat temporal după consumarea primelor acte de agresiune fizică faţă de victimă şi consecutiv debutului înregistrării pe de telefonul mobil, fiind surprins în cadrul înregistrării video, iar în cele 8 minute ale acesteia, pe tot parcursul conflictului fizic şi verbal cu victima, nu se aud, nici măcar parţial astfel de cuvinte.

În continuare, versiunea inculpatului este într-o oarecare consonanţă cu conţinutul înregistrării audio, pe care o cunoştea la momentul la care a fost audiat, însă redevine contrară realităţii obiective, de la momentul la care inculpatul relatează că victima i-ar fi propus să se liniştească amândoi. Astfel, inculpatul a relatat că evenimentele imediat anterioare morţii victimei s-ar fi derulat în următoarea manieră:

"După aceea, F. mi-a spus că mă iubeşte, a propus să ne liniştim amândoi, m-a prins de faţă şi mi-a zis ceva de genul:

"iartă-mă, hai să dormim". La momentul la care mi-a spus asta rochia ei era deja ridicată în jurul bustului, eu crezând că ea urmează să se dezbrace. M-am dus în dormitorul mare şi m-am întins, aşteptând-o. Văzând că nu mai vine m-am ridicat să o caut şi am găsit-o aşezată pe fereastra de la bucătărie. Am întrebat-o atunci:

"F., ce faci aici?", iar aceasta mi-a replicat, textual, în felul următor:

"arunc pietricele ca să văd unde o să cad". Menţionez că aceste pietricele proveneau de la pervazul interior al geamului pe care l-am schimbat atunci când am schimbat tâmplăria. I-am spus F. că eu nu mă uit la ea şi m-am dat în spate, uşor după tocul uşii, astfel încât ea nu mă mai putea vedea, în speranţa că astfel va coborî de pe geam şi va veni după mine. Când m-am uitat a doua oară, după câteva secunde, F. era aşezată pe tocul ferestrei în şezut cu picioarele îndreptate în spre sufragerie, iar spatele spre dormitorul mare, rochia în jurul bustului, iar mâinile între timp erau ridicate la un unghi de 90 grade, una dintre mâini, stângă, era orientată spre bucătărie, iar cea dreaptă, era spre exterior. M-am speriat foarte tare când am văzut-o astfel şi m-am îndreptat spre ea, am prins-o de mâna stângă şi m-am trezit că F. era în afara ferestrei, cu spatele lipit de peretele exterior al clădirii, iar eu eram aplecat peste geam ţinând-o de mâna stângă. Am folosit expresia m-am trezit pentru că efectiv nu mi-am dat seama cum am ajuns din poziţia de a o ţine de mână în poziţia de a fi aplecat deasupra pervazului. Eram speriat, bulversat şi am făcut eforturi să o salvez, comunicându-i şi ei acelaşi lucru, i-am spus la un moment dat să pună piciorul pe ţeava de evacuare la de centrala vecinului de jos, J., şi am încercat, totodată, să o ridic cu mâna stângă, apoi aceasta a alunecat din mâna mea, a strigat şi a căzut".

Instanţa de fond a reţinut că la momentul la care înregistrarea de pe telefonul mobil al victimei a fost brusc oprită şi până la momentul decesului victimei a trecut un interval de doar 6 minute, la ora 04:21, când a luat sfârşit înregistrarea audio-video, conflictul dintre inculpat şi victimă era în continuă desfăşurare, luând amploare chiar ulterior acestui moment şi s-a desfăşurat în mod neîntrerupt până la momentul la care victima a fost aruncată de la pervazul ferestrei bucătăriei apartamentului aspect pe care instanţa l-a reţinut în cadrul situaţiei de fapt anterior expusă, din analiza concordantă a declaraţiilor martorilor care au fost treziţi brusc din somn şi care au auzit ce se întâmpla în apartamentul inculpatului chiar înainte de căderea victimei.

Or, s-a apreciat că, dacă ceea ce relatează inculpatul ar fi real, nu ar fi existat niciun motiv pentru ca vecinii să declare existenţa unui conflict acut dintre cei doi prealabil căderii, întrucât, în această ipoteză, ar fi fost linişte, cel puţin cu 3-4 minute înainte de căderea victimei, pentru că discuţiile legate de o aplanare a conflictului, deplasarea inculpatului în dormitor, revenirea acestuia pentru a vedea ce se întâmplă cu victima, discuţiile cu aceasta comportă prin ele însele măcar durata de timp anterior menţionată şi nu ar fi fost de natură să trezească vecinii sau să îi ţină pe aceştia în alertă până în momentul căderii. Cel mult, dacă martorii ar fi fost treziţi de conflictul anterior derulat între victimă şi inculpat, cu siguranţă ar fi remarcat existenţa unui interval de timp mai considerabil între zgomotele provocate de cearta dintre cei doi şi ultimul strigăt al victimei, ceea ce nu a fost cazul.

S-a mai arătat de către prima instanţă ca fiind cel puţin ciudată susţinerea inculpatului în sensul că victima şi-ar fi ridicat rochia în jurul bustului, înainte de a decide să se arunce de la geam, afirmaţie care probabil încearcă să explice modul în care fost găsită vestimentaţia acesteia la momentul căderii şi care, în plus, îl incriminează şi mai mult pe inculpat. S-a apreciat că nu există nicio justificare pentru care o persoană, luând decizia de a se sinucide, în momentele prealabile, să îşi ridice rochia la nivelul bustului, o astfel de acţiune nefiind de natură să uşureze actul propus. Mai mult, într-o astfel de situaţie, ar fi fost imposibilă producerea urmelor constatate cu ocazia expertizei criminalistice întocmită de INEC, respectiv în partea din faţă a rochiei, în zona inferioară, cuprinsă între despicătura şi cusătura croielii de pe laterala stângă, s-au constatat un set de urme dinamice, multiple, care sunt localizate atât pe faţa, cât şi pe spatele materialului textil, fiind vorba de urme de frecare sub formă de striaţii, ce constau în trasee liniare, unde materialul textil este afectat prin scămoşare şi chiar străpungere, prezentând şi depuneri de particule de culoare albă.

S-a apreciat că inexplicabilă este şi pretinsa reacţie a inculpatului la momentul la care acesta ar fi văzut victima aşezată pe tocul pervazului, aruncând pietricele, respectiv aceea de a se ascunde după tocul uşii, sperând că astfel victima se va da jos de pe geam. Dacă se consideră că o anumită persoană are intenţii reale de a se sinucide, atunci reacţia normală, firească, este de a face tot ce e posibil pentru a împiedica consumarea unui astfel de gest, atitudinea inculpatului putând fi însă într-o anumită măsură explicabilă doar dacă considera că gestul victimei este unul pur demonstrativ, făcut exclusiv pentru a atrage atenţia, când singura manieră de a descuraja astfel de acţiuni este de a le ignora. Or inculpatul, care a clamat cu vehemenţă, pe tot parcursul procesului penal, faptul că victima s-a sinucis, că există elemente probatorii în sensul unor tendinţe suicidale ale victimei prealabile actului din data de 19.06.2021, care a mers după victimă pentru a o opri să se urce pe geam de trei ori la momentul la care a ajuns la domiciliu, fiind aparent speriat de intenţiile acesteia, când a văzut victima deja aşezată pe pervaz, iar aceasta ar fi dat de înţeles că nu renunţă la ideea de a se arunca, a decis să se îndepărteze de aceasta, să se ascundă după pervaz.

De asemenea, s-a arătat că modul în care inculpatul a descris că s-a aşezat victima [pe marginea geamului (pe pervazul exterior), în şezut, cu picioarele spre sufragerie, flexate (spre piept) pe pervaz şi cu spatele (şezutul) către dormitorul mare)] şi apoi a căzut este combătut în mod pertinent şi de către expertul criminalist traseolog din cadrul INEC, argumente pe care instanţa de fond le-a însuşit. Astfel, s-a arătat că expertul precizează că, într-o asemenea situaţie, şezutul victimei, pe de o parte, ar fi intrat în contact, pe laterală, cu reţeaua de picături de ploaie de pe tocul ferestrei în acea zonă, ceea ce nu s-a întâmplat, având în vedere că structura reţelei amintite este intactă, iar, pe de altă parte, aşezarea bazinului victimei pe pervaz ar fi condus, la crearea unei urme de destratificare pe glaful de tablă, consistentă ca suprafaţă, care s-ar fi datorat preluării impurităţilor (prafului) pe materialul rochiei, însă nici acest lucru nu se remarcă în fotografiile judiciare efectuate în cauză. În plus, s-a arătat că desfăşurarea evenimentului s-a produs pe partea opusă, respectiv pe partea stângă a ferestrei, privită din interiorul bucătăriei în cauză, victima aflându-se cu faţa către zidul clădirii, nicidecum cu spatele, aşa cum a menţionat inculpatul, deoarece într-o asemenea poziţie (cu spatele către zidul clădirii) nu ar mai fi existat urmele dinamice pe partea frontală a victimei (corp şi obiecte de vestimentaţie).

Faţă de aspectele precizate, din care rezultă nu doar nesinceritatea inculpatului în raport de aspecte esenţiale, relevante ale cauzei, dar şi construirea unor ipoteze fanteziste, ce sunt vădit în contradicţie cu probele administrate în cauză, reţinând împrejurarea că, prealabil decesului victimei, doar inculpatul s-a aflat în prezenţa acesteia. Declaraţia inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. a) şi art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a fost folosită împotriva sa, reprezentând un mijloc de probă suplimentar de natură să întărească şi să confirme concluziile extrase de instanţă din coroborarea celorlalte mijloace de probă, anterior redate, întrucât caracterul mincinos al susţinerilor este de natură să întărească aprecierea instanţei în raport de fapta care i-a fost imputată.

S-a apreciat că tot în sensul anterior expus şi imposibil de ignorat este comportamentul inexplicabil al inculpatului de după momentul decesului victimei. Astfel, chiar dacă acesta a sunat la SNUAU 112 imediat, modul în care a relatat ceea ce tocmai se petrecuse, extrem detaşat afectiv, ca şi cum ar fi fost un simplu martor la cele petrecute, fără nicio conexiune cu victima şi nu cineva care tocmai pierduse în mod tragic o persoană apropiată, este greu de justificat. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar merge pe ideea că nu există un anumit tipar comportamental în astfel de situaţii, că nu se poate reproşa inculpatului că a reacţionat în acest fel şi nu în altul, s-a considerat că tot nu poate fi justificat comportamentul ulterior al acestuia, de a rămâne în incinta apartamentului şi de a aştepta sosirea organelor de poliţie, asistând de la fereastră, la momentele în care, la faţa locului, au coborât martorii K. şi Q. şi ulterior echipajul medical, fără a verifica ce se întâmplă cu victima.

S-a apreciat că susţinerile inculpatului în sensul că nu a procedat în acest sens pentru că nu a găsit cheile apartamentului, pe care victima i le-ar fi ascuns ca să nu plece din casă, nu pot fi reţinute, tocmai pentru că inculpatul s-a aflat tot timpul în apropierea victimei, putând foarte uşor sesiza acţiuni de genul celor invocate. Timp de cel puţin 20 de minute de la decesul victimei, până când la faţa locului au ajuns organele de poliţie, nu a reuşit să găsească cheile apartamentului, dar a putut face aceasta în doar un minut de la momentul la care organul de poliţie i-a solicitat să găsească o cheie.

Instanţa de fond nu a reţinut drept credibile nici afirmaţiile inculpatului în sensul că nu a închis geamul de la bucătăria apartamentului până la sosirea organelor de poliţie, neexistând niciun motiv pentru ca agentul de poliţie care a ajuns primul la domiciliul inculpatului să precizeze în mod nereal un astfel de aspect, important, esenţial chiar, dat fiind faptul că de la geamul respectiv căzuse victima.

Prin urmare, în urma celor arătate, văzând şi declaraţia martorei R., care a arătat că şi după ce victima căzuse se auzeau zgomote în apartamentul de sus, ca şi cum se mişcau piese de mobilier, instanţa de fond a considerat că în cele 20 de minute de la căderea victimei şi până la sosirea organelor de poliţie, inculpatul a fost preocupat să ascundă urmele conflictului dintre el şi victimă, prealabil aruncării acesteia din urmă, acesta fiind de fapt motivul pentru care nu a coborât în parcare.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că tulburătoare este atitudinea inculpatului de după sosirea organelor de poliţie, când a coborât cu unul dintre agenţi în parcarea imobilului şi a solicitat să se deplaseze pentru a cumpăra un pachet de ţigări, revenind ulterior la faţa locului şi abia la acel moment, cu siguranţă tardiv, s-a interesat de starea victimei, toate aspecte ce demonstrează pe deplin că imediat după ce a ucis victima, inculpatul a fost în mod primordial interesat de modificarea locului faptei, astfel încât să nu existe urme care să-l poată incrimina, neexistând o preocupare reală pentru soarta victimei.

În continuare, instanţa de fond a constatat că punctul de vedere al expertului criminalist al inculpatului asupra expertizei criminalistice şi opinia acestuia nu reprezintă altceva decât expunerea unor argumente de natură să legitimeze varianta expusă de inculpat, ce este una nesinceră, context în care datele de natură obiectivă au fost preluate în unele situaţii secvenţial, doar în măsura în care puteau fi integrate pentru a susţine raţionamentul inculpatului.

1. Astfel, referitor la prima obiecţiune invocată, constând în aceea că, faţă de lipsa unei analize a imaginilor video, susţinută de demonstraţii bazate pe calcul, care să justifice una din variantele prezentată de expertul BB., potrivit căreia mişcarea studiată a putut fi o aruncare în jos de la nivelul pervazului (cădere cu viteză iniţială), înţelege să conteste această variantă şi îşi însuşeşte ca valabilă numai opinia demonstrată de expert potrivit căreia mişcarea a fost "o cădere liberă, iniţiată de la o cotă inferioară cu cca. 1 m cotei pervazului", contrar celor expuse de către expertul parte al inculpatului, instanţa de fond a considerat că cele două variante expuse de către expertul BB., în care s-ar fi realizat căderea victimei nu sunt contradictorii, o aruncare în jos de la nivelul pervazului, faţă de poziţia victimei prealabil căderii, respectiv cu faţa în jos şi cu picioarele în afara pervazului, pe exterior, nu este echivalentă cu existenţa unui salt sau a unei plonjări, de natură să îndepărteze de la început victima de zid, ci vizează aplicarea unei viteze iniţiale de către inculpat, după plasarea victimei în poziţia anterior enunţată, ce se putea realiza prin împingerea corpului acesteia de pe pervaz, ce este de natură să explice componenta orizontală a deplasării victimei.

S-a reţinut că înălţimea de 25,47 metri, invocată de expert, este înălţimea maximă corectată de la care ar fi început căderea liberă, raportată la punctul în care s-a efectuat determinarea, faţă de ipoteza în care nu ar fi existat o viteză iniţială şi, prin urmare, această constatare nu este contradictorie ipotezei alternative indicată de expertul criminalist.

De asemenea, s-a menţionat faptul că, pentru stabilirea punctului maxim de la care ar fi putut fi iniţiată o cădere liberă, expertul a stabilit viteza cu care a căzut victima la mijlocul intervalului de interes, aceasta fiind calculată ca fiind de aproximativ 78 km/h, iar pornind de la această valoare, pe baza unor calcule ce pot fi aplicate matematic doar în cazul unei căderi libere, s-a stabilit şi ulterior corectat înălţimea maximă de la care ar fi putut avea loc căderea.

Or, cealaltă ipoteză, în care s-ar fi imprimat o viteză iniţială corpului victimei, ceea ce s-ar fi putut realiza prin împingerea acesteia, suplimentar forţei gravitaţionale, dat fiind faptul că există alţi parametri legaţi de distanţa parcursă de corpul victimei şi de durata căderii, viteza de la mijlocul intervalului de referinţă (şi nu de la momentul căderii, astfel cum menţionează expertul), este tot de 78 km/h.

Altfel spus, cât timp durata căderii şi distanţa de la care se presupune că a căzut victima în această ipoteză alternativă sunt altele, nu se poate considera că viteza, chiar şi cea de la mijlocul intervalului de referinţă, ar fi trebuit să fie alta, respectiv una sporită cu valoarea vitezei iniţiale. Viteza de la mijlocul intervalului de referinţă, calculată de expert, este aceeaşi, indiferent dacă este vorba de o cădere fără viteză iniţială, de la un metru de sub pervaz (cădere liberă), fie o cădere cu viteză iniţială, de la nivelul pervazului.

2. Cea de-a doua obiecţiune, conform căreia recoltarea urmelor materie folosite pentru comparaţie doar dintr-o zonă (pervaz şi zid) în care a putut avea loc un contact cu corpul victimei şi omiterea recoltării unor astfel de urme pentru comparaţie din zonele unde au avut loc contacte certe cu corpul victimei (platforma betonată), constituie o carenţă a metodologiei de lucru privind identificarea criminalistică a urmelor materie considerate, în special pentru stabilirea unicităţii acestora, a fost apreciată de instanţa de fond ca nefiind întemeiată.

S-a reţinut că o astfel de opinie ignoră în mod deliberat aspectele pe care experţii criminalişti le-au precizat repetat la momentul la care au făcut examinările fizico-chimice, respectiv aceea că "pentru efectuarea acestora asupra ciorapului-dres, a fost efectuată operaţia de decupare a unor porţiuni din ciorapul de damă - picior stâng, corespunzătoare zonelor identificate din fotografiile de la faţa locului ca prezentând urme-materie (albe, verzui, negre) rezultate prin sfâşierea materialului textil ca urmare a interacţiunii dinamice cu un alt obiect, zonă care nu poate fi corelată cu impactul victimei cu solul în urma căderii de la înălţime", evaluare ce a vizat în acelaşi fel şi pantofii sport ai victimei, precum şi partea anterioară a rochiei acesteia, toate elemente ce nu au intrat în contact direct cu solul, tocmai pentru că victima a căzut pe spate şi a menţinut această poziţie şi după mişcarea de recul.

3. Cea de-a treia obiecţie vizează împrejurarea că analiza comparativă a rezultatelor determinărilor fizico-chimice realizate asupra probelor în litigiu şi de comparaţie nu a fost efectuată în mod corespunzător, din punct de vedere ştiinţific, în materia identificării criminalistice: că expertiza prezintă exclusiv asemănările dintre caracteristicile acestora, nu şi deosebirile care în mod evident există; că expertul nu a mai putut înfăţişa astfel o evaluare criminalistică corectă, în care să fie explicată valoarea identificatoare mai mare sau mai mică a anumitor caracteristici, limitându-se la simpla constatare că probele materiale în litigiu şi de comparaţie sunt în general "similare", asumându-şi opinii probabile şi nu certe cu privire la originea comună a acestora s-a apreciat, de asemenea, ca nefondată.

Faţă de datele speţei, ce au determinat exclusiv verificarea ipotezei conform căreia ar fi existat un contact între corpul victimei şi pervazul exterior/peretele blocului, s-a apreciat că nu se impunea stabilirea cu certitudine a identităţii dintre probele materiale în litigiu şi de comparaţie.

Sub acest ultim aspect, instanţa a împărtăşit punctul de vedere al expertului parte al procurorului, conform căruia analizele efectuate în raportul INEC, de la examinare microscopică la examinare fizico-chimică instrumentală prin microscopie electronică de baleiaj, microscopie electronică de baleiaj de înaltă rezoluţie HRSEM, microscopie de dispersie raze V., microscopie Raman a clorofilei, identifică generic acelaşi tip de material biologic sau anorganic, prezent atât pe articolele de îmbrăcăminte în litigiu, cât şi pe faţa exterioară a peretelui imobilului de unde a avut loc evenimentul, iar în situaţia în speţă nu s-a pus niciodată problema identificării de specie, întrucât, în cazul de faţă se cunoaşte cu certitudine atât punctul de plecare al victimei, cât şi poziţia finală de repaus la sol, nefiind în situaţia unui cadavru găsit la depărtare de locul faptei, ipoteză în care corelarea analizelor fizico-chimice ar necesita o identificare certă a urmelor materiale de pe cadavru ca provenind de la locul faptei.

4. Instanţa a considerat neîntemeiată şi cea de-a patra obiecţiune invocată, conform căreia constatarea "contextuală" a expertului traseolog al I.N.E.C. potrivit căreia "echimozele existente la nivelul gâtului şi sub bărbie au fost create în momentele anterioare căderii de la înălţime a victimei şi nu reprezintă o consecinţă a impactului acesteia cu platforma betonată" nu are susţinere din punct de vedere criminalistic şi că, în baza demonstraţiei făcute de expertul criminalist al inculpatului, aceste leziuni au putut fi create numai la impactul cu platforma betonată, în cadrul unui mecanism de genul celui arătat în figura 15.

Astfel, în primul rând, instanţa de fond a considerat drept nefondată afirmaţia că expertul traseolog al I.N.E.C. ar fi făcut această observaţie în mod contextual, întrucât stabilirea modului probabil în care au fost create echimozele de la nivelul gâtului şi de sub bărbie a revenit, în primul rând, medicilor legişti, care au precizat în prealabil caracterul vital al acestor leziuni, ceea ce a demonstrat, din punct de vedere medical, că acestea s-au putut produce prealabil căderii sau în cădere şi, totodată, şi-au exprimat opinia cu privire la modul probabil în care s-au putut produce.

Astfel, conform experţilor medico-legali, inclusiv cel al inculpatului, echimozele violacee discontinui situate submentonier şi şanţ labio-mentonier stâng, se puteau produce, cel mai probabil, prin loviri cu mijloace contondente (posibil pumn), fără a exclude cu certitudine lovirea de un plan dur în momentul căderii (prin asta înţelegându-se lovirea de planuri dure pe parcursul căderii de la înălţime, cu victima situată cu faţa spre clădire şi spatele opus clădirii, astfel cum se menţionează în opinia expertală întocmită în cauză).

De asemenea, expertul traseolog din cadrul I.N.E.C. a concluzionat că aceste leziuni nu reprezintă o consecinţă a impactului cu platforma betonată, cu referire la faptul că victima a căzut pe spate, neexistând un contact direct între zonele anterioare ale corpului victimei şi sol, iar un eventual impact cu partea din spate a autoturismului ar fi produs leziuni pe faţă, ceea ce nu s-a produs, zona de sub bărbie neputând fi afectată de acest eventual mecanism.

Demonstraţia expertului criminalist CC., în sensul că leziunile existente pe bărbie şi în zona gâtului nu sunt efectul unui contact între zona exterioară a pervazului peretelui nu este contrară aspectelor statuate prin expertiza INEC. De asemenea, s-a arătat că modul în care a fost plasat corpul victimei înainte de cădere şi ulterior împingerea acesteia de pe pervaz nu presupune cu necesitate un contact între bărbie şi zona rugoasă a pervazului, şi de aceea instanţa a apreciat, în cadrul situaţiei de fapt, că o astfel de leziune s-a produs ca urmare a aplicării unei lovituri de pumn din partea inculpatului sau, eventual, a lovirii victimei cu un alt corp contondent.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a avut rezerve în a accepta mecanismul de producere al acestei leziuni invocat de către expertul criminalist, în primul rând pentru că nu corespunde manierei în care medicii legişti au apreciat asupra modului probabil în care s-a putut produce această leziune, medici care au constatat şi fractura disjuncţie coloană vertebrală cervico-toracică şi, subsecvent, şi pentru unele dintre argumentele expuse de expertul parte al procurorului, care a sesizat următoarele: hematoamele prezente pe suprafaţa sternului sunt bilaterale şi nu unul central, cum ar fi în situaţia unui impact menton-stern; profilul hematomului submentonier este alcătuit din trasee liniare multiple, în plan vertical, iar în urma impactului cu sternul/coastele, aceste urme ar fi putut fi cel mult prezente în plan orizontal; nu există corespondenţă între urma formată pe obiectul teoretic creator de urmă şi pe cel primitor de urmă, respectiv hematomul submentonier este mult mai pronunţat decât cele superficiale prezente pe toracele victimei, subsecvente manevrelor de resuscitare.

Pe de altă parte, instanţa de fond nu a considerat drept frauduloasă procesarea digitală a fotografiei care confirma existenţa acestor leziuni, achiesând la opinia expertului parte al inculpatului, în sensul că astfel de procedee sunt legitime, fiind făcute tocmai în scopul evidenţierii existenţei anumitor urme pe corp. S-a apreciat că precizarea expertului parte al procurorului este totuşi importantă întrucât vizualizarea unor fotografii neprocesate digital permite observarea intensităţii leziunilor din zona sternului, care sunt destul de reduse, putând fi observate în fotografia nr. 14 de la fila x, d.u.p. (efectuată cu ocazia cercetării la faţa locului, în data de 19.06.2021, între orele 06:00-07:30) şi în fotografiile nr. 2, 5 şi 6 efectuate cu ocazia necropsiei, unde sunt puţin vizibile, mai ales prin raportare la leziunea submentonieră, ceea ce face credibile susţinerile expertului parte al procurorului.

5. Obiecţiunea conform căreia constatarea expertului traseolog al I.N.E.C. în sensul că echimozele cu excoriaţii existente "pe faţa anterioară a braţului stâng, în 1/3 superioară" au fost create prin contactul acestei zonei a corpului cu "marginea superioară a pervazului ferestrei", s-a apreciat că nu poate fi avută în vedere, referiri legate de aceste urme existând la paginile 68 şi 73 din raportul de expertiză criminalistică, unde expertul criminalist doar precizează faptul că acest tip de leziuni, s-ar fi putut crea prin frecare de o suprafaţă dură şi rugoasă.

6. Nu a fost considerată întemeiată nici obiecţiunea conform căreia lipsesc urme de contact între pervaz şi abdomen, motiv pentru care nu se confirmă mecanismul referitor la modul de plasare al victimei pe pervazul ferestrei, în primul rând pentru că mecanismul de cădere al victimei nu implica, cu necesitate, frecarea de suprafaţa exterioară a pervazului (zidăria exterioară) a întregii părţi superioare a corpului victimei şi, în al doilea rând, pentru că zona abdominală a fost acoperită de rochie, împrejurare ce este de natură să împiedice producerea unor excoriaţii direct pe piele. De altfel, o situaţie de acest gen a putut fi observată şi din faptul că pe piciorul stâng, pe care se afla poziţionat "şliţul" rochiei a fost mai afectat de frecarea cu suprafaţa rugoasă a peretelui exterior, spre deosebire de piciorul drept, ce era acoperit.

7. Instanţa de fond a considerat că nu este credibilă nici critica pe care expertul parte al inculpatului o aduce constatării expertului oficial din cadrul INEC, în sensul că rupturile constatate la ciorapul tip dres, pe faţa interioară a coapsei stângi, au fost create prin contactul acestei zone a corpului cu suprafaţa dură şi rugoasă a pervazului sau a zidului exterior, în timpul scoaterii acesteia pe fereastră, cu faţa în jos şi picioarele înainte şi, pe cale de consecinţă, nici opinia conform căreia acele rupturi ale ciorapului au fost provocate de un agent vulnerant ce a acţionat în sens contrar direcţiei de scoatere în exterior şi a celei de cădere.

Instanţa de fond a avut în vedere că pentru adoptarea concluziei anterior enunţate a expertului oficial, acesta a expus un cumul de argumente, toate dovedind contactul dintre piciorul victimei şi pervazul exterior al ferestrei, inclusiv peretele, argumente de ordin fizico-chimic, de comparare a urmelor existente, ce sunt ignorate de către expertul parte, ce prezintă în schimb rezultatele unui experiment propriu, ale cărui condiţii de realizare nu sunt cunoscute, existând doar afirmaţia expertului în sensul că s-au folosit ciorapi similari celor purtaţi de victimă şi un obiect similar ca rugozitate.

Pe de altă parte, tot în sens contrar celor menţionate de expert, instanţa de fond a reţinut, în acord cu expertul parte al procurorului, faptul că din fotografiile realizate cu ocazia primei cercetări la faţa locului rezultă că pe ciorapii victimei există două tipuri de urme, unele în sens ascendent, iar altele în sens opus, aspect omis de către expert, ce a prezentat ilustrativ o singură fotografie, ce nu surprinde ambele tipuri de ruperi ale ciorapului. În opinia instanţei de fond, faptul că după ce victima a fost plasată pe pervazul ferestrei s-a zbătut pentru a scăpa de situaţia în care o fost pusă, este de natură să explice modul în care s-au rupt ciorapii acesteia, neexistând o acţiune cauzală unică a acestor rupturi.

8. Cea de a opta obiecţiune, în raport de concluzia că urmele de pe rochia victimei au fost create prin interacţiunea dinamică între partea frontală a corpului victimei şi pervazul exterior al fereastrei, este în sensul că această afirmaţie este infirmată de lipsa urmelor de ştergere cu continuitate liniară a pojghiţei moale cu aspect unsuros, aflată pe pervazul alb din material plastic, în partea stângă a ferestrei, nu a fost reţinută că de instanţa de fond. Expertul traseolog din cadrul INEC a explicat, la fila x a raportului întocmit, maniera în care a ajuns la concluzia anterior enunţată, ce este susţinută şi de urmele de destratificare existente pe pervaz. Stabilirea unei anumite dinamici a evenimentelor se face în raport de urmele găsite şi corespondenţa dintre acestea şi obiectul creator.

9. A noua obiecţiune invocată de expertul parte al inculpatului, în sensul că analiza prezentată în raportul oficial, referitoare la absenţa unor picături presupuse de ploaie, ce ar fi fost şterse prin manevrarea corpului victimei, este greşită, precum şi opinia că prezenţa stropilor pe suprafaţa geamului şi absenţa lor pe glaful alb, din material plastic, se explică prin aceea că vaporii de apă din atmosferă au atins punctul de rouă şi au condensat numai pe suprafaţa vitrată a geamului ce avea o temperatură diferită de cea a glafului din material plastic nu a fost primită de instanţa de fond. S-a arătat că fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului confirmă cu certitudine existenţa unor stropi de ploaie, nu de rouă, în sensul prezentat fiind fotografiile făcute asupra tâmplăriei ferestrei, peretelui exterior al clădirii, dar şi a unei fotografii de ansamblu, precum şi existenţa unui astfel de eveniment reiese cu claritate şi din vizionarea înregistrării video, unde pe cameră, la un moment dat, apar stropi de ploaie. Stropii de ploaie nu au lipsit în totalitate de pe glaful alb al ferestrei, ci doar în zonele unde s-a realizat manevrarea corpului victimei.

10. Ultima obiecţiune a expertului, ce vizează aprecierea expertizei oficiale în sensul că urma de pantof existentă în partea dreaptă a pervazului exterior al ferestrei "nu are legătură cu cauza" şi "nu a fost creată în timpul evenimentului soldat cu decesul victimei" este total eronată, precum şi argumentele expuse în cuprinsul acestei din urmă critici, a fost evaluată de instanţa de fond prin analiza integrată a întregului probator administrat în cauză, cu privire la această împrejurare. S-a reţinut concluzia expertizei oficiale în sensul că această urmă a fost creată anterior evenimentului ce a condus la decesul victimei, concluzie explicată în mod logic şi ştiinţific, prin aceea că dacă urma în discuţie ar fi fost creată la momentul producerii evenimentului, ar fi trebuit ca, prin atingerea de tocul ferestrei, să întrerupă reţeaua de picături de ploaie în zona de contact.

În subsidiar, instanţa de fond a avut în vedere faptul că prin raportul de constatare traseologică nr. 702563/09.07.2021, întocmit Serviciul de Criminalistică al I.P.J.Iaşi s-a reţinut că urma de încălţăminte identificată de pe pervazul exterior al geamului de la bucătărie prezintă elemente generale de asemănare cu impresiunea reliefului antiderapant al încălţămintei pentru piciorul drept, însă nu se poate stabili dacă a fost sau nu creată de încălţămintea victimei. În acest caz, s-a constatat, în urma examinării comparative a urmei în litigiu şi a impresiunii model de comparaţie, existenţa unei asemănări a traseelor şi a modului de dispunere a elementelor desenelor antiderapante, dar lipsa unor elemente individuale. Conform acestei concluzii, urma de pe pervaz a fost creată de un pantof sport, pentru piciorul drept similar cu cel purtat de victimă.

Această concluzie a fost combătută iniţial de expertul parte al procurorului (observaţii expert parte procuror-f.11-19, vol V, d.i.), care a invocat faptul că examinarea pervazului a relevat existenţa simultană a două urme distincte, respectiv o urmă a unui călcâi de încălţăminte plasată cu spatele spre exteriorul geamului şi vârful orientat perpendicular pe pervaz spre interior şi o urmă de pingea a unei încălţăminte de tip sport, cu striaţii continuative în plan transversal, diferită de încălţămintea purtată de către numita F. S-a apreciat că urma din zona pingelei unei încălţăminte tip sport diferă ca profil de profilul încălţămintei de comparaţie purtată de victima F., sens în care a fost observat profilul de detaliu continuativ al striaţiilor din urma în litigiu, diferit de cel cu întreruperile cu şanţuri longitudinale faţă-spate, l, 2 şi 3 al încălţămintei purtate de numita F.

Conform expertizei întocmite de I.N.E.C., s-a avut în vedere o singură urmă formă de încălţăminte, a cărei examinare, prin raportare la profilul antiderapant al pantofilor sport ai victimei, s-a considerat a releva neconcordanţe de formă şi poziţie reciprocă a elementelor ce compun fiecare desen în parte. Astfel, la urma în litigiu, au fost întâlnite, pe zona marginală a pingelei, elemente care descriu trasee arcuite, paralele şi echidistante, care se întind, prin continuitate liniară, de la margine până către axa longitudinală a urmei, în timp ce, la profilul tălpii pantofilor sport ai victimei s-au constatat, pe zona marginală a pingelei, elemente care descriu trasee frânte, lipsite de paralelism, care nu se întind, prin continuitate liniară, către axa longitudinală a tălpii, ci sunt întrerupte de câte un canal arcuit.

Conform obiecţiunilor expertului parte al inculpatului, examinarea aceleiaşi urme relevă de fapt mai multe urme de destratificare suprapuse, având natură compusă (dinamică şi statică), ce au fost create în doi timpi: T1 şi T2. S-a considerat că aceste urme suprapuse au rezultat printr-o deplasare liniară scurtă a călcâiului unui pantof drept, de-a lungul ramei ferestrei, concomitent cu o mică rotire a vârfului acestuia în sens invers acelor de ceasornic. Din cele constatate, a rezultat că la capătul mişcărilor succesive, de-a lungul cărora au rezultat urme dinamice de destratificare, a existat cel puţin un moment de stop în care ar fi trebuit să apară urme statice care să reproducă detalii ale desenului suprafeţei tălpii pantofului ce le-a produs. În continuare, analizând conturul extremităţii din stânga al urmei de pe pervaz şi confruntându-l pe aceasta cu cel corespondent pantofului drept purtat de victimă, s-a constatat că acestea prezintă caracteristici generale asemănătoare în ceea ce priveşte forma şi dimensiunile. Făcând o analiză comparativă între urma statică în litigiu, rezultată în momentul de oprire al mişcării pantofului, cu cea statică obţinută experimental, s-a constatat prezenţa aceloraşi caracteristici generale. S-a concluzionat că asemănările evidente stabilite anterior între caracteristicile generale şi particulare ale modelului fragmentului de urmă statică în litigiu şi cele ale modelului urmei obţinute experimental, dovedesc provenienţa comună a acestora de la talpa unui pantof drept similar celui purtat de victimă.

Instanţa a arătat, în temeiul celor anterior expuse că, în speţă, patru specialişti/experţi criminalişti, în urma examinării aceleiaşi urme, au formulat patru raţionamente diferite, atât în ceea ce priveşte numărul urmelor de destratificare create pe pervaz, de la 1 la 3, cât şi referitor la asemănarea sau lipsa de asemănare cu impresiunea pantofului drept al victimei.

Evaluând argumentele expuse de către fiecare dintre experţi, instanţa a reţinut concluzia expusă prin raportul de constatare traseologică nr. 702563/09.07.2021, întocmit Serviciul de Criminalistică al I.P.J. Iaşi, apreciind că evaluarea comparativă a urmei în litigiu cu impresiunea pantofului sport drept al victimei este riguroasă.

Tot în acest cadru, înainte de a analiza opinia separată a expertului parte al inculpatului, sub aspectul dinamicii căderii de la etaj a victimei, instanţa a subliniat că această impresiune a unui pantof drept pe pervaz, indiferent că este similară sau deosebită de cea a pantofilor purtaţi de victimă în momentul decesului, nu poate avea aptitudinea, prin ea însăşi şi contrar celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, privite în mod coroborat, să determine concluzia unui act suicidal al victimei sau măcar a unui dubiu rezonabil că evenimentele s-ar fi putut petrece în modul arătat de inculpat.

Prin urmare, s-a apreciat că această urmă nu are nici semnificaţia şi nici importanţa pe care apărarea a invocat-o în mod constant, întrucât nu este corespondentă cu urmele de pe corpul victimei, care atestă agresarea fizică a acesteia de către inculpat, anterior căderii, cu natura conflictului neîntrerupt dintre inculpat şi victimă până la momentul aruncării acesteia de pe pervaz, cu faptul că declaraţia inculpatului, singura persoana care a fost de faţă când s-au petrecut toate aceste acţiuni nu este sinceră, cu urmele materiale ce demonstrează modul în care a fost plasată victima pe pervazul bucătăriei.

