Statute of limitations for refusal to submit to biological sampling and the void interruption of prescription under Constitutional Court Decisions

Şedinţa publică din data de 03 decembrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 88/P din data de 24 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) şi (3) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcere;

4. să comunice schimbarea locului de muncă;

5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.500 de RON (500 de RON pentru faza de urmărire penală şi 1.000 de RON pentru faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. (750 de RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul emis la data de 02.07.2024 în dosar nr. x/2020 (895/P/2022) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 din C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A., la data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada x din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin încheierea penală din camera de consiliu nr. 123/P/CP/06.11.2024 pronunţată în dosarul penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Constanţa, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2022(7957/210/P/2020) din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

Prin încheierea nr. 457/24.06.2025 pronunţată în dosarul penal x/2024 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de inculpatul A. împotriva încheierii penale din camera de consiliu nr. 123/P/CP/06.11.2024 pronunţată în dosarul penal nr. x/2024 Curţii de Apel Constanţa, ca nefondată.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de constatare; fişa de examen clinic, nr. x/31.08.2020; proces-verbal de recoltare mostre biologice; declaraţii suspect/inculpat A.; declaraţie martor C.; ordonanţa nr. 71/P/2021 din data de 09.09.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Constanţa - Serviciul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe Aleea Salamina la intersecţia cu Aleea Olympia din Staţiunea Mamaia, au oprit pentru control autoturismul care circula dinspre clubul "D." către DC 86.

Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului A. care, din cauza faptului că emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager, rezultând valoarea de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În autoturismul în calitate de pasager, se mai afla şi C..

În aceste condiţii A. a fost condus la Spitalul Judeţean Constanţa în vederea recoltării probelor biologice de sânge, însă acesta a refuzat recoltarea, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că astfel săvârşeşte infracţiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (proces-verbal de constatare).

Din fişa de examen clinic, nr. x/31.08.2020, ora 00:05, a rezultat faptul că A. avea o ţinută dezordonată, necooperant, comportament neliniştit, comunicare verbală coerentă, refuzând examenul clinic.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de recoltare mostre biologice, încheiat la data de 30.08.2020 la U.P.U. Constanţa, A. a refuzat recoltarea mostrelor biologice de sânge.

Ca urmare a plângerii formulate de inculpatul A. s-a format dosarul nr. x/2021 cu privire la săvârşirea infracţiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu, supunerea la rele tratamente şi cercetare abuzivă, de către agenţii de poliţie cu ocazia depistării din data de 29.08.2020, când a condus auto testării cu aparatul Drager a rezultat valoarea de 0,44 mg/l în aerul expirat, precum şi a conducerii la sediul Spitalului Judeţean Constanţa.

Prin ordonanţa nr. 71/P/2021, din data de 09.09.2021, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus clasarea sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., supunere la rele tratamente prev. de art. 281 din C. pen., cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen. şi purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen., iar prin ordonanţa nr. 111/II/2/2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către A. împotriva ordonanţei nr. 71/P/2021.

În drept, prima instanţă a apreciat că sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 din C. pen.

Referitor la susţinerea inculpatului A. în sensul că ar fi consimţit la prelevarea probelor biologice de sânge dacă acest lucru se realiza în prezenţa unui avocat ales, prima instanţă a reţinut că inculpatul avea obligaţia de a se supune prelevării probelor biologice de sânge, nefiind în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 89 sau art. 90 din C. proc. pen., neavând la acel moment calitatea de suspect sau inculpat şi nici nu se afla în situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie. De altfel, era necesară urmarea procedurii prevăzute de art. 190 alin. (8) din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 369/RC/28.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. are ca situaţie premisă, solicitarea expresă din partea organelor de poliţie adresată conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice. Textul incriminator precizat nu prevede, ca o condiţie prealabilă, testarea aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, fără de care nu s-ar putea contura latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen., o atare interpretare ar excede prevederilor legale incidente.

De asemenea, s-a constat că această condiţie nu este prevăzută nici de dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care instituie obligaţia conducătorilor de vehicule de a se supune testării aerului expirat şi/sau recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea poliţistului rutier.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 185 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, s-a constatat că obligaţia de a se supune prelevării de mostre biologice subzistă în sarcina conducătorului unui vehicul, în situaţia în care acestuia din urmă i se solicită de către agentul constatator, conform art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, recoltarea de probe biologice.