De altfel, s-a apreciat că pot exista o serie întreagă de situaţii care să fi determinat prezenţa acestei urme pe pervaz, anterior evenimentului în discuţie, astfel cum s-a argumentat în mod ştiinţific de către expertul traseolog, de orice persoană, inclusiv de victimă, pentru a şterge geamul sau pentru a înlătura foliile de protecţie ale tâmplăriei, ce fusese instalată cu doar câteva zile în urmă.

Mai mult, s-a apreciat că şi dacă s-ar trece peste acest argument al expertizei criminalistice, ce exclude posibilitatea ca urma în litigiu să fi fost creată cu ocazia evenimentelor care au condus la decesul victimei, chiar presupunând, pur ipotetic, că această urmă ar fi putut fi creată de victimă însăşi, la momentul la care se afla în derulare conflictul verbal şi fizic cu inculpatul, pentru a fugi de acesta, tot nu poate reprezenta un temei suficient al concluziei unei escaladări voluntare a geamului cu intenţia de a se sinucide.

Pentru toate argumentele anterior expuse în cadrul situaţiei de fapt, dar şi în raport de motivele care au determinat ca instanţa de fond să nu aprecieze temeinice obiecţiunile invocate (cu excepţia parţială a obiecţiunii nr. 10), evaluând opinia separată a expertului criminalist desemnat de către inculpat, prima instanţă a considerat că aceasta nu este convingătoare, întrucât se întemeiază pe o analiză parţială şi secvenţială a unor probe de natură să creeze o aparenţă de temeinicie a susţinerilor inculpatului.

În primul rând, dat fiind faptul că inculpatul a modificat anterior locul faptei cel puţin prin închiderea geamului din bucătărie, raportat la comportamentul de ansamblu al acestuia, consecutiv comiterii faptei, instanţa de fond a apreciat că nu poate avea certitudinea că masa de bucătărie a rămas în locul unde se afla la momentul la care s-a săvârşit fapta.

În al doilea rând, poziţia piciorului drept pe pervaz, chiar prin încercarea de a fi pusă în conjuncţie cu poziţia victimei, astfel cum a descris-o inculpatul, s-a apreciat că nu este una firească, pentru că implică flexarea tălpii piciorului drept la un unghi de cel puţin 45 de grade, pentru ca tocul încălţămintei să fie lipit de pervaz, o poziţie naturală a tălpii piciorului fiind una perpendiculară pe pervaz, în direcţia în care sunt flexate picioarele, dacă este să luăm în considerare varianta expusă de inculpat.

În al treilea rând, s-a arătat că urme de destratificare există doar în partea stângă a ferestrei, nu în cea dreaptă, unde pretinde inculpatul că s-a aşezat victima.

Împrejurările conform cărora victima, ţinută de mâna stângă, ar fi încercat să se caţăre pe zid şi să fie trasă, timp în care ar fi fost create toate urmele dinamice de contact sunt pur speculative, ţinând cont că nici măcar inculpatul nu a relatat astfel de acţiuni, în cadrul declaraţiei date în cauză, precizând doar că a încercat să o ridice, dar nu a reuşit, făcând referire la o altă poziţie a victimei, respectiv cu spatele lipit de peretele exterior al clădirii.

În ultimul rând, s-a reţinut că aceste consideraţii nu explică urmele din zona cervicală a gâtului victimei, făcute prin comprimare, nu înlătură concluziile expertizei oficiale, ce argumentează motivat cum a fost aşezată victima şi pe ce parte a avut loc această poziţionare, respectiv partea dreaptă, nu stânga şi mai ales este contrară ansamblului celorlalte mijloace de probă, motiv pentru care instanţa de fond a apreciat că întreaga argumentaţie nu este una obiectivă, ci este realizată exclusiv pentru susţinerea poziţiei procesuale a inculpatului.

S-a arătat de către judecătorul de la prima instanţă că pentru stabilirea situaţiei de fapt ce a condus la decesul victimei, instanţa a avut în vedere, în mod firesc, elementele eminamente obiective, de natură a contura şi de a reconstitui cât mai precis cele întâmplate; aspectele de natură subiectivă, cum sunt cele ce vizează temperamentul victimei, deşi au o importanţă mai redusă în contextul anterior precizat, nu sunt lipsite de relevanţă, putând fi valorificate inclusiv pe terenul individualizării judiciare.

De asemenea, s-a reţinut din analiza concordantă a declaraţiilor martorilor, AA., G. şi DD., faptul că victima era o persoană sensibilă, pasionată de citit, mai degrabă introvertită şi implicată în exercitarea profesiei de avocat. Era însă, în egală măsură, o persoană impulsivă, vulcanică, context în care putea jigni destul de uşor, acesta fiind de altfel motivul pentru care martora G. s-a distanţat, păstrând o colaborare strict profesională.

Totodată, deşi victima se enerva destul de uşor, uneori chiar din chestiuni minore, aceasta îşi revenea la fel de repede, încerca ulterior să îşi repare greşeala, făcând gesturi de împăcare, chiar dacă nu îşi cerea propriu-zis scuze. Rezultă astfel o anumită imaturitate emoţională a victimei, explicabilă parţial prin vârsta acesteia şi probabil şi prin lipsa interacţiunii sociale.

Pe plan profesional victima era o persoană destul de ambiţioasă, era pasionată de profesia sa, respectiv de avocatură, activitate în care era implicată dar, în acelaşi timp, avea o anumită nesiguranţă legată de posibilitatea efectivă de a realiza tot ceea ce îşi propunea din punct de vedere profesional, dar şi faţă de relaţiile cu terţele persoane, inclusiv inculpatul.

Relaţia cu părinţii era una apropiată, tatăl o vizita des, aproape săptămânal, iar cu mama, care era plecată în străinătate, discuta prin intermediul aplicaţiilor M. cu o frecvenţă ridicată. Avea într-adevăr reticenţe în a face cunoscută relaţia consensuală cu inculpatul, ce sunt explicabile atât raportat la aşteptările pe care părinţii le aveau de la ea, la educaţia religioasă primită, sentimentul că le este datoare în urma eforturilor făcute pentru ca ea să studieze şi să locuiască într-un apartament din mun. Iaşi şi inclusiv faţă de posibilele prejudecăţi cu care s-ar fi putut confrunta, având în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta avea un alt copil şi mai fusese căsătorit şi că era îndrumătorul ei.

Cu toate acestea, în cadrul discuţiilor purtate cu fratele său, victima a glumit, încercând să îşi imagineze ipoteza în care venea acasă şi îi spunea brusc tatălui său că "este împreună cu Sebi". S-a apreciat că aceste date sunt insuficiente concluziei că victima avea stări depresive din acest considerent. Prin urmare, s-a apreciat că tipologia victimei se încadra, cu particularităţile aferente, în limitele normalului, neexistând date care să releve faptul că aceasta ar fi avut stări depresive, tulburări psihice ori gânduri suicidale. Singurul care invocă astfel de stări, din care creează o întreagă naraţiune, este doar inculpatul.

De asemenea, s-a menţionat că tot inculpatul este cel care speculează nejustificat în raport de o afirmaţie disparată a martorului AA., fostul prieten al victimei, pe care acesta din urmă a explicat-o şi a circumstanţiat-o la momentul la care a fost audiat în instanţă. Astfel, pe parcursul audierii în cursul urmăririi penale, acest martor, căruia i s-a cerut să descrie natura interacţiunii cu victima pe parcursul relaţiei de prietenie şi în contextul în care era audiat în raport de investigaţia generată de moartea victimei, martorul a declarat că nu a văzut-o niciodată să se urce pe geam sau să ameninţe cu un astfel de gest. Pe de altă parte, martorul a apreciat victima ca fiind puţin instabilă emoţional şi depresivă, în sensul că avea unele momente de tristeţe, peste care trecea discutând cu el sau ascultând muzică, stări pe care martorul le atribuia faptului că nu se considera suficient de bună, nu avea încredere în ea, în pofida faptului că învăţa bine în facultate şi avea note bune. S-a arătat că această stare de neîncredere în forţele proprii a fost descrisă şi de martorul DD.. A relatat astfel martorul că, într-un context pe care nu şi-l mai aminteşte exact (stare de tristeţe, presiunea creată de un examen sau o ceartă între cei doi), o singură dată pe parcursul relaţiei victima a afirmat că dacă nu iese...mă sinucid, afirmaţie pe care martorul a luat-o ca o expresie metaforică folosită des de oameni, i-a spus victimei să înceteze cu prostiile şi nu s-au repetat astfel de situaţii. Tot martorul a precizat că, citind în presă de faptul că victima s-ar fi sinucis şi-a amintit de acea afirmaţie şi a crezut că aşa s-a întâmplat, dar că, ulterior, gândindu-se mai bine la cum era ea ca persoană, a realizat faptul că nu s-ar fi sinucis. Audiat în instanţă, martorul a oferit precizări suplimentare legate de această unică afirmaţie, arătând următoarele:

"Nu mi s-a părut că victima ar fi putut recurge la un astfel de gest, am considerat că această afirmaţie a fost făcută aşa cum o fac muţi la vârsta la care noi ne aflam când au îndoieli asupra vieţii profesionale, afirmaţie pe care, de altfel, am făcut-o în acelaşi context şi eu, fără a exista intenţia de a face efectiv un astfel de gest."

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că nu se poate proceda la extragerea acestei singulare afirmaţii a victimei din timpul unei relaţii afective ce a durat mai bine de doi ani, fără precizarea contextului şi a semnificaţiei pe care însuşi martorul le-a precizat, pentru a concluziona în sensul afirmat de inculpat, în pofida insistenţei cu care se fac aceste referiri.

De asemenea, s-a reţinut că în acelaşi sens sunt şi mesajele pe care inculpatul le-a putut identifica şi le-a învederat instanţei, între miile de mesaje purtate cu victima, dar şi cu terţe persoane, inclusiv cel din anul 2018, din conversaţia cu fratele său, în care se plângea de un conflict cu părinţii, făcând referire la faptul că îi vine să se arunce de pe bloc, sau cel în care îi spunea inculpatului că a spălat geamurile, dar că nu a căzut, toate acestea fiind în concordanţă cu temperamentul vulcanic al victimei, ce o determina să exagereze. De altfel, această tendinţă a victimei era evidentă în mod constant în cadrul discuţiilor purtate cu inculpatul, în care, pornind uneori de la chestiuni mărunte, făcea afirmaţii dramatice, de genul că va pleca ca să rămână inculpatul singur, aşa cum îşi doreşte, că inculpatul nu o respectă, că nu e proasta lui, că o ignoră mereu în mod intenţionat şi altele asemenea, că nu îi pasă de ea, toate alimentate de acea stare de nesiguranţă personală, descrisă de martori, care aparent s-a manifestat în mod constant în relaţia cu inculpatul, determinând-o pe aceasta să îl provoace cu acest gen de afirmaţii pentru a obţine de fiecare dată validarea. S-a apreciat de către prima instanţă că doar astfel pot fi explicate stările de gelozie, posesivitatea victimei, controlul permanent pe care ţinea să îl aibă asupra tuturor acţiunilor inculpatului şi mai ales modul violent în care aceasta a reacţionat la momentul la care, deşi agresată fizic de inculpat, a fost anunţată de acesta că pleacă din apartament, temându-se de iminenţa unei despărţiri.

Instanţa de fond a considerat că toate aceste lucruri nu determină însă o predispoziţie a victimei înspre autoagresiune, singurele afirmaţii în acest sens fiind cele ale inculpatului, făcute exclusiv pentru crearea cu orice preţ a ideii că victima s-ar fi sinucis. De altfel, s-a apreciat că nu poate fi considerat lipsit de relevanţă, în acest context, faptul că victima era însărcinată.

Instanţa de fond a reţinut că, şi dacă, prin reducere la absurd, s-ar putea discuta în cauză de existenţa unor tendinţe suicidale anterioare ale victimei, o astfel de situaţie nu ar fi aptă să fundamenteze o soluţie de achitare, prevalente fiind elementele de natură obiectivă, pe care s-a întemeiat situaţia de fapt şi care exclud, în mod categoric, o astfel de ipoteză.

Deopotrivă, s-a arătat că aspectele invocate de apărare, în sensul că victima s-ar fi temut atât de tare să spună părinţilor că este însărcinată, încât se puteau produce în acest context anumite tulburări de comportament este exagerată. Victima, la fel ca mulţi alţii de vârsta sa, cu valori şi concepţii diferite faţă de părinţi, a ales în mod deliberat să le ascundă acea parte a vieţii sale, respectiv relaţiile de concubinaj, după cum sigur a ascuns şi faptul că fuma. Faptul că urma să aibă un copil cu inculpatul şi că aceasta presupunea să comunice cu părinţii asupra acestui aspect, nu dovedeşte ori nu generează de plano o tulburare.

Tot exagerată este, în opinia instanţei de fond, împrejurarea că din înregistrarea realizată cu telefonul victimei ar rezulta un adevărat abuz emoţional al victimei faţă de inculpat. Audiind şi evaluând conţinutul înregistrării, instanţa de fond a considerat că ambii s-au comportat necorespunzător, întreţinând conflictul, din perspective şi cu mijloace diferite. Instanţa de fond a apreciat că foarte posibil victima i-a făcut unele observaţii inculpatului pe care acesta, pe fondul consumului excesiv de alcool, nu le-a gestionat cu calm. Inculpatul nu s-a manifestat deloc conciliant, clamând în mod repetat faptul că va pleca şi nu doar ca să se liniştească, ci pentru totdeauna, iar victima, conform afirmaţiilor acestuia, va sta singurică, liniştită etc. Inculpatul, chiar şi pe fondul stării de ebrietate accentuate în care se afla, cunoştea cu siguranţă această vulnerabilitate a victimei, respectiv nesiguranţa cu privire la relaţia de cuplu, ce o determina să fie geloasă, să îi verifice acţiunile, traseul, interacţiunile cu alte persoane şi a ales, în mod deliberat, să invoce tocmai acest aspect, al posibilităţii terminării relaţiei.

Pe înregistrare s-a auzit de mai multe ori vocea inculpatului care îi transmite victimei să nu îl mai lovească, iar tonalitatea victimei, precum şi modul în care aceasta se manifesta erau mai înalte, mai dramatice, dar nu mai puţin şi inculpatul a lovit victima, iar actele de agresiune exercitate de acesta cu siguranţă au depăşit nivelul palmelor pe care i le aplica victima.

Referitor la obiectivitatea experţilor desemnaţi, instanţa de fond a subliniat că orice expert, indiferent că este desemnat de organul judiciar sau de părţi, are obligaţia profesională de a prezenta o opinie imparţială şi obiectivă. Cu atât mai mult un expert desemnat de instanţă nu are nicio obligaţie în a susţine un rechizitoriu şi cum nici un expert desemnat de o parte să considere că este obligat să susţină interesele respectivei părţi prin abandonarea rigorii ştiinţifice. Prin urmare, instanţa a evaluat expertiza întocmită şi opiniile prezentate pe baza conţinutului intrinsec al acestora.

Cât priveşte critica modului în care au fost formulate concluziile ultimului raport de expertiză criminalistică, exprimată prin aceea că experţii au evaluat latura subiectivă a procesului, instanţa a considerat-o nefondată, întrucât şi-au exprimat opinia asupra caracterului nonsuicidal al căderii prin raportare la poziţia victimei prealabilă părăsirii pervazului, imposibil de adoptat în mod voluntar.

Totodată, nu s-a considerat că excluderea urmelor palmare şi cea de încălţăminte au fost făcute în mod arbitrar, ci pentru că analiza mijloacelor materiale de probă, a leziunilor de pe corpul victimei şi nu mai puţin a urmelor create prin destratificare pe pervaz au condus împreună la concluzia că plasarea victimei a fost făcută pe partea stângă a ferestrei, loc ce nu putea fi pus în conjuncţie nici cu urma palmară şi nici cu urma de încălţăminte, în cazul acesteia din urmă în primul rând pentru că nu a fost produsă, din punct de vedere temporal, în acelaşi moment cu cel al căderii victimei, ci anterior acestuia.

Referitor la rezultatele raportului de expertiză medico-legală-examen ADN nr. 42 din 07.07.2021, în urmele biologice de contact din depozitul subunghial ridicat de la mâna stângă a victimei nu s-a obţinut nici un profil genetic aparţinând unei persoane de sex masculin; în urmele biologice de contact din depozitul subunghial de la mâna dreaptă a inculpatului, urme de contact ridicate de pe geamul din bucătărie, canat drept şi stâng, parte interioară, urme de contact de pe geamul bucătăriei, canat drept, partea exterioară şi urme de contact ridicate de pe geamul din bucătărie, canat drept şi stâng, parte interioară, urme de contact de pe geamul bucătăriei, canat drept, partea exterioară şi urme de contact ridicate de pe pervazul geamului de la bucătărie, partea exterioară, nu s-a obţinut niciun profil genetic; depozitul subunghial ridicat de la mâna stângă a numitului A. s-a obţinut profil genetic unic aparţinând acestuia, instanţa de fond a considerat că, în contextul existenţei unui cumul de probe, pe deplin concordante, din care rezultă că între părţi au existat acte de agresiune, respectiv loviri reciproce, aspect invocat inclusiv de inculpat în ceea ce priveşte actele de violenţă pe care le-ar fi exercitat victima asupra sa, aspectele dovedite clar de actele medico-legale, inclusiv examinarea fizică a inculpatului, dar şi de conţinutul înregistrării de pe telefonul mobil al victimei, precum şi de probele indirecte-declaraţiile martorilor, nu se poate considera, exclusiv în temeiul concluziilor expertizei, contrar realităţii obiective, că se atestă lipsa unor interacţiuni fizice dintre inculpat şi victimă. Astfel cum s-a menţionat anterior, probele care atestă un fapt negativ nu pot fi considerate drept relevante mai ales cât timp există probat faptul pozitiv contrar, prin alte mijloace de probă.

S-a amintit că expertizele, în pofida importanţei lor în cadrul anumitor proceduri judiciare, nu au o valoare superioară celorlalte mijloace de probă administrate, nu reprezintă "regine ale probelor", instanţa având opţiunea ca, argumentat, să-şi însuşească total, parţial sau deloc concluziile expertizelor dispuse. Cu atât mai puţin se impun a se solicita lămuriri când punctele de vedere diferite există între expertiza oficială şi punctele de vedere ale experţilor parte, acestea din urmă având exclusiv rolul de a orienta instanţa în procesul de evaluare a concluziilor expertizei. Sub acest aspect, instanţa de fond a făcut referire la considerentele expuse de Curtea Constituţională în cadrul Deciziei nr. 53/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 75/2000, privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică, la punctele 27 şi 28.

Referitor la terminologia folosită, instanţa de fond a reţinut că, potrivit medicinei legale, în categoria asfixiilor mecanice, definite ca totalitatea formelor de anoxie de aport de cauză violentă prin care este împiedicată în mod mecanic pătrunderea aerului prin căile respiratorii până la nivelul alveolelor pulmonare, care sunt realizate prin comprimarea gâtului sunt incluse spânzurarea, strangularea şi sugrumarea. Strangularea este o formă de asfixie mecanică realizată prin comprimarea externă a gâtului cu un cordon, care formează la acest nivel o circulară (un laţ), care se strânge în mod activ, fiind acţionat de o forţă, alta decât cea a propriului corp, atras de forţa gravitaţională, în timp ce sugrumarea este o formă de asfixie mecanică care se realizează prin comprimarea gâtului cu mâinile. Or, chiar dacă acţiunea descrisă de procuror se subsumează categoriei de sugrumare, nu de strangulare, în limbajul comun cele două noţiuni sunt parţial sinonimice, ambele sunt forme de asfixie mecanică.

De asemenea, s-a reţinut că situaţia de fapt expusă de instanţă, sub aspectul modului concret în care a acţionat inculpatul, nu implică existenţa unei modificări a actului de sesizare.

Pentru motivele arătate în cadrul situaţiei de fapt, instanţa de fond nu a împărtăşit punctul de vedere al apărării, în sensul că importanţa judiciară a declaraţiilor testimoniale este una nesemnificativă. Dimpotrivă, a apreciat că acestea fac parte integrantă din raţionamentul judiciar, prin coroborare cu celelalte mijloace de probă, mai ales prin prisma elementelor comune ale acestor declaraţii, clar defavorabile inculpatului şi manifest contrare versiunii sale.

De asemenea, instanţa de fond a remarcat că, deşi inculpatul, prin apărători aleşi, a combătut în mod constant considerentele şi concluziile primului raport de expertiză criminalistică, referindu-se la aspectele învederate de noul raport de expertiză criminalistică, a înţeles să preia, desigur secvenţial, unele dintre aspectele relatate de expertul criminalist EE., care a precizat că a ajuns la concluzia că victima era semiconştientă sau inconştientă pentru că, în caz contrar, dacă ar fi fost plasată cu faţa în jos pe pervaz, ar fi existat alte urme la nivelul corpului acesteia, întrucât ar fi existat acţiuni de autoapărare/autoprotecţie. S-a arătat că apărarea nu extrage aceeaşi concluzie ca şi expertul, în sensul că lipsa acestui gen de urme înseamnă că victima ar fi fost semiconştientă sau inconştientă, dar solicită să se ţină cont de susţinerile expertului, în maniera fragmentată explicate. În aceeaşi notă, cu argumente de acelaşi tip invocate în cauză, faţă de argumentaţia expusă de instanţă asupra manierei în care a înţeles să evalueze concluziile probelor ştiinţifice administrate, lipsa unor urme care s-ar fi putut produce, în opinia unui expert, într-o situaţie dată, în contextul altor mijloace de probă ce stabilesc fără echivoc un anumit fapt obiectiv, nu poate avea o relevanţă deosebită, faptele negative putând fi combătute doar printr-un fapt pozitiv contrar.

În continuare, instanţa de fond a arătat că depoziţia părţii civile E. nu a fost cauza pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, chiar dacă partea civilă a circumstanţiat, în instanţă, afirmaţiile date în cursul urmăririi penale; totodată, instanţa a valorificat depoziţia martorului Q. sub mai multe aspecte decât cele invocate de apărare, ce au fost apreciate relevante pentru soluţionarea cauzei. De asemenea, s-a reţinut că faptul că martorii audiaţi nu au putut percepe şi vizual dinamica conflictului dintre inculpat şi victimă, ci doar auditiv nu face nerelevante declaraţiile acestora.

Cât priveşte menţiunea din raportul de necropsie, instanţa de fond a remarcat că aceasta este doar în sensul că pe faţa posterioară a genunchiului stâng, regiune poplitee, se constată o plagă cu margini neregulate, infiltrate hemoragice de 1/1 W., cu traiect ascendent, subtegument, de aproximativ 1 W., deci referirea la traiectul ascendent vizează o singură leziune din cele constatate pe corpul victimei, motiv pentru care nu se poate concluziona în sensul menţionat de expertul parte al inculpatului şi contrar dinamicii expuse în raportul de expertiză întocmit de I.N.E.C.

În fine, prima instanţă a reţinut cinismul cu care inculpatul, în ultimul cuvânt, se referă la comportamentul pretins necivic al unor martori din lucrări, care fie nu au apelat SNUAU 112, fie nu au făcut ceea ce jurământul lui Hipocrate le cerea, respectiv să acorde primul ajutor victimei când el, persoana care era într-o relaţie afectivă cu victima ce era şi însărcinată cu copilul său, nu a făcut niciun alt demers pentru a-i acorda vreun ajutor, în afara apelării serviciului de urgenţă, rămânând în apartamentul său timp de peste 20 de minute, până când a coborât însoţit de unul dintre agenţii de poliţie şi nici măcar atunci prima sa preocupare nu a fost starea victimei.

În raport de situaţia de fapt relatată, Curtea de Apel Iaşi a considerat, în drept, că fapta inculpatului A., care, în data de 19.06.2021, la ora 04:27, în urma unui conflict verbal şi fizic cu victima F., persoană cu care stabilise relaţii asemănătoare celor dintre soţi şi cu care convieţuia şi care era, la momentul faptei, însărcinată, sarcina având aproximativ 8 săptămâni, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, inclusiv o lovitură cu pumnul în bărbie, după care a strâns-o de gât, prin comprimarea cu mâna a zonei cervicale şi, profitând de posibilitatea redusă a victimei de a riposta în urma acestor acţiuni şi a decis să o ucidă, deghizând actul homicidal sub aparenţa unei sinucideri, motiv pentru care a aşezat-o pe victimă cu faţa în jos orientată spre interiorul camerei şi picioarele în exterior, pe marginea ferestrei bucătăriei şi a împins-o în exteriorul clădirii, leziunile provocate la contactul cu solul conducând la decesul victimei, întruneşte elementele de tipicitate ale unei infracţiuni de omor calificat asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 188-189 alin. (1) lit. g) din C. pen., raportat la art. 199 C. pen.

S-a reţinut că elementul material al laturii obiective constă în acţiunile inculpatului de a aduce victima într-o stare în care nu ar fi putut să exercite o rezistenţă reală, cel puţin prin aplicarea unei lovituri puternice cu pumnul în zona bărbiei şi comprimarea cu mâinile a zonei cervicale, urmate de manipularea corpului victimei pe pervaz şi împingerea acesteia de la etajul 6 al imobilului în care locuiau, acţiuni ce au condus la decesul victimei, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

S-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în scopul uciderii victimei, prevăzând, cel puţin în ultima fază, că urmare a acţiunilor întreprinse se va produce decesul, scop pe care l-a urmărit şi l-a realizat. Intenţia a fost una spontană, generată de conflictul din acea noapte şi alimentată de starea de ebrietate în care inculpatul se afla.

De asemenea, s-a arătat că forma calificată a infracţiunii este reţinută în considerarea împrejurării că victima era însărcinată, la finalul primului trimestru al sarcinii, fapta având, în acest context, un caracter mai grav. În plus, inculpatul şi victima erau membri de familie, în considerarea dispoziţiilor art. 177 alin. (1) lit. c) din C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa a analizat criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen. şi a reţinut că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, în forma de bază, sunt fie închisoarea de la 15 la 25 de ani, fie detenţiunea pe viaţă. Ca efect al incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 199 alin. (1) din C. pen., respectiv prin majorarea cu o pătrime a maximului special prevăzut de lege, limitele în cadrul cărora s-a individualizat pedeapsa au fost cuprinse între 15 şi 30 de ani închisoare.

Instanţa de fond a reţinut că fapta comisă prezintă o gravitate ridicată, nu doar în mod abstract, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, ci cu referire la conţinutul său concret. Astfel, s-a reţinut că împrejurarea că inculpatul, pe fondul unei stări de ebrietate ridicate, consecutivă consumului de alcool şi în contextul unor neînţelegeri minore cu victima, neînţelegeri care, prin aportul conjugat al ambilor, au escaladat, devenind un conflict acut, în care cei doi s-au agresat fizic şi verbal, a decis să aplice o corecţie mai severă victimei, lovind-o cu putere, probabil cu pumnul, cel puţin în zona bărbiei, unde a fost descoperită o echimoză de dimensiuni mari, după care a strâns-o de gât, iar consecutiv acestui moment, a luat hotărârea de a o ucide, încercând să creeze aparenţa unei sinucideri. Faţă de succesiunea rapidă a evenimentelor, de la o ceartă la fel cum fuseseră şi multe altele, la una mult mai intensă, nu poate stabili dacă inculpatul a luat decizia de a ucide victima anterior lovirii cu putere a acesteia şi sugrumării sau subsecvent acestui din urmă moment, însă, o astfel de hotărâre a fost clară în momentul în care a împins victima de pe pervazul bucătăriei de la etajul 6 al imobilului în care locuiseră împreună. Inculpatul a considerat că, procedând astfel, actele de agresiune fizică exercitate asupra victimei nu vor putea fi decelate în cadrul leziunilor produse de căderea de la înălţime şi, prin urmare, răspunderea sa penală nu va putea fi angajată.

De asemenea, victima era o persoană cu care inculpatul alesese în mod benevol să convieţuiască şi chiar să aibă un copil, respectiv era un membru de familie, faţă de care, în mod firesc, ar fi trebuit să manifeste sentimente de afecţiune, de înţelegere. Conduita inculpatului a fost în mod manifest contrară cadrului firesc al vieţii de familie, agresiunea sa din acea noapte fiind una evidentă, atât verbal, cât şi fizic.

În acest cadru, instanţa de fond nu a putut ignora faptul că violenţa în familie, privită în sensul general al acestei noţiuni (conform Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, semnată la Istanbul, la 11.10.2011), a reprezentat şi reprezintă o preocupare constantă a statelor moderne, tocmai pe fondul unei proliferări deosebite a acestui fenomen. Astfel, în sensul Convenţiei anterior amintite, "violenţa domestică" va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima.

Instanţa de fond nu a ignorat, în cadrul acestei analize, faptul că şi victima a avut un comportament violent faţă de inculpat, dar exploziile sale de furie ale, loviturile cu palmele-cel mai probabil-aplicate inculpatului, urmăreau să îl împiedice să părăsească apartamentul.

Instanţa a admis că dependenţa afectivă a victimei de inculpat, ce s-a manifestat prin interogarea repetată a acestuia din urmă asupra locurilor unde se afla, persoanelor cu care se întâlnea, interesului faţă de victimă, deşi puteau fi considerate flatante într-o primă fază, au putut începe să fie deranjante pentru inculpat şi reprezentau temeiul unor conflicte dintre cei doi, iar pe fondul unei stări avansate de ebrietate, reiterarea aceluiaşi gen de comportament din partea victimei, l-a determinat pe inculpat să reacţioneze agresiv.

S-a menţionat astfel că tot acest comportament violent al inculpatului, ce s-a manifestat exacerbat pe fondul întrunirii concomitente a mai multor condiţii, nefaste pentru victimă, nu reprezintă neapărat o conduită izolată a acestuia în raport cu terţele persoane şi, trebuie adăugat, mai ales cu partenerele de viaţă, potenţialul agresiv şi conflictual, mai ales verbal, dar în situaţii izolate şi fizic fiind unul consistent şi constant.

În sensul celor anterior expuse, instanţa a remarcat că inculpatul a putut fi perceput de o parte dintre vecinii cu care interacţiona mai mult sau mai puţin ocazional, drept o persoană agresivă, conflictuală, nepoliticoasă. Astfel, martorul K., a arătat că s-a certat de două ori cu inculpatul, context în care acesta i-a adresat injurii şi cunoaşte că acesta s-a certat şi cu alţi vecini, considerând că inculpatul era "o persoană nesimţită, tupeistă", care se certa foarte des cu fosta soţie, dar şi cu victima. Şi alţi vecini, interogaţi de organele de poliţie asupra împrejurării dacă au auzit anumite zgomote în noaptea de 18/19.06.2021, au arătat că inculpatul este un om violent, FF. (proces-verbal de investigaţii, f. x, d.u.p.); are un comportament agresiv, se ceartă deseori cu vecinii în legătură cu locurile de parcare - GG.; are o atitudine "de necioplit" în relaţia cu vecinii - HH.; este o persoană agresivă, autoritară, cu un comportament ciudat, care inspiră o stare de teamă şi disconfort - II.; o persoană autoritară şi certăreaţă - JJ.; o persoană cu porniri autoritare, cu o atitudine necivilizată faţă de victimă, căreia i-ar fi strigat la un moment dat:

"eşti o proastă!"- KK. .

S-a reţinut că agresivitatea inculpatului, percepută de persoane cu care nu avea relaţii apropiate, era manifestată cu precădere în mediul familial, rezultă din declaraţiile anterior citate ale martorului K., dar şi ale martorului J., ce au fost menţionate şi în cadrul expunerii situaţiei de fapt, dar mai ales de declaraţiile martorului H., ce creionează un portret al inculpatului mult mai apropiat de realitate decât maniera în care a fost reţinut în actul de sesizare al instanţei. Contrar apărării, instanţa de fond nu a considerat că martora anterior menţionată, ce a avut o relaţie îndelungată cu inculpatul, ar fi dat o astfel de declaraţie într-o manieră eminamente subiectivă şi are în vedere că aceasta a făcut corecţiile necesare când a fost cazul, legat de aspectele pozitive ale persoanei inculpatului.

Relevante în opinia instanţei de fond, pentru o justă apreciere a persoanei inculpatului, sunt următoarele aspecte: inculpatul ar fi bătut-o la momentul la care era însărcinată în 5 luni; acesta are un fel de a fi foarte impulsiv, totul trebuie să se facă aşa cum zice el, iar pe parcursul căsniciei a fost agresată verbal şi emoţional; inculpatul este o persoană narcisistă; are o personalitate puternică, însă nu foloseşte acest lucru într-un mod pozitiv, în sensul că el urmăreşte, în general, să-şi impună punctul de vedere cu perseverenţă până îşi atinge scopul.

Totodată, inculpatului îi place foarte mult să iasă în evidenţă, să fie în centrul atenţiei în orice situaţii, respectiv îi place să fie "clovn"; inculpatul consuma alcool, însă nu făcea asta în mod frecvent, ci mai ales la petreceri, evenimente şi, pe acest fond, devenea mai impulsiv. Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, a dovedit o lipsă completă de asumare a faptei, iar pe tot parcursul procesului penal, în niciun moment nu a manifestat, la modul real, regret şi compasiune pentru victimă, pentru trauma prin care trece familia acesteia, întreaga sa energie şi atenţie fiind orientate, încă din primele minute consecutiv decesului victimei, doar înspre propria sa persoană, înspre găsirea unor soluţii pentru a eluda răspunderea penală, detaşarea afectivă bruscă faţă de victimă fiind vizibilă din comportamentul său de la momentul la care la faţa locului au sosit organele de poliţie.

S-a mai arătat că inculpatul, prin prisma calităţii sale de avocat şi a implicării inclusiv în cauze penale, avea şi are o deplină cunoaştere a legii şi o conştientizare a consecinţelor acţiunilor violente asupra partenerelor sale, împrejurare care face cu atât mai gravă conduita sa şi reclamă o sancţionare corespunzătoare.

În temeiul coroborării tuturor acestor considerente, judecătorul de la prima instanţă a considerat că pedeapsa ce se impune a-i fi aplicată inculpatului trebuie să reflecte gravitatea concretă a faptei, să fie suficientă pentru sancţionarea sa şi, totodată, să corespundă nevoilor de îndreptare ale inculpatului, nevoi ce sunt ridicate, pentru că orice îndreptare porneşte mai întâi de la recunoaşterea necesităţii unei modificări comportamentale. Or, în cazul inculpatului, care proiectează înspre exterior orice responsabilitate sau vină, o astfel de recunoaştere apare ca dificilă. Prima instanţă a evaluat şi aceea că în contextul unui conflict izbucnit şi întreţinut de ambii, pe fondul unei stări de ebrietate ce nu a fost una preordinată, într-un moment de tulburare, în temeiul unei intenţii spontane, o astfel de manifestare nefiind proprie conduitei sale de ansamblu, ce presupunea îndeosebi agresivitate verbală şi comportamentală şi mai puţin una fizică. Prin urmare, instanţa de fond s-a orientat înspre aplicarea pedepsei închisorii, apreciind în acest cadru şi punctând în defavoarea inculpatului şi faptul că acesta a încercat să deghizeze acţiunea de ucidere a victimei printr-o sinucidere, aspect de natură să potenţeze periculozitatea sa.

Pentru toate motivele arătate, Curtea de Apel Iaşi a considerat că o pedeapsă echilibrată şi proporţională, de natură să asigure realizarea scopurilor acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 3 din Legea nr. 254/2004 (prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate) se impune a fi situată la mediul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 23 (douăzeci şi trei) de ani închisoare.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a apreciat că acordarea pentru fiecare dintre părţile civile a unor sume reprezentând echivalentul în RON al sumei de 70.000 euro (stabilit la cursul BNR de la data executării efective a obligaţiei de plată) este justă şi de natură a reprezenta o reparaţie morală corespunzătoare, de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 17 din 21 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A..

În susţinerea apelului Ministerul Public, procurorul a invocat, netemeinicia hotărârii instanţei de fond apreciind, în esenţă, că, pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată inculpatului A. este prea mică, raportat la gravitatea faptei, circumstanţele în care aceasta a fost comisă, la urmările acesteia şi valoarea lezată prin săvârşirea faptei, respectiv relaţiile sociale privind dreptul la viaţă. Procurorul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra unui membru de familie nu este just individualizată, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de mijloacele folosite la săvârşirea faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, pe fondul unui conflict spontan care a escaladat, precum şi de persoana inculpatului, o persoană cu pregătire superioară, care înţelege gradul de pericol social al faptei comise.

Procurorul a considerat că aplicarea unei pedepse de 23 de ani închisoare nu este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei şi să-1 determine pe inculpat să reflecteze asupra faptei sale, asupra necesităţii îndreptării în viitor a comportamentului său şi a respectării valorilor sociale încălcate. Procurorul a considerat că atitudinea inculpatului de negare a faptei şi prezentarea unei situaţii neconforme cu realitatea, apare cu atât mai periculoasă cu cât inculpatul a încercat să valorifice experienţa sa profesională (dobândită în calitate de avocat, inclusiv prin participarea în cauzele penale), pentru a evita tragerea sa la răspundere penală.

În acest context, a considerat că se justifică majorarea pedepsei spre limita maximă prevăzută de lege, respectiv 30 de ani închisoare.

În susţinerea motivelor de apel, inculpatul A. a invocat nelegalitatea hotărârii apelate şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de faptul că instanţa de fond a acordat cuvântul în dezbateri şi a amânat pronunţarea, deşi se formulase o cerere de recuzare. În acest sens, a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., privind nelegala compunere a completului de judecată apreciind că judecătorul recuzat este oprit să continue judecata, respectiv să efectueze acte procesuale şi să dispună vreo măsură în cauză, cu excepţia verificării măsurilor preventive.

De asemenea, încălcarea dreptului inculpatului la apărare si la un proces echitabil si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţă pentru a nu se încălca dreptul la un grad dublu de jurisdicţie apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen. în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut un mod diferit în care a acţionat inculpatul faţă de acţiunea ori modul în care s-a reţinut că a acţionat inculpatul prin actul de sesizare.

De asemenea, prin extinderea motivelor de apel din data de 13 mai 2025, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanţă având în vedere incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut la art. 281 lit. d) din C. proc. pen. apreciind că procurorul de şedinţă ce a participat la termenele de judecată din datele de 07.04.2023, 12.04.2023 şi 28.04.2023, deţinea competenţa materială exclusiv corespunzătoare Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, iar contrar dispoziţiilor legale în vigoare privind competenţa materială a procurorilor şi normelor de organizare judiciară, aceasta a participat la şedinţele de judecată la instanţa de fond, deşi competenţa sa materială şi delegarea la nivelul acestei instanţe superioare încetaseră de drept la data de 01.03.2023.

În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii apelate, inculpatul A. a considerat că instanţa de fond în mod greşit a dispus condamnarea sa.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate prin intermediul primul apărător ales, dl avocat LL., a criticat, în esenţă, concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 21 din 08 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice susţinând ca fiind riguros raportul expertului parte CC.. Inculpatul a susţinut că evaluarea înregistrării video de catre expert a stabilit o situaţie de fapt contrară dinamicii atestate de expertul traseolog în conţinutul primei concluzii, iar căderea victimei ca urmare a unei împingeri de pe pervazul ferestrei apartamentului inculpatului este exclusă prin raţionamentul şi demonstraţia ştiinţifică a expertului video.

De asemenea, s-a mai susţinut că expertul traseolog nu analizează direcţia de producere a echimozelor şi excoriaţiilor existente la nivelul gâtului şi sub bărbie, cele de pe faţa anterioară a braţului stâng, situate în treimea superioară, precum şi cele aflate pe faţa anterioară a coapsei stângi în treimea mijlocie şi pe faţa internă a genunchiului stâng, modul de producere a acestora. Câmpul dinamic in care s-au produs aceste urme nu le conciliază cu modul de producere arătat de raportul de necropsie întocmit de IML ce a constatat numai că au fost create de tencuiala exterioară decorativă existentă la exteriorul peretelui blocului şi la marginea exterioară a pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului. Apărarea a susţinut că primele urme de la nivelul coapselor au o direcţie de producere descendentă în opoziţie cu modul în care arată expertul traseolog că ar fi fost urcată victima, împotriva voinţei ei, pe pervazul ferestrei apartamentului.

Apărarea a mai susţinut că expertul nu stabileşte de ce au fost identificate urme dinamice în sensuri opuse direcţiei de deplasare a corpului victimei şi nici nu stabileşte traiectul de rupere al ciorapilor, în sensul deplasării victimei ori în sens opus.

A mai susţinut că expertiza efectuată de INEC confirmă că victima era conştientă la momentul urcării pe pervaz şi s-a zbătut, dar şi că centrul de greutate se afla la 1m sub pervaz, aspect ce ar susţine declaraţia inculpatului.

S-a mai invocat faptul că nu a fost stabilită direcţia de producere şi obiectul creator de urma a echimozei şi escoriaţiilor identificate pe partea anterioară a braţului stâng al victimei, precum şi faptul că nu au fost stabilite ca şi mod de producere echimozele de pe suprafaţa anterioară a toracelui.

Totodată, inculpatul a criticat şi concluzia expertului conform căreia victima a fost scăpată în timp ce se afla ţinută în afara ferestrei cu centrul de greutate al corpului situat la circa 1 metru sub nivelul pervazului, apreciind că este una contradictorie.

Apărarea a criticat rapoartele de expertiză medico-legale de necropsie şi suplimentele apreciind că acestea sunt incomplete. A considerat că nu a fost stabilit modul de producere a echimozei de sub barba victimei, fie ca o lovitură de pumn ori ca urmare a căderii victimei, nu s-a stabilit cum s-au produs echimozele de la nivel cervical, ca urmare a unei asfixii mecanice, sugrumare sau ca urmare a unor lovituri cu un corp contondent şi nu a corelat concluzia expusă cu raportul de expertiza AND din care rezultă că pe corpul victimei şi cu precădere la nivel cervical nu a fost identificat AND masculin.

Totodată, s-a arătat nu este stabilită modalitatea şi momentul producerii fracturii de stern al victimei de la nivelului spaţiului 3, precum şi faptul că nu a fost reliefată direcţia de producere a echimozelor de pe feţele ventrale ale coapselor, dar nici nu s-au stabilit efectele asfixiei mecanice cu lipsa totală a oxigenului şi efectele scăderii aportului de oxigen cu timpi.

Cu privire la raportul de expertiză medico-legală şi componenta sa ADN, a arătat că, dacă ar fi existat o sugrumare, pe gâtul victimei ar fi rămas amprente ovalare şi amprente semilunare ale unghiilor.

În privinţa urmei de pantof a piciorului drept de pe pervazul ferestrei, inculpatul a considerat că susţine apărarea conform căreia victima s-a aflat pe pervazul ferestrei fără a exista o acţiune sau voinţă exterioară, iar din expertiza, în care este indicată viteza şi distanţa exactă de unde a căzut victima, rezultă că nu a existat o împingere a acesteia de pe pervaz (viteza maximă atinsă de victimă în timpul căderii de 78km/h, putea fi atinsă numai în situaţia în care victima cădea de la 1 m sub pervaz).

În ceea ce priveşte urma de pantof de pe tăblia mesei a susţinut că are elemente generale de identificare, care fac parte din categoria celor de gen comun atât încălţămintea care a produs urma, cât şi încălţămintea cu care era încălţată victima, sens în care denota intenţia suicidală a victimei.

Înregistrarea audio-video efectuată de victimă nu susţine concluzia instanţei de fond conform căreia victima se temea de inculpat şi a efectuat filmarea pentru a deţine probe cu privire la o posibilă agresiune. A apreciat că argumentele instanţei de fond reprezintă simple supoziţii.

De asemenea, a mai invocat faptul că urma papilară descopertită pe canatul stâng al geamului şi urma de pantof a victimei pe pervaz, precum şi expertiza criminalistică privind îmbunătăţirea imaginilor infirmă teza acuzării.

Deopotrivă, a invocat faptul că nu se confirmă nici ipoteza că victima a fost scoasă pe faţa bucătăriei cu picioarele înainte şi cu faţa jos, pe pervazul ferestrei, această manevră a fost efectuată pe partea stângă a ferestrei apreciind că lipsesc formele dinamice liniare de ştergere a cojiţei moi cu aspect unsuros de pe glaful alb din material plastic, a cărui direcţie se concordă cu sensul de deplasare a corpului către exterior.

În egală măsură, a criticat raportul de expertiză criminalistica nr. 21 din 08 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice în raport de concluzia expertului traseolog că victima ar fi căzut pe spate, aspect infirmat de expertiza privind îmbunătăţirea imaginilor ce susţine o cădere oblică faţă de imobil.

A considerat că echimozele de la nivelul gâtului şi de sub bărbie descoperite pe corpul victimei cu ocazia necropsiei s-ar fi putut produce şi în urma contactului cu solul sau cu bara de protecţie a autoturismului MM. şi nu anterior căderii, aşa cum se susţine în expertiză.

De asemenea, a mai invocat faptul că din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă faptul că în urmele biolgice de contact ridicate de pe pervazul geamului de la bucătărie nu s-a obţinut nici un profil genetic, iar din probele prelevate de la nivel cervical, inclusiv bărbie, zona mentoniera şi submentonieră, nu s-a pus în evidenţă ADN de tip masculin, acest fapt excluzând posibilitatea unei sugrumări cu mana sau a unei lovituri cu pumnul.

În ceea ce priveşte echimozele de la nivelul gâtului şi bărbiei, a susţinut că au putut fi create numai la impactul cu platforma betonată ca urmare a lovirii platformei ce a determinat o forţă de reacţiune cu o viteză de 78km/h care a acţionat asupra craniului, ce a căpătat o mişcare de rotaţie în jurul vertebrelor cervicale şi toracice C7-T1, rezultând fractura-disjuncţie care a permis bărbiei să percuteze sternul la nivelul spaţiului 3, rezultând fractura de stern şi echimozele de la nivelul gâtului şi al bărbiei.

În ceea ce priveşte poziţia în care a ajuns victima, a considerat că aceasta s-a oprit sub autoturism, aspect susţinut atât de declaraţiile martorilor, cât şi de fotografiile judiciare şi imaginile video.

De asemenea, a mai criticat concluziile expertului video cu privire la modul de calcul al vitezei corpului victimei susţinând că expertul nu prezintă niciun studiu sau mod de calcul, cu privire la viteza ce se impunea a fi imprimată corpului victimei în momentul aruncării şi nici nu explică cum ar fi posibil acest lucru din moment ce, în ambele concluzii prezentate, viteza atinsă la momentul atingerii solului a fost de cea 78 km/h. A mai criticat faptul că expertiza nu explică, nici măcar teoretic, cum ar fi fost posibil ca inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate, să ridice victima (care avea 1,69 W. înălţime şi aproxiamtiv 57 - 58 kg), la nivelul pervazului de unde să o arunce cu viteză în jos. A considerat că victima a avut o cădere liberă, iniţiată de la o cotă inferioară cu cea. 1 m cotei pervazului.

Totodată, a criticat concluziile constatărilor fizico-chimice ca urmare a faptului că recoltarea urmelor materie folosite pentru comparaţie doar dintr-o zonă (pervaz şi zid) apreciind că materiile de culoare verzuie şi neagră ce prezintă interes pentru analiza fizico-chimică se puteau produce ca urmare a contactului corpului cu zona platformei din beton în care a căzut victima.

În ceea ce priveşte examenul comparativ efectuat între probele prelevate de pe peretele exterior al geamului de la bucătărie şi obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă a considerat că existentă o contradicţie în sensul că, la fotografia 117 din cuprinsul expertizei, experţii prezintă zona situată sub geam din care au prelevat probele pentru comparaţie (partea stângă a geamului, privit din exterior), iar în cuprinsul expertizei, se concluzionează că corpul victimei a fost scos în exterior pe partea dreaptă a geamului, privit din exterior.

A mai susţinut că expertul nu explică în ce zonă a platformei ar fi avut loc interacţiune între rochie şi platformă pentru a explica urma maronie descoperită pe rochie şi pe pervazul exterior al geamului de la bucătărie, dar şi motivul pentru care urma maronie de pe pervaz nu a fost ştearsă/deranjată, măcar parţial, în momentul în scoaterii corpul în exterior, ţinând cont de poziţionarea acestei urme în partea stângă a pervazului privit din interior.

S-a mai susţinut că expertul ignoră urma de încălţăminte descoperită cu ocazia cercetării la faţa locului pe pervazul exterior al pervazului de la bucătărie, urma de culoare maronie, precum şi urma palmară descoperită şi ridicată de pe canatul stâng al geamului de la bucătărie, despre care s-a stabilit că aparţine victimei. A criticat raţionamentul expertului cu privire la urma de pantof existentă în partea dreapta a pervazului exterior al ferestrei, apreciind că a fost creată, în mod cert, de un pantof drept, la fel ca cel purtat de victimă în momentul producerii evenimentului.

În ceea ce priveşte stropii de ploaie prezenţi pe geamul de la bucătăria apartamentului, apărarea a susţinut că din probatoriul administrat nu rezultă că în intervalul 4:27 (ora la care corpul victimei a lovit solul) şi ora 06:00 (ora la este consemnat că a început prima cercetare la faţa locului) în zona respectivă nu a plouat. A mai susţinut că pe abdomenul şi pe faţa victimei nu apar stropi de apă ce ar putea proveni de la ploaie, ceea ce poate indica faptul că din momentul producerii căderii şi până în cel când au fost efectuate fotografiile judiciare nu au existat precipitaţii, iar suprafaţa betonată din jurul victimei nu este umedă, ci bine zvântată, ceea ce indică probabilitatea unor pete rezultate prin atingerea unui punct de rouă la nivelul solului, după o evaporare masivă într-o noapte din a doua jumătate a lunii iunie. A considerat că un proces similar de evaporare a putut avea loc şi la nivelul pervazului orizontal din plastic al bucătăriei, pe care nu au existat stropi de apă răspândiţi în mod uniform.

De asemenea, inculpatul a mai criticat momentul efectuării fotografiilor judiciare în raport de caracteristicile tehnice ale acestora, arătând că fotografia ce prezintă stropii de ploaie indicată de exert în raport a fost efectuată în afara cadrului procesual, întrucât apare înregistrată ora 05:01:08 AM, deşi fotografiile au fost efectuate între orele 6:00 - 7:30. Mai mult, a mai arătat că în fotografiile efectuate la orele 06:30:58, 06:31:18 şi respectiv 06:31:56 nu apar stropi de apă, iar pe fotografia efectuată la ora 6:46:34 se constată prezenţa acestora, considerând că analiza prezentată de expert referitoare la absenţa unor picături presupuse de ploaie, ce ar fi fost şterse prin manevrarea corpului victimei, este greşită. A considerat că prezenţa stropilor pe suprafaţa geamului şi absenţa lor pe glaful alb, din material plastic, se explică prin aceea că vaporii de apă din atmosferă au atins punctul de rouă şi au condensat numai pe suprafaţa vitrată a geamului ce avea o temperatură diferită de cea a glafului din material plastic.

Totodată, a considerat că expertiza nu lămureşte lipsa oricăror semne de luptă între agresor şi victimă în momentul scoaterii corpului victimei pe geam, în condiţiile în care, se concluzionează că, aceasta era conştientă, nu există urme de luptă pe corpul inculpatului, în condiţiile în care victima s-ar fi aflat cu faţa orientată spre zona din spate a inculpatului; nu există urme de rezistenţă în bucătărie, jaluzelele şi celalalte obiecte de pe mobilierul aflat în stânga geamului sunt, aparent, la locul lor; nu au fost descoperite în zona geamului de la bucătărie urme de striaţii specifice unor mişcări de apucare a pervazului, geamului sau o obiectelor din jur. Nu a fost ştearsă urma de încălţăminte şi nici urma maronie descoperite pe pervaz. Expertiza nu lămureşte care a fost poziţia corpului victimei la momentul părăsirii apartamentului, respectiv dacă a fost aruncat în gol peste pervaz sau a ajuns într-o poziţie "atârnat".

A mai susţinut că concluziile experţilor sunt eronate întrucât în ipoteza că victima a fost aruncată de la nivelul pervazului nu a mai fost posibilă apariţia contactului dintre partea frontală a victimei şi tencuiala exterioară a clădirii, prin urmare nici crearea urmelor striate multiple de pe corp şi vestimentaţie, iar în această situaţie, absenţa urmelor multiple ar indica faptul că victima nu s-a zbătut ceea ce nu exclude ipoteza sinuciderii. A considerat că opinia potrivit căreia victima a fost scoasă pe fereastra bucătăriei cu picioarele înainte şi cu faţa în jos, către pervazul ferestrei, iar această manevră a fost efectuată pe partea stângă a ferestrei privită din interior nu se confirmă întrucât lipsesc urme dinamice liniare de ştergere a pojghiţei moi cu aspect unsuros de pe glaful alb din material plastic, a căror direcţie să concorde cu sensul de deplasare al corpului către exterior, pe bărbie, abdomen, braţe şi picioare nu există urme dinamice constând în excoriaţii liniare a căror direcţie şi sens să indice deplasarea corpului victimei către exterior, manevra descrisă nu include un mecanism de formare a urmei de pantof creată de o talpă similară celei a pantofului drept al victimei şi urma de culoare maronie şi urma de încălţăminte nu au fost deranjate de această manevră.

Inculpatul a mai criticat concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 126 din data de 12 iulie 2022 considerând că instanţa şi-a însuşit aspectele invocate de apărare, însă a apreciat că nu se explică de ce instanţa de fond nu a evaluat în detaliu acest raport.

Probatoriului testimonial a fost evaluat de apărare ca lipsit de utilitate întrucât niciun martor nu a auzit că victima să fi cerut ajutor, aceştia au auzit numai zgomote, unii dintre ei revenind asupra declaraţiilor. În ceea ce priveşte declaraţia martorului J., care se coroborează cu expertiza criminalistică întocmită de INEC şi relevă un fâşâit, a susţine punctul de vedere al inculpatului, în sensul că a existat o acţiune de căţărare a victimei pe faţa exterioară a peretelui, această acţiune nefiind posibilă decât în ipoteza în care victima se afla cu centrul de greutate la 1 m sub pervaz, astfel producându-se urmele de destratificare pe încălţămintea purtată de victimă.

Prin interemediul celorlalţi apărători, dnii avocaţi NN. şi OO., inculpatul a criticat faptul că instanţa de fond nu a dat valenţă probatorie declaraţiilor martorilor AA. şi G. care au susţinut comportamentul victimei şi tendinţele sale suicidale.

De asemenea, s-a susţinut că declaraţiile martorilor infirmă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, întrucât nu ar fi existat timp între sugrumarea victimei şi bufnitura auzită şi relatată de martori. Suplimentar a evocat declaraţiile sale, date în faţa instanţei de fond, susţinând că se coroborează cu întreg materialul probator, inclusiv cu probele ştiinţifice prezentate de expertul parte.

În final, a reiterat observaţia sa în sensul că apărările formulate sunt susţinute de probele administrate, inclusiv de cele prelevate de la faţa locului şi a reluat prezentarea mecanismului de producere a evenimentului, aşa cum în susţine apărarea.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a parcurs următoarele termene şi momente procesuale:

- 13 august 2024, când a fost discutată măsura preventive, aceasta fiind menţinută;

- 09 octombrie 2024, când s-a acordat termen pentru pregătirea apărării şi s-a pus în discuţie măsura preventive, aceasta fiind menţinută;

- 20 noiembrie 2024, când s-a susţinut şi s-a încuviinţat cererea de părăsire temporară a domiciliului;

- 04 decembrie 2024, când s-au susţinut cererile de probatorii şi s-a pus în discuţie măsura preventivă, aceasta fiind menţinută;

- 18 decembrie 2024, când s-a pus în discuţie şi a fost încuviinţată cererea de părăsirea temporară a domiciliulu. La acelaşi termen, instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probe, fiind admisă, în parte, cererea de probatorii formulată de inculpatul A. privind audierea martorilor K., L., Q., R., S., J., H., G., O. şi PP. şi vizionarea înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere ce aparţin cabinetului notarial "P. şi asociaţii", relevante cauzei. De asemenea, s-a prorogat discutarea cererilor de efectuare a unor expertize medico - legale şi criminalistice, după audierea martorilor.

- 22 ianuarie 2025, când s-a susţinut şi încuviinţat cererea de părăsire temporară a domiciliului, s-a pus în discuţie şi s-a menţinut măsura preventive;

- 05 februarie 2025, când s-a susţinut şi încuviinţat sesizarea formulată de organul însărcinat cu supravegherea inculpatului A., respectiv Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi - Serviciul de Investigaţii Criminale privind purtarea permanent, pe durata măsurii arestului la domiciliu, de către inculpatul A., a unui dispozitiv electronic de supraveghere;

- 05 martie 2025, când au fost audiaţi martorii J., K., L., Q., O. şi PP.;

- 19 martie 2025, când au fost audiaţi martorii G. şi S., revenindu-se asupra audierii martorei R.. De asemenea, s-a pus în discuţie şi s-a menţinut măsura preventivă, s-a susţinut cererea de părăsire temporară a domiciliului, aceasta fiind respinsă. S-a susţinut cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta fiind respinsă;

- 14 mai 2025, când s-a procedat la vizionarea în şedinţă publică a înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere ce aparţin cabinetului notarial "P. şi asociaţii", cu referire la momentul căderii victimei. De asemenea, a fost vizionată şi înregistrarea căderii victimei într-o variantă îmbunătăţită a calităţii imaginii. S-a pus în discuţie şi s-a menţinut măsura preventivă, s-au pus în discuţie celelalte cereri de probatorii ale inculpatului şi s-au respins cererile de probe privind efectuarea unor expertize medico - legale şi criminalistice. S-a pus în discuţie cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize psiho-criminalistice de tip profiling a victimei, aceasta fiind respinsă. Ca urmare a depunerii procesului-verbal de transcriere a înregistrării audio-video din data de 19.06.2021 şi a obiecţiunilor apărării cu privire la aspectele consemnate în cuprinsul acestuia s-a procedat la vizionarea înregistrării audio-video din data de 19 iunie 2021. Ulterior, apărarea inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize - specializare voce şi vorbire;

- 28 mai 2025, când s-a verificat şi s-a ataşat la dosar procesul-verbal privind transcrierea înregistrării audio-video din data de 19 iunie 2021, rectificat şi s-a respins cererea de probe privind efectuarea unui raport de expertiză a vocii şi vorbirii a înregistrării din data de 19 iunie 2021;

- 11 iunie 2025, când s-a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată, aceasta fiind respinsă de completul distinct, învestit cu soluţionarea acesteia. De asemenea, s-a procedat la verificarea măsurilor asiguratorii, acestea fiind menţinute. S-a pus în discuţie cererea apărării de ataşare la dosar a ordinelor nr. 287 din 20.02.2023 şi nr. 607 din 27.04.2023 ale Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, alături de toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestora şi s-a admis solicitarea.

- 24 iunie 2025, când s-a respins cererea de amânare formulată de apărare faţă de lipsa unuia dintre apărătorii aleşi ai inculpatului, precum şi solicitarea de efectuare a unei adrese către Curtea de Apel Iaşi, în vederea înaintării plicurilor care conţin laptopul aparţinând victimei F. şi obiectele de vestimentaţie ale acesteia şi, ulterior, eliberarea unei copii de pe informaţiile stocate în laptop-ul victimei. Ulterior, au avut loc dezbaterile.

Cercetarea judecătorească

În cadrul cercetării judecătoreşti în apel au fost readministrate, în parte, probatoriile. Astfel au fost audiaţi martorii încuviinţaţi, în condiţii de contradictorialitate, apărătorii inculpaţilor valorificând multiple întrebări.

Martora PP. a declarat următoarele: Menţin declaraţiile date anterior, întrucât corespund adevărului. A intervenit timpul, am uitat, şi precizez că cele mai multe detalii le-am reţinut şi relatat în declaraţiile anterioare. Nu locuiesc în acelaşi imobil cu inculpatul. În anul 2021 locuiam în acelaşi imobil, într-un apartament la un nivel inferior. Îmi amintesc că m-am trezit din somn auzind nişte voci, iniţial mi s-au părut mai multe, am crezut că se aud de la scara principală, ulterior auzeam nişte şoapte, nu înţelegeam nimic, eram trezită din somn şi apoi am auzit nişte ţipete care m-au făcut să se străpezească pielea pe mine după care am auzit o bufnitură. Ţipătul aparţinea unei voci de femeie. În afară de acest ţipăt ştiu că auzeam o voce şoptită pe care mintea mea a asociat-o cu a unui bărbat, cred că erau două voci, era un dialog şoptit şi apoi am auzit strigătele disperate ale unei femei. Nu pot spune acum dacă au fost o serie de ţipete sau un singur ţipăt. Nu îmi amintesc alte aspecte cu excepţia unei bufnituri surde. Din câte îmi amintesc atunci nu mi-am dat seama de unde proveneau şoaptele. Văzând pe geam corpul victimei jos, am asociat bufnitura cu căderea acesteia. Eu eram în pat, mă trezisem din somn, câinele s-a trezit şi la câtva timp după m-am uitat din balcon şi am văzut un corp jos. Poziţia corpului m-a impactat. Era suficientă lumină cât să observ aceste amănunte, se lumina de ziuă când am ieşit cu câinele. Sunt aproape sigură că nu era ud pe jos. (...) Nu-mi dau seama dacă a fost unul sau au mai multe, cred că aş putea spune că au fost mai multe astfel de strigăte, dar nu am încredere în memoria mea acum.

Martorul L. a declarat: Menţin declaraţiile anterioare, întrucât corespund adevărului. În noaptea în care s-a întâmplat, m-am culcat foarte târziu, întrucât fiica mea a ajuns de la aeroport foarte târziu. Dormeam foarte adânc şi am auzit un ţipăt foarte puternic de femeie, am sărit din somn, m-am speriat şi nu am mai auzit alt ţipăt. A durat un pic, nu pot aprecia cât, până m-am uitat la geam şi între timp s-a auzit acea bufnitură la sol.

M-am uitat pe geam şi am văzut, credeam noi, eu şi soţul meu, un manechin, se afla pe sol, cu faţa în sus, cu membrele răsfirate, sub formă de "X", era o femeie. Am privit pe geamul de la bucătărie, soţul meu a coborât, iar eu am rămas să mă uit pe geam, am realizat că era vecina de alături. Eram foarte speriată şi am văzut tot, a venit SMURD-ul şi poliţia. În acest timp m-am uitat pe geam, ca într-o farfurie văd în curte. Am văzut un adidas sărit din piciorul la cca. un metru.

După acel ţipăt nu am mai auzit nici un zgomot, a fost linişte deplină între ţipătul de groază şi bufnitură. Am văzut când inculpatul a ieşit cu un poliţist. Nu l-am văzut pe inculpat ieşind la geam, nu am cum să-l văd pe inculpat la geam, datorită faptului că apartamentul meu este în continuare, iar izolaţia apartamentului inculpatului mă împiedică, în condiţiile în care apartamentul meu nu este izolat. Bucătăria noastră este lipită de unul din dormitoarele inculpatului. La acele momente nu ploua. Nu era ud pe jos, nu plouase. (...)

Capul victimei era în marginea capotei maşinii, de sus se vedea chiar un pic părul lung sub capota maşinii. Întâmplător, era chiar maşina lor personală, parcată, iar picioarele erau poziţionate spre bloc. (...) Era un pic lumină, foarte puţin, de la becul de la scara blocului, dar se vedea.

Martorul K. a declarat următoarele: Menţin declaraţiile date anterior, am relatat adevărul, le susţin în continuare, atunci erau proaspete în memoria mea, acum nu cred că îmi mai amintesc. (...)

Din cauza ţipetelor am rămas cu sechele, am fost la medicul neurolog şi am primit medicaţie, ţipetele acelea de groază mi-au rămas în minte, le aud şi noaptea. Erau ţipete de femeie. Zgomotele m-au trezit din somn şi am povestit în declaraţie. M-am culcat târziu, iar când am reuşit să adorm m-au trezit nişte ţipete de groază, nu ştiam de unde vin. După terminarea zgomotelor, m-am uitat pe geam, m-am dus în pat şi s-a auzit o bufnitură. Am sărit iar din pat, parcă s-a auzit sub geamul meu. M-am dus la bucătărie, că pe acel geam se vede mai bine în curte şi am văzut ceva, ca un manechin, nu mi-am închipuit că e un corp uman, cu membrele răsfirate. Capul era drept, iar părul era pe spate, sub maşina numitului A.. Cred că s-a lovit cu capul de bara de protecţie din spate. Aşa îmi explic zgomotul puternic pe care l-am auzit.

Se lumina la acel moment şi chiar deasupra intrării era o lampă cu lumină roşiatică, care dădea impresia că e manechin. Am văzut adidasul de la piciorul stâng aruncat la o distanţă de 1 m jumătate şi m-am dus repede în scara blocului să iau telefonul să sun la 112. În scară m-am întâlnit cu vecinul meu de la et. 1, numitul Q.. Acesta mi-a spus că deja fusese anunţată situaţia la nr. 112. După un timp, a apărut poliţia şi ne-a întrebat dacă ştim ceva şi i-am spus apartamentul numitului A.. Nu ploua la acel moment, aşa îmi amintesc. Din câte îmi amintesc, nu am văzut să fie umed pe jos. (...)

Fereastra de la apartamentul inculpatului nu am observat-o decât atunci când am ajuns jos, era deschisă. Am observat-o atunci când m-am uitat să văd de unde a căzut persoana. Împreună cu vecinul Q., ne-am uitat în sus şi ne-am întrebat de unde a căzut persoana. (...)

Martorul J. a declarat: Menţin declaraţiile date anterior, întrucât corespund adevărului. Nu ştiu în ce perioadă, a fost o ceartă intensă, nişte zgomote de la apartamentul de sus şi apoi am auzit un zgomot destul de puternic în afară. Era noapte, era după ora 1.

Eu locuiesc la etajul 5, cearta auzindu-se de la apartamentul de deasupra, în care locuia QQ. A.. Acesta nu locuia singur în perioada aceea. Nu se auzea totul, gălăgia m-a trezit. Gălăgia a constat în nişte ţipete, urlete şi alergături prin casă. A trecut ceva de atunci, declaraţiile mele anterioare sunt mai viabile, întrucât erau mai apropiate de eveniment.

Am deschis geamul şi am constatat că era o persoană căzută în faţa maşinilor, dar nu am ieşit din apartament. În ziua anterioară evenimentului nu m-am întâlnit cu QQ.. (...) Anterior acestui eveniment, au mai fost certuri, tot din apartamentul de sus veneau zgomotele.

Fâşâiala pe care descrisă în declaraţia anterioară, venea tot din apartamentul de sus, probabil din geamul de deasupra dormitorului meu. Menţionez că era vara sau primăvara, era destul de cald, geamul meu era rabatat, de aceea am auzit aceste detalii.

(...) Am auzit ca şi cum se alergau prin casă, era mult zgomot. Nu-mi amintesc detaliile, dar era zgomot. (...) După căderea victimei nu am mai auzit nimic. (...) După ce am auzit zgomotul de cădere, m-am speriat şi am deschis geamul repede şi am văzut o persoană căzută. Anterior căderii a fost doar un zgomot. Nu mai ţin minte exact ce am auzit. (...)

La ora 5 a venit poliţia. Din ce îmi amintesc, nu a plouat în acea dimineaţă. Nu ţin minte. După-amiază a plouat. (...) victima pe caldarâm, era în plan dorsal, cu membrele superioare şi cele inferioare îndepărtate, semi-dezbrăcată, iar capul său era parţial sub caroseria unei maşini, respectiv sub bara acesteia. (...) Din ce îmi amintesc, era întuneric, numai că parcarea interioară este luminată, sunt vreo 2 sau 3 lumini, astfel încât, chiar dacă era întuneric, se vedea ce este în parcare. Cred că pe victimă am văzut-o la cca. 5-6 m de baza blocului. (...)

Martorul Q. a declarat în faţa instanţei de apel următoarele: Menţin declaraţiile date anterior, întrucât corespund adevărului. Locuiesc în imobilul în care locuia şi victima, la etajul 1. Nu mai ştiu precis ora, dar dimineaţă, în jur de ora 4, am auzit nişte zgomote puternice în curtea interioară a blocului, cred că am aţipit la loc şi am fost trezit iar de un ţipăt, urlet, urmat de o bufnitură. Am sărit din pat, m-am uitat pe geam şi am văzut întinsă, chiar în dreptul balconului meu o fată. Am sunat la 112 şi am coborât să văd ce s-a întâmplat. Jos m-am întâlnit cu vecinul K. şi am aşteptat să vedem ce se va întâmpla. După ceva timp, au venit poliţiştii de la secţia 4 şi au urcat să identifice locul de unde s-a produs căderea. Ulterior, a venit ambulanţa şi au început manevrele de resuscitare. Au coborât poliţiştii împreună cu vecinul A. şi au plecat din curtea interioară, apoi s-au întors, cam asta îmi amintesc.

La început am auzit un zgomot foarte puternic, de uşă lovită, cunoscând zgomotele blocului, ştiam despre ce uşă este vorba, întrucât are un zgomot de închidere specific şi ceartă. Ulterior am aflat despre cine era vorba. Era un zgomot nefiresc.

Ulterior, am aţipit, iar zgomotul care m-a trezit din nou a fost un ţipăt foarte puternic şi o bufnitură. Ţipătul era feminin, era vocea unei femei cu siguranţă. A fost o succesiune de evenimente, de la ţipăt la bufnitură au trecut fracţiuni de secundă, oricum s-a întâmplat în această succesiune, a trecut foarte puţin timp.

Victima era poziţionată cu faţa în sus, mâinile în lateral, iar capul său era în sus, era întinsă pe spate, ca şi cum s-ar fi întins, nu ar fi căzut, privea în sus. Era aproape de o maşină. La momentul acela nu era ud pe jos. Era o noapte frumoasă de vară. Victima era în dreptul balcoanelor, m-am uitat în sus şi toate geamurile erau închise, ulterior cred că l-am văzut pe inculpat, s-a retras foarte repede, dar nu pot preciza exact, pentru că a trecut ceva timp de atunci. Declaraţia iniţială este cea mai concludentă acum. (...) Nu mai ştiu exact, iniţial a fost închisă, ulterior s-a deschis o fereastră, nu aş putea să spun exact care.

Martora O. a declarat: Menţin declaraţiile date anterior, întrucât corespund adevărului. Nu mai reţin exact ce am declarat anterior, dar menţin declaraţiile date anterior. Nu locuiesc în acelaşi bloc cu QQ. A.. Ştiu că inculpatul era sub influenţa băuturilor alcoolice şi mi-a cerut sare şi piper, dar era masa colegului, nu a mea. Nu am avut nicio părere obiectivă sau subiectivă despre inculpat, apreciez că acesta se afla sub influenţa alcoolului. Nu mai ţin minte dacă inculpatul a avut vreo altercaţie în timpul acelui eveniment (nunta la care cei doi au participat). Inculpatul era însoţit de doamna despre care este vorba în acest proces. Inculpatul mi-a cerut mai agresiv, prin vorbe, sarea şi piperul, i-am explicat că sunt pe masă şi cam atât a fost. Nu îmi aduc aminte care a fost conduita acestuia faţă de partenera sa. (...) gesticula mai mulţi decât ceilalţi oameni, era agresiv în vorbe, era agitat. A ridicat tonul nu pentru a acoperi muzica, motivele fiind altele. La adresa mea acesta a fost singurul moment. (...)

Martora G. a declarat următoarele: Menţin declaraţiile date anterior în cauză, întrucât acestea corespund adevărului. Am cunoscut-o pe numita F. în anul 2019, la momentul intrării mele în Barou. Eu am încheiat un contract cu dl. Felecanu, pentru a lucra ca stagiar în cadrul cabinetului său de avocatură. Dl. Felecanu m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să am încă o colegă stagiară, am spus că da. Ulterior, a venit şi F. în cadrul cabinetului. Ne-am înţeles bine o perioadă, în sensul că aveam o relaţie de prietenie la început. La un moment dat am avut o ceartă. La sfârşitul anului 2019 am avut o deplasare în Rep. Moldova, iar la întoarcere am cerut sfaturi juridice lui A.. F. a ţinut să răspundă ea întrebărilor mele, i-am spus să îl lase pe dl. Felecanu să răspundă, însă F. mi-a spus că "nu îi închid eu gura, că sunt nesimţită şi că familia mea nu m-a educat,,. Au fost mai multe insulte pe o durată de câteva minute în timp ce ne aflam în maşină, pe drumul spre Iaşi. După acest moment nu am mai avut o relaţie de prietenie, am considerat că nu putem fi prietene, aşa că nu discutam chestiuni personale.

Menţin declaraţia anterioară, nu am ştiut faptul că aveau o relaţie, am bănuit la un moment dat. După perioada de pandemie, când am revenit la birou am observat că aveau o relaţie mai apropiată, râdeau, chicoteau împreună, dar nu aveau gesturi specifice unor persoane aflate în cuplu. (...) ştiu că (n.n. F.) a susţinut examenul la INM, cred că tot în anul 2019 şi avea de gând să îl mai susţină încă o dată, dar nu cred că a mai făcut-o. (...) Au existat episoade violenţă verbală şi fizică, în sensul în care F. avea obiceiul de a trânti lucruri, uşi. În acest moment nu îmi amintesc vreun moment în care A. să fi avut vreun gest violent sau vreo exprimare agresivă faţă de mine sau de F.. (...) Existau momente în care trebuia să lucrăm şi în care A. ne spunea ce ar trebui să lucrăm, dar, în principiu, aveam o relaţie de amiciţie toţi cei patru care lucram în birou. (...) În cabinetul de avocatură era o relaţie de colegialitate, amiciţie între toţi, eu m-am înţeles întotdeauna mai bine cu I., fratele lui A.. Nu existau des discuţii contradictorii, decât pe chestiuni profesionale. Au existat, într-adevăr, certuri între F. şi A., de multe ori erau profesionale, în sensul că A. cerea un anumit act sau lucrare şi F. nu era de acord sau avea o părere diferită, atunci fie pleca din cabinet, fie începea să ţipe. Au existat certuri şi între mine şi F. din lucruri neînsemnate. Un episod care îmi vine acum în minte este faptul că F. a adus la birou mai multe tipuri de ciocolată şi A. a spus că ar vrea o ciocolată amăruie, iar eu am spus că întotdeauna o alegi pe cea mai rea la gust, în acest context F. s-a supărat tare pe mine şi mi-a trântit uşa în faţă. Am început să lucrez în acel cabinet în anul 2019, iar în prezent locuiesc în Irlanda. Sunt plecată de aproximativ un an din ţară. Chiar şi înainte să plec în Irlanda mergeam foarte rar la birou, de regulă, înainte de un proces ca să îmi iau dosarele. Cred că ultima activitate în cadrul cabinetului am avut-o în primăvara anului 2024. La acel moment în cabinet funcţiona doar fratele inculpatului.