Prima instanţă a avut în vedere procesul-verbal de depistare, filele x d.u.p., în cuprinsul căruia nu s-a consemnat faptul că inculpatul A. ar fi solicitat prezenţa unui avocat la momentul recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a ajuns la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, dar şi declaraţia martorului E., lucrătorul de poliţie ce a procedat la oprirea acestuia, în data de 30.08.2020, orele 23:30 care a precizat că inculpatul A. nu a solicitat prezenţa unui apărător, deoarece dacă ar fi solicitat acest aspect, i s-ar fi acordat această posibilitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că infracţiunea a fost comisă sub forma de vinovăţie a intenţiei indirectă în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.. Concret, s-a reţinut că, prin refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre, inculpatul a cunoscut că pune în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, şi, deşi nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, aspect ce rezultă din modul şi împrejurările în care a săvârşit fapta.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 74 din C. pen., reţinându-se că inculpatul A. este în vârstă de 37 de ani, are studii - superioare, este avocat, are loc de muncă - F., Londra, Marea Britanie, se află la primul conflict cu legea penală.

Prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, prin raportare la modalitatea concretă de comitere a faptelor, distanţa mică parcursă de doar 50 de metri, dar la circumstanţele personale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte solicitarea de achitare întemeiată pe cazul prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - s-a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă prin raportare la locul depistării şoferului condus la spital pentru prelevarea probelor biologice. În acest sens s-a arătat că, parcarea în care a fost depistat inculpatul A. nu se circumscrie noţiunii de drum public în accepţiunea O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la susţinerea că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.) s-a arătat că lipseşte condiţia de culpabilitate (intenţie/culpă) cerută de norma de incriminare, deoarece nu a existat un refuz în accepţiunea cerută de lege, ci doar o solicitare de a fi asistat de un avocat în contextul unui comportament pretins necorespunzător al agentului de poliţie (violenţă fizică şi verbală).

Apelantul a susţinut că instanţa de fond nu a stabilit data concretă a săvârşirii faptei, având în vedere că în dosar apar două momente calendaristice diferite - 30 august 2020 şi 31 august 2020. În hotărârea primei instanţe, la fila x, s-a menţionat că la 30.08.2020, în jurul orei 23:32, inculpatul a condus autoturismul, deşi fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu viza conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, ci refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice.

S-a mai arătat că instanţa de fond nu a analizat în mod corespunzător dacă aducerea conducătorului auto la spital pentru recoltarea de probe a fost dispusă în mod legal; dacă refuzul exprimat îmbracă forma elementului de tipicitate a infracţiunii ce face obiectul cauzei (din perspectiva laturii subiective); data calendaristică la care a fost exprimat refuzul şi dacă aceasta a fost reţinută în mod corect în actul de sesizare, precum şi dacă a existat un singur refuz consemnat în acte diferite, în zile diferite, sau au existat trei refuzuri consemnate separat, iar în acest din urma caz, care este momentul săvârşirii infracţiunii.

Inculpatul a precizat că, măsura conducerii la unitatea spitalicească a fost dispusă în afara cadrului legal, astfel că întreaga procedură ce a determinat solicitarea recoltării probelor biologice este nelegală. În consecinţă, acesta a susţinut că nu mai poate fi analizată nici natura refuzului ca fiind element de tipicitate al infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.. S-a arătat că măsura a fost dispusă nelegal dintr-o dublă perspectiva: alcooltestul cu care a fost efectuată măsurătoarea nu era un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic (respectiv etilometre, nu şi etiloteste), iar şoferul nu emana halena alcoolică şi nu încălcase nicio norma rutieră pentru a se aprecia că se impune transferul acestuia la o unitate spitaliceasca.

Din adresa IGPR -SSR Constanţa nr. 433542/3.07.2025, depusă la dosarul de fond în 7.07.2025, rezultă că aparatul cu care a fost efectuata testarea "este omologat şi certificat, fără a mai deţine verificarea metrologică emisă de Biroul Român de Metrologie Legală". Chiar dacă se afirmă în adresa IGPR ca etilotestul este certificat, inculpatul a arătat că aceasta nu îi conferă calitatea de etilometru, având în vedere că nu s-a putut prezenta verificarea metrologică doveditoare.

S-a arătat că inculpatul nu emana halenă alcoolică şi nu încălcase norme rutiere care să justifice conducerea acestuia la unitatea spitalicească. Singurele susţineri despre prezenţa halenei alcoolice provin din actele întocmite de agenţii de poliţie, necoroborate cu alte probe.

Totodată, s-a mai arătat că refuzul exprimat nu îmbracă forma elementului de tipicitate subiectivă a infracţiunii ce face obiectul cauzei. Cu privire la acest aspect a arătat că nu a semnat procesul-verbal încheiat la data de 31.08.2020 de cei doi agenţi de poliţie, în cuprinsul acestuia a fost trecută menţiunea "refuză să semneze". Deşi în acest act s-a indicat prezenţa martorei C. totuşi, la rubrica persoane prezente nu s-a trecut nimic. S-a susţinut, de asemenea, că nu a fost indicat niciun text de lege în baza căruia s-a întocmit respectivul proces-verbal, astfel că menţiunile din cuprinsul acestuia nu au putut fi confirmate decât de cei doi agenţi de politie care l-au întocmit. Astfel, în mod neîntemeiat, prima instanţă a considerat că procesul-verbal constituie mijloc de probă, dând eficienţă declaraţiilor martorului E..