Martorul S. a declarat: Menţin declaraţiile date anterior în cauză, întrucât am relatat adevărul. Au trecut trei ani de la acel moment, însă îmi amintesc bine. Eu dormeam şi m-a trezit din cauza gălăgiei, trăncănelii, zgomotelor făcute de mobilă şi de zgomote ale oamenilor. Am auzit vorbe, respectiv o ceartă, dar nu ştiu ce vorbeau. Cearta provenea din apartamentul aflat deasupra apartamentului nostru. Nu îmi amintesc exact, dar era după orele douăsprezece noaptea. La un moment dat s-a lăsat liniştea. M-am uitat pe geam şi am văzut un om jos căzut. Nu am deschis geamul, am stat în casă speriat. M-a mirat că se putea întâmpla aşa ceva, mai mult m-am speriat.(...)

Dimineaţa când a venit salvarea m-am uitat şi era pe jos. Amănunte nu mai reţin, m-a şocat evenimentul. (...) Am auzit ţipete. (...) când am coborât dimineaţă, astfel cum am relatat anterior, era ud pe jos, adică plouase sau cam aşa mi se pare. (...) Când am coborât era ziua, dimineaţa, nu era nimeni pe jos şi nici salvarea. Şi atunci am văzut şi apă pe jos şi am considerat că a plouat. Nu îmi amintesc dacă atunci când m-am uitat pe geam ploua ori plouase, eram prea speriat.

În cursul cercetării în apel au fost depuse la dosar înscrisuri şi s-a procedat la vizionarea şi audierea înregistrărilor anterior menţionate, întocmindu-se, la data de 28 mai 2025 şi procesul-vebal de transcriere a înregistrării audio-video din 19.06.2021 (înregistrare cu durată de 08.12 minute), cu următorul conţinut ataşat în dosar: Filmarea debutează cu imagini din apartament, putându-se observa, în primele secunde ale filmării, mai multe perechi de încălţăminte, pantofi sport şi pantofi cu toc, urmat de piciorul victimei, iar, ulterior, uşile şi pereţii casei, pentru ca imaginea filmării video să se oprească pe întrerupătorul de lângă uşa de la intrarea din locuinţă. În tot acest timp, pe fundal se aude victima F. plângând şi suspinând. La un moment dat se poate observa pe peretele de lângă uşa de intrare umbra unei persoane care pare că încerca să se încalţe.

Sec. 22-40: RR.: Hai scuteşte-mă, cheamă salvarea, cheamă ce p… mea vrei tu, dă-te de aicea că îţi dau eu permisul şi buletinul (se poate observa cum inculpatul RR. apasă pe întrerupător şi aprinde becul). Na, ţine buletinul, ţine-ţi permisul şi gata şi am terminat-o cu tine.

Sec. 40-1:50 În această perioadă nu se poartă discuţii, ci se aud paşi prin casă, uşi care se deschid şi se închid.

Discuţia se reia de la min. 1:42:

C.M. Unde te duci?

RR. Nu mă întreba! (neinteligibil). Dă-mi drumul!

C.M. Nu vreau. Nu pleci nicăieri!

RR. Stai aşa!

C.M. Nu pleci!

(00:01:56-00:01:58) RR.:

"Îmi dai drumul? Nu mai face ce faci tu, de obicei!"

C.M. Gata nu vreau.

RR. Ce nu mai vrei, tu? Te comporţi aiurea, la mine?

C.M. Nu m-am comportat în niciun fel.

RR. Vii şi îmi demonstrezi mie că nu ştiu ce p… mea?

C.M. Dar nu pleci nicăieri!

RR. Ce nu plec nicăieri?

C.M. Nu pleci şi gata!

RR. Îmi rupi tricoul!

C.M. Nu vreau.

RR. Îmi iau tricoul şi gata.

C.M. Treci şi dormi!

RR. Nu vreau să dorm cu tine.

(00:02:19-00:02:20) "W.. Nu, oricum cu mine o să dormi. Oricum cu mine ai să dormi."

În acest moment, se aud zgomote puternice urmate de lovituri.

RR. La mine în casă, tu să faci scandal ca să mă simt eu aiurea? (neinteligibil) Să îmi demonstrezi… vii şi îmi demonstrezi mie că nu ştiu ce poţi ca să îmi faci mie chestiuni? Să îmi demonstrezi mie? Ce p.. mea, ce p…mea? Mă doare în p… de tine! (neinteligibil) nu ştiu ce…

C.M. Te doare în p… de mine? Bine.

(00:02:56-00:03:20). RR. Du-te dracului, du-te şi te-aruncă, n-ai decât (se aude un zgomot metalic, posibil cheile de la uşă). (neinteligibil) drumul (neinteligibil) ... să vadă toată lumea cât de nebună eşti şi cine eşti. Nu ţi-am făcut nimic!"

C.M. Nu pleci nicăieri, nu pleci nicăieri!

RR. F., nu mă mai lovi!

C.M. Nu pleci nicăieri!

RR. F., nu mă mai lovi!

C.M. Nu (neinteligibil) să pleci!

RR. N-am treabă cu tine!

C.M. N-ai treabă cu mine? (se aude zgmotul unei lovituri) N-ai treabă cu mine?

00:03:36- 00:03:48: " RR. Vrei să te lovesc şi eu pe tine?

W.: N-ai treabă cu mine?

RR. Că ai copil acuma?

W.. N-ai treabă cu mine?

RR. Că ai copil acuma?

W.. M-ai lovit deja!

RR. Nu te-o lovit nici dracul."

W.. M-ai lovit deja, fix în burtă m-ai lovit"

RR. Nu te-o lovit nici dracul.

W.. Nici dracul? Nici Dracul?

(se aud din nou lovituri)

RR. Termină odată! Nu mă mai lovi!

C.M. Nu pleci nicăieri!

RR. Ţi-am spus, nu mai am treabă cu tine!

00:04.00- 00:04:20:

"C.M. Nu mai ai treabă cu mine acuma? Dar cu cine dracu ai tu treabă? Cu cine dracu ai treabă dacă nu cu mine?

RR. Mă loveşti ca nebuna? Du-te dracului de aicea (neinteligibil) să mă loveşti. Ţi-am zis că plec, gata!"

C.M. Unde pleci?

RR. Treaba mea unde plec!

C.M. Nu pleci nicăieri! Mergi la culcare şi (neinteligibil) aşa că nu pleci.

RR. Nu te interesează pe tine unde plec!

C.M. Cum adică nu mă interesează? (se aude o lovitură) Nu mă interesează?

00:04:37-00:04:53

RR. Aaaa, te gândeşti că te lovesc, nu? Te gândeşti că te lovesc, nu?

W.. Aaaa, pe tine nu te interesează? (neinteligibil)

RR. Hai F., loveşte-mă! Loveşte-mă!

W.. Acum te lovesc, acum să te lovesc, lasă-mă!"

RR. Ce treabă ai cu mine? Lasă-mă dracului în pace.

C.M. (neinteligibil) cu tine? (se aude un zgomot puternic)

00:05:08-00:05:27

"RR. Lasă-mă în pace, F.. Nu mă mai lovi, te rog frumos!

W.. (neinteligibil)

RR. Lasă-mă în pace! Mă laşi în pace?

W.. Păr. Dă-mi drumul la păr!Aaaaaa, mă doare, dă-mi drumul!

RR. Mă laşi în pace?

W.. Dă-mi drumul, îmi smulgi părul!

RR. Mă laşi în pace?

W.. Dă-mi drumul!

RR. Mă laşi în pace?

W.. Dă-mi drumul la păr!

RR. Mă laşi în pace?

(se aude cum victima plânge)"

RR. Mă laşi, dracul în pace?

00:05:33 C.M (se aude cum victima plânge şi apoi ţipă) Nu te las în pace! (se aude o lovitură)

C.M. Te îmbeţi ca porcul.

RR. F., lasă-mă în pace.

C.M. Că asta eşti.

00:05:42-00:06:19

"RR. F., lasă-mă în pace! F., nu mă mai lovi!

W.. Lasă-mă, mi-ai smuls părul! (neinteligibil) părul. Auuuuu (victima ţipă şi apoi începe să plângă)

RR. Mă laşi în pace? Lasă-mă în pace! F., lasă-mă în pace!

W.. Nu pleci nicăieri!

RR. F., lasă-mă în pace! Lasă-mă dracul în pace! F., asculţi de mine sau nu asculţi de mine?"

C.M. Nu.

RR. Dacă asculţi de mine, taci din gură.

C.M. Nu.

RR. F., lasă-mă.

00:06:25-00:06:32:

"W.. Lasa-mă să-ţi smulg şi eu părul! Ia mâna din părul meu! (ţipă: Ia mâna din părul meu acuma). Ia mâna!" (urmează câteva secunde în care nu se înţelege ce ţipă cei doi unul la celălalt)

00:06:45-00:06:52:

"RR. Mă laşi în pace?

W.. Nu. (se aude un zgomot puternic)

RR. (neinteligibil)

W.. Unde te duci, la curve? (se aude o lovitură)"

RR. Da, lasă-mă în pace. (neinteligibil) gata. Am plecat, am scăpat de tine.

C.M. (neinteligibil) (se aude o lovitură) Aaaauuuu, (victimă începe să plângă).

RR. Ţi-am spus că (neinteligibil) (se aude o lovitură)

C.M. Unde dracul pleci? Unde?

00:07:28 - 00:07:38

RR. Măi, gata, termină!

W.. (neinteligibil) în p... mea (neinteligibil) pi tine. Omoară-mă!

RR. F.. F., gata, gata!

C.M. Nu pleci nicăieri!

RR. Stai tu liniştită, singurică.

C.M. Nu pleci nicăieri!

RR. Îţi vezi de treaba ta.

00:07:55-00:08:00

W.. Ahaaa, s-o crezi tu! (neinteligibil) aicea. Hai mai f...-mi un papuc de cap!"

RR. Nu ţi-am făcut nimic.

(camera se mişcă dar fără a se distinge ceva)

C.M. Crezi tu că pleci?

(filmarea se opreşte la min. 08.13)

Examinând apelurile de faţă, din prisma motivelor invocate, a ansamblului probatoriului, cu accent pe cel administrat în calea de atac şi pe probele ştiinţifice, Înalta Curte constată că situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale au fost riguros stabilite.

Prealabil, instanţa de control judiciar va analiza motivele de nelegalitate invocate de inculpatul A. referitoare la încălcarea obiectului judecăţii, la acordarea cuvântului în dezbateri ulterior recuzării instanţei de fond, precum şi lipsa unei delegări valabile a procurorului de şedinţă la termenele de judecată de la prima instanţă.

1. Încălcarea obiectului şi limitelor judecăţii

Exigenţele dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. presupun ca fapta pretins comisă de inculpat să fie descrisă în actul de sesizare, cu relevarea conţinutului constitutiv, în scopul asigurării posibilităţii inculpatului de a-şi pregăti o apărare concretă şi efectivă, inculpatul considerând că prin reţinerea unei situaţii de fapt modificate s-a încălcat dreptul său la un proces echitabil.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., ce a preluat conţinutul textului anterior (art. 317 C. proc. pen. 1969), judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare.

Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională (CCR), prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 886 din 5 decembrie 2014, a arătat că noţiunea de "acuzaţie în materie penală" trebuie înţelesă în sensul Convenţiei şi poate fi definită drept "notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor "repercusiuni importante asupra situaţiei (suspectului) " (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunţată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunţată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73- paragraf 33).

Instanţa de control constituţional, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene (CtEDO), a arătat că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în care se reglementează dreptul "acuzatului" de a fi informat cu privire la natura şi cauzele "acuzaţiei" ce i se aduce, evidenţiază necesitatea ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea "acuzaţiei" către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală; începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Kamasinski împotriva Austriei, paragraful 79; Hotărârea din 25 martie 1999, pronunţată în Cauza Pélissier şi Sassi împotriva Franţei, paragrafele 51-52; Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragraful 59). Art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie recunoaşte acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la "cauza" acuzaţiei, adică faptele materiale de care este acuzat şi pe care se bazează acuzaţia, dar şi la "natura" acuzaţiei, respectiv încadrarea juridică; în ambele situaţii informarea trebuie să fie detaliată (Hotărârea din 25 martie 1999, pronunţată în Cauza Pélissier şi Sassi împotriva Franţei, paragraful 51; Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunţată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei, paragraful 59; Hotărârea din 7 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Penev împotriva Bulgariei, paragrafele 33 şi 42; Hotărârea din 12 aprilie 2011, pronunţată în Cauza Adrian Constantin împotriva României, paragraful 18).

Potrivit jurisprudenţei CtEDO (hotărâre din 27 feb. 1980, Deweer c. Belgiei, pg. 46), acuzaţia în materie penală constituie notificarea oficială ce emană de la o autoritate competentă, în sensul că unei anumite persoane i se impută săvârşirea unei fapte penale. Simpla descriere a unei situaţii de fapt în succesiunea evenimentelor, nu este suficientă pentru a caracteriza o acuzaţie în materie penală, precizarea detaliată a bazei factuale (CEDO, W.. civ. Bulgariei), fiind necesar a fi caracterizată în drept de o manieră aptă să descrie consecinţele juridice ale conduitei ilicit penale (CEDO, hotărâre 25 martie 1999, Mattoccea c. Italiei, pg. 59).

Aceleaşi exigenţe se regăsesc şi în jurisprudenţa instanţei supreme. Potrivit Deciziei nr. 74/2001, Completul de 9 judecători, rechizitoriul trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei menţionate în partea descriptivă şi dispoziţia de trimitere în judecată:

"[...] judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată şi învestirea instanţei. Pentru a determina ce se înţelege prin "fapta" şi "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 C. proc. pen. 1969, respectiv art. 371 C. proc. pen. să fie raportat la cel al art. 263 C. proc. pen. 1969, respectiv art. 328 C. proc. pen., care se referă la cuprinsul rechizitoriului.

Textul invocat prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Este de observat că, dintre aceste menţiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, care fixează obiectul judecăţii, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă şi persoană. Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată. Altfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau a recursului de către procuror, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul la apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal (...) [(În considerentele rechizitoriului se menţionase că inculpatul plătise preţul unui produs cu o bancnotă falsificată, însă dispozitivul nu cuprindea trimiterea în judecată pentru înşelăciune şi s-a considerat că lipseşte voinţa procurorului de investire a instanţei cu această faptă al cărei conţinut este diferit de conţinutul infracţiunii de fals, iar voinţa procurorului nu poate fi suplinită de instanţă) - Decizia nr. 74/08.10.2001, C9, a CSJ, în Jurisprudenţa instanţei supreme în unificarea practicii judiciare, 1969-2009, ediţia a II-a, Ed. U.J.].

Înalta Curte mai aminteşte că aptitudinea acuzaţiei şi actului de sesizare de a fi clare şi riguros expuse, astfel încât să permită apărării să se organizeze, a fost o chestiune evaluată judicios şi complet în procedura camerei preliminare.

Revenind la prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. g) din C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., reţinând că în dimineaţa zilei de 19.06.2021, în jurul orelor 04:27, în timp ce se afla în apartamentul său din str. x, din Mun. Iaşi, pe fondul unui conflict cu victima, concubina sa, i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul feţei şi a corpului, după care a strâns-o de gât prin comprimarea cu mâna a zonei cervicale şi, profitând de starea de semi - conştienţă sau inconştienţă a victimei, inculpatul A., cunoscând că aceasta este însărcinată, a aşezat corpul numitei F. cu faţa în jos, orientată spre interiorul camerei şi picioarele în exterior, pe marginea ferestrei bucătăriei şi a împins-o în exteriorul clădirii, iar leziunile provocate la contactul cu solul au dus la deces.

În urma administrării unui probatoriu vast şi a efecturării unei noi expertize criminalistice, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului reţinând ca situaţie, de fapt, că inculpatul A., în data de 19.06.2021, la ora 04:27, în urma unui conflict verbal şi fizic cu victima F., persoană cu care stabilise relaţii asemănătoare celor dintre soţi şi cu care convieţuia şi care era, la momentul faptei, însărcinată, sarcina având aproximativ 8 săptămâni, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, inclusiv o lovitură cu pumnul în bărbie, după care a strâns-o de gât, prin comprimarea cu mâna a zonei cervicale şi, profitând de posibilitatea redusă a victimei de a riposta în urma acestor acţiuni, a decis să o ucidă, deghizând actul homicidal sub aparenţa unei sinucideri, motiv pentru care a aşezat-o pe victimă cu faţa în jos orientată spre interiorul camerei şi picioarele în exterior, pe marginea ferestrei bucătăriei şi a împins-o în exteriorul clădirii, leziunile provocate la contactul cu solul conducând la decesul victimei.

Se constată că cercetarea judecătorească în fond s-a limitat la faptele descrise în actul de sesizare, prin raportare la împrejurările de timp şi de loc, dar şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată. Evaluarea tuturor chestiunilor relevante cauzei şi a concluziilor formulate de experţi în cuprinsul rapoartelor de expertiză a determinat judecătorul fondului să reţină o situaţie concretă a săvârşirii faptei în limitele celei anterior expuse, fără ca aceasta să depăşească tiparul obiectului judecăţii stabilit prin rechizitoriu şi fără să înfrângă exigenţele impuse de dispoziţiile art. 371 din C. proc. pen.

Detaliile concrete ale săvârşirii faptei şi concluzia la care a ajuns prima instanţă nu au condus la modificarea acuzaţiilor iniţiale care au fost precizate şi asumate în mod definitiv în etapa camerei preliminare.

De altfel, se constată că inculpatul a avut posibilitatea de a îşi organiza apărarea, a solicitat administrarea şi readministrarea de probe, iar instanţa de fond a dispus efectuarea unei noi expertize cu obiective clar formulate şi utile în raport cu obiectul cauzei şi pentru verificarea exclusivă a apărărilor, a admis experţi parte şi a primit la dosar punctele de vedere expertale. Cu privire la raportul de expertiză, apărarea a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, formulând obiecţiuni.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că obiectul judecăţii a fost clar şi judicios evaluat de apărare, că a fost supus unei probaţiuni vaste, cu implicarea apărării specializate a părţilor, în condiţiile valorificării ansamblului de garanţii procesuale recunoscute. Modalitatea în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, în urma cercetării judecătoreşti, nu a condus la o modificare a bazei factuale, ci numai la identificarea circumstanţelor de fapt, dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, în cadrul elementului material specific conduitei ilicit penale cercetate, respectiv al acţiunii de suprimare a vieţii victimei, ce intră în conţinutul infracţiunii de omor calificat, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Concluzia la care a ajuns instanţa de fond nu a condus la o reconfigurare a limitelor învestirii, respectiv a obiectului judecăţii, dar a reţinut o descriere detaliată a modalităţii de săvârşire, prin enumerarea şi indicarea exhaustivă a circumstanţelor reale dovedite, confirmând acuzaţia formulată prin actul de sesizare.

2. Recuzarea instanţei de fond

Inculpatul A. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea, ca urmare a incidenţei cazului de nulitate absolută, prevăzut de art. 281 lit. a) din C. proc. pen., grefat pe faptul că judecătorul fondului a procedat la intrarea în dezbateri, deşi se formulase o cerere de recuzare împotriva sa. Apărarea a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 67 alin. (6) şi art. 387 alin. (2) teza II din C. proc. pen., întrucât recuzarea împiedica instanţa să declare terminată cercetarea judecătorească.

Înalta Curte constată că la termenul din data de 13 mai 2024, apărarea inculpatului A. a formulat o cerere de recuzare a judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă. Judecătorul fondului, în urma formulării cererii de recuzare, a dispus înaintarea cererii completului de judecată competent, iar, subsecvent, a constatat încetată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Prin încheierea din data de 16.05.2024, în baza art. 68 raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., completul legal învestit să soluţioneze cererea, a respins, ca nefondată, recuzarea formulată de inculpatul A..

Art. 67 alin. (6) din C. proc. pen., prevede că judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.

Formularea unei cereri de recuzare nu paralizează de plano activitatea completului sau judecătorului şi nu determină, astfel, suspendarea judecăţii. Instanţa de control judiciar constată că interpretarea potrivit căreia recuzarea ar împiedica orice alt act de procedură, cu excepţia celor în considerarea măsurilor preventive, ar conduce la recunoaşterea unui caz de suspendare a judecăţii urmare a voinţei părţii.

Înalta Curte consideră că dispoziţiile din materia soluţionării cererii de recuzare nu trebuie interpretate în sensul paralizării oricărei activităţi a completului sau judecătorului recuzat, legiuitorul însuşi precizând acte şi masuri pe care aceştia le pot dispune subsecvent formulării recuzării. Atât timp cât dispoziţiile evocate permit pronunţarea asupra unei măsuri preventive (qui potest plus, potest minus), cu atât mai mult permit măsuri ce nu se subsumează unei pronunţări, cum sunt cele referitoare la trecerea în altă etapă a judecăţii (e.g. închiderea cercetării, trecerea în dezbateri ori rămânerea în pronunţare).

De altfel, dispoziţiile art. 68 alin. (6) din C. proc. pen. permit judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare să stabilească, în caz de admitere, în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

În consolidarea anterioarei argumentaţii, instanţa de control judiciar aminteşte că prin Decizia nr. 14 din 28 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., formularea unei cereri de recuzare, înainte sau după începerea oricăror dezbateri, nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, nici dezbaterea în fond a procesului, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare."

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., normele procesual civile se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. Astfel, dispoziţiile cărora li s-a oferit o dezlegare prin Decizia nr. 14 din 28 iunie 2021, anterior evocată, aparţin primordial dreptului procesual civil, însă sunt relevante şi aplicabile oricărui cadru procesual declanşat, regulile referitoare la atribuţiile judecătorului (legal învestit, dar recuzat), fiind aceleaşi indiferent de materia în care se judecă, inclusiv în materie procesual penală.

Cu toate acestea, pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după soluţionarea cererii de recuzare, aspect ce s-a realizat în cauză, judecătorul fondului dispunând condamnarea inculpatului ulterior soluţionării prin respingere a cererii de recuzare.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de control judiciar apreciază judicioasă modalitatea în care judecătorul de la prima instanţă a înţeles să procedeze pentru a preîntâmpina tergiversarea procesului penal, într-un context în care era discutabil chiar abuzul procesual din partea părţii ce urmărea paralizarea judecăţii.

3. Delegarea procurorului de şedinţă

Inculpatul a criticat funcţia judiciară exercitată de procurorul de şedinţă în intervalul 01 martie 2023 - 01 mai 2023, apreciind că, în mod nelegal a participat la judecata cauzei, aspect ce atrage incidenţa cazului de nulitate, prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., referitor la participarea procurorului.

De asemenea, a mai formulat o excepţie de nelegalitate privind Ordinul nr. 287 din 20.02.2023, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus, începând cu data de 1 martie 2023, delegarea doamnei procuror SS., procuror cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, pe o perioadă de 6 luni, în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, apreciind că acest ordin a fost emis fără respectarea procedurii prevăzute de Hotărârea CSM nr. 720 din12.04.2022, în vigoare la momentul emiterii ordinului.

Înalta Curte constată, în primul rând, că procurorul de şedinţă dobândise, la momentul prezentării sale în şedinţa curţii de apel, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă această instanţă, ca urmare a promovării concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, aspect ce reiese din Hotărârea nr. 1449 din 19 decembrie 2017 (poziţia 20 din Anexa Hotărârii nr. 1449 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii).

Având în vedere unitatea de acţiune a Ministerului Public cu reglementare în legea fundamentală [art. 131 alin. (2) Constituţie prevede că Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii], văzând gradul procurorului care a participat la şedinţă, necesar şi suficient pentru a formula concluzii în faţa curţii de apel, se apreciază că participarea sa a fost eficientă, în acord cu dispoziţiile legale, nefiind incident cazul de nulitate absolută, prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ce vizează lipsa de la judecată a procurorului de şedinţă.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte lipsa ori nelegalitatea ordinului de delegare a procurorului, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale. În acest sens, instanţa de control judiciar va evoca hotărârile şi ordinele ce au fost adoptate cu privire la desemnarea procurorului de şedinţă:

Prin Hotărârea nr. 232 din 25 februarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori a dispus delegarea în funcţia de procuror, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a doamnei procuror SS., pe o perioadă de 6 luni, începând cu 01.03.2022.

Prin Hotărârea nr. 1123 din 12 iulie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori a dispus prelungirea delegării în funcţia de procuror, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a doamnei procuror SS., pe o perioadă de 6 luni, începând cu 01.09.2022.

Prin Hotărârea nr. 1628 din 22 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori a dispus respingerea cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, formulată de doamna procuror SS..

În aceste condiţii, având în vedere referatul din data de 30 ianuarie 2023 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precum şi referatul din 16 februarie 2023 al Serviciului de organizare şi resurse umane, secţia de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordinul nr. 287 din 20 februarie 2023, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus prelungirea delegării doamnei procuror SS., procuror cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, pe o perioadă de 6 luni, în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 1 martie 2023.

Prin Hotărârea nr. 384 din 04 aprilie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori a dispus transferul doamnei procuror SS., procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă curtea de apel de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 01.05.2023.

Prin ordinul nr. 607 din 27 aprilie 2023, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus delegarea doamnei procuror SS., procuror cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel, pe o perioadă de 6 luni, în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 1 mai 2023.

În contextul anterior prezentat, instanţa de control judiciar constată că în perioada criticată de apărare, 01.03.2023-01.05.2023, procurorul ce a participat la judecarea cauzei avea atât gradul profesional corespunzător, cât şi ordinul de delegare în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 287 din 20 februarie 2023, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că acesta a fost dispus cu respectarea dispoziţiilor legale incidente la momentul adoptării sale.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată incidenţa dispoziţiilor art. 177 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor conform cărora în cazuri obiective, temeinic justificate, legate exclusiv de necesitatea asigurării bunei funcţionări a parchetului unde se solicită delegarea, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune delegarea procurorilor, la propunerea: procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită delegarea sau în circumscripţia căruia se află parchetul unde se solicită delegarea, pentru delegarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel.

Sub acest aspect, se constată că delegarea unui procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel intra în competenţa exclusivă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel unde se solicită delegarea, aspect incident în cauză.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Hotărârii nr. 720 din 12 aprilie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia de procurori prin care s-a stabilit metodologia privind detaşarea şi delegarea procurorilor, se reţine că potrivit acesteia delegarea procurorilor în funcţie de execuţie se dispunea de către secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Această hotărâre a fost adoptată la data de 12 aprilie 2022, în baza Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 16 decembrie 2022, a intrat însă în vigoare Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care prevede, în cuprinsul dispoziţiilor art. 177, procedura de urmat în cazul delegării procurorilor, acordând procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte atribuţia delegării.

Dispoziţiile art. 294 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2022 prevăd că în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii se aprobă regulamentele sau alte acte subsecvente prevăzute de prezenta lege; până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (3), regulamentele şi actele normative subsecvente rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei legi.

De asemenea, dispoziţiile art. 294 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 303/2022 prevăd că, la data intrării în vigoare a legii, se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar constată că modalitatea distinctă în care legiuitorul a înţeles să reglementeze procedura de delegare a procurorilor prin Legea nr. 302/2022 a condus la abrogarea procedurii de delegare anterior reglementată, inclusiv a metodologiei privind detaşarea şi delegarea procurorilor. Acest aspect a fost expres stabilit prin Hotărârea nr. 189 din 14 martie 2023 a Consiliul Superior al Magistraturii, secţia de procurori prin care s-a hotărât abrogarea Hotărârii nr. 720/2022 pentru aprobarea metodologiei privind detaşarea şi delegarea procurorilor.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că noile dispoziţii privind delegarea procurorilor sunt contrare dispoziţiilor anterioare din cadrul Legii nr. 303/2004 şi a Hotărârii nr. 720/2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, aspect ce a atras abrogarea acestor dispoziţii.

În aceste coordonate, instanţa de apel constată că procurorul ce a formulat concluzii în cauză era abilitat în acest sens, îndeplinind condiţiile legale (gradul necesar pentru a pune concluzii în faţa acelei instanţe şi ordinul de delegare de a ocupa funcţia în cadrul parchetului respectiv), situaţie în care prestaţia sa este eficientă, nefiind incident textul ce vizează lipsa de la judecată a procurorului, cu consecinţa excluderii intervenţiei cauzei de nulitate prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Ca urmare, se constată legală participarea procurorului din cadrul curţii de apel la judecarea cauzei, în intervalul de referinţă contestat de apărare.

În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acuzaţiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracţiunii de omor calificat, iar analiza coroborată a întregului material probator susţine acţiunea inculpatului de a suprima viaţa victimei, prin aruncarea de la fereastra apartamentului situat la etajul 6.

Prima instanţă a încuviinţat şi administrat un probatoriu amplu, util şi necesar cauzei, apoi a trecut la analiza fiabilităţii fiecărei probe în parte, respectiv a analizat coroborat şi a evaluat forţa probantă a datelor conţinute de mijloacele de probă, stabilind baza factuală şi concluzionând asupra modului de operare, în contextul evaluării tuturor circumstanţelor reale. Instanţa de fond a realizat o atentă verificare şi examinare a tuturor mijloacelor de probă în contextul verificării punctuale şi precise a modului în care datele cuprinse în declaraţia inculpatului se corelează cu celelalte probe administrate.

Subsecvent, în calea de atac a apelului, respectiv pe parcursul cercetării judecătoreşti în apel, au fost administrate probe noi şi readministrate probe evaluate în faze anterioare ale procesului penal, în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate. În final, în urma propriei evaluări a probatoriului, cu accent pe datele administrate în faţa sa, instanţa de control judiciar reţine că apărările inculpatului nu sunt susţinute de probatoriu, iar acuzaţia adusă este dovedită cu certitudine, astfel că nu există temeiuri, de fapt ori de drept, apte a modifica concluzia şi soluţia primei instanţe.

Procedând la propria analiză a materialului probator, instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost riguros stabilită de către prima instanţă, iar materialul probator are aptitudinea de a dovedi acuzaţiile dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Evaluările bazate pe apărările inculpatului şi probatoriile administrate în apel nu răstoarnă concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, nu modifică baza factuală, ci susţin soluţia pronunţată.

Modalitatea în care s-a produs decesul victimei s-a dovedit a fi consecinţa acţiunii inculpatului de a aşeza corpul acesteia pe marginea ferestrei şi a o împinge în exteriorul clădirii, astfel că se va reţine, în sarcina inculpatului, săvârşirea faptei de omor şi se va exclude suicidul.

Inculpatul a negat săvârşirea faptei, prezentând pe parcursul procesului penal versiuni adaptate în funcţie de evoluţia probatoriului. Singura constantă a apărării inculpatului a fost aceea a conduitei victimei aptă a justifica suprimarea propriei vieţi, respectiv suicidul.

Încercarea apărării de a culpabiliza victima şi a susţine cu vehemenţă instabilitatea sa emoţională, generată de sentimente de neîncredere, gelozie ori frustrare şi încercarea de a valoriza un act suicidal, devoalează atitudinea inculpatului faţă de urmări şi demonstrează lipsa de sinceritate şi de asumare a acţiunilor sale, lipsa regretului manifest ori dorinţa de a se exonera cu consecinţa alterări imaginii victimei, aspecte relevante în cadrul individualizării judiciare a sancţiunii.

Apărarea inculpatului este bazată pe exploatarea probatoriului administrat şi susţinerea unor inadvertenţe. De altfel, apărarea încearcă să se fundamenteze pe lipsa anumitor explicaţii în susţinerea acuzaţiilor, cu ignorarea datelor eficiente demersului (ce dovedesc conduita ilicită a inculpatului aflat sub influenţa alcoolului).

Analiza coroborată a probatoriilor conduce la eliminarea tezelor apărării ca neverosimile şi susţine modalitatea de săvârşire a faptei, astfel cum a fost prezentată de instanţa de fond.

La fundamentarea prezentei decizii, instanţa are în vedere declaraţiile martorilor (cu accent asupra depoziţiilor date în faza apelului), probele ştiinţifice administrate de-a lungul întregului proces penal, pentru care nu s-au generat condiţiile specifice refacerii în faza de apel, înscrisurile, şi, nu în ultimul rând, declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de fond.

În fapt, relevante concluziei sunt următoarele premise:

- inculpatul şi victima se aflau singuri în apartament;

- anterior fusese declanşată o interacţiune violentă între inculpat şi victimă, acţiunea inculpatului fiind generată pe fondul consumului de alcool, continuată până la precipitarea victimei;

- intervalul scurt între ţipătul ascuţit al victimei şi cădere;

- existenţa unor urme leziuni superficiale (echimoze, escoriaţii) pe corpul inculpatului şi existenţa unor leziuni, fără caracter tanatogenerator, pe corpul victimei (e.g. infiltraţiilor sanguine la nivelul gâtului şi echimoze şi escoriaţii în alte zone anatomice, produse în cazul interacţiunii violente între cei doi şi anterior precipitării victimei);

- victima era însărcinată în aproximativ opt săptămâni;

- locul primului impact al corpului cu solul s-a stabilit ca fiind la 4 metri de peretele blocului, în timp ce locul celui de-al doilea contact se găseşte la circa 1,6 m distanţă faţă de planul căderii, respectiv la circa 5,9 m de peretele blocului, capul ajungând astfel în zona barei de protecţie a autoturismului inculpatului. Deplasarea după primul impact a fost determinată inclusiv de elasticitatea corpului victimei (a fost în esenţă un efect combinat, descris de expertize şi observat, ex proprii sensibus de membrii completului, părţi şi apărători cu ocazia vizionării înregistrării video).

În plus, post precipitare:

- inculpatul nu a coborât (după incident), a închis geamul de la care victima a căzut şi nu a justificat rezonabil această conduită, însă a apelat serviciul 112;

- victima a căzut în spaţiul dintre zidul imobilului şi maşina inculpatului.

Următoarele elemente ori circumstanţe de fapt nu au elevanţă asupra mecanismului producerii urmării, însă au fost valorizate de apărare:

- stratul asfaltic umed;

- starea de conştienţă sau semiconştienţă la momentul imediat anterior căderii;

- mecanismul producerii leziuni din zona submadibulară.

În privinţa declaraţiilor de martori, conţinutul informaţional nu a avut abilitatea de a influenţa concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte baza factuală şi existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale. Înalta Curte reţine ca relevante declaraţiile martorilor, vecini ai inculpatului, ce au auzit zgomotele produse de cearta cu victima, continuitatea conflictului şi mai ales strigătul acesteia anterior ori simultan căderii. Contestarea credibilităţii acestora în considerarea unor divergenţe anterioare nu este aptă a exlude conţinutul probatoriului testimonial, instanţa constatând obiectivitatea acestora, coerenţa relatărilor, caracterul concordant al datelor. În coroborarea întregului material probator aceste mijloace de probă devin informaţii utile decelării modalităţii de desfăşurarea a evenimentului ce a condus la moartea victimei. Faptul că martorii nu au auzit victima cerând ajutor ori nu au distins cuvintele ori dialogurile, nu sunt relevante apărării însă aspectele relatate sunt suficiente atestării conflictului anterior.

În privinţa conţinutului acestor declaraţii, se constată că cele apropiate de data evenimentului, date în faţa organului de urmărire penală, conţin informaţii detaliate. De altfel, în cursul judecăţii, atât în fond, cât şi în faza de apel, martorii au precizat că îşi menţin declaraţiile anterioare, făcând trimitere la acestea şi susţinând că nu îşi mai aduc aminte, cu exactitate, toate detaliile. Lipsa unor detalii ori eventuale inconsecvenţe sunt explicabile firesc de trecerea unei perioade considerabile de timp. În acest context, Înalta Curte reţine că martorii audiaţi, vecini ai inculpatului, au auzit amploarea zgomotului produs de cearta celor doi ce a durat o perioadă relativ lungă, aspect ce reiese inclusiv din audierea înregistrării audio-video din data de 19 iunie 2021, ce va fi evaluată subsecvent. Astfel, martorii au relatat că au auzit certuri şi strigăte în seara respectivă provenind din apartamentul inculpatului A., dar şi că, deşi cei doi se certau des, în seara respectivă zgomotele au fost diferite percepând urletele de disperare ale victimei.

Martorul J. a susţinut în faţa instanţei de apel percepeţia proprie a evenimentelor şi a zgomotelor ce s-au auzit de la apartamentul inculpatului: Nu ştiu în ce perioadă, a fost o ceartă intensă, nişte zgomote de la apartamentul de sus (...) Era noapte, era după ora 1. Eu locuiesc la etajul 5, cearta auzindu-se de la apartamentul de deasupra, în care locuia QQ. A.. Acesta nu locuia singur în perioada aceea. Nu se auzea totul, gălăgia m-a trezit. Gălăgia a constat în nişte ţipete, urlete şi alergături prin casă (...) Am auzit ca şi cum se alergau prin casă, era mult zgomot. Nu-mi amintesc detaliile, dar era zgomot. .

Aceleaşi aspecte le-a susţinut martorul în faţa instanţei de fond: În noaptea de 18 spre 19 iunie 2021 ţin minte că am fost trezit în mijlocul nopţii, nu pot preciza la ce oră, de nişte ţipete care proveneau din apartamentul de deasupra. Aceste ţipete nu proveneau dintr-un singur loc întrucât se auzeau când într-o parte, când în alta a apartamentului. De asemenea, se auzeau şi bufnituri de mers (...) În momentul de faţă eu nu mai ţin minte astfel de împrejurări, ci doar cele la care am făcut referire anterior, respectiv zgomotele, ţipetele şi bufnitura. (...) Toate zgomotele pe care le-am auzit în acea noapte proveneau de deasupra mea şi zgomotul de fâşâială pe care l-am auzit cred că provenea tot de la geamul de deasupra camerei mele întrucât cred că dacă fâşâiala ar fi provenit din altă parte nu aş fi auzit-o .

În cursul urmăririi penale, acelaşi martor a oferit detalii, omise ulterior ca urmare a timpului scurs de la momentul săvârşirii faptei: Când m-am trezit am auzit urlete de femeie şi de bărbat, dar mai mult de femeie. Nu am înţeles ce strigau însă am auzit şi paşi prin casă. Paşi erau ca şi cum alergau. De asemenea, am auzit şi zgomote specifice de obiecte căzute, trântite. Auzeam paşi mai intenşi şi apoi mai atenuaţi fapt pentru care mi-am dat seama că se alergau, în acelaşi timp urlând. Ea urla mai mult. Cred că el o fugărea. El ţipa. Nu am înţeles ce îşi spuneau, ţipetele şi urletele erau unele peste altele. Această stare a durat cam 10-20 de minute (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 10:35-11:30, f. x, d.u.p); în jurul orelor 04:10-04:15 am fost trezit din somn de zgomote repetate provenite din apartamentul situat deasupra locuinţei noastre (...)Iniţial zgomotele erau provocate de paşii rapizi ai unor persoane ca şi cum se urmăreau prin casă, apoi au urmat urletele unei femei care ţipa de disperare ca şi cum bărbatul ar fi vrut să-i facă rău. Am auzit şi vocea bărbatului pe un ton mai scăzut, dar tot ca un ţipăt şi nu am putut percepe ce-i reproşa. Nu erau urlete de ajutor, dar erau ţipete de disperare. Şi în timp ce alergau aceştia ţipau şi de regulă se auzea "Aaaaaaa" pe un ton ridicat (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 20:44, f. x, dup); Nu mai ştiu perioada exactă, dar ştiu că era în timpul verii, în jurul orei 3, aşa îmi amintesc. Îmi amintesc că am fost trezit din somn de zgomote, alergături şi ţipete ce veneau din apartamentul de deasupra. Îmi amintesc că ţipetele veneau de la o femeie, erau foarte intense şi păreau a fi de disperare (...)Erau urlete şi erau vocale "Aaa!", în repetate rânduri (declaraţia din 12 septembrie 2022, f.18-19 dup).

Martorul K. a declarat: Din cauza ţipetelor respective am rămas cu sechele, am fost la medicul neurolog şi am primit medicaţie, ţipetele acelea de groază mi-au rămas în minte, le aud şi noaptea. Erau ţipete de femeie. Zgomotele m-au trezit din somn şi am povestit în declaraţie. M-am culcat târziu, iar când am reuşit să adorm m-au trezit nişte ţipete de groază, nu ştiam de unde vin; M-am dus în dormitor şi am adormit, şi m-am trezit din somn de nişte ţipete de groază, motiv pentru care m-am dus la geam să văd ce se întâmplă, pentru că de la geamul de la dormitor am un unghi aproape mort înspre parcarea din curtea interioară a blocului. (...) M-am dus din nou în pat, după care am auzit iar nişte ţipete de groază, apoi acele ţipete au încetat, am auzit nişte voci, dar nu am reuşit să desluşesc ce se vorbea din cauza ecoului care distorsiona vocile. M-am dus din nou în pat şi am auzit, de această dată, o bufnitură. (...)După cum se auzea, din cauza ecoului care distorsiona, nu am putut să îmi dau seama dacă ţipetele proveneau de la un bărbat sau de la o femeie. Întrucât tonalitatea era una înaltă, eu deduc că acestea proveneau de la o femeie. (...)Am considerat că pot atribui această calitate ţipetelor (de a fi de groază), pentru că mi s-au părut a fi de disperare şi pentru că nu am mai auzit, niciodată în viaţa mea, aşa ceva. Le asociez cu ţipetele pe care le auzisem şi de la boschetari, cu un an în urmă, când aceştia erau în conflict, dar de data aceasta, erau mai înalte, ca un om care ţipă îngrozit, ca atunci când e pe punctul să îl calce trenul. (...) Prima dată am auzit ţipetele de groază, apoi din nou alte ţipete, apoi s-au auzit acele vorbe, m-am întors din nou la geam, a fost linişte şi apoi am auzit bufnitura .

Declaraţia martorului din cursul urmăririi penale susţine aceleaşi aspecte: am fost trezit din somn de nişte ţipete puternice, însă nu ne-am putut da seama de un proveneau. Îmi aduc aminte că o femeie ţipa atât de tare încât nu am auzit niciodată ţipete aşa puternice, aspect care m-a speriat şi pe mine. Ţipetele femeii erau de disperare, care erau de genul "Aaa!", însă nu am auzit ţipete de bărbat. Îmi aduc aminte că ţipetele respective au durat ceva timp şi erau atât de puternice încât pisica mea a mers la geam şi a început să miaune, să facă urat, ca atunci când vede o pasăre pe geam. Îmi aduc aminte că între ultimul ţipăt al femeii şi bufnitură a trecut aproximativ un minut, însă nu pot preciza cu exactitate timpul, deoarece eram foarte buimac de somn şi nu am putut să percep timpul cu exactitate. După ce am auzit bufnitura am ieşit la geam să văd ce se întâmplă, ocazie cu care am observat pe sol o siluetă ce părea a fi a unui manechin. Femeia de jos era căzută pe spate cu mâinile şi picioarele desfăcute, iar părul vâlvoi în jurul capului. (...) Am rămas marcat de ţipetele acelei femei şi acum visez noaptea respectivele urlete (declaraţie 12 septembrie 2022, dosar u.p.).

Martora L. a declarat în faţa instanţei de apel: Dormeam foarte adânc şi am auzit un ţipăt foarte puternic de femeie, am sărit din somn, m-am speriat şi nu am mai auzit alt ţipăt. A durat un pic, nu pot aprecia cât, până m-am uitat la geam şi între timp s-a auzit acea bufnitură la sol .

În faţa instanţei de fond şi în faza de urmărire penală, martora a relatat aceleaşi aspecte: am căzut într-un somn adânc, din care am fost trezită brusc de un ţipăt de groază. A fost ceva îngrozitor, un ţipăt de femeie, "ca din gură de şarpe", după care, câteva momente, nu s-a mai auzit nimic, apoi s-a auzit o bufnitură. (...) Nu a trecut mult timp de la ţipăt şi bufnituă, a a fost o mică pauză, nu pot evalua cu maximă precizie, cred că 1 minut, 1 minut şi jumătate. (...) anterior ţipătului, nu am auzit altceva. (...) Ţipătul venea de foarte aproape şi pentru că am auzit şi anterior, cu alte ocazii, ţipete din acelaşi apartament, când inculpatul se certa cu soţia, însă acele ţipete nu aveau aceeaşi intensitate. (...) îmi menţin integral declaraţia dată atunci. (...) Era un ţipăt de groază, nu pot spune mai mult decât asta, o femeie nu poate ţipa mai mult decât atât, din punctul meu de vedere. (...) Precizez faptul că am fost foarte speriată, tremuram toată; În jurul orelor 04:30 am auzit un ţipăt de groază ce părea foarte aproape, iar după câteva secunde am auzit o bubuitură puternică în curtea interioară din spatele blocului. Atunci am tresărit, m-am trezit, fiind foarte speriată. M-am trezit când am auzit ţipătul. (...) Strigătul era de groază, de disperare, ceva în genul "Aaaaaaa", ce era la o intensitate mare.(...) Am auzit doar ţipătul despre care am arătat anterior şi zgomotul de cădere ca o bufnitură puternică (declaraţia din data de 2 iulie 2021, f . 58-60, dosar u.p).

Martora PP. a declarat în faţa instanţei de apel şi în primă instanţă: Îmi amintesc că m-am trezit din somn auzind nişte voci, iniţial mi s-au părut mai multe, am crezut că se aud de la scara principală, ulterior auzeam nişte şoapte, nu înţelegeam nimic, eram trezită din somn şi apoi am auzit nişte ţipete care m-au făcut să se străpezească pielea pe mine după care am auzit o bufnitură. Ţipătul aparţinea unei voci de femeie. În afară de acest ţipăt ştiu că auzeam o voce şoptită pe care mintea mea a asociat-o cu a unui bărbat, cred că erau două voci, era un dialog şoptit (...) Nu pot spune acum dacă au fost o serie de ţipete sau un singur ţipăt; ce îmi aduc aminte la momentul de faţă este că în noaptea dinspre 18-19 iunie 2021, nu pot preciza ora exactă, dar, am auzit un ţipăt. (...) Nu am apreciat că se întâmplase ceva deosebit legat de ţipătul auzit de mine, abia a doua zi am aflat din ziare ce se petrecuse. (...) .

În cursul urmăririi penale, martora PP. nu a fost audiată de organele judiciare, însă în procesul-verbal din data de 21 iunie 2021, întocmit de agenţii de poliţie din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale şi din cadrul secţiei 3 Poliţie - Compartiment Investigaţii Criminale, s-a consemnat că la adresa sus amintită s-a luat legătura şi s-au purtat discuţii cu numita PP., care a declarat verbal faptul că în dimineaţa zilei de 19.06.2021, în jurul orei 04:15 în timp ce dormea în camera sa, a auzit de la apartamentul nr. x situat la etajul 6, zgomote, larmă, ţipete, fapt care a determinat-o să se trezească. Numita PP. ne declară verbal că ea personal crede că erau ţipetele unei femei ce striga după ajutor, însă nu a auzit clar cuvintele deoarece erau distorsionate de ecourile dintre clădiri. Din momentul în care numita PP. s-a trezit, un timp de aproximativ cinci minute a auzit persoana de sex feminin cum strigă, iar în momentele de pauză, auzea o voce de bărbat, fără să distingă ce spunea, fiind pe un fond scăzut de intensitate a vocii. Spre final a auzit un urlet de femeie, urmat de bufnitura căderii unui corp. Nu poate preciza exact cât timp a trecut de la momentul când s-a auzit ţipătul final al femeii şi zgomotul căzăturii, însă acestea s-au succedat la un timp foarte scurt .

Martorul Q. a declarat următoarele: dimineaţă, în jur de ora 4, am auzit nişte zgomote puternice în curtea interioară a blocului, cred că am aţipit la loc şi am fost trezit iar de un ţipăt, urlet, urmat de o bufnitură (...) Victima era în dreptul balcoanelor, m-am uitat în sus şi toate geamurile erau închise, ulterior cred că l-am văzut pe inculpat, dar s-a retras foarte repede, dar nu pot preciza exact, pentru că a trecut ceva timp de atunci. Declaraţia iniţială este cea mai concludentă acum. (...) Nu mai ştiu exact care anume, iniţial a fost închisă, ulterior s-a deschis o fereastră, nu aş putea să spun exact care.; am aţipit din nou, după care am auzit un ţipăt puternic, şi apoi un zgomot, pe care îl pot descrie pentru că l-am perceput şi la momentul respectiv la fel, ca fiind zgomotul unui corp care se izbeşte de asfalt (...) De la fereastra bucătăriei. (...) Ştiu că, la un moment dat, cu siguranţă fereastra a fost închisă.

Cred că a fost şi deschisă la un moment dat, dar nu pot spune acest lucru cu absolută certitudine, pentru că eram în stare de şoc. (...) Da, la un moment dat, cu certitudine, am văzut fereastra deschisă. Menţionez faptul că la momentul la care am dat declaraţie în cursul urmăririi penale, evenimentele erau mult mai proaspete în memoria mea şi le-am putut descrise mult mai clar. În momentul de faţă, după timpul care a trecut, ţinând cont de faptul că sunt obosit după o zi de muncă, după ce am aşteptat 3 ore să fiu audiat şi pentru că nu am stat să îmi reamintesc ce văzusem atunci, nu pot fi la fel de sigur ca în declaraţia anterioară; m-am trezit brusc şi am auzit o ceartă.

Mi-am dat seama că cearta vine din curtea interioară. Eu dorm cu geamurile deschise şi îmi pun dopuri de silicon în urechi. M-am trezit brusc din cauza zgomotelor. Iniţial am crezut că sunt nişte beţivi. A fost ceva de scurtă durată şi de mare intensitate. A durat câteva secunde. Cred că a fost ceva cu trânteli, uşa de la bloc sau maşină, însă nu am auzit ceva distinct, erau nişte voci. Am încercat să adorm la loc, iar la un interval de timp, nu pot preciza cam cât, am auzit un strigăt foarte tare şi puternic. Imediat acest zgomot a fost urmat de un zgomot specific de lovire de ciment. (...) M-am uitat în sus la ferestrele apartamentului numitului A.

şi am văzut că fereastra de lângă balcon era deschisă, în partea stângă cum mă uitam, fereastra de la bucătărie, apartamentul fiind ca al meu. Cred că fereastra era deschisă în totalitate, însă nu îmi aduc aminte cu exactitate. Arăt faptul că m-am uitat de mai multe ori în sus către fereastra lui A., cred că de circa 3,4 ori, iar la un moment dat, veniseră la faţa locului organele de poliţie de la secţia locală, l-am văzut pe A. cum a scos capul pe fereastra, s-a uitat în jos şi s-a retras imediat. în mod cert erau ajunşi doi poliţişti de la secţie şi aceştia erau în curtea interioara cu noi. (...) Când numitul A. a scos capul pe fereastră şi s-a uitat în jos cadrele medicale erau şi ele ajunse. (...) Cu vecinul K. când m-am întâlnit în parcare am discutat ce s-a întâmplat.

Acesta mi-a spus că a auzit scandal şi că s-a trezit din cauză că s-a speriat motanul. Vecinul mi-a spus că a auzit zgomote şi certuri înainte de cădere. Acesta mi-a spus că cei doi se certau. (...) obişnuiau să se certe .

Martorul S. a declarat următoarele: Eu dormeam şi m-a trezit din cauza gălăgiei, trăncănelii, zgomotelor făcute de mobilă şi de zgomote ale oamenilor. Am auzit vorbe ale oamenilor, respectiv o ceartă, dar nu ştiu ce vorbeau. Cearta provenea din apartamentul aflat deasupra apartamentului nostru. Nu îmi amintesc exact, dar era după orele douăsprezece noaptea. La un moment dat s-a lăsat liniştea. M-am uitat pe geam şi am văzut un om jos căzut. (...) am auzit, cum a relatat în declaraţiile anterioare. Am auzit ţipete; am fost trezit de zgomote foarte mari de sus pe care le-am auzit prin tavan, veneau de sus. Era mare gălăgie, trăncăneală, se trânteau scaune. Precizez că nu ştiu sigur dacă erau scaune, aşa se auzea, ca şi cum se trânteau piese de mobilier. Erau, de asemenea, ţipete, mai mult de femeie am auzit pentru că erau subţiri şi aceste ţipete au durat destul de mult. Nu pot preciza cât timp a durat, dar au fost puternice. (...) După aceea am văzut pe geam un om căzut jos şi m-am şocat. În esenţă am auzit zgomote, trăncăneală şi apoi linişte. Nu pot preciza exact cum erau ţipetele de femeie pentru că nu sunt chestiuni de care să te preocupi în momentul în care le auzi, dar mi se pare că la un moment dat am distins un "nu". Îmi aduc aminte că am dat două declaraţii anterior şi am spus atunci ceea ce vă spun acum şi dumneavoastră, alte detalii nu ştiu; am fost trezit de zgomote puternice care veneau din apartamentul de deasupra. în principal erau ţipete de femeie. Ţipete specifice de durere (...). Am auzit şi zgomote de paşi rapizi şi puternici pe pardoseala apartamentului de deasupra, ca şi cum se fugăreau unul pe celălalt. (...) Am auzit de asemenea zgomote de mobilier, parca erau scaune, obiecte de mobilier mutate pe pardoseală. Ştiu că deasupra noastră ei au bucătăria şi acolo se auzeau. Ţipetele persoanei de sex feminin erau ţipete specifice unor acte de violenţă, ca şi cum ar fi fost agresată .

Martora TT., deşi nu a mai fost audiată în faţa instanţei supreme, a oferit informaţii utile, ce se coroborează cu celelalte declaraţii de martori anterior evocate: m-am trezit întrucât auzeam gălăgie în apartamentul inculpatului, ţipete, "dupăituri", zgomote de scaune împinse, precum şi ţipătul acela groaznic când victima a spus un nu disperat, ţipăt pe care nu o să-l uit niciodată. Precizez faptul că bucătăria inculpatului se află deasupra camerei mele şi că, după acel ţipăt, a fost linişte, iar eu cum mă aflam în dormitor, în pat, mi s-a părut că se vede profilând o umbră. (...) În momentul audierilor anterioare am dat răspunsuri în funcţie de întrebările care mi-au fost adresate.

Şi atunci, ca şi acum, am menţionat faptul că înainte de cădere am auzit un strigăt "nu" prelung, disperat (...) Acel ţipăt despre care v-am zis a fost înainte de cădere, apoi am văzut umbra trecând şi nici nu mi-am dat seama bine ce e şi apoi bubuitura; În jurul orelor 04:15-04:20 m-am trezit pentru că la vecinul de la etajul superior se auzea gălăgie. M-am uitat la ceas să văd cât e ora pentru că gălăgia era din ce în ce mai tare şi am văzut că era ora respectivă. La început se auzea prin casă alergătură, se auzeau "dupăieli" specifice de încălţăminte, însă nu de tocuri.

Se auzea cum se alergau prin toate camerele, peste tot, nu puteai să distingi în ce cameră stau. Se alergau peste tot. Nu era ceva stabil într-o cameră. Se auzeau şi ţipete scurte. Apoi ţipetele au început să fie din ce în ce mai tari, am auzit şi cum se ţipa "Nu", persoana de sex feminin ţipa. Aceste strigăt de "NU" nu erau stabile într-un loc, se auzeau ba într-o parte a apartamentului, ba în cealaltă parte, persoanele fugărindu-se. Se întâmpla ceva şi cu mobila ori o împingeau ori se ţineau de ea, se auzea ca şi cum mutau mobila prin casă prin împingere.

Nu reuşeam să-mi dau seama ce se întâmplă pentru că se auzea ba într-o cameră, ba în alta. Era o alergătură totală şi dărâmau mobilă, se auzea cum cădea mobila. Se auzeau zgomote şi ţipete la un loc. Am auzit ţipetele ambelor persoane, însă cele ale femeii mi s-au părut ţipete de disperare, aşa cum ţipa mi se părea că îi face ceva sau că-i speriată foarte tare. Ea se auzea mai tare faţă de el. La un moment dat se auzeau ţipete ascuţite şi disperate şi câte o dată ţipete înfundate. Se auzea "Ahahha, îhh" ca şi cum nu era lăsată să ţipe.

La un moment dat după ţipetele mai încete s-a auzit un zgomot specific de cădere în spatele blocului, era un zgomot puternic de cădere ca şi cum a căzut un sac cu ceva. După care s-a făcut linişte totală. (...) îmi aduc aminte că înainte de zgomotul specific de cădere puternică am auzit un strigat "Aaaaaaaa" mai puternic, însă nu îmi aduc aminte înainte de acest ultim strigăt ce se striga. (...) Arăt faptul că persoana ţipa şi fugea nu spunea prea multe. Fugeau dintr-o cameră în alta. Era gălăgie prea mare să distingi dacă vorbeau între ei.

Se auzeau ţipete şi câte o dată câte un "NU" ţipat (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 12:33-13:22, f.16-17, vol. I, dosar u.p); în jurul orelor 04:15-04:20 la vecinul care apartamentul fix deasupra noastră s-au auzit zgomote puternice mai ales că înjur era linişte. Iniţial se auzeau cum se alerga dintr-o cameră în alta, ca şi cum cineva urmărea pe altcineva. Eu dormeam în camera de pe centru, unde ei au bucătăria, dar zgomotele se auzeau prin toată casa, ca şi cum alergau prin toate camerele. În timpul alegărilor şi ulterior după acestea s-au auzit zgomote ca şi cum vecinii de deasupra se loveau de obiectele de mobilier sau împingeau obiectele de mobilier.

Aceste zgomote au durat circa 15-20 de minute, respectiv zgomotele puternice. Precizez că zgomotele iniţiale au apărut înainte de ora 04:15, iar la ora aceasta au apărut zgomotele puternice şi ţipetele. În special se auzeau ţipetele unei femei, ţipete care erau de disperare şi nu de reproş, ca şi cum se temea de ceea ce voia să-i facă bărbatul. Era doar un ţipăt care era scos din suflet, gen un "Aaaa" urlat cu putere din care reieşea că nu mai poate. Bărbatul avea un ton mai jos şi nu se înţelegea nimic din ce spune. De circa două trei ori am auzit că femeia spunea "NU" ca şi cum nu voia ceva, în timp ce se auzeau alergăturile şi ţipa.

Spre sfârşit a fost "Nu! Nu!", apoi "Aaaaa" într-un ton crescător, după care a fost linişte şi s-a auzit o bufnitură. Nu am auzit zgomote de geamuri (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 20:00, f.14-15, vol. I, dosar u.p).

Înalta Curte constată, de asemenea, că martorii, vecinii inculpatului, au putut auzi un ţipăt puternic, de disperare ori de groază, contrar variantei susţinute de inculpat.

În acest sens este depoziţia martorului J.: A trecut ceva de atunci, declaraţiile mele anterioare sunt mai viabile, întrucât erau mai apropiate de eveniment; La acest moment am auzit zgomote de alergat, ţipete intense, alergatul s-a oprit şi am auzit că ea ţipa ceva de genul "Nu, nu, nu, aaaaaaaa", după care a-ul s-a făcut şi mai intens, apoi imediat am auzit un zgomot de bufnitură. După s-a aşternut liniştea. (...) Se auzea ca şi cum ceva cădea, aşa se simţea "a"-ul ţipat (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 10:35-11:30, f. x, d.u.p); La un moment dat am perceput că zgomotele s-au auzit fix deasupra camerei unde mă aflam, unde este probabil bucătăria lor şi am auzit ţipete de genul "Nu!Nu! Nu!" dar pe un ton din ce în ce mai ridicat, iar mai apoi am auzit un zgomot din nou "Aaaaaaa".(declaraţia din 19 iunie 2021, ora 20:44, f. x, dup) (...) între ţipătul femeii şi bufnitură a durat puţin timp, nu pot să precizez cam cât a trecut (declaraţia din 12 septembrie 2022, f.18-19 dup).

De asemenea, martorul K. a relatat: am auzit un ţipăt foarte puternic, feminin şi continuu, de disperare, "Aaaaaaaa, îhhhh". Acest ţipăt s-a auzit continuu, ceva lung (...) După ţipăt a fost o pauză mică şi am auzit o bufnitură jos, la parterul blocului, în spate (declaraţia din 19 iunie 2021, dosa u.p); (...) Ultimul sunet a fost ţipătul acesteia (declaraţie 12 septembrie 2022, dosar u.p.).

Aceleaşi împrejurări de fapt rezultă din declaraţia martorei L.: După acel ţipăt nu am mai auzit nici un zgomot, a fost linişte deplină între ţipătul de groază şi bufnitură; am căzut într-un somn adânc, din care am fost trezită brusc de un ţipăt de groază. A fost ceva îngrozitor, un ţipăt de femeie, "ca din gură de şarpe", după care, câteva momente, nu s-a mai auzit nimic, apoi s-a auzit o bufnitură. (...) Nu a trecut mult timp, a fost o mică pauză, nu pot evalua cu maximă precizie, cred că 1 minut, 1 minut şi jumătate. Evaluez că ţipătul venea de foarte aproape şi pentru că am auzit şi anterior, cu alte ocazii, ţipete din acelaşi apartament, când inculpatul se certa cu soţia, însă acele ţipete nu aveau aceeaşi intensitate. (...) Era un ţipăt de groază, nu pot spune mai mult decât asta, o femeie nu poate ţipa mai mult decât atât, din punctul meu de vedere. (...) Precizez faptul că am fost foarte speriată, tremuram toată. Pot spune cu certitudine că a existat o mică pauză, pe care nu o pot evalua cu maximă certitudine; În jurul orelor 04:30 am auzit un ţipăt de groază ce părea foarte aproape, iar după câteva secunde am auzit o bubuitură puternică în curtea interioară din spatele blocului. Atunci am tresărit, m-am trezit, fiind foarte speriată. M-am trezit când am auzit ţipătul. (...) Strigătul era de groază, de disperare, ceva în genul "Aaaaaaa", ce era la o intensitate mare.(...) Am auzit doar ţipătul despre care am arătat anterior şi zgomotul de cădere ca o bufnitură puternică (declaraţia din data de 2 iulie 2021, f . 58-60, dosar u.p).

Elemente factuale concordante cu cele descrise de ceilalţi martori rezultă din declaraţia martorului Q.: zgomotul care m-a trezit din nou a fost un ţipăt foarte puternic şi o bufnitură. (...) era vocea unei femei cu siguranţă. A fost o succesiune de evenimente, de la ţipăt la bufnitură au trecut fracţiuni de secundă, oricum s-a întâmplat în această succesiune, a trecut foarte puţin timp.(dosar ICCJ); am auzit un ţipăt puternic, şi apoi un zgomot, pe care îl pot descrie pentru că l-am perceput şi la momentul respectiv la fel, ca fiind zgomotul unui corp care se izbeşte de asfalt; Declar faptul că de la etajul I nu am auzit alte zgomote de ceartă în afara strigătului disperat şi al zgomotului de cădere .

În acelaşi sens a declarat şi martorul S.: Între aceste ţipete am auzit-o pe femeie spunând "Nu!Nu! Nu!", iar apoi un strigăt "Aaaaaa", apoi a fost linişte. Eu personal nu am auzit bufnitura pentru că m-am dus în cealaltă cameră şi martora R.: Ţipetele pe care le-am auzit în acea dimineaţă erau toate ale ei şi la un moment dat a survenit acel ţipăt nu, disperat, prelungit, care m-a tăcut să mă întreb:

"mă, dar ce Dumnezeu îi face!?" (...) În momentul audierilor anterioare am dat răspunsuri în funcţie de întrebările care mi-au fost adresate. Şi atunci ca şi acum am menţionat faptul că înainte de cădere am auzit un strigăt "nu" prelung, disperat şi nu este problema mea că nu au consemnat exact cum am spus eu. (...) Acel ţipăt despre care v-am zis a fost înainte de cădere, apoi am văzut umbra trecând şi nici nu mi-am dat seama bine ce e şi apoi bubuitura; îmi aduc aminte că înainte de zgomotul specific de cădere puternică am auzit un strigat "Aaaaaaaa" mai puternic, însă nu îmi aduc aminte înainte de acest ultim strigăt ce se striga (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 12:33-13:22, f.16-17, vol. I, dosar u.p); Spre sfârşit a fost"Nu! Nu!", apoi "Aaaaa" într-un ton crescător, după care a fost linişte şi s-a auzit o bufnitură. Nu am auzit zgomote de geamuri (declaraţia din 19 iunie 2021, ora 20:00, f..14-15, vol. I, dosar u.p).

Totodată, martora UU. a declarat în faţa instanţei de apel că, în noaptea dinspre 18-19 iunie 2021, a auzit un ţipăt, iar în cursul urmăririi penale, a declarat organelor de poliţie că s-a trezit în jurul orelor 04:30, moment în care a auzit un ţipăt de femeie şi apoi imediat o bufnitură puternică (procesul-verbal din 21 iunie 2021, dosar u.p.).

Din coroborarea declaraţiilor de martori, având în vedere elementele comune ale relatărilor acestora, rezultă în mod clar existenţa unui conflict acut, intens şi neîntrerupt între inculpat şi victimă, atât verbal, cât şi fizic, anterior căderii acesteia din urmă de la etaj. Victima a ţipat în repetate rânduri, iar situaţia a culminat, anterior căderii, cu un ţipăt puternic, mult mai intens, considerat a fi de groază. Ţipătul puternic al victimei, imediat anterior căderii, demonstrează incontestabil că aceasta era conştientă la acel moment. Intervalul de timp, între acest ţipăt şi sunetul izbiturii corpului de planul dur, este evaluat de martori ca un interval scurt de timp (între câteva secunde şi cca un minut şi jumătate, aprecierea fiecărui martor fiind influenţată de factori de percepţie personali).

În ceea ce priveşte susţinerile apărării, conform cărora declaraţiile martorilor nu sunt utile ori nu pot conduce la aflarea adevărului, Înalta Curte reţine că, în ansamblul întregului material probator, probatoriului testimonial oferă detalii utile şi completează în mod concordant concluzia cu privire la existenţa unui conflict violent şi continuu, urmat de un strigăt de disperare al victimei, finalizat cu căderea sa. Lipsa anumitor detalii în declaraţiile ulterioare, generate de trecerea timpului, nu înlătură pertinenţa informaţiilor ori acurateţea celor oferite la un moment apropiat evenimentului, în condiţiile în care toţi martorii au susţinut că îşi menţin declaraţiile, că a intervenit uitarea datorită trecerii timpului şi nu retractează cele anterior relatate, care corespund adevărului, aşa cum a fost perceput de fiecare la momentul derulării faptelor.

Instanţa de apel consideră că declaraţiile martorilor susţin situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată de prima instanţă, între acţiunea inculpatului de a sugruma victima şi bufnitura, auzită ca urmare a impactului corpului victimei cu solul prin căderea de la etajul şase, existând un interval extrem de scurt. Înalta Curte reţine că sugrumarea victimei, dovedită de actul medico-legal, nu impunea de plano plasarea sa în stare de inconştienţă, deşi posibilă, dar putea avea consecinţa diminuării, iar nu a anihilării capacităţii de a se opune, de a se apăra, de a genera o reacţie ori o rezistenţă, care însă nu a fost suficientă, evitării acţiunii finale a aruncării sale de la etajul apartamentului.

Înalta Curte reţine că ulterior acţiunii de sugrumare şi aducere a victimei într-o stare în care reacţia sa era ineficientă, diminuată, inculpatul a plasat-o pe pervazul ferestrei, moment relatat de martorii care au perceput acea fâşâială: în declaraţia dată la data de 19 iunie 2021, la procuror, am relatat că am auzit şi un zgomot de frecare, gen fâşâială, ca şi cum nişte persoane/obiecte se freacă de ceva şi confirm că aşa este, că am auzit un astfel de zgomot înainte de bufnitura produsă ca urmare a căderii victimei (declaraţie J., dosar C.A.Iaşi); Tot la acest moment, înainte de zgomotul de "AAAAAA", am auzit un zgomot de frecare gen făşâială ca şi cum persoane sau obiecte se freacă de ceva, zgomot ce venea dinspre marginea unde era situat geamul exterior al camerei (declaraţie din 19 iunie 2021, ora 10:35-11:30, f. x, d.u.p); îmi aduc aminte că faşâiala respectivă a fost urmată de o bufnitură şi, având în vedere timpul trecut de la data evenimentului, nu mai ţin minte dacă a fost urmată de un sunet sau nu (declaraţie J. din 12 septembrie 2022, f.18-19, dup).

Instanţa de apel constată că declaraţiile martorilor, anterior evaluate, se coroborează cu aspectele ce pot fi decelate din ascultarea înregistrării audio-video din data de 19 iunie 2021. Înalta Curte a dispus ascultarea în şedinţă publică la termenul din data de 14 mai 2021, precum şi transcrierea acesteia, procesul-verbal de transcriere (completat inclusiv cu menţiunile şi obiecţiunile formulate de apărare) regăsindu-se la dosarul cauzei .

Evaluarea acestei înregistrări determină instanţa de control judiciar să constate natura şi amploarea conflictului existent între inculpat şi victimă în seara evenimentului. Înalta Curte constată că victima a înţeles să procedeze la înregistrarea conflictului, înregistrare ce debutează cu victima plângând. Mai mult, se constată că inculpatul îi înmânează victimei actele de identitate şi îi spune să cheme salvarea (Hai scuteşte-mă, cheamă salvarea, cheamă ce p… mea vrei tu, dă-te de aicea că îţi dau eu permisul şi buletinul. Na, ţine buletinul, ţine-ţi permisul şi gata şi am terminat-o cu tine), aspecte ce denotă existenţa unui conflict în desfăşurare între cei doi.

De asemenea, se reţine şi agresivitatea verbală şi fizică, reciprocă, însă se individualizează acţiunea specifică a inculpatului în condiţiile în care atitudinea violentă era îndreptată împotriva concubinei sale, însărcinată în aproximativ opt săptămâni (Dă-mi drumul la păr!Aaaaaa, mă doare, dă-mi drumul! Dă-mi drumul, îmi smulgi părul!), dar şi faptul că inculpatul a mai exercitat violenţe asupra sa anterior: M-ai lovit deja, fix în burtă m-ai lovit!.

În ce priveşte conduita victimei, se constată participarea sa prin lovirea inculpatului, inclusiv în încercarea de a-l determina să nu părăsească apartamentul.

Înalta Curte reţine, cu privire la această înregistrare, caracterul violent al conflictului, atât verbal, cât şi fizic, ce a căpătat amploare ca urmare a acţiunii ambilor participanţi.

Inculpatul A. nu a contestat existenţa unui conflict între el şi victimă, însă a contestat exercitarea actelor de violenţă, inclusiv a celor anterioare aruncării victimei, aspect ce urmează a fi evaluat ca neconcordant cu realitatea (esenţialmente mincinos). Pentru a reţine astfel, instanţa de apel aminteşte conţinutul înregistrării audio, a declaraţiilor de martori şi concluziile expertizei medico-legale de necropsie ce atestă leziuni străine şi distincte de actul căderii de la etaj.

Conduita inculpatului anterior şi ulterior evenimentului

Prealabil, instanţa de control judiciar constată că ansamblul probator susţine, fără îndoială, existenţa unui comportament agresiv al inculpatului atât în relaţiile cu partenerele de viaţă, cât şi cu terţi.

Declaraţiile luate în calitate de martori vecinilor inculpatului, fostei soţii, înregistrarea audio-video ascultată în şedinţă publică, reliefează un profil comportamental caracterizat de un potenţial agresiv ridicat, de natură predominant verbală, dar care nu exclude violenţele fizice, acest tipar fiind aparent recurent în conduita sa. Acest comportament agresiv, fie fizic ori doar verbal, izolat ori recurent, devine nerelevant în contextul violenţei extreme ce a condus la suprimarea vieţii concubinei sale cu care urma să aibă un copil. Potenţată de consumul de alcool, violenţa fizică extremă este cea care a generat urmarea, iar circumstanţa reală menţionată are relevanţă restrânsă în etapa individualizării judiciare.

Amintim conţinutul declaraţiei martorei H., fosta soţie a inculpatului, ce a înţeles să dea declaraţie în fazele anterioare ale procesului penal, declaraţie ce surprinde ori descrie şi conduita inculpatului atât în mediul familial, cât şi cu terţii: Îmi aduc aminte cele relatate în cursul urmăririi penale, aspecte pe care înţeleg să mi le menţin, în ceea ce priveşte modul în care s-a desfăşurat relaţia (...) inculpatul a ridicat mâna asupra mea, în timp ce eu eram însărcinată în aproape 5 luni. Vorbesc în acest sens de o bătaie în adevăratul sens al cuvântului, în urma căreia am rămas cu un ochi vânăt.

După acest episod, pentru o perioadă de 3 luni, ne-am separat în fapt, însă ulterior am decis să reluăm convieţuirea, mai ales în considerarea venirii pe lume a copilului nostru. Nu pot spune că nu au existat momente bune, frumoase în relaţia cu inculpatul, dar cred că mai multe au fost momentele rele. Arăt astfel că inculpatul are un fel foarte impulsiv, totul trebuie să se facă aşa cum zice el, iar pe parcursul căsniciei am fost agresată verbal şi emoţional, fapt ce a cauzat urmări pentru mine o lungă perioadă de timp. (...) inculpatul este o persoană narcisistă, se iubeşte numai pe el, nu pe mine, nu pe copil şi cu atât mai puţin pe F., din punctul meu de vedere.

Ţin să precizez faptul că bătaia la care am făcut referire a fost singulară, au mai existat împunsături, târât prin casă, aspecte pe care nu le pot cataloga în mod neapărat ca fiind acte de agresiune fizică. (...) chiar dacă inculpatul mă îmbrâncea cu putere, proiectându-mă în uşă, în mod evident sufeream leziuni la spate, dar nu am considerat că acestea ar fi impus ca eu să apelez la constatări medico-legale. Legat de bătaia la care am făcut referire mai devreme, afirm că da, aceasta ar fi putut reprezenta temeiul unei plângeri, dar ţin să subliniez faptul că eram însărcinată atunci şi nu vă puteţi imagina ce stare emoţională a creat o astfel de situaţie. (...) inculpatul urmăreşte, în general, să-şi impună punctul de vedere cu perseverenţă până îşi atinge scopul.