În plus, s-a arătat că nu a existat un refuz propriu-zis al inculpatului, ci doar o solicitare ca analizele să îi fie luate în prezenta unui apărător ales. Necesitatea asigurării unei protecţii din partea unui apărător ales a survenit ca urmare a atitudinii organelor de poliţie reflectate în reticenţa acestora ca inculpatul să folosească telefonul mobil când se afla în maşina poliţiei în drum spre spital. În mod cu totul nejustificat, inculpatul a fost încătuşat deşi îşi exprimase anterior acordul de a însoţi organele de politie la spital, astfel cum reiese din declaraţia din declaraţia martorei C. din 15.07.2025.

Inculpatul a mai arătat că atitudinea lipsită de obiectivitate a agenţilor de poliţie a fost confirmată şi prin maniera nelegală de întocmire a procesului-verbal din 31.08.2020, precum şi prin metodele de "reeducare forţată" aplicate acestuia şi materializate prin certificatul medico-legal nr. 4131/1156/A2 agresiuni 2020 în care se arată că "A. a suferit leziuni traumatice ce pot data din 31 august 2020 necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale".

Urmare a plângerii formulate împotriva agentului de poliţie a fost emisă Ordonanţa de clasare din 10.05.2022 cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, supunere la rele tratamente, cercetare abuzivă, cu motivarea ca faptele nu sunt prevăzute de legea penală, nu pentru că nu ar fi existat, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă, s-a dispus clasarea pentru că nu au existat probe.

În ceea ce priveşte cererea subsidiară de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a arătat că, raportat la data săvârşirii presupusei infracţiuni (30.08.2020 sau 31.08.2020), precum şi la dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie s-a împlinit la sfârşitul lunii august a anului curent.

Astfel, având în vedere că nu operează întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, inculpatul a arătat că nu se mai poate exercita acţiunea penală şi se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, însă doar sub aspectul împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale, după pronunţarea hotărârii atacate.

Prin apelul formulat, inculpatul A. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi II din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În subsidiar, având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Ţinând seama de criticile formulate în apel şi de necesitatea analizării acestora pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice, Înalta Curte va proceda la examinarea, pe rând, a motivelor de apel.

În urma propriului examen analitic asupra materialului probator, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă, reţinând în mod just împrejurările esenţiale ale cauzei, inclusiv cu privire la data comiterii faptei, în sensul că, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, inculpatul A. a condus autoturismul pe strada x din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin motivele de apel, inculpatul a susţinut că nu ar fi fost stabilită cu certitudine data săvârşirii infracţiunii, invocând faptul că la fila x din hotărârea primei instanţe, în secţiunea privind încadrarea juridică, este menţionată data de 30.08.2020, ora 23:32, moment în care a fost consemnată conducerea autoturismului, însă fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu viza conducerea sub influenţa alcoolului, ci refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice.

Se constată că, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 31.08.2020 de agenţii de poliţie G. şi E. (Serviciul Rutier - IPJ Constanţa), la data de 30.08.2020, ora 23:30 au oprit autoturismul condus de inculpat, care circula dinspre club D. către DC86. Constatând că acesta emana halenă alcoolică, l-au testat cu aparatul alcooltest Drager seria x, care la poziţia (nr. test) 00059, ora 23:32 a indicat 0,44 mg/l, alcool pur în aer expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Constanţa în vederea recoltării probelor biologice .

La dosar se regăseşte copia protocolului printat în urma testării cu aparatul alcooltest Drager, document ce consemnează data de 30.08.2020, ora 23:32, locul efectuării testului (Aleea Salamina) şi rezultatul acestuia (0,44 mg/l, alcool pur în aer expirat). La rubrica destinată semnăturii inculpatului este trecută menţiunea "refuză să semneze" .

Prin adresa nr. x/30.08.2020 s-a transmis Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa dispoziţia de recoltare a probelor biologice de la inculpat .

Potrivit procesului-verbal de recoltare a probelor biologice, întocmit la aceeaşi dată, 30.08.2020, la Unitatea de Primiri Urgenţe Constanţa, inculpatul A. a refuzat recoltarea de probe biologice, menţionându-se totodată refuzul de cooperare cu personalul medical. Procesul-verbal a fost semnat de agentul de poliţie E. şi de un medic specialist medicină de urgenţă .