Totodată, inculpatului îi place foarte mult să iasă în evidenţă, să fie în centrul atenţiei în orice situaţii, respectiv îi place să fie "clovn" şi folosesc această expresie în mod peiorativ. (...) Inculpatul devenea mai impulsiv după ce consuma alcool. Avea ieşiri în sensul că fie îmi spunea să ies din casă, fie mă forţa să rămân, după care, după ce trecea efectul alcoolului, tot el se comporta senin, ca şi când nu spusese şi nu făcuse nimic semnificativ.(...) Nu pot spune că inculpatul şi-a bătut vreodată copilul, dar pot menţiona existenţa unor smuncituri, îmbrâncituri, a unui ton jignitor.

Precizez că o mare parte din agresivitate era una emoţională şi, totodată, multe certuri dintre noi aveau loc în prezenţa copilului, inculpatul nemaiţinând cont de nimic. (...) Ţin să menţionez că am fost şi târâtă pe jos, dintr-o cameră în alta fiind trasă de mâini, moment în care eu mă lăsam în jos, în şezut, de mai multe ori. .

Declaraţiile martorei sunt susţinute şi de aspectele ce reies din cele trei filmări video din cuprinsul căreia se poate vedea cum aceasta îl acuză pe inculpat de violenţă domestică:..., cum mă dadeai afară din casă (...) dar când mă băteai pe scări, de ce nu mă mai filmai...dar când mă luai de gât şi mă izbeai de pereţi

Audiat de către prima instanţă, inculpatul a relatat că relaţia cu H., fosta sa soţie, s-a terminat elegant, fiind stabilite de comun acord aspectele legate de modul de creştere şi locuinţa copilului minor. Nu am avut niciodată reacţii violente faţă de fosta mea soţie, au existat doar contradicţii între noi, exclusiv de natură verbală.

Instanţa de control judiciar va reţine, ca premisă a actului infracţional, dar şi ca element circumstanţial util individualizării judiciare, conduita caracterizată prin violenţă fizică şi agresivitate verbală, dar şi o conduită caracterizată printr-o aparentă detaşare faţă de victimă şi faţă de starea acesteia ulterioară căderii, fără o explicaţie rezonabilă ori plauzibilă.

Ulterior producerii evenimentului inculpatul nu a coborât în parcarea interioară, însă a sunat primul la numărul de urgenţă 112 pentru a aduce la cunoştinţă căderea victimei de la fereastră, la data de 19.06.2021, ora 04:27, în următoarea manieră: Strada x numărul 6, s-a aruncat o persoană (...) Da, s-a aruncat o persoană (...) Etajul 6 s-a aruncat. Vă rog interveniţi repede (...) O femeie s-a aruncat (...) Vă rog să interveniţi mai repede, vă rog tare mult (...) N-am mai multe informaţii acum. (...) A. mă numesc (proces-verbal din 11 august 2021 de redare integrală, în formă scrisă, a înregistrărilor telefonice emise la data de 20.07.2021, întocmit de organele de poliţie judiciară din cadrul IPJ Iaşi Serviciul Investigaţii Criminale, dosar u.p.). La ora 04:34, inculpatul a revenit cu apel la numărul de urgenţă: Am anunţat un incident la Sărăriei nr. 6 (...) Şi nu o intervenit nimeni până acum .

Se constată că, la momentul sosirii organelor de poliţie la uşa apartamentului inculpatului, acesta a avut nevoie de o perioadă de timp de cca un minut pentru a descuia, susţinând că nu îşi găseşte cheile: în momentul la care am bătut la uşa apartamentului, numitul A. mi-a spus că nu găseşte cheia de la uşă şi dacă vrem să intrăm putem să o forţăm. Am insistat să caute nişte chei de rezervă, iar după maxim 1 minut l-am auzit pe acesta descuind uşa şi permiţându-mi accesul în locuinţă. Din zgomotele pe care le-am auzit în acest timp presupun că acele chei folosite pentru deschiderea uşii de acces se aflau pe hol, cel mai probabil pe comoda de lângă uşă (procesul-verbal din 19 iunie 2021, ora 11:00, întocmit de agent şef Y. din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi, dosar u.p.).

De asemenea, se reţine că, la momentul pătrunderii organelor de poliţie în apartamentul inculpatului, fereastra bucătăriei, de la care fusese aruncată victima, era închisă: în cuprinsul procesului-verbal, din data de 19 iunie 2021, întocmit de lucrătorii de poliţie, se menţionează că fereastra a fost găsită închisă . Aceleaşi aspecte, fereastra fiind închisă şi asigurată sunt consemnate şi în cuprinsul procesului-verbal din 19 iunie 2021, întocmit de organul de cercetare penală al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi - Biroul de Investigaţii Criminale, agent şef de poliţie VV., precum şi în cuprinsul procesului-verbal din 19 iunie 2021, ora 11:00, întocmit de agent şef Y. din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi: i-am solicitat numitului A. să îmi indice locul de unde a sărit F., acesta indicându-mi fereastra de la bucătărie, care era închisă.

Ajuns în parcarea interioară însoţit de lucrătorul de poliţie, inculpatul nu a mers să se intereseze de starea victimei, ci a solicitat să meargă la magazin pentru a-şi cumpăra ţigări: când am ajuns la intrarea în bloc, numitul A. a solicitat să meargă să îşi cumpere un pachet de ţigări, astfel că l-am însoţit în acest scop până la un magazin non stop din staţia Tg. Cucu, după care am revenit împreună cu acesta la faţa locului (procesul-verbal din 19 iunie 2021, ora 11:00 întocmit de agent şef Y. din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi, dosar u.p). La întoarcere, inculpatul a asistat la efectuarea manevrelor de resuscitare şi a indicat cadrelor medicale că victima este însărcinată.

Ulterior, la solicitarea organelor de urmărire penală de a fi supus examinării fizice, în vederea lămuriri împrejurărilor decesului victimei, inculpatul a refuzat, sens în care, prin ordonanţa din 19 iunie 2021, ora 16:50, în temeiul art. 286 din C. proc. pen., procurorul a dispus examinarea fizică internă şi externă a numitului A. . Subsecvent, prin încheierea nr. 13/DLF din 20 iunie 2021, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Iaşi a admis cererea de validare a examinării fizice a numitului A. .

În declaraţiile sale ulterioare ori în ultimul cuvânt, inculpatul nu a încercat a explica, în nicio limită ori manieră, conduita sa ulterioară precipitării victimei, caracterizată prin aparentă detaşare.

Declaraţia inculpatului A.

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, la data de 14.07.2021, respectiv 22.07.2021 la momentul la care urmărirea penală era începută cu privire la faptă (in rem). Potrivit art. 118 alin. (3) din C. proc. pen., declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. În acest context, instanţa de apel nu poate evalua şi fundamenta soluţia pe declaraţiile date în calitate de martor, urmând a fi analizată numai declaraţia dată în calitate de inculpat în faţa instanţei de fond.

În calitate de suspect, în data de 15 iulie 2021, la scurt timp după accident, s-a prevalat de dreptul al tăcere şi, în exercitarea dreptului la apărare, a solicitat studierea dosarului de urmărire penală, dar şi ca dosarul să rămână confidenţial. Aceleaşi aspecte le-a reiterat şi în calitate de inculpat .

Singura declaraţie a inculpatului a fost dată în faţa instanţei de fond unde s-a prevalat parţial de dreptul la tăcere prin faptul că a expus versiunea sa cu privire la faptă, refuzând să răspundă la eventuale întrebări, cu excepţia celor ce ar fi putut fi adresate de către instanţă: Relaţia profesională cu F. a debutat la sfârşitul lunii octombrie 2019, era o zi de vineri când aceasta m-a contactat şi am discutat în legătură cu primirea ei în calitate de avocat stagiar la mine în cabinet, eu o luasem pe martora G. ca stagiar, motiv pentru care am întrebat-o dacă alege să lucreze cu mine în astfel de condiţii, ea răspunzând afirmativ. Totodată aceasta a verificat, ulterior, la Barou, dacă îndeplineam condiţiile legale pentru a primi doi stagiari şi a ajuns la concluzia că le îndeplineam.

La începutul luni noiembrie 2019, am început colaborarea profesională cu F., iar iniţial relaţia dintre noi s-a derulat exact în aceste limite, însă ulterior au început să se lege lucrurile şi altfel între noi, astfel încât am început o relaţie afectivă, iar pe la debutul pandemiei, în 2020, aceasta s-a mutat la mine în apartament.

Ţin să precizez faptul că relaţia cu H., fosta mea soţie, s-a terminat elegant, fiind stabilite de comun acord aspectele legate de modul de creştere şi locuinţa copilului minor. Nu am avut niciodată reacţii violente faţă de fosta mea soţie, au existat doar contradicţii între noi, exclusiv de natură verbală.

Revenind la relaţia cu F., ţin să precizez că după ce aceasta s-a mutat la mine, pentru o perioadă am avut o relaţie absolut normală, mai ales că existând restricţiile din timpul pandemiei nu am interacţionat cu alte persoane. Ulterior ridicării acestor restricţii, deşi în continuare petreceam mult timp împreună cu F., atât acasă, cât şi la birou, aceasta a început o serie de reacţii de gelozie, ce vizau persoanele de sex feminin cu care eu interacţionam. Ţin să precizez că astfel de reacţii au vizat inclusiv o persoană care suferise o schimbare de sex şi pe care o reprezentasem în proces, în vederea obţinerii noilor acte de identitate conform sexului dobândit (prenume, CNP).

F. a cunoscut şi familia WW., însă nu avea o opinie bună despre aceştia, motiv pentru care a încercat să evite discuţiile cu această familie pe care nu o agrea. Menţionez că nu am avut nici un fel de interacţiuni care să presupună un conflict de natură fizică cu WW. sau cu un alt vecin, doar am discutat în contradictoriu cu aceştia despre folosinţa părţilor comune din bloc.

Deşi relaţia cu F. evoluase, la birou atât eu, cât şi F. ne-am comportat normal, ea nedorind să facem public acest lucru întrucât se temea de existenţa unui eventual oprobriu din partea colegilor, din cauza diferenţei de vârstă. De asemenea nu a dorit să comunice existenţa acestei relaţii nici familiei ei (...).

Ţin să precizez faptul că nu consum alcool decât în mod ocazional, cum este situaţia unor evenimente, şi nici nu fac acest lucru nici măcar săptămânal.

Referitor la crizele de gelozie ale F., menţionez faptul că acestea vizau toate persoanele care intrau în biroul de avocatură, cliente, pretindea să ştie mereu unde mă aflam, lucru pe care i-l comunicam. Înainte de incidentul care a dus la decesul acesteia, aceste crize vizau aproape orice persoană cu care interacţionam oricât de puţin. Inclusiv faţă de fosta mea soţie avea acest gen de sentimente, spunându-mi că mai bine mă împac cu ea. Pe parcursul relaţiei cu F. nu am făcut nimic pentru a stârni sau alimenta astfel de reacţii de gelozie, respectiv nu am flirtat cu alte persoane, nu am trimis mesaje de natură să o îngrijoreze.

De mai multe ori F. mi-a precizat că mai bine se omoară pentru că asta merită, având mai multe încercări de a se sinucide prin aruncare de la înălţime, atât de la fereastra de la bucătărie sau de la dormitor, cât şi de la terasa din exteriorul locuinţei. Am convins-o de fiecare dată să renunţe la a-şi pune în practică astfel de intenţii, fie spunându-i că nu mă uit la ea, fie dându-i mâna pentru a o ajuta să coboare. De asemenea, am încercat şi cu forţa să o opresc, luând-o în braţe sau de mână. Ţin să precizez că într-un dintre ultimele tentative de acest gen am pus-o pe F. să îmi promită că nu va mai încerca să se sinucidă, spunându-i că dacă astfel de situaţii se repetă mă voi despărţi de ea, iar F. a promis că nu o va mai face. Tot în legătură cu ideile de sinucidere ale acesteia au existat şi o serie de mesaje trimise de F. către mine în acelaşi sens, un astfel de exemplu este mesajul trimis în luna mai 2021, în timp ce eu mă aflam cu prietenii şi ea m-a anunţat că spălase geamurile, deşi era o oră foarte târzie şi m-a încunoştinţat că "nu am căzut sau ceva", lucru care m-a îngrijorat, motiv pentru care am plecat imediat acasă.

La momentul la care F. a aflat că a rămas însărcinată, în urma unui test de sarcină cu rezultat pozitiv, aceasta s-a manifestat foarte bucuroasă, dar a fost şi foarte îngrijorată de faptul că i se va transforma corpul, de faptul că relaţia dintre noi s-ar putea modifica din punctul de vedere al apropierii fizice, iar eu voi fi tentat să am relaţii cu alte persoane, însă eu am asigurat-o că acest lucru nu se va întâmpla. (...)

Anterior nunţii la care am fost invitat şi la care am mers cu ea, în zilele de joi şi vineri am umblat ca aceasta să îşi ia rochii pentru petrecere, prima rochie am cumpărat-o joi, de pe Cuza Vodă, iar a doua rochie, vineri, după ce am fost la birou, când am fost împreună şi în XX.. Cu rochia de la YY. s-a şi îmbrăcat, de altfel, la petrecere. La XX., de asemenea, mi-a reproşat că mă uit după o altă femeie. După ce am ajuns acasă ne-am comportat ca de obicei, eu nu am reuşit să adorm, dar ea a dormit o jumătate de oră. (...)

Când am plecat de la nuntă spre casă întrucât eu consumasem alcool, F. a condus autoturismul. Pe drum eu având în minte o melodie de la petrecere pe care o fredonam, îi cântam acesteia ceva de genul:

"te iubesc F., ce mult te iubesc". Cu toate acestea, F. mi-a reproşat faptul că nu pun mâinile pe ea în timp ce conduce, astfel cum obişnuiam să fac, punându-i măcar o mână pe picior, ajungând din acest motiv la concluzia că pe mine nu mă mai interesează ea. Eu am asigurat-o că nu este aşa şi nu au mai fost alte discuţii pe această temă. După ce am ajuns în faţa blocului şi a fost parcată maşina, după ce F. a intrat în bloc cu cheile mele nu mi-a dat seama dacă aceasta m-a lovit sau nu cu uşa, am văzut şi eu imaginile de pe înregistrări şi arăt faptul că cele două serii de uşi de la intrare se izbesc uneori din cauza curentului. Astfel, a doua uşă se izbeşte foarte tare când se deschide prima uşă şi se aude un zgomot puternic pe scara blocului.

Nu am avut discuţii în contradictoriu cu F. pe casa scării sau în lift. Tot ea a fost cea care a descuiat uşa de la intrarea în casă şi apoi a asigurat-o pe interior cu cheie, pe care cred că a lăsat-o în uşă, pe interior, astfel cum era obişnuit. Eu m-am deplasat în sufragerie unde m-am dezbrăcat de costum şi cămaşă şi am rămas doar în şosete şi slip, am luat o pernă şi m-am întins pe canapea. F. s-a descălţat, de asemenea, la intrarea în casă şi mi-a cerut să merg în dormitor să dormim împreună, iar iniţial eu nu am reacţionat la solicitarea acesteia, motiv pentru care F. a început să îmi reproşeze că nu îmi pasă de ea, că mă gândesc la altele şi că poate am de gând să mă împac cu H.. Pentru că eu nu reacţionam la cele spuse de ea, a pus mâna pe gâtul meu şi m-a împins pe pernă, totodată m-a muscat în zona spatelui, după care a spus că se va arunca, se duce să se omoare, şi a plecat spre dormitorul mic unde a deschis geamul. Am prins-o pe aceasta şi nu a mai apucat să se urce pe pervaz, plecând spre bucătărie. În acest context menţionez că înainte să schimbăm termopanul F. a mai încercat să se mai arunce de la acelaşi geam, totodată acolo era o poziţie favorizantă urcării pe pervaz întrucât era un birou amplasat sub geam, birou pe care l-am repoziţionat după schimbarea termopanului, mutându-l departe de fereastră. De altfel geamul de la dormitorul mic a rămas deschis în dimineaţa zilei de 19 iunie.

După ce F. a plecat din dormitorul mic aceasta s-a îndreptat în spre bucătărie, însă am prins-o şi în sufragerie eu mergând în urma ei pentru a evita situaţii similare. A încercat din nou să se arunce de la etaj în bucătărie, moment la care eu am încercat să o conving să nu facă acest lucru, ea continuând să îmi facă reproşuri şi continuând încercările de a se arunca de la etaj.

La acel moment eu am încercat să plec din casă, lucru pe care l-am comunicat şi F., însă aceasta s-a opus, nelăsându-mă să mă îmbrac şi, totodată, m-a şi lovit de mai multe ori. Tot pentru a mă împiedica să plec aceasta, fără ca eu să îmi dau seama când şi cum a făcut acest lucru a luat cheile de la intrare pe care le-a aruncat în dormitorul mare unde eu le-am găsit ulterior după ce mi-a fost predat apartamentul. Ţin să menţionez faptul că eu nu am exercitat nici un act de violenţă asupra F., nu am lovit-o, nu am strâns-o de gât, cel mult am tras-o de păr, chiar şi aşa F. ţipa.

La un moment dat, F. mi-a spus că dacă plec ea mă va aştepta jos şi va ajunge înaintea mea făcând astfel referire la faptul că se va arunca. Nu am văzut momentul la care acesta s-a încălţat cu adidaşii şi cred că, probabil, a făcut acest lucru pentru a pleca după mine în cazul în care reuşeam să plec şi spun asta pentru că la un moment dat i-am lăsat cartea de identitate şi permisul de conducere care fuseseră în portofelul meu cât timp am fost la nuntă, şi care se afla în geanta plic pe care F. o purtase.

După aceea F. mi-a spus că mă iubeşte, a propus să ne liniştim amândoi, m-a prins de faţă şi mi-a zis ceva de genul:

"iartă-mă, hai să dormim". La momentul la care mi-a spus asta rochia ei era deja ridicată în jurul bustului, eu crezând că ea urmează să se dezbrace. M-am dus în dormitorul mare şi m-am întins, aşteptând-o. Văzând că nu mai vine m-am ridicat să o caut şi am găsit-o aşezată pe fereastra de la bucătărie. Am întrebat-o atunci:

"F., ce faci aici?", iar aceasta mi-a replicat, textual, în felul următor:

"arunc pietricele ca să văd unde o să cad". Menţionez că aceste pietricele proveneau de la pervazul interior al geamului pe care l-am schimbat atunci când am schimbat tâmplăria. I-am spus F. că eu nu mă uit la ea şi m-am dat în spate, uşor după tocul uşii, astfel încât ea nu mă mai putea vedea, în speranţa că astfel va coborî de pe geam şi va veni după mine.

Când m-am uitat a doua oară, după câteva secunde, F. era aşezată pe tocul ferestrei în şezut cu picioarele îndreptate în spre sufragerie, iar spatele spre dormitorul mare, rochia în jurul bustului, iar mâinile între timp erau ridicate la un unghi de 90 grade, una dintre mâini, stângă, era orientată spre bucătărie, iar cea dreaptă, era spre exterior. M-am speriat foarte tare când am văzut-o astfel şi m-am îndreptat spre ea, am prins-o de mâna stângă şi m-am trezit că F. era în afara ferestrei, cu spatele lipit de peretele exterior al clădirii, iar eu eram aplecat peste geam ţinând-o de mâna stângă. Am folosit expresia m-am trezit pentru că efectiv nu mi-am dat seama cum am ajuns din poziţia de a o ţine de mână în poziţia de a fi aplecat deasupra pervazului. Eram speriat, bulversat şi am făcut eforturi să o salvez, comunicându-i şi ei acelaşi lucru, i-am spus la un moment dat să pună piciorul pe ţeava de evacuare la de centrala vecinului de jos, J., şi am încercat, totodată, să o ridic cu mâna stângă, apoi aceasta a alunecat din mâna mea, a strigat şi a căzut. Am simţit în momentul acela o stare de neputinţă toată, întrucât a fost foarte dificil să ţin în mână persoana iubită şi să nu o pot salva. Mai menţionez faptul că la momentul la care o ţineam pe F. mi-am dat seama de faptul că nu o mai pot ţine, lucru pe care i l-am comunicat şi acesteia, moment la care ea mi-a zis:

"nu, nu".

Sentimentul de neputinţă pe care l-am experimentat în momentul respectiv, pentru că nu am reuşit să o salvez pe F. şi pe copil, nu vreau să îl încerce nimeni. Am sunat imediat la 112, nu am putut ieşi din casă întrucât nu ştiam unde sunt cheile, când am vorbit la 112 nu ştiam că nu pot ieşi din casă, m-am uitat pe geam şi nu venea salvarea, motiv pentru care am sunat din nou la 112 . Am văzut că au venit poliţiştii, unul dintre ei a urcat sus şi când acesta a insistat să caut o cheie pentru a descuia uşa, mi-am adus aminte că exista posibilitatea ca cheile F. să fie într-o poşetă de-a ei, lucru care s-a confirmat, oricum nu aş fi avut nicio problemă să spargă uşa.

Subliniez, de asemenea, faptul că ştiam că F. este însărcinată şi nu am avut niciun moment incertitudinea că nu ar fi copilul meu.

Când am coborât din apartament i-am cerut poliţistului permisiunea să închid geamul de la bucătărie şi am făcut acest lucru chiar în faţa poliţistului. Nu m-am gândit la vreo semnificaţie anume a acestui gest, doar că era înnorat şi era posibil să plouă.

Am coborât jos şi eram disperat, mai ales când mi s-a comunicat faptul că s-au încheiat manevrele de resuscitare, moment în care am făcut şi eu câteva compresii cardiace asupra trupului F.. Ulterior am plecat la poliţie (...).

În ceea ce priveşte aspectele declarate de inculpat, instanţa de apel reţine ca relevantă menţiunea consemnată de către organele de cercetare penală în procesul-verbal din 19 iunie 2021, ora 11:00, întocmit de agent şef Y. din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi: Cu privire la momentul gestului, acesta a declarat că nu a existat nicio discuţie contradictorie între ei, ci pur şi simplu aceasta a deschis geamul şi a sărit, el a încercat să o oprească însă nu a reuşit.

Evaluând declaraţia inculpatului în cadrul întregului material probator administrat în cauză, instanţa supremă constată că inculpatul a invocat actul suicidal în contextul unor repetate încercări similare din aceeaşi noapte, dar şi anterioare (nesupuse unei evaluări de specialitate dacă erau reale), neagă conflictul deschis şi violent anterior căderii victimei şi susţine că aceasta era conştientă şi cooperantă, în cadrul manevrelor sale de a o salva, încercând astfel a explica, în principal, ţipătul de groază auzit, simultan căderii, de vecini.

Analizând poziţia procesuală se observă că inculpatul şi-a construit şi nuanţat apărarea în funcţie de evoluţia probatoriului, plecând iniţial de la faptul că victima a sărit pur şi simplu, până la construirea unui întreg scenariu menit a explicita urmele găsite de experţi pe corpul victimei, pe vestimentaţia acesteia sau zgomotele şi cearta percepute în mod direct de martori.

Înalta Curte constată că declaraţia inculpatului este vădit nesinceră şi pe alocuri neveridică, fiind contrazisă indubitabil de ansamblul probelor administrate, care relevă o dinamică factuală semnificativ diferită a evenimentelor premergătoare, simultane şi subsecvente decesului victimei F. şi, în consecinţă, a modalităţii concrete în care acesta s-a produs. Declaraţiile inculpatului, inclusiv cele relatate în ultimul cuvânt, sunt subsumate încercării de a obţine o exonerare de răspundere penală.

Instanţa de apel va puncta câteva elemente utile concluziei ce fundamentează soluţia ce va fi pronunţată: cu privire la modalitatea în care se afla fereastra la momentul sosirii organelor de poliţie, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie [i-am solicitat numitului A. să îmi indice locul de unde a sărit F., acesta indicându-mi fereastra de la bucătărie, care era închisă (procesul-verbal din 19 iunie 2021, ora 11:00, întocmit de agent şef Y. din cadrul secţiei 4 Poliţie Iaşi, dosar u.p.)] susţin faptul că fereastra era închisă, aspect contrazis de inculpat: Când am coborât din apartament i-am cerut poliţistului permisiunea să închid geamul de la bucătărie şi am făcut acest lucru chiar în faţa poliţistului.

Declaraţiile de martori evocă apariţia inculpatului la geam si subsecvent închiderea ferestrei.

Tot nesinceră este şi menţiunea iniţială a inculpatului, consemnată în cadrul aceluiaşi proces-verbal, cu privire la faptul că nu a existat nicio discuţie contradictorie anterioară, ci pur şi simplu victima a deschis geamul şi a sărit, inculpatul încercând să o oprească însă fără a reuşi.

Instanţa de apel constată faptul că aceste aspecte au fost susţinute de inculpat şi consemnate de organul de cercetare penală, imediat după producerea faptei şi relevă un caracter vădit nesincer, fiind în mod evident contrazise de mijloacele de probă strânse şi administrate ulterior. Inculpatul revine, completază şi explicitează, modul în care s-a produs evenimentul pentru a răspunde bazei factuale dovedite, într-o vădită încercare de exonerare de răspundere penală.

Instanţa reiterează că în ipoteza unor intenţii suicidale ale victimei, afirmate şi susţinute vehement numai de inculpat, nu se poate justifica la nivel rezonabil comportamentul acestuia, decelat inclusiv din ascultarea înregistrării audio realizate de victimă în seara respectivă, care atestă că inculpatul dorea sau încerca să părăsească locuinţa. Or, în condiţiile unui comportament suicidal al victimei, părăsirea apartamentului de către inculpat, apare lipsită de coerenţă, fiind utilă cel mult determinării ori facilitării demersului suicidal.

Inculpatul mai susţine o anumită acalmie anterioară în care cei doi s-ar fi conciliat, iar acesta s-ar fi dus în altă încăpere, pentru ca la revenirea sa în bucătărie să constate că victima era aşezată pe fereastră, urmând dialogul relatat de inculpat: Ce faci tu F., . . . . . . . . . ., urmată de retragerea lui în spatele uşii. Toţi martorii audiaţi, vecini ai inculpatului, au atestat însă o continuitate a conflictului, finalizat cu căderea victimei.

De asemenea, modul în care inculpatul a descris poziţia victimei în momentul anterior precipitării sale, respectiv aşezată pe pervazul exterior al ferestrei, în şezut, cu picioarele flexate spre piept şi orientate către interiorul apartamentului, iar spatele către dormitor, este infirmat în mod convingător de concluziile expertului criminalist traseolog din cadrul INEC, ale cărui constatări ştiinţifice contrazic această variantă, aspecte ce urmează a fi dezvoltate în secţiunea destinată probatoriului ştiinţific.

Totodată, modul în care inculpatul a descris încercarea sa de a salva victima apare ca evident nesincer în condiţiile în care urmele existente pe corpul victimei susţin un alt mecanism de producere a excoriaţiilor şi urmelor de pe hainele sale, aspecte ce vor dezvoltate subsecvent. De altfel, întreaga apărare referitoare la modul în care s-ar fi aruncat victima este infirmată de probele ştiinţifice, constatări şi expertize criminalistice, efectuate.

Un aspect lipsit de relevanţă în raport cu baza factuală, dar care subliniază lipsa de sinceritate a inculpatului îl reprezintă susţinerea conform căreia nu a realizat că a fost lovit de victimă cu uşa de la intrarea în bloc (nu mi-a dat seama dacă aceasta m-a lovit sau nu cu uşa, am văzut şi eu imaginile de pe înregistrări şi arăt faptul că cele două serii de uşi de la intrare se izbesc uneori din cauza curentului. Astfel, a doua uşă se izbeşte foarte tare când se deschide prima uşă şi se aude un zgomot puternic pe scara blocului). Această susţinere reprezintă o deformare a realităţii în considerarea dovedirii lipsei de consistenţă a conflictului declanşat între cei doi, care este infirmată atât de înregistrările video (procesul-verbal de vizionare înregistrări din 19 iunie 2021, dosar u.p.), cât şi de declaraţia martorului Q. dată în cursul urmăririi penale, pe care acesta a susţinut că o menţine: m-am trezit brusc şi am auzit o ceartă. Mi-am dat seama că cearta vine din curtea interioară. Eu dorm cu geamurile deschise şi îmi pun dopuri de silicon în urechi. M-am trezit brusc din cauza zgomotelor. Iniţial am crezut că sunt nişte beţivi. A fost ceva de scurtă durată şi de mare intensitate. A durat câteva secunde. Cred că a fost ceva cu trânteli, uşa de la bloc sau maşină, însă nu am auzit ceva distinct, erau nişte voci .

Instanţa aminteşte un alt aspect care dovedeşte lipsa de sinceritate a inculpatului A. privitor la conduita în relaţia cu fosta soţie, de natură a ascunde trăsături ale personalităţii sale. Astfel, inculpatul a relatat relaţia cu H., fosta mea soţie, s-a terminat elegant, fiind stabilite de comun acord aspectele legate de modul de creştere şi locuinţa copilului minor. Nu am avut niciodată reacţii violente faţă de fosta mea soţie, au existat doar contradicţii între noi, exclusiv de natură verbal, în timp ce martora a prezentat elemente ce conturează o conduită agresivă a acestuia [în timpul căsătoriei au existat certuri între mine şi fostul soţ, certuri în care acesta mă brusca, mă împingea, dar de cele mai multe ori ne certam folosind un ton ridicat. O singură dată m-a lovit cu palma numitul A. dar nu mai ţin minte cum s-a întâmplat fiind mai demult; inculpatul a ridicat mâna asupra mea, în timp ce eu eram însărcinată în aproape 5 luni. Vorbesc în acest sens de o bătaie în adevăratul sens al cuvântului, în urma căreia am rămas cu un ochi vânăt. După acest episod pentru o perioadă de 3 luni ne-am separat în fapt, însă ulterior am decis să reluăm convieţuirea, mai ales în considerarea venirii pe lume a copilului nostru. (...) relaţia cu inculpatul nu a fost una bună nici după divorţ întrucât nu am reuşit să ne înţelegem asupra situaţiei copilului nostru, de care inculpatul nu se ocupă şi nu plăteşte pensia alimentară, însă face o serie de reclamaţii, inclusiv la Protecţia copilului (...) Ţin să precizez faptul că bătaia la care am făcut referire a fost singulară, au mai existat împunsături, târât prin casă, aspecte pe care nu le pot cataloga în mod neapărat ca fiind acte de agresiune fizică (...) Ţin să menţionez că am fost şi târâtă pe jos, dintr-o cameră în alta fiind trasă de mâini, moment în care eu mă lăsam în jos, în şezut, de mai multe ori ]. În acelaşi sens sunt şi de declaraţiile martorilor, vecini ai soţilor, ce au susţinut existenţa unor conflicte între cei doi.

Aceste aspecte relevă caracterul nesincer al declaraţiilor inculpatului în încercarea sa susţinută de exonerare de răspundere penală, cu ignorarea totală a realităţii faptice dovedite şi a deteriorării posibile a imaginii victimei în faţa rudelor sale, părţi în dosar sau a membrilor comunităţii restrânse căreia aceasta îi aparţinea.

Înalta Curte constată că suma probatoriilor ştiinţifice explică modalitatea de săvârşire a faptei, detaliile oferite de experţi fiind lămuritoare şi coerente pentru stabilirea certă a mecanismului producerii urmării socialmente periculoase. Aceste mijloace de probă însă nu sunt singulare şi nici determinante, fiind eficient coroborate cu celelalte probatorii (declaraţii de martori, înregistrări audio şi video, etc).

Declaraţia inculpatului, deşi afectată de lipsă de veridicitate în elementele sale esenţiale, nu neagă prezenţa sa în apartament şi căderea victimei de la etaj, însă oferă o variantă ori explicitează o derulare a evenimentelor nesusţinută probator.

Probatoriul ştiinţific

Instanţa de apel a considerat că probatoriul ştiinţific existent la dosarul cauzei este suficient pentru lămurirea aspectelor necesare soluţionării, respingând solicitarea inculpatului de efectuare a unor noi expertize. Amintim că instanţa de fond, pentru a verifica apărările inculpatului, a dispus efectuarea unei expertize în cursul cercetării judecătoreşti, care se adaugă celor efectuate în cursul urmăririi penale. Înalta Curte urmează a reda concluziile rapoartelor de expertiză realizate în cursul procesului penal:

Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 22.06.2021: Numitul A. a prezentat leziuni traumatice: echimoze şi excoriaţii.

Mecanismul de producere al leziunilor şi gravitatea leziunilor a putut fi următorul: Excoriaţia şi echimoza de la nivelul regiunii mandibulare stângi (punctul I examen obiectiv) s-au putut produce prin zgâriere şi comprimare cu degetele, pot data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare; Echimozele situate laterocervical stâng, deltoidian drept, lateroscapular drept, laterotoracic drept, suprascapular stâng (punctele 2,3,5, şi 7 examen obiectiv) s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, pot data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare. Excoriaţiile situate scapular stâng (punctul 6 examen obiectiv) s-au putut produce prin zgâriere; pot data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare. Echimoza de la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene II drept (puncul 10 examen obiectiv) s-a putut produce prin lovire de un corp dur; poate data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare. Echimoza de la nivelul braţului drept (puncul 8 examen obiectiv) s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure; poate data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare. Echimoza de la nivelul antebraţului stâng s-a putut produce prin comprimare cu degetele, nefiind exclusă nici lovirea activă cu mijloace contondente; poate data din 19.06.2021 şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare. Excoriaţiile de la nivelul piciorului stâng (punctele 11 şi 12 examen obiectiv) sau putut produce prin zgâriere, au o vechime de 5-7 zile anterior datei examinării şi nu necesită îngrijiri medicale pentru vindecare.

Având în vedere morfologia, numărul şi dispoziţia leziunilor traumatice, poziţia victimă agresor a fost variabilă în timp şi spaţiu - atât faţă în faţă, cât şi loviri active din spatele victimei cu mijloace contondente.

Înalta Curte consideră că acest mijloc probator conţine date relevante cauzei ce dovedesc, suplimentar şi coroborat, existenţa conflictului între inculpat şi victimă anterior decesului celei din urmă.

Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 22.07.2021: Moartea numitei F. a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui politratmatism cu lama de sânge subdurală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, fractură-disjuncţie coloană vertebrală cervico-dorsală C7-T1 cu interesate medulară, hemotorax bilateral, rupture şi contuzii pulmonare, fracturi scapulare bilateral, hemopericard, ruptură aorta intrapericardică, hemoperitoneu minim, rupturi hepatice, rupturi renale, rupturi splenice, contuzie pancreatică, infiltrat hemoragie mesenteric, fractură coxal drept, luxaţie coxo-femurală dreaptă.

Leziunile traumatice constatate la cadavru se puteau produce astfel:

• Echimozele şi excoriaţia de la nivel cervical, raportat la poziţia cadavrului în momentul căderii şi la traiectoria căderii, pledează pentru producerea lor, cel mai probabil, prin loviri cu mijloace contondente sau comprimare cu mijloc contondent (mână) şi nu au avut rol tanatogenerator;

• Echimozele de la nivelul feţei anterioare a toracelui pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp dur şi nu au avut rol tanatogenerator;

• Echimozele de la nivelul feţelor ventrale ale coapselor se puteau produce prin lovire cu sau de corp dur, fiind, cel mai probabil anterioare căderii şi nu au avut rol tanatogenerator;

• Celelalte leziuni traumatice se puteau produce prin cădere de la înălţime, eventuala heteropropulsie urmând a fi stabilită pe cale de anchetă.

Între leziunile traumatice produse prin cădere şi deces există legătură de cauzalitate.

În baza examenului macroscopic şi microscopic s-a constat că sus-numita era însărcinată, cu făt unic, vârsta gestaţională a sarcinii fiind aproximativ sfârşitul trimestrului I.

În probele prelevate nu s-au pus în evidenţă alcool etilic, alcool metilic, pesticide, medicamente, droguri.

Suplimentul nr. x din 26.07.2022 al raportului de expertiză medico-legală nr. x din 22.07.2021 a atestat că: Moartea violentă a numitei F. s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui politratmatism cu lama de sânge subdurală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, fractură-disjuncţie coloană vertebrală cervico-dorsală C7-T1 cu interesare medulară, hemotorax bilateral, rupturi şi contuzii pulmonare, fracturi scapulare bilateral, hemopericard, ruptură aorta intrapericardică, hemoperitoneu minim, rupturi hepatice, rupturi renale, rupturi splenice, contuzie pancreatică, infiltrat hemoragie mesenteric, fractură coxal drept, luxaţie coxo-femurală dreaptă. Aceste leziuni s-au putut produce prin cădere de la înălţime, eventuale heteropropulsie urmând a fi stabilită pe cale de anchetă.

La examenul extern al regiunii cervicale s-au constat echimoze şi excoriaţie, iar examenul intern a evidenţiat la acest nivel infiltrate hemoragice subiacente leziunilor descrise la exterior, precum şi infiltrate hemoragice periepiglotice, perihioidie, perilaringiene (susţinute de examenul histopatologic). Aceste leziuni s-au putut produce, cel mai probabil prin lovire cu mijloc contondent sau comprimare cu mijloc contondent (mână).

Leziunile traumatice de tipul celor descrise la concluzia anterioară ar putea duce la pierderea cunoştinţei victimei.

Suplimentul nr. x din 02.05.2023 la raportul de expertiză medico-legală nr. x din 22.07.2021: reţine că moartea violentă a victimei s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui politratmatism cu lama de sânge subdurală, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, fractură-disjuncţie coloană vertebrală cervico-dorsală C7-T1 cu interesare medulară, hemotorax bilateral, rupturi şi contuzii pulmonare, fracturi scapulare bilateral, hemopericard, ruptură aorta intrapericardică, hemoperitoneu minim, rupturi hepatice, rupturi renale, rupturi splenice, contuzie pancreatică, infiltrat hemoragie mesenteric, fractură coxal drept, luxaţie coxo-femurală dreaptă. Aceste leziuni s-au putut produce prin cădere de la înălţime, eventuale heteropropulsie urmând a fi stabilită pe cale de anchetă.

La examenul necroptic s-au constatat: (...)

Submentonier şi şanţ labio-mentonier stâng, echimoze violacei discontinui. Acestea se puteau produce, cel mai probabil, prin loviri cu mijloace contondente (posibil pumn) fără a exclude cu certitudine lovirea de un plan dur în momentul căderii.

Fractura-luxaţie C7-T1 cu infiltrate hemoragice de la nivelul musculaturii paravertebrale corespunzătoare şi interesare medulară s-a putut produce printr-o mişcare de hiperextensie a coloanei vertebrale;

Echimozele şi excoriaţia de la nivel cervical anterior şi lateral dreapta şi stânga cu infiltrate hemoragice la nivelul musculaturii corespunzătoare a gâtului, precum şi în ţesuturile moi hioidiene, perilaringiene, şi peritraheale (confirmate microscopic la examenul histopatologic) pledează pentru producerea acestora prin comprimare cu mijloc contondent (posibil mână), neexcluzând cu certitudine lovirea cu un corp dur. Echimozele de la nivelul feţei anterioare a toracelui, având în vedere descrierile oferite de cercetarea la faţa locului a organelor de cercetare penală, pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp dur, fiind puţin probabilă producerea lor în cadrul căderii. Echimozele de la nivelul feţelor anterioare (ventrale) ale coapselor (dispuse la distanţe aproximativ egala de planul talusului, se puteau produce prin lovire de un plan dur, fără a putea exclude o lovire cu un obiect contondent alungit.

Având în vedere topografia şi morfologia leziunilor produse prin comprimare cu mijloace contondente şi loviri cu corpuri dure, nu se poate stabili cu exactitate poziţia victimă-agresor, acesta din urmă putând fi atât în faţa, cât şi în spatele părţii vătămate şi putând folosi atât mana dreaptă, cât şi stânga.

Leziuni de tipul celor constatate la cazul de faţă la nivelul regiunii cervicale anterioare şi laterale dreaptă şi stângă, consecutive unei comprimări a formaţiunilor gâtului cu mijloc contondent sau lovire cu corp dur, prin dimensiunile şi profunzimea lor, pot determina o scădere a forţei musculare a victimei şi pot duce la pierderea stării de conştientă.

Atât raportul de expertiză medico-legală nr. x din 22.07.2021, cât şi cele două suplimente la raport au fost avizate de Comisia de Avizare şi control al actelor medico-legale din carul INML Iaşi. .

Înalta Curte, în urma evaluării coroborate a datelor probatorii conţinute de expertiza medico-legală şi declaraţiile martorilor ce au atestat constant şi neechivoc caracterul continuu al disputei şi ţipătul de groază aproximativ simultan căderii, va reţine că acţiunea de strangulare a fost aptă a determina o diminuare evidentă a reacţiei şi posibilităţii de apărare a victimei, fără a crea o stare de pierdere a conştiinţei simultană precipitării.

Leziunea de la nivelul sternului ori infiltratele hemoragice de la nivelul musculaturii paravertebrale corespunzătoare s-au putut produce printr-o mişcare de hiperextensie a coloanei vertebrale la momentul impactului cu solul. Această leziune punctuală ori particulară şi mecanismul de producere sunt nerelevante în raport cu situaţia juridică a inculpatului, fiind generate urmare a acţiunii sale. Leziunea menţionată (ce nu poate fi izolată de mecanismul producerii sale) nu influenţează în nicio limită concluzia acţiunii violente şi eficiente scopului suprimării vieţii victimei prin mecanismul aruncării de la înălţimea etajului 6, fiind generată de chiar această precipitare.

Raport de expertiză medico-legală - examen ADN nr. 37 din 22.06.2021, atestă că numitul A. poate fi tatăl produsului de concepţie, cu o probabilitate a paternităţii de PP=99.9999946792 %, IPCM8.794.217.

Raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr. 42 din 07.07.2021, nu a evidenţiat date specifice şi utile cauzei.

Cât priveşte raportul criminalistic de constatare traseologică nr. 702563 din 09.07.2021 atestă că urma de încălţăminte ridicată prin fotografiere de pe pervazul exterior al geamului de la bucătăria apartamentului numitului A., cu ocazia cercetării la faţa locului şi a recercetării, prezintă elemente generale de asemănare cu impresiunea reliefului antiderapant al încălţămintei pentru piciorul drept, însă nu se poate stabili dacă a fost sau nu creată cu încălţămintea numitei F. Poziţia încălţămintei pentru piciorul drept în momentul creării urmei a fost cu tocul lipit de cadrul geamului şi vârful orientat spre marginea exterioară a pervazului.

Fragmentul de urmă de încălţăminte ridicată prin fotografiere de pe blatul/tăblia mesei din bucătăria apartamentului numitului A., cu ocazia cerecetării la faţa locului şi a recercetării în cazul morţii suspecte a numitei F., a fost creată cu relieful antiderapant al încălţămintei pentru piciorul drept purtată de numita F. Poziţia încălţămintei pentru piciorul drept în momentul creării urmei pe tăblia mesei de bucătărie, a fost oblică, cu vârful orientat spre marginea din stânga mesei.

În conformitate cu raportul de expertiză criminalistică nr. 126 din 12 iulie 2022 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean Iaşi:

În ziua de 19.06.2021, în jurul orelor 4:05, numitul A. împreună cu concubina sa F., s-au întors la locul unde domiciliau în concubinaj, respectiv str. x bl. UJCM se. B din municipiul laşi.

La orele 4:27, corpul numitei F. era întins pe suprafaţa asfaltată din spatele imobilului, unde se află o parcare.

La orele 4:38, numitul A. a anunţat producerea evenimentului la serviciul de urgenţă 112. Echipele de intervenţie s-au deplasat la faţa locului, ocazie cu care au constatat decesul numitei F.

Evenimentul prin care numita F. şi-a pierdut viaţa, s-a produs ca urmare a aşezării corpului acesteia cu faţa în jos orientată spre interiorul camerei şi picioarele în exterior, pe marginea ferestrei bucătăriei apartamentului din str. x bl. UJCM se. B din municipiul laşi, urmată de împingerea corpului spre exterior de către o altă persoană, victima fiind în stare inconştientă sau semi conştientă în momentele premergătoare evenimentului.

Totodată, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 21 din 08 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice s-a arătat:

Evenimentul petrecut în dimineaţa zilei de 19.06.2021, în jurul orelor 0405, în imobilul din municipiul laşi, situat pe strada x, nr. 6, soldat cu căderea de la înălţime a numitei F. şi decesul acesteia, nu a avut un caracter suicidal, victima fiind scoasă, contrar voinţei sale, pe fereastra bucătăriei apartamentului în cauză cu picioarele înainte şi cu faţa în jos, către pervazul ferestrei. Urmele striate multiple, care atestă interacţiunea dinamică între partea frontală a victimei (corp şi obiecte de vestimentaţie) şi tencuiala exterioară a clădirii, indică faptul că victima s-a zbătut pentru a scăpa din situaţia în care a fost adusă fară voia ei, ceea ce exclude categoric ipoteza sinuciderii. Nu se poate stabili dacă, după ce a fost scoasă, contrar voinţei sale, în afara ferestrei bucătăriei, victima a fost aruncată mai apoi de la nivelul pervazului acelei ferestre, ori a fost scăpată în timp ce aceasta se afla ţinută în afara ferestrei, cu centrul de greutate al corpului său situat la circa 1 m sub nivelul pervazului.

În acest sens, instanţa de apel va prezenta modul în care s-au efectuat expertizele şi concluziile celor trei experţi.

Verificările efectuate de expert pentru analiza fizico-chimică au luat în considerare vestimentaţia şi pantofii sport pe care victima îi purta la momentul evenimentului în raport de o bucată de tencuială prelevată din zona de sub pervazul bucătăriei cu ocazia cercetării judecătoreşti la faţa locului, pentru a se evita prelevarea dintr-o zonă contaminată de material de culoare neagră, suprafaţa pervazului fiind tratată cu pulbere magnetică de culoare neagră.

Instanţa de apel constată că în vederea realizării examinării fizico-chimice a pantofilor sport au fost prelevate două probe care prezentau urme de materie albă: una de pe talpă şi cealaltă de pe zona bombeului. Totodată, pentru efectuarea analizelor fizico-chimice asupra ciorapului-dres aferent piciorului stâng, s-a procedat la decuparea unor porţiuni din zonele indicate în fotografiile judiciare ca prezentând urme de materie albă, verzuie şi neagră, asociate cu distrugerea materialului textil ca urmare a unei interacţiuni dinamice cu un obiect dur. Aceste zone nu puteau fi asociate cu impactul victimei cu solul, survenit în urma căderii de la înălţime.

Din examinarea fotografiilor judiciare, realizate la faţa locului, a reieşit că respectiva porţiune de ciorap evidenţia particule pulverulente de culoare albă, precum şi impregnări de substanţe verzi şi negre, pentru care s-a presupus că ar putea proveni din contactul direct cu zidăria exterioară situată în dreptul ferestrei bucătăriei. În scopul verificării acestei ipoteze, s-a recurs la prelevarea materialului prin metodele anterior menţionate şi la efectuarea unor examinări fizico-chimice comparative.

În urma analizei ciorapului de damă, prin examinarea cu ajutorul stereomicroscopului digital U., s-a constatat prezenţa între ochiurile reţelei textile a numeroase particule fine, de diferite mărimi, cu aspect heterogen ca formă şi culoare (alb-gălbui, negre, gri-verzui), iar la vizualizarea imagistică a fragmentelor rămase pe coala de hârtie folosită ca suport după îndepărtarea ciorapului (desprinse dintre ochiurile textile din zona analizată) au fost observate numeroase formaţiuni de natură anorganică, albe sau cenuşii, evidenţiindu-se ca element particular prezenţa la suprafaţa acestora a unor urme materie de culoare verde sau galbenă (alge, licheni).

La pantofii sport s-a observat, la examinarea cu ajutorul sistemului comparator video spectral VSC 8000 prezenţa unui material preponderent de culoare albă, atât în rizurile urmelor dinamice de frecare de la suprafaţa tălpilor de cauciuc, cât şi în alcătuirea urmelor de la suprafaţa materialului textil de pe bombeu. Imaginile la un factor înalt de mărire ale vârfului pantofului stâng au evidenţiat prezenţa unei pulberi de culoare albă impurificată cu particule de culoare gri închis-verzui, precum şi a unor cristale uşor translucide având impurităţi de culoare gri-verzuie.

În ceea ce priveşte materialul de comparaţie imaginile obţinute prin stereomicroscopie, fie în formă nativă (proba PZ- bucata de tencuială din pervaz), fie prelevat pe beţişor de vată umed (proba PB) au relevat prezenţa la suprafaţa zidăriei exterioare a unui amalgam de organisme biologice (alge, fungi, licheni), fenomenul de biodeteriorare fiind evidenţiat prin friabilitatea materialului de construcţie şi transferul facil al particulelor din alcătuirea acestuia prin simpla fricţiune, fără presiune aplicată, între peretele exterior şi beţigaşul umectat.

Prin utilizarea tehnicilor stereomicroscopice şi a metodelor avansate de analiză, respectiv microscopie electronică de baleiaj de înaltă rezoluţie (HRSEM) şi spectrometrie de raze X cu dispersie în energie (V.), au fost identificate următoarele aspecte relevante:

În porii şi rizurile tălpii pantofilor sport, confecţionaţi din cauciuc, au fost puse în evidenţă numeroase particule rezultate în urma unor contacte dinamice prin frecare, prezentând, la măriri ridicate, o morfologie rugoasă, caracterizată prin agregate granulare sau poligonale cu forme neregulate şi dimensiuni variate.

Bombeul pantofului prezenta, la rândul său, multiple particule granulare cu morfologie eterogenă, unele fin divizate, altele mai voluminoase, distribuite pe suprafaţa de comparaţie, uneori fiind grupate în agregate sub formă de ciorchine.

În ceea ce priveşte ciorapul de damă, examinarea SEM a pus în evidenţă, pe suprafaţa fibrelor poliamidice ale ţesăturii, existenţa unor particule fine, cu morfologie variabilă, inclusiv agregate sub formă de blocuri, de natură preponderent anorganică, dar şi structuri cu origine organică.

Analiza lichidă rezultate în urma umectării unuia dintre eşantioanele prelevate aleatoriu din ciorap a evidenţiat, de asemenea, prezenţa unor formaţiuni bendiculare, plate şi răsucite, ascuţite la capete, cu diametru mai mic decât al fibrelor textile, atât singulare, cât şi intercalate între ochiurile reţelei textile, precum şi prezenţa a numeroase particule rugoase neregulate, care prezentau aceeaşi tipologie cu cele descrise în cadrul ciorapului de damă.

Examinarea SEM a materialului transferat pe suprafaţa tamponului de vată a evidenţiat o diversitate de structuri biologice, între care: filamente subţiri, aplatizate, cu lăţime de 2-3 micom, răsucite şi ramificate (hife fungice); formaţiuni discoidale cu diametru de 4-6 microm şi adâncitură centrală (identificabile ca spori sau conidii); formaţiuni sferice organizate în ciorchine, cu diametru de aproximativ 5 microm (posibil drojdii); structuri anorganice cu suprafaţă rugoasă, colonizate de microfilamente; precum şi imagini relevante pentru procesul de sporulare, ilustrând diferenţierea sporilor la capătul apical al hifelor fungice, caracteristică fungilor filamentoşi (mucegaiuri), ca formă uzuală de reproducere asexuată (vegetativă).

La probele de la suprafaţa zidăriei exterioare de sub pervazul bucătăriei inculpatului s-a constatat prezenţa organismelor de natură biologică, cocice şi filamentoase şi s-a remarcat existenţa unor similitudini între textura şi compoziţia elementală a particulelor regăsite la obiectele de vestimentaţie în litigiu şi cele evidenţiate ca intrând în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii unde s-a produs evenimentul în cauză, precum şi că celelalte elemente morfologice cuprinse sau dislocate din ochiurile reţelei textile a ciorapului dres în litigiu, respectiv structurile bendiculare răsucite şi particula sferică cu suprafaţă netedă, îşi regăsesc drept corespondent formaţiuni similare prezente în stratul superficial al zidăriei exterioare.

Prin utilizarea microscopiei optice, s-a evidenţiat, atât în probele aflate în litigiu, cât şi în cele de referinţă, prezenţa unor structuri biologice cu dimensiuni comparabile celor celulare, delimitate de un perete celular bine conturat. Aceste structuri au putut fi clasificate în două categorii cromatice distincte: unele prezentând predominant nuanţe galben-verzui, asociate cel mai probabil pigmenţilor clorofilieni implicaţi în procesele de fotosinteză, iar altele cu tonalităţi brun-cenuşii, specifice prezenţei melaninei sintetizate de anumiţi spori micotici, pigment cu rol protector în menţinerea hidratării şi prevenirea deshidratării.

Rezultatele obţinute prin utilizarea analizei fizico-chimice a clorofilei prin metoda de microscopie Raman, prin compararea particule prelevate de la suprafaţa probei de zidărie (PZ) de dimensiuni mici (micrometrice), cenuşii cu zone galben-verzui şi particulelor de dimensiuni mici (micrometrice), detaşate din zona de lucru a ciorapului dres au condus la concluzia că urmele materie de culoare verde de pe particulele intercalate între ochiurile reţelei textile a ciorapului victimei provin de la contactul cu o suprafaţă populată cu organisme biologice fotoautotrofe (alge), aşa cum a reieşit si prin celelalte tehnici de microscopie utilizate în screening.

Astfel, s-a constatat de către expert că analiza fizico-chimică efectuată asupra probelor materiale susţine concluzia că substanţa de culoare albă identificată pe suprafaţa pantofilor sport şi în ochiurile ciorapului dres supus examinării prezintă similitudini semnificative sub aspectul culorii, morfologiei şi compoziţiei elementare, cu materialul de tencuială aflat pe suprafaţa zidului exterior al imobilului unde a avut loc fapta. În cazul ciorapului dres supus examinării, în zona relevantă au fost identificate organisme eucariote de tip autotrof şi heterotrof, de acelaşi tip şi cu morfologie similară celor prelevate din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior situat în dreptul ferestrei bucătăriei apartamentului în care s-a produs evenimentul.

Existenţa şi întinderea acestor urme de materie ori substanţă pe corpul şi vestimentaţia victimei atestă, o dată în plus, încercarea sa de a se salva, mecanismul producerii fiind acela al frecării de peretele exterior al imobilului, în zona etajului 6. Instanţa aminteşte constanţa, consistenţa şi natura zgomotelor (inclusiv plânsete, gemete) anterioare ţipătului de groază ce a fost perceput simultan precipitării, perioada scurtă de timp între acţiunile reciproce violente, surprinse în înregistrarea realizată de victimă şi căderea acesteia, care dovedesc continuitatea conflictului şi finalizarea sa cu aruncarea victimei, dar şi starea de conştienţă ori cel puţin de semiconştienţă a acesteia în perioada imediat anterioară precipitării.

Instanţa constată, în contextul mecanismului producerii morţii prin precipitare de la cca 25 metri înălţime, că starea de conştienţă ori semiconştienţă, ca şi existenţa şi desfăşurarea conflictului anterior nu au abilitatea de a scinda lanţul cauzal şi nici de a influenţa individualizarea judiciară.

De asemenea, existenţa leziunilor fără efect tanatogenerator, nu afectează lanţul cauzal ori întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale pentru urmarea cea mai severă, moartea victimei, fiind absorbite, de drept, în rezultatul mai grav şi nici nu vor influenţa individualizarea judiciară (evaluând intensitatea şi gravitatea leziunilor anterioare morţii, acuzaţia nu le-a valorificat prin reţinerea agravantei săvârşirii omorului prin cruzimi).

În ceea ce priveşte analiza înregistrărilor video ale camerelor de supraveghere expertiza reţine că imaginile prezintă distorsiuni geometrice, ţevile orizontale de gaz de pe peretele blocului din imagini părând curbate, motiv pentru care s-a procedat la realizarea unei corecţii. S-a menţionat că la momentul efectuării expertizei nu au putut fi obţinute imagini video experimentale corespunzătoare, întrucât camera video care a preluat imaginile în litigiu nu se mai afla în aceeaşi poziţie, iar pe locul acesteia a fost instalată o altă cameră video, cu parametri vizibil diferiţi.

S-a stabilit că locul aproximativ în care a căzut centrul de greutate al victimei se află la circa 4 m de peretele blocului, în timp ce ulterior călcâiele acesteia s-au oprit pe sol pe crăpătura oblică a plăcii de beton, la circa 4 m de perete, iar în fiecare cadru, corpul apare în 4 sau mai multe exemplare grupate, aspect cauzat de comportamentul pulsatoriu al sursei de lumină şi, comparând distanţele dintre poziţiile în care apar imaginile succesive ale corpului, s-a constatat că viteza de deplasare este monoton crescătoare.

Ţinând cont de faptul că mişcarea analizată este o cădere, respectiv o mişcare sub acţiunea greutăţii, legea de mişcare este descrisă în cazul general de un polinom de gradul 2, aceasta având în planul căderii o reprezentare grafică parabolică, expertul ilustrând grafic, la figura 61 din cadrul raportului de expertiză, două forme posibile ale legii căderii.

S-a învederat faptul că acţiunea de cădere are două puncte caracteristice: punctul în care viteza de deplasare este zero (înălţimea maximă) şi punctul în care viteza de deplasare este maximă (momentul impactului cu solul). Având în vedere faptul că punctul de contact cu solul al corpului victimei este depărtat de baza peretelui blocului, s-a dedus că, în orice moment, corpul în mişcare a prezentat, pe lângă componenta sa verticală, şi o componentă orizontală a vitezei de deplasare, independentă de greutate.

Din cauza faptului că imaginile analizate nu surprind zona din spaţiu în care a fost iniţiată mişcarea, s-a considerat că sunt posibile în cauză atât mişcarea pe verticală fără viteză iniţială (cădere liberă) cât şi cu viteză iniţială, având aceeaşi componentă orizontală, ambele tipuri de cădere având aceeaşi componentă orizontală.

S-a concluzionat că înălţimea corectată de la care ar fi început căderea liberă, ar fi fost de 23,95 m, iar înălţimea maximă de 25,47 m. Această valoare, comparată cu cota de 26,6 m a pervazului ferestrei de la care se susţine că a căzut victima, indică faptul că în speţă a avut loc o cădere de tip a. Acest aspect poate fi explicat prin faptul că mişcarea studiată a fost fie o aruncare în jos de la nivelul pervazului (cădere cu viteză iniţială), fie o cădere liberă, iniţiată de la o cotă inferioară cu circa 1 m a cotei pervazului.

În perioada de după primul contact cu platforma betonată, corpul victimei a suportat reacţiuni succesive ale platformei, întâi la nivelul picioarelor, apoi la nivelul bazinului şi în final la nivelul umerilor şi capului.

Locul primului contact al centrului de greutate cu solul s-a stabilit ca fiind la 4 metri de peretele blocului, în timp ce locul celui de-al doilea contact se găseşte la circa 1,6 m distanţă faţă de planul căderii, în sensul îndepărtării de camera video, şi la circa 5,9 m de peretele blocului. S-a considerat că deplasarea de interes a avut o lungime de circa 2,48 metri, ce s-a datorat efectului combinat al elasticităţii parţiale a corpului victimei, al înclinării pe direcţia deplasării a platformei betonate, în zona de contact cu trunchiul victimei, şi al componentei rotaţionale imprimate mişcării trunchiului victimei ca urmare a contactelor succesive cu solul ale feselor si umerilor.

Tot în plan orizontal, s-a observat faptul că deplasarea corpului victimei în cadrul procedurilor de resuscitare, aplicate de echipajul SMURD, a constat într-o mişcare compusă dintr-o translaţie de circa 1 m şi o rotaţie cu circa 30° în sens orar.

În ceea ce priveşte analiza traseologică, expertul a reţinut că, din înregistrarea video, reiese că victima a căzut pe spate, iar această poziţie a corpului s-a menţinut atât la primul contact cu solul, cât şi ulterior, când, datorită reacţiunii platformei, combinată cu gradul de înclinare al acesteia şi cu elasticitatea parţială a corpului victimei, s-a produs o deplasare a corpului prin aer, până la poziţia finală, în apropierea autoturismului. A considerat că o relevanţă deosebită pentru analiza traseologică au avut-o urmele existente pe partea ventrală a corpului victimei, care au fost descoperite atât cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, cât şi cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului victimei şi în special la echimozele şi excoriaţiile existente la nivelul gâtului şi sub bărbie, la cele de pe faţa anterioară a braţului stâng, situate în treimea superioară, precum şi la cele aflate pe faţa anterioară a coapsei stângi, în treimea mijlocie şi pe faţa internă a genunchiului stâng. S-a susţinut că aceste urme au fost create în momentele anterioare căderii de la înălţime a victimei şi nu reprezintă o consecinţă a impactului acesteia cu platforma betonată sau cu obiecte de la sol.

Referitor la poziţia finală a corpului victimei, respectiv lângă autoturismul, s-a considerat că aceasta este pe deplin stabilită de analizele imaginilor foto-video şi din determinările efectuate pentru a se obţine valoarea deplasării pe orizontală a centrului de greutate al corpului victimei între primul contact cu solul şi cel de-al doilea şi, în plus, dacă s-ar admite ipoteza că victima ar fi ajuns cu capul sub autoturism, atunci contactul între această parte a corpului şi ansambluri ale caroseriei de sub autoturism s-ar fi produs, eventual, în zona celor mai expuse extremităţi ale feţei, care, după cum se poate observa în foto nr. 103 si 104, ar fi fost fruntea si nasul victimei, unde nu s-a remarcat, însă, nici o leziune. În acelaşi timp, conformaţia anatomică a zonei gâtului nu ar fi permis, într-o asemenea conjunctură, contactul respectivei zone cu părţi ale caroseriei de sub autoturismul, având în vedere că partea situată sub bărbie ar fi reprezentat, în acest caz, o suprafaţă ferită de o asemenea interacţiune.

S-a reţinut că o dovadă suplimentară a faptului că victima nu s-a aflat cu capul sub autoturismul în discuţie, se desprinde tot din înregistrarea video, care, pe lângă cădere, a surprins şi intervenţia echipajului S.M.U.R.D., sosit la faţa locului pentru a acorda victimei primul ajutor, respectiv s-a putut observa maniera în care a procedat membrul din echipaj, care s-a aplecat pentru a susţine capul victimei în momentul mutării corpului acesteia, aflându-se într-o poziţie destul de înălţată faţă de sol, ce nu i-ar fi permis o astfel de manevră dacă capul victimei ar fi fost sub caroseria maşinii. Ori adoptarea de către cadrul medical a unei astfel de posturi, denotă că accesul spre trupul victimei nu era obturat de vreun obstacol. (...)

În privinţa urmelor de la nivelul braţului stâng al victimei şi de pe faţa interioară a coapsei stângi, s-au remarcat similitudini legate de tipul de urme (excoriaţii şi echimoze), dar şi de forma şi aspectul acestora, cele dinamice constând în striaţii având trasee liniare şi punctiforme, cu o distanţare relativ asemănătoare între linii, aspect care a condus la concluzia că aceste urme a fost create prin frecarea acelor zone ale corpului de o suprafaţă dură şi rugoasă, care, în cazul piciorului stâng, a determinat, în plus, ruperea şi deşirarea ciorapului dres. Urme dinamice similare, cu aspect de striaţii, s-au regăsit şi pe partea de bombeu a perechii de pantofi sport, în zona vârfului şi pe marginea tălpii din acea regiune.

Toate aceste urme dinamice sub formă de striaţii şi-au găsit, la rândul lor, corespondentul, ca formă şi aspect (striaţii având trasee liniare şi punctiforme) pe mulajul de plastilină, pe care au fost imprimate, cu ocazia deplasării comisiei de experţi la faţa locului din data de 12.10.2023, urme de frecare create de tencuiala decorativă existentă la exterior, pe zidul clădirii, la marginea exterioară a pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză.

Mai mult chiar, analiza fizico-chimică a urmelor de stratificare de culoare preponderent albă, care alcătuiesc striaţiile existente pe perechea de pantofi sport (bombeu şi marginea tălpii din acea zonă), a evidenţiat similitudini (foto 84 şi 85 din prezenta lucrare) între textura şi compoziţia elementală a particulelor regăsite în acele urme şi cele care intră în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii.

S-a mai expus faptul că tencuiala decorativă, existentă la exterior, pe zidul clădirii şi pe marginea pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză, este singurul material de la locul producerii evenimentului, care întruneşte condiţiile necesare (duritate şi rugozitate) pentru a putea crea striaţii de genul celor în discuţie, având în vedere că, aşa după cum reiese din fotografiile operativ judiciare, efectuate de organele de poliţie şi în care sunt ilustrate aspecte din apartamentul în cauză, dar şi după cum a putut observa cu ocazia deplasării la faţa locului din data de 12.10.2023, pereţii interiori ai apartamentului erau finisaţi fie prin placare cu faianţă, fie prin gletuire şi aplicare de vopsea lavabilă, iar mobilierul din apartament prezenta suprafeţe şi margini netede.

Alte elemente, care atestă interacţiunea dintre partea frontală a corpului victimei şi zidăria exterioară de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză, sunt reprezentate de urmele-materie (albe, verzui şi negre), care au fost identificate din fotografiile judiciare de la faţa locului, ca fiind localizate pe ciorapul de damă purtat de către victimă, în zonele adiacente rupturilor corespondente leziunilor existente pe coapsa piciorului stâng al acesteia şi care, după aspectul lor coloristic, indicau posibilitatea ca acestea să reprezinte impregnări cu materiile de aceleaşi culori, aflate pe faţada imobilului, în dreptul ferestrei bucătăriei de la apartamentul în cauză. Efectuarea analizelor fizico-chimice, au arătat, pe de o parte, că particulele albe, de natură anorganică, prinse între ochiurile ţesăturii ciorapului, în zona interioară a coapsei piciorului stâng al victimei, prezintă similitudini, legate de textura şi compoziţia elementală, cu particulele care intră în alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii unde s-a produs evenimentul, iar pe de altă parte, că urmele-materie de culoare verzuie şi neagră reprezintă structuri biologice similare ca tip şi morfologie cu cele recoltate din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior de la fereastra bucătăriei apartamentului. S-a arătat cu privire la cele trei urme-materie albe, verzui şi negre, aflate pe perechea de ciorapi tip pantalon a victimei, că prezenţa acestora în zone adiacente rupturilor indică o preluare facilă a acelor materii de pe obiectul sursă (obiectul creator).

În cazul urmei de culoare albă, care reprezintă particule din alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii, aspectul de pulbere fină şi suprafaţa relativ extinsă a depunerii pe ciorap indică un contact cu o zonă în care tencuiala exterioară prezenta un grad de friabilitate ridicat ceea ce corespunde degradării mecanice a tencuielii existente la marginea pervazului exterior al ferestrei bucătăriei, care a fost consemnată în procesul-verbal din data de 19.06.2021, încheiat de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi şi care a fost fixată în fotografiile judiciare efectuate la faţa tocului în acea dată.

În cazul urmelor de culoare verzuie şi neagră, care reprezintă structuri biologice din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior de la fereastra bucătăriei apartamentului, preluarea acestora pe ciorap a fost facilitată de umiditatea existentă pe obiectul sursă (tencuiala exterioară), facilitare care s-a putut remarca şi în cazul prelevărilor efectuate de experţi cu ocazia deplasării din data de 12.10.2021, când aceştia au constatat că prelevările efectuate cu beţişoare cu vată umectată, au fost mult mai uşor de realizat si mai consistente, decât cele realizate prin răzuirea tencuielii de pe faţada clădirii.

Aceleaşi aspecte, care vizează umezeala şi friabilitatea obiectului creator, s-au regăsit şi în cazul urmei-materie reprezentând particule din alcătuirea materialului de construcţie al faţadei clădirii, care se găseau pe bombeul pantofului sport pentru piciorul drept al victimei, la momentul efectuării cercetării la faţa locului din data de 19.06.2021. Au fost expuse fotografii din judiciare efectuate cu ocazia cercetării locului faptei din data de 19.06.2021, ce au permis observarea faptului că, în zona în care se afla imobilul în cauză, plouase recent, sens în care platforma betonată din spatele blocului era încă în stare umedă, dar cu suprafeţe unde fenomenul de uscare începea să-şi facă prezenţa, dar şi fotografii care denotă că pe fereastra bucătăriei în discuţie se zăresc stropi de ploaie, atât pe suprafeţele vitrate (de sticlă) ale ferestrei, cât şi pe şi pe toc.

Alt set de urme, de natură să ateste interacţiunea dinamică între partea frontală a corpului victimei şi zidăria exterioară de la fereastra bucătăriei apartamentului în cauză, au fost descoperite cu ocazia examinării rochiei, pe care o purta victima la momentul producerii evenimentului în cauză, ce prezenta un model care este prevăzut, din fabricaţie, cu o deschidere (despicătură) de circa 50 W. lungime, situată în faţă, la partea inferioară, pe direcţia piciorului stâng. S-au evidenţiat prin fotografii judiciare urmele sub formă de striaţii existente pe ambele feţe ale rochiei, ruptura de pe partea dreaptă a rochiei ori urme sub formă de striaţii şi de străpungere a materialului. S-a apreciat că totalitatea acestor urme, care atestau o interacţiune dinamică între partea frontală a victimei (corp şi obiecte de vestimentaţie) şi zona pervazului exterior al ferestrei de la bucătăria apartamentului în cauză, conduc, la excluderea categorică a ipotezei de suicid, având în vedere că, într-o astfel de situaţie, o aruncare în gol a victimei de la fereastra respectivă, cu faţa sau cu spatele înainte, prin salt ori plonjare, s-ar fi realizat fără niciun contact între corpul victimei şi zona pervazului şi, în consecinţă, nu ar fi existat toate acele urme pe corp şi pe obiectele de vestimentaţie.

S-a mai reţinut că prezenţa urmelor de frecare pe partea anterioară a corpului şi a vestimentaţiei victimei, pe lângă faptul că exclud ipoteza unui suicid, dovedesc că victima a fost scoasă pe fereastra bucătăriei apartamentului în cauză cu picioarele înainte şi cu faţa în jos, către pervazul ferestrei, iar această manevră a fost efectuată pe partea stângă a ferestrei bucătăriei, privită din interior, respectiv pe partea canatului fără mâner al acelei ferestre, luând în consideraţie faptul că urma de culoare albă, cu suprafaţă extinsă, aflată pe ciorapul dres al victimei, în zona interioară a coapsei piciorului stâng, nu putea fi creată decât de suprafaţa pervazului, unde tencuiala decorativă era proaspăt deteriorată, deteriorare care s-a produs, cel mai probabil, în timpul în care victima se zbătea.

De asemenea, s-a arătat că un indiciu suplimentar, privitor la locul de pe fereastră, pe unde a fost scoasă victima, este dat de prezenţa celor două urme dinamice de destratificare, asemănătoare ca aspect, lungime şi poziţie de dispunere, care se găsesc pe marginea glafului de metal al pervazului exterior, în partea stângă a ferestrei bucătăriei (notate de expert cu A şi B), cum este privită din interiorul încăperii, precum şi de urma de destratificare, cu suprafaţă mare (notată cu C), situată între cele două urme amintite şi tocul ferestrei. Urma notată cu C în fotografia nr. 142), are margini neuniforme şi constă în îndepărtarea stratului de impurităţi (praf), care se observă că exista şi care a mai putut fi găsit spre marginea laterală a pervazului.

Un alt argument al faptului că manevrarea corpului victimei s-a făcut pe acea parte a ferestrei bucătăriei este dată de reţeaua de picături de apă, provenită de la ploaia care avusese loc recent, înaintea producerii evenimentului în cauză şi care a format acea reţea de picături la exteriorul ferestrei, atât pe suprafeţele vitrate, cât şi pe rama şi tocul ferestrei. Astfel, pe tocul de la baza ferestrei, la exterior, pe partea stângă unde se găsesc cele trei urme notate cu A, B şi C, reţeaua de picături de ploaie este întreruptă (ştearsă), aceasta regăsindu-se doar pe o porţiune mică spre colţul ferestrei din acea zonă, în timp ce, pe partea dreaptă, reţeaua este neîntreruptă şi se află desfăşurată pe toată lungimea tocului din acea zonă (ilustrative în acest sens fiind fotografiile nr. 123 şi 124 şi detaliile din fotografiile nr. 125 - 127).

Tot din modul în care se prezenta reţeaua de picături de apă, expertul a concluzionat şi că urma de natură palmară, identificată ca aparţinând victimei (adresa cu nr. x/12.07.2021 a Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi-fila x din volumul 6 u.p.), ce a fost descoperită pe geamul din bucătărie, în partea interioară-stângă a canatului stâng, către latura cu balamale a ramei acelui canat, alături de alte urme digitale ale altor persoane (foto nr. 21 şi 33 din planşa fotografică a Biroului de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, ce poartă numărul de caz 2417 din 19.06.2021 - filele x, din volumul II u.p.), nu are legătură cu cauza, deoarece, aşa cum s-a argumentat anterior, acea parte a ferestrei se afla deschisă la momentul producerii evenimentului, iar mâna stângă a victimei, de la a cărei palmă provine acea urmă papilară, se afla în direcţie opusă, având în vedere poziţia cu faţa în jos pe pervaz, în care aceasta se găsea.

S-a apreciat că, din aceleaşi considerente, nici urma formă de încălţăminte, descoperită la exterior, pe glaful de tablă al pervazului, nu are legătură cu cauza, având în vedere poziţia acestei urme, cu partea din spate (toc şi ştaif) lipită de tocul ferestrei (fotografia nr. 143, fila x din raport), care, dacă ar fi fost creată la momentul producerii evenimentului, ar fi trebuit ca, prin atingerea de tocul ferestrei, să deranjeze (întrerupă) reţeaua de picături de ploaie în zona de contact. Cum însă acest lucru nu s-a întâmplat, ţinând seama că stropii de ploaie sunt intacţi în zona în care s-ar fi realizat contactul cu tocul ferestrei, aşa cum se poate observa în detaliu din fotografia nr. 144- fila x din raport, dar şi în fotografia nr. 127- fila x din raport, a rezultat că urma nu a fost creată în timpul evenimentului soldat cu decesul victimei F.

De asemenea, a mai fost realizat raportul de expertiză nr. x din 16.06.2023 de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi ce a constat în îmbunătăţirea imaginilor video din cadrul înregistrării în litigiu ce a surprins momentele premergătoare căderii victimei şi extragerea cadrelor succesive ce surprind corpul în cădere. Ex proprii sensibus, membrii completului, părţile şi apărători, cu ocazia vizionării înregistrării video, au observat locul şi maniera impactului cu solul.

Evaluarea conţinutului şi concluziilor acestor din urmă mijloace de probă a condus instanţa de control judiciar a reţine că locul primului impact al corpului cu solul a fost la 4 metri de peretele blocului, iar un efect combinat, ce include factori ca elasticitatea corpului victimei, înclinarea şi natura solului, viteza de rotaţie a corpului la impact, au generat un subsecvent contact cu solul la circa 1,6 m distanţă faţă de planul căderii, respectiv la circa 5,9 m de peretele blocului, capul ajungând astfel în zona barei de protecţie a autoturismului inculpatului.

Corpul a căzut în poziţie oblică, cu faţa către bloc, a atins solul prima dată cu membrele inferioare, apoi cu capul, a urmat o translaţie prin uşoară rotaţie către maşina inculpatului, poziţia finală fiind observată în înregistrare şi captată în imaginile 33-38 .

În continuare, se vor relua, în esenţă şi punctual, apărările inculpatului, dar şi argumentele sintetizate ale instanţei, cu menţiunea că maniera contestării concluziei prin simpla reinterpretare a datelor factuale, în cazul probelor ştiinţifice şi a declaraţiilor de martori, este insuficientă demersului urmărit, respectiv dovedirii actului suicidal. Acest mecanism al producerii morţii victimei nu este numai improbabil, ci exclus cert de probele administrate.

Înalta Curte reiterează diferenţa relativă şi lipsită de consistenţă în contextul lanţului cauzal, între circumstanţele reale reţinute de prima instanţă şi valorizate de apărare, referitoare la starea victimei de a fi lipsită de conştienţă. Evaluarea instanţei de control judiciar pleacă de la dificultatea plasării unui adult pe pervazul ferestrei şi manipularea sa în sensul aruncării, lipsa unei reacţii eficiente apărării, de la mecanismul producerii leziunilor prin frecare în contextul încercărilor de salvare. Se mai reţin şi se evaluează ţipătul de groază ce a fost consecutiv violenţelor şi simultan precipitării, timpul scurt între finalizarea înregistrării audio realizate de victimă şi căderea sa. Concluzia vizează o stare de (semi)conştienţă a victimei la momentul aruncării sale.

Instanţa de fond a evaluat atent starea de conştienţă sau lipsă a conştienţei victimei la momentul producerii evenimentului în raport de întreg materialul probator, dispunând suplimentar, în vederea lămuririi circumstanţelor şi la cererea formulată de inculpat, efectuarea unui nou raport de expertiză criminalistică, ce a avut ca obiect stabilirea dinamicii căderii de la înălţime, inclusiv a poziţiei pe care victima a avut-o la momentul părăsirii ferestrei şi formularea de concluzii asupra caracterului voluntar sau provocat al căderii.

Înalta Curte constată că prima instanţa a evaluat în mod judicios probatoriul ştiinţific, explicând în mod pertinent mecanismul în care s-a produs căderea. Raţionamentele prezentate în raportul de expertiză criminalistică nr. 21 din 8 martie 2024, întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, reflectă o analiză riguroasă, complexă şi obiectivă, fundamentată pe o evaluare ştiinţifică integrată a ansamblului probator administrat în cauză. Instanţa remarcă şi valorifică temeinicia concluziilor formulate în contextul coroborării elementelor medico-legale, a mijloacelor materiale de probă şi a interpretărilor traseologice, care susţin într-o manieră coerentă şi convingătoare concluzia finală a expertizei.

De asemenea, se constată că raportul de expertiză nr. x din 8 martie 2024 a fost efectuat de specialişti în examinarea imaginilor video, a analizei fizio-chimice a probelor de material şi în domeniul traseologiei fiind determinate în mod detaliat şi coerent urmele existente pe vestimentaţia victimei, modalitatea în care aceasta a căzut de la fereastra apartamentului şi urmele existente pe pervazul ferestrei.

Instanţa de control judiciar constată că traumatismele suferite de victimă sunt explicate în mod coerent de experţi şi susţin modul în care s-ar fi putut produce în raport de constatările raportului medico-legal şi suplimentele la acesta şi exclud autopropulsia, respectiv actul suicidal.

Într-un prim aspect, Înalta Curte constată că urmele identificate pe hainele victimei, atât pe ciorapi, rochie şi pantof sport susţin încercarea sa de a se salva şi sunt vădit în contradicţie cu afirmaţia inculpatului în sensul că pur şi simplu a sărit. Concluziile raportului de expertiză sunt lămuritoare şi susţin faptul că analizele fizico-chimice efectuate au evidenţiat că particulele de culoare albă, de natură anorganică, identificate între ochiurile ţesăturii ciorapului, în zona interioară a coapsei piciorului stâng al victimei, prezintă similitudini semnificative din punct de vedere al texturii şi al compoziţiei elementare cu particulele ce compun materialul de construcţie al faţadei. Totodată, urmele de substanţă de culoare verzuie şi neagră au fost identificate, din punct de vedere structural şi morfologic, ca fiind formaţiuni biologice de acelaşi tip cu cele prelevate din zona afectată de biodeteriorare a zidului exterior situat în dreptul ferestrei bucătăriei apartamentului, concluzie ce susţine contactul direct dintre victima căzută şi această zonă structurală.

Instanţa de control judiciar constată judicioasă atât analiza efectuată în cadrul raportului de expertiză, cât şi concluziile acesteia ce susţin că urmele de pe pantofii şi ciorapii victimei F. s-au realizat ca urmare a frecării de zidul blocului, excluzând posibilitatea unei autopropulsii.

Apărarea inculpatului conform căreia urmele ar proveni de la platforma de beton de care s-a lovit victima în cădere sunt infirmate de analiza fizio-chimică riguroasă efectuată de expert ce susţine indubitabil că particulele de materiale de contrucţie, licheni, alge, mucegai identificate pe vestimentaţia victimei puteau proveni numai din contactul direct cu suprafeţele de la marginea ferestrei. Mai mult, critica referitoare la modalitatea de recoltare a urmelor materiale folosite pentru comparaţie doar dintr-o zonă (pervaz şi zid) şi omiterea recoltării unor astfel de urme pentru comparaţie din zonele unde au avut loc contacte certe cu corpul victimei (platforma betonată) este evaluată de expertul criminalist în contextul descrierii modalităţii de realizare a expertizei, expert ce a atestat că urme-materie ca urmare a interacţiunii dinamice cu un alt obiect, nu au rezultat ori nu pot fi corelate cu impactul victimei cu solul.

Înalta Curte mai reţine că, în ceea ce priveşte urma de culoare albă, constând în particule provenite din compoziţia materialului de construcţie al faţadei imobilului, caracterul de pulbere fină şi distribuţia acesteia pe o suprafaţă relativ extinsă a ciorapului indică, în mod concludent, existenţa unui contact direct cu o zonă în care tencuiala exterioară era afectată de un grad avansat de friabilitate. Această constatare este în concordanţă cu starea de degradare a tencuielii din zona marginală a pervazului exterior al ferestrei bucătăriei, locul în care, potrivit concluziilor expertizei, s-a produs interacţiunea dintre corpul victimei şi suprafaţa zidului. Fotografiile judiciare (foto 18 şi 19, dosar u.p.) evidenţiază degradarea pervazului bucătăriei, aspect ce nu se putea realiza decât prin frecarea corpului victimei de suprafaţa exterioară a pervazului.

În egală măsură, se constată că urmele de striaţii evidenţiate pe rochia victimei conduc, fără îndoială, la existenţa unui contact între corpul acesteia şi zona pervazului.

Toate aceste urme produse prin frecare, au infirmat prima apărare a inculpatului conform căreia victima pur şi simplu a deschis geamul şi a sărit şi explică revenirea asupra acestei poziţii. În efortul de a justifica urmele, inculpatul a identificat mecanismul referitor la încercarea de salvare prin prinderea victimei de mână cu consecinţa balansării sale pe peretele exterior: Când m-am uitat a doua oară, după câteva secunde, F. era aşezată pe tocul ferestrei în şezut cu picioarele îndreptate în spre sufragerie, iar spatele spre dormitorul mare, rochia în jurul bustului, iar mâinile între timp erau ridicate la un unghi de 90 grade, una dintre mâini, stângă, era orientată spre bucătărie, iar cea dreaptă, era spre exterior. M-am speriat foarte tare când am văzut-o astfel şi m-am îndreptat spre ea, am prins-o de mâna stângă şi m-am trezit că F. era în afara ferestrei, cu spatele lipit de peretele exterior al clădirii, iar eu eram aplecat peste geam ţinând-o de mâna stângă. Am folosit expresia m-am trezit pentru că efectiv nu mi-am dat seama cum am ajuns din poziţia de a o ţine de mână în poziţia de a fi aplecat deasupra pervazului. Eram speriat, bulversat şi am făcut eforturi să o salvez, comunicându-i şi ei acelaşi lucru, i-am spus la un moment dat să pună piciorul pe ţeava de evacuare la de centrala vecinului de jos, J., şi am încercat, totodată, să o ridic cu mâna stângă, apoi aceasta a alunecat din mâna mea, a strigat şi a căzut. Am simţit în momentul acela o stare de neputinţă toată, întrucât a fost foarte dificil să ţin în mână persoana iubită şi să nu o pot salva. Mai menţionez faptul că la momentul la care o ţineam pe F. mi-am dat seama de faptul că nu o mai pot ţine, lucru pe care i l-am comunicat şi acesteia, moment la care ea mi-a zis:

"nu, nu" (declaraţie dată în faţa instanţei de fond).

Se constată că apărarea inculpatului a evoluat plecând de la necesitatea identificării şi susţinerii unui mecanism pertinent în raport cu urmele de frecare şi cu leziunile anterioare căderii, relevate de probele administrate de-a lungul procesului penal.

Înalta Curte constată caracterul cert la contaminării vestimentaţiei, respectiv al urmelor create de frecarea cu zidăria blocului, aspect ce exclude versiunea iniţială a aruncării voluntare şi intempestive a victimei. Corpul victimei a fost găsit pe suprafaţa de beton, iar producerea urmelor, evidenţiate în cadrul expertizei criminalistice întocmite de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, ar fi fost imposibilă în absenţa unei interacţiuni dinamice, externe cu peretele imobilului a părţii anterioare a corpului victimei. Astfel, în zona frontal-inferioară a rochiei, între despicătura şi cusătura laterală stângă, au fost identificate multiple urme dinamice, localizate atât pe faţa, cât şi pe verso-ul materialului textil. Acestea constau în striaţii liniare, rezultate din frecare, care au determinat scămoşarea şi, în unele zone, chiar perforarea ţesăturii, precum şi depunerea de particule pulverulente de culoare albă, relevând o acţiune mecanică intensă exercitată asupra rochiei. Mai mult, în varianta acreditată de inculpat, victima a fost ţinută de mână cu spatele lipit de peretele exterior al clădirii, însă urmele sub formă de striaţii au fost identificate pe partea anterioară.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la ruperile constatate la ciorapii tip dres, pe faţa interioară a coapsei stângi, instanţa de apel constată că analiza fizico-chimică realizată de expert susţine contactul cu suprafaţa pervazului ori a zidului exterior ce s-a produs în timpul scoaterii victimei pe fereastră, într-o poziţie cu faţa în jos şi picioarele înainte, context în care frecarea cu aceste suprafeţe a generat urme specifice de destratificare şi transfer de material, relevante pentru reconstituirea mecanismului producerii evenimentului.

În ceea ce priveşte lipsa unor urme pe abdomenul victimei ce ar infirma scoaterea pe fereastră cu faţa în jos şi picioarele înainte, Înalta Curte reţine că zona abdominală a victimei era acoperită de rochie, aspect care, în mod firesc, a împiedicat apariţia de excoriaţii direct la nivelul pielii. Această concluzie este susţinută şi de faptul că piciorul stâng, corespunzător despicăturii rochiei, a prezentat urme mai pronunţate de frecare cu suprafaţa rugoasă a zidului exterior, spre deosebire de cel drept, care putea fi acoperit.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului cu privire la analiza video a imaginilor surprinse de biroul notarial, se constată că expertul a stabilit, pe baza calculelor matematice şi a imaginilor surprinse de camerele video, viteza căderii, care, la mijlocul intervalului de interes, a fost de 78 km/h. Inculpatul a apreciat că această viteză putea fi atinsă numai în cazul în care victima ar fi fost scăpată de la 1m sub pervaz. Înalta Curte constată că viteza stabilită de expert a fost cea de la mijlocul intervalului de referinţă.

În ceea ce priveşte existenţa picăturilor de ploaie sau rouă de pe pervaz, gem şi ramă, instanţa de control judiciar constată că atât în ipoteza autopropulsiei ca şi a împingerii victimei de către inculpat, aceasta s-a aflat pe pervaz cu efect similar asupra potenţialelor picături, fie de rouă sau ploaie. Fotografiile realizate cu ocazia cercetării la faţa locului atestă, fără echivoc, prezenţa stropilor, aspect evidenţiat atât prin imaginile ferestrei (sticlei), cât şi ale ramei. De asemenea, fotografia de ansamblu expusă de expert în cadrul raportului (foto nr. 119, dosar C.A.Iaşi) ori imaginile din planşa fotografică privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia examinării pervazului ferestrei de la bucătăria apartamentului (foto. 34, dosar u.p.), cât şi imaginile din cuprinsul primei cercetări efectuate la faţa locului (foto nr. 5, 6, 7, 8, f.6-7, vol. II, dosar u.p.), relevă starea platformei de beton din faţa blocului.

Instanţa se opreşte la fotografiile judiciare în care se pot observa stropii de apă pe tocul ferestrei (foto nr. 120, f. x din raport), astfel că devin pertinente concluziile expertului traseolog cu privire la întreruperea reţelei de picături pe partea stângă a pervazului.

Faptul că manevrarea corpului victimei s-a realizat pe partea stângă a ferestrei bucătăriei este demonstrat de distribuţia picăturilor de apă. Acestea au format o reţea specifică pe suprafaţa exterioară a ferestrei, respectiv pe geamuri, ramă şi toc. Astfel, pe tocul exterior situat la baza ferestrei, în partea stângă, această reţea de picături este vizibil întreruptă (ştearsă), fiind prezentă doar într-o mică porţiune spre colţul stâng al ferestrei. În schimb, pe partea dreaptă a tocului, reţeaua de picături se păstrează intactă, fiind prezentă continuu pe toată lungimea tocului aferent acelei zone. De asemenea, se constată că stropii au fost prezenţi şi pe glaful alb al ferestrei, cu excepţia zonelor unde a avut loc manipularea corpului victimei. Aceste aspecte confirmă, în mod obiectiv, că intervenţia fizică asupra corpului victimei s-a realizat în zona stângă a ferestrei, determinând astfel ştergerea parţială a peliculei de picături.

Mai mult, aceste aspecte infirmă afirmaţiile inculpatului conform cărora ar fi găsit victima stând în şezut, pe marginea geamului (pe pervazul exterior), cu picioarele spre sufragerie, flexate (spre piept) pe pervaz şi cu spatele către dormitorul mare.

Pe de o parte, dacă ar fi fost veridică susţinerea inculpatului privind poziţia victimei pe tocul ferestrei, şezutul acesteia ar fi intrat inevitabil în contact, pe lateral, cu reţeaua de picături aflată în acea zonă, ceea ce nu s-a întâmplat, întrucât structura acelei reţele s-a păstrat intactă, aspect confirmat de fotografiile judiciare anterior menţionate. Pe de altă parte, aşezarea bazinului victimei direct pe glaful de tablă al ferestrei ar fi determinat, în mod firesc, formarea unei urme vizibile de destratificare, prin transferul de impurităţi (precum praful) pe materialul textil al rochiei, însă nici acest indiciu nu este prezent în imaginile realizate la faţa locului.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că producerea evenimentului pe partea stângă este infirmată de faptul că lipsesc formele dinamice liniare de ştergere a cojiţei moi cu aspect unsuros de pe glaful alb din material plastic, a cărui direcţie concordă cu sensul de deplasare a corpului către exterior, Înalta Curte constată că expertul a explicat în mod coerent dinamica evenimentului în raport de existenţa urmelor de destratificare identificate pe pervaz, urme identificate efectiv şi de corespondenţa acestora cu obiectul generator, iar nu în raport de urmele ce lipsesc din câmpul infracţional. Absenţa unor urme nu poate duce, în sine, la excluderea dinamicii stabilite.

În plus, probele administrate în cauză relevă că evenimentul s-a desfăşurat pe partea stângă a ferestrei, privită din interiorul bucătăriei, iar victima se afla cu faţa către zidul clădirii, contrar celor afirmate de inculpat, care a susţinut că aceasta avea spatele orientat spre faţada imobilului. O asemenea poziţionare ar fi exclus apariţia urmelor dinamice constatate pe partea anterioară a corpului victimei şi a vestimentaţiei acesteia, fapt ce invalidează versiunea propusă de inculpat şi confirmă concluziile raportului de expertiză criminalistică şi medico-legal.

Se constată că de pe fereastra de la bucătărie, canatul stâng, au fost ridicate şapte fragmente papilare (foto 21, 27, 28- 29, 30, 31, 32, 33, dosar u.p.), în timp ce de pe canatul drept două urme papilare (foto 20, 25, 26, dosar u.p.), iar conform concluziilor comunicate de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi cele două urme identificate pe canatul drept al geamului de la bucătărie aparţin lui ZZ., o urmă de pe canatul stâng aparţin lui ZZ., iar o urmă de pe canatul stâng aparţin persoanei decedate.

Înalta Curte constată că pornind de la modul în care era configurată reţeaua de picături de apă, expertul criminalist a concluzionat, în mod întemeiat, că urma de natură palmară identificată ca aparţinând victimei F., depistată pe partea interioară a geamului din bucătărie, în zona stângă a canatului stâng, în apropierea balamalelor, alături de alte urme digitale aparţinând unor persoane terţe (persoanele care au montat fereastra), nu are legătură cu momentul producerii evenimentului. Această concluzie se fundamentează, pe de o parte, pe faptul că acea zonă a ferestrei era deschisă în momentul incidentului, iar, pe de altă parte, pe poziţia victimei în timpul derulării evenimentului respectiv cu faţa în jos, sprijinită pe pervaz, situaţie care nu permitea ca mâna stângă, de la care provine urma palmară în cauză, să fi intrat în contact cu respectiva suprafaţă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că urmele identificate nu pot fi corelate factual sau cronologic cu dinamica producerii faptei. O acţiune suicidală a victimei, în modalitatea susţinută de inculpat, ar fi condus la identificarea unei urme papilare a acesteia în altă parte a geamului, nefiind probabilă o escaladare voluntară a ferestrei prin atingerea geamului în partea stângă sus, în condiţiile în care geamul era deschis. Pe de altă parte, urmele pot fi create în contextul reparaţiei anterioare, dar relativ recente, a ferestrei, astfel fiind explicitată şi urma aparţinând numitului ZZ..

Cu privire la criticile referitoare la urma maronie descoperită pe rochia victimei, instanţa de apel constată că aceasta s-a produs ca urmare a impactului cu solul.

În ceea ce priveşte urma de pantof sport identificată pe pervazul ferestrei, Înalta Curte se constată că această urmă a fost generată în afara evenimentului care a condus la decesul victimei. În ipoteza în care urma respectivă ar fi fost creată în momentul incidentului, contactul cu tocul ferestrei ar fi determinat, în mod inevitabil, întreruperea sau perturbarea reţelei de picături existente în acea zonă, ceea ce nu s-a constatat în urma cercetărilor la faţa locului.

Poziţia urmei, astfel cum reiese din cercetarea la faţa locului, susţine că urma nu are legătură cu producerea evenimentului soldat cu decesul victimei F., întrucât poziţionarea acesteia, respectiv cu partea din spate lipită de tocul ferestrei, impune concluzia că, dacă ar fi fost generată în momentul producerii incidentului, ar fi trebuit să producă o perturbare a reţelei de picături în zona de contact. Or, examinarea atentă a fotografiilor nr. 144 şi nr. 127 din raport evidenţiază faptul că această reţea de picături a rămas intactă, fără a prezenta întreruperi sau modificări în zona în care ar fi avut loc contactul.

De altfel, constatările experţilor criminalişti susţin următoarele: urma de încălţăminte prezintă numai elemente generale de asemănare cu impresiunea reliefului antiderapant al încălţămintei pentru piciorul drept, fără a se putea stabili dacă a fost creată de încălţămintea victimei; neconcordanţe legate de forma şi poziţia reciprocă a elementelor ce compun fiecare desen în parte arătându-se că în zona marginală există pe zona marginală a pingelei, elemente care descriu trasee arcuite paralele şi echidistante, care se întind, prin continuitate liniară, de la margine până către axa longitudinală a urmei în timp ce, la profilul tălpii pantofilor sport ai victimei, pe zona marginală a pingelei se găsesc elemente care descriu trasee frânte, lipsite de paralelism, care nu se întind, prin continuitate liniară, către axa longitudinală a tălpii, ci sunt întrerupte de câte un canal arcuit; existenţa simultană a două urme distincte, o urmă a unui călcâi de încălţăminte plasată cu spatele spre exteriorul geamului şi vârful orientat perpendicular pe pervaz spre interior şi o urmă de pingea a unei încălţăminte de tip sport, cu striaţii continuative în plan transversal, diferită de încălţămintea purtată de către numita F., apreciindu-se că urma din zona pingelei unei încălţăminte tip sport diferă ca profil de profilul încălţămintei de comparaţie purtată de victima F., sens în care au fost observate profilul de detaliu continuativ al striaţiilor din urma în litigiu, diferit de cel cu întreruperile cu şanţuri longitudinale faţă-spate, l, 2 şi 3 al încălţămintei purtate de numita F. .

Faţă de aceste aspecte, instanţa de control judiciar apreciază, pe de o parte, că urma nu a fost realizată în cadrul evenimentului, astfel cum anterior s-a explicat, iar pe de altă parte, că aceasta este numai asemănătoare cu cea a pantofului victimei, putând fi produsă în cadrul lucrărilor de montaj al ferestrei.

În ceea ce priveşte urma de pantof existentă pe masa din bucătărie, instanţa de control judiciar constată că aparţine victimei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare traseologică nr. 702563 din 09.07.2021, însă nu este certă maniera, data ori condiţiile creării sale, astfel că nu poate genera certitudinea urcării voluntare a victimei încălţate pe masa şi nu este suficientă, în nicio limită, decelării actului suicidal. O explicaţie plauzibilă poate fi generată tot în contextul activităţii de înlocuire a ferestrei ori a unei activităţi necesare, adiacente şi subsecvente.

În ceea ce priveşte poziţia corpului victimei identificată pe platforma de beton, Înalta Curte constată că aceasta a fost anterior descrisă. Totuşi, se reiterează că verificarea imaginilor video şi analiza căderii victimei conduc la o poziţie finală lângă autoturism. Evaluarea fotografiilor judiciare determină concluzia că poziţia la care s-a oprit corpul victimei a fost în apropierea maşinii. Mai mult, intervenţia echipajului SMURD surprinsă în imagini şi modalitatea în care membrul echipajului a acţionat pentru a acorda primul ajutor susţine această concluzie. Locul căderii este util în raport de leziunile constatate la nivel submentonier şi şanţ labio-mentonier stâng.

În ceea ce priveşte lipsa probelor ADN de pe corpul inculpatului, astfel cum este susţinută de raportul de expertiză medico-legală-examen ADN nr. 42 din 07.07.2021, nu este suficientă exonerării de conduita infracţională, mai ales în contextul sumei probatoriilor eficiente, fiabile şi concludente atestării implicării sale (inculpatul a fost prezent în apartament, a participat activ la conflictul susţinut violent şi zgomotos, a fost auzit de martori şi înregistrat audio în cadrul acţiunilor repetate şi violente îndreptate împotriva concubinei sale, fără a mai evoca zgomotele specifice de lovituri, plânsete şi gemete).

În contextul analizat, lipsa probelor ADN de pe corpul inculpatului, nu poate conduce la excluderea interacţiunii cu victima, de altfel recunoscută chiar de inculpat.

Totodată, se constată că pe corpul inculpatului A. au putut fi identificate leziuni, excoriaţii şi echimoze produse în urma conflictului cu victima, cum sunt atestate de raportul de expertiză medico-legală nr. x din 22.06.2021.

Înalta Curte constată că raportul medico-legal nr. x din 22.07.2021 şi cele două suplimente, ce sunt avizate de Comisia Superioară (de Avizare), completează probatoriul şi susţin concluziile raportului INEC. Inculpatul a criticat concluziile, apreciind că nu sunt complete şi nu stabilesc, cu certitudine, modalitatea în care s-ar fi produs leziunile pe corpul victimei.

În primul rând, cu privire la leziunile produse la nivel submentonier şi şanţ labio-mentonier stâng, echimoze violacee discontinui, Înalta Curte constată că expertiza susţine posibilitatea producerii prin loviri cu mijloace contondente (posibil pumn) fără a exclude cu certitudine lovirea de un plan dur în momentul căderii, instanţa de fond reţinând producere acesteia prin lovirea cu pumnul sau cu un alt mijloc contondent de către inculpat întrucât, între momentul la care aceasta a părăsit pervazul ferestrei apartamentului şi ultima poziţie în care a rămas, nu a existat nicio interacţiune a feţei cu un plan dur, cu excepţia posibilei interacţiuni cu propriul stern.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar subliniază că, indiferent de modul de producere al acestei leziuni, prin lovirea cu pumnul de către inculpat ori ca urmare a căderii, aceasta nu înlătură concluzia că inculpatul a fost cel care a împins victima în afara ferestrei. Eventualele loviri ori violenţe săvârşite asupra victimei anterior producerii faptei sunt absorbite în infracţiunea de omor calificat şi nu au nicio relevanţă infracţională singulară, doar particularizează circumstanţe reale.

Instanţa de control judiciar va reţine apărarea inculpatului conform căreia echimoza de la nivelul bărbiei s-a realizat ca urmare a lovirii de o suprafaţă dură, concluzie ce nu exclude celelalte acţiuni ale sale asupra victimei şi eficienţa lor în raport cu urmarea produsă.

În ceea ce priveşte echimozele şi excoriaţia de la nivel cervical anterior şi lateral dreapta şi stânga, modalitatea simetrică de producere a leziunilor, susţine că acestea au fost produse ca urmare a comprimării cu mâinile (de către inculpatul care se afla în victmei). Lipsa dioxidului de carbon de la nivelul organelor vitale şi a sângelui susţinută de apărare nu constituie un aspect de natură să infirme concluzia, în condiţiile în care sugrumarea a avut numai un efect de scădere a forţei musculare ce a condus la o imposibilitate de reacţie adecvată. Aceste acţiuni au fost apte să conducă la diminuarea capacităţii de apărare, prin afectarea rezistenţei fizice şi a posibilităţii victimei de a riposta eficient şi de a se apăra împotriva agresiunilor inculpatului.

Chiar dacă manevra de comprimare cervicală nu a avut o intensitate suficientă pentru a produce fractura osului hioid sau leziuni grave laringiene, acţiunea a fost utilă rezultatului, scăzând capacitatea de reacţie a victimei. În acest context victima a fost plasată pe pervaz şi, ulterior, s-a produs precipitarea.

În ceea ce priveşte leziunile existente pe braţul stâng al victimei, care în opinia apărării susţin o direcţie inversă celei care se reţine că ar fi constituit acţiunea de împingere a victimei de la pervaz, Înalta Curte constată că analiza fotografiilor realizate cu ocazia efectuării necropsiei (foto 13 ce surprinde echimoza de la nivelul braţului stâng, dosar u.p.) susţine existenţa unei leziuni ce s-a putut realiza ca urmare a contactului cu o suprafaţă dură.

De asemenea, existenţa mai multor tipuri de urme ascendente şi descendete ale leziunilor nu susţine apărarea inculpatului, în condiţiile în care au fost evidenţiate urme cu traiect ascendent pe o singură parte a corpului (pe faţa anterioară a coapsei drepte, în 1/3 mijlocie, zonă echimotică albăstrui-violacee transversală, de 11/7cm, cu centrul palid, aceasta având dimensiuni de 11/2,5 W., porţiunea superioară a echimozei se află la 67 W. de talus, pe faţa posterioară, în 1/3 inferioară, plagă cu margini discontinue, infiltrate hemoragic, de 1/1 W., cu traiect ascendent, subtegumentar de 1,5 W.; pe faţa posterioară e genunchiului stâng, regiune poplitee, plagă cu margini neregulate, infiltrate femoragic, de 1/1 W., cu traiect ascendent, subtegumentat, de aproximativ 1,5 W. - dosar u.p, dosar u.p.; f. x date confidenţiale dosar C.A.Iaşi). Existenţa acestor tipuri de urme, în ambele direcţii, s-a datorat încercării victimei de a scăpa din poziţia în care a fost adusă de inculpat la momentul la care a realizat că urmează a fi aruncată de la fereastră.

Apărarea inculpatului s-a bazat exclusiv pe susţinerea conduitei suicidale ce se dorea a fi dovedită prin specularea ori reinterpretarea datelor probatorii, astfel cum acestea urmau a fi stabilite în urma administrării.

Instanţa de apel constată că elementele cu conţinut informaţional generat de mijloacele de probă se coroborează şi sunt concordante în susţinerea acuzaţiei. Suma probelor sţiinţifice, a declaraţiilor de martori, chiar poziţia exprimată de inculpat în declaraţia sa, au condus la stabilirea unui mecanism al producerii evenimentului ce a exclus actul suicidal, însă a dovedit cert implicarea activă a inculpatului în suprimarea vieţii victimei, concubina sa.

Datele ori informaţiile relevate de analiza detaliată şi coroborată a ansamblului probator, astfel cum au fost expuse anterior, conduc la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat reţinute în sarcina inculpatului.

Instanţa de apel constată că baza factuală, stabilită de prima instanţă, în limitele actului de sesizare, a fost corect decelată, în sensul că, în seara zilei de 19.06.2021, la ora 04:27, în contextul unui conflict verbal şi fizic cu victima, F., persoană cu care inculpatul întreţinea o relaţie de tip familial şi care era însărcinată în aproximativ opt săptămâni, inculpatul fiind tatăl produsului de concepţie, a procedat la comprimarea zonei cervicale a acesteia prin strangulare cu mâna şi, profitând de starea de vulnerabilitate fizică şi de capacitatea redusă de a riposta, inculpatul a decis spontan să o ucidă, încercând disimularea acţiunii sale într-un act suicidal, prin aşezarea victimei pe marginea ferestrei bucătăriei, cu faţa orientată către interiorul încăperii şi picioarele în exterior, urmată de împingerea în afara clădirii cu consecinţa decesului la impactul violent cu solul.

Elementul material al laturii obiective se concretizează în acţiunea inculpatului de suprimare a vieţii victimei prin aruncarea acesteia de la fereastra apartamenului situat la etajul 6 al imobilului. Toate acţiunile sale violente anterioare şi ajutătoare se contopesc, de drept, în urmarea cea mai severă.

Acţiunea inculpatului a avut ca rezultat evident şi imediat decesul victimei, legătura de cauzalitate rezultând nemijlocit din actul material al aruncării de la înălţime.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de omor se poate săvârşi cu intenţie directă sau indirectă, în sensul că autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte (în cazul intenţiei directe) sau acceptă (în cazul intenţiei indirecte) producerea acestuia. Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind producerea rezultatului faptelor sale, întreg mecanismul de producere a evenimentului susţinând intenţia sa de a suprima viaţa concubinei sale, intenţia indirectă fiind de observat doar în raport cu produsul de concepţie.

Inculpatul cunoştea starea de graviditate a victimei, aspect ce nu a fost negat în cursul procesului penal, iar cei doi dezvoltaseră relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, locuind şi convieţuind împreună, încă din anul 2020, respectiv din timpul pandemiei (potrivit art. 177 alin. (1) lit. c) din C. pen., prin membru de familie se înţeleg persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc).

Ca urmare, fapta îmbracă forma calificată şi agravată, fiind incidente disopziţiile art. 189 alin. (1) lit. g) şi art. 199 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, asupra unei femei însărcinate, membru de familie, prevăzute de art. 188. alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. g) din C. pen. cu aplicarea art. 199 alin. (1) din C. pen.

Apelul formulat de Ministerul Public. Individualizarea judiciară

Potrivit art. 188. alin. (1) din C. pen., uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar, potrivit art. 189 alin. (1) lit. g) din C. pen., omorul săvârşit asupra unei femei gravide se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime dacă omorul este săvârşit asupra unui membru de familie, potrivit art. 199 alin. (1) din C. pen.

În acest context, se reţine că limitele de pedeapsă se situează în intervalul 15 ani şi 30 de ani închisoare (maximul general al pedepsei închisorii, potrivit art. 60 din C. pen., ce nu poate fi depăşit, cuantum reţinut întrucât majorarea cu o pătrime a maximului special de 25 de ani ar fi condus la o pedeapsă de 31 de ani şi 3 luni închisoare), alternativ cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Prealabil, instanţa de apel aminteşte că inculpatul A. a negat săvârşirea faptelor, încercând de-a lungul procesului penal o exonerare de răspundere prin culpabilizarea victimei decedate, în încercarea de a susţine un act suicidal al acesteia, însă această strategie a apărării, ineficientă în raport cu probatoriul administrat, nu va fi valorificată ca un criteriu de individualizare în defavoarea inculpatului.

Înalta Curte consideră că eficiente analizei pot fi o serie de elemente ce circumstanţiază persoana inculpatului ca lipsa căinţei, atitudinea faţă de persoanele apropiate victimei ori caracterul conflictual al inculpatului, ca şi săvârşirea faptei pe fondul consumului de alcool.

Înalta Curte va avea în vedere ansamblul tratamentului sancţionator, individualizat de prima instanţă pe baza criteriilor enumerate de norma penală, reţinând caracterul adecvat şi suficient, în măsură a răspunde scopului pedepsei şi va menţine individualizarea judiciară realizată de către instanţa de fond, ca fiind riguroasă, în contextul unor pedepse principale orientate către mediu, respectiv 23 ani închisoare.

Fără a ignora caracterul deosebit de grav al infracţiunii săvârşite de inculpat şi consecinţele ireversibile şi de o gravitate extremă, producătoare de suferinţe enorme apropiaţilor victimei, Înalta Curte constată că fapta a fost săvârşită pe fondul uni conflict spontan şi al consumului de alcool. Aceste criterii evaluate integrat, conduc instanţa de control judiciar la concluzia eficienţei tratamentului sancţionator, astfel cum deja a fost individualizat de către instanţa de fond.

Lipsa antecedentelor penale, nivelul de pregătire, au caracter de normalitate şi nu pot orienta cuantumul pedepsei. Calitatea de avocat şi pregătirea juridică în dreptul penal, ce permiteau inculpatului să înţeleagă pe deplin consecinţele şi urmările unui comportament infracţional, nu au acţionat ca factori de reprimare a conduitei.

Săvârşirea faptei pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict spontan cu victima, amplificat atât ca urmare a intoxicaţiei cu alcool, a comportamentului conflictual, dar şi de atitudinea victimei, determină instanţa de control judiciar să aprecieze că nu se impune reindividualizarea judiciară în defavoarea inculpatului (prin aplicarea unei pedepse îndreptate spre maximul special ori recurgerea la cea mai severă pedeapsă a detenţiunii pe viaţă).

În acest context, toate aceste elemente ori criterii de individualizare, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, în cuantum de 23 de ani închisoare, aceasta reprezentând o justă individualizare în raport de circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, reale şi personale şi este de natură să conducă la realizarea scopului sancţiunii. Executarea pedepsei în regim privativ de libertate este singura modalitate prevăzută de lege în raport de cuantumul său.

Individualizarea judiciară a pedepselor complementare şi accesorii

Instanţa de apel consideră că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, sunt suficiente scopului urmărit.

Potrivit art. 66 din C. pen., (1) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).

(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.

Urmările severe şi iremediabile ale faptei comise dublate de obligativitatea interzicerii pedepselor complementare şi accesorii, justifică acea concluzie a nedemnităţii în exercitarea drepturilor de natură electorală.

Ca urmare, văzând conţinutul art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., instanţa de apel va menţine interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat cumulativ cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani, cât şi ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Latura civilă:

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că, deşi a fost devoluată numai latura penală, fiind formulate critici exprese numai sub acest aspect, inculpatul a criticat implicit constituirea de parte civilă a mamei victimei, numita C. în contextul analizei asupra măsurilor asigurătorii menţinute de instanţa de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti.

Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a apreciat că mama victimei, s-a constituit parte civilă cu respectarea exigenţelor procedurale. Astfel, deşi în cursul urmăririi penale, cererea de constituire parte civilă a fost formulată, în numele mamei victimei, de către soţul şi fiul acesteia, fără a exista o cerere personală, până la începerea cercetării judecătoreşti, apărătorul părţii civile a confirmat existenţa solicitării de constituire parte civilă din partea numitei C. şi a indicat întinderea pretenţiilor.

Ca urmare, Înalta Curte va constata că, sub aspectul laturii civile, instanţa de fond, în mod corect, a apreciat îndeplinite condiţiile necesare constituirii de parte civilă.

În ceea ce priveşte onorariul apărătorului desemnat din oficiu, instanţa de apel va constata că neprezentarea primului apărător desemnat din oficiu la primul termen de judecată a condus la încunoştiinţarea Baroul Bucureşti cu privire la această conduită şi la înlocuirea sa cu un alt apărător desemnat din oficiu, ce s-a prezentat la fiecare termen de judecată acordat în cauză, alături de apărătorii aleşi. În acest sens, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din actul adiţional nr. x din 16.04.2025 la Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală din 08.02.2024, instanţa de apel va acorda onorariul integral celui din urmă avocat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 21 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 5400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1044 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 21 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă inculpatul la plata sumei de 5400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1044 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei, astăzi, 03 decembrie 2025.