Tot la dosar se află fişa de examen clinic nr. x, din care rezultă că, la data de 31.08.2020, ora 00:05, inculpatul avea o ţinută dezordonată, o atitudine neadecvată situaţiei, necooperant, cu un comportament neliniştit, având o comunicare verbală coerentă, fără tulburări emoţional-instinctive. În fişa de examinare s-a consemnat şi că, în urma examinării medicale, solicitată de poliţia rutieră, s-au constatat semnalmente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive.

Consumarea infracţiunii a avut loc în momentul în care inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice. Rezultă aşadar, cu certitudine, că data comiterii faptei este 30.08.2020, iar efectuarea examinării clinice în ziua următoare, la ora 00:05, nu afectează delimitarea temporală a conduitei imputate, această împrejurare fiind pe deplin explicabilă prin intervalul necesar derulării procedurilor medicale consecutive conducerii inculpatului la unitatea sanitară.

În procesul-verbal încheiat la data de 31.08.2020 de agenţii de poliţie, s-a consemnat că A. a declarat verbal că a condus autovehicul de la clubul D., pe Aleea x, până în zona intersecţiei cu Aleea x, pe o distanţă de circa 200 m, unde a fost oprit de organele de poliţie.

Audiat în calitate de suspect la data de 19.04.2024, A. a arătat că în seara de 30.08.2020, fiind împreună cu numita C. în clubul H. din Mamaia, a dorit să mute autoturismul din parcarea H., care era neasfaltată, într-o altă parcare alăturată, cele două parcări fiind despărţite printr-o barieră sau un gard. Pentru că nu putea să treacă prin gardul despărţitor dintre parcări s-a deplasat cu autoturismul pe o alee, despre care nu a realizat că este drum public, fiind oprit de un echipaj de poliţie, testat cu aparatul Dräger şi condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge. Acesta a arătat că deşi nu au existat gesturi de violenţă din partea sa, agenţii de poliţie i-au pus cătuşe şi i-au luat telefonul personal, context în care ar fi solicitat să fie asistat de un avocat, cerere care, potrivit celor declarate, i-a fost respinsă. Inculpatul a afirmat că nu a refuzat recoltarea probelor, ci doar a condiţionat acordul de prezenţa apărătorului, solicitare interpretată de organele de poliţie ca refuz. . Alăturat declaraţiei date în calitate de suspect, inculpatul a depus şi un desen explicativ, indicând locul în care ar fi fost oprit - o alee situată în imediata vecinătate a parcării clubului, unde intenţiona să mute autoturismul .

Fiind audiat în calitate de inculpat în faza de urmărire penală, la data de 19.04.2024, inculpatul A. a arătat că îşi menţine declaraţia dată în calitate de suspect .

Inculpatul nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi nici în apel pentru a da declaraţie.

Martora C., fiind audiată în cursul urmăririi penale la data de 07.03.2024, a declarat că, în noaptea de 30/31 august 2020 s-a aflat în autoturismul condus de inculpat, şi a confirmat că deplasarea s-a realizat pe o distanţă scurtă, 70-80 metri, în zona parcărilor cluburilor, precum şi faptul că nu cunoaşte ceea ce s-a întâmplat în interiorul spitalului unde inculpatul a fost condus pentru recoltarea probelor de sânge, deoarece, fiind perioada pandemiei, nu i s-a permis accesul în interior. Totodată, aceasta a relatat că inculpatul a fost încătuşat pe parcursul deplasării la unitatea medicală .

Aceeaşi martoră, audiată în faţa instanţei de fond la data de 15.07.2025, a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a precizat că inculpatul a scos autoturismul din parcarea clubului pentru a-l muta într-o parcare mare, parcurgând aproximativ 50 m până a fost oprit imediat de organele de poliţie. A arătat că nu l-a perceput pe inculpat ca aflându-se în stare de ebrietate şi că, dacă ar fi avut această percepţie, nu s-ar fi urcat în autoturism. A relatat că deplasarea spre spital s-a făcut cu viteză mare şi cu semnalele acustice şi luminoase pornite, ceea ce a speriat-o, iar după ce au intrat în autospecială inculpatului i-ar fi fost luat telefonul. De asemenea, a arătat că pe traseu inculpatul a fost încătuşat .

Audiat în faţa primei instanţe la data de 09.07.2025, martorul E., agent constatator, a declarat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa. Acesta a arătat că inculpatul nu a solicitat prezenţa unui avocat şi că nu i-a ridicat telefonul mobil. A explicat că a consemnat în procesul-verbal faptul că inculpatul emana halenă alcoolică întrucât acest lucru l-a constatat personal, existând un interval de timp între momentul depistării şi sosirea la spital. De asemenea, a menţionat că inculpatul a parcurs aproximativ 200-300 de metri, plecând dintr-o parcare din zona cluburilor spre Bulevardul x, loc în care a fost oprit .

În cauză, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 337 din C. pen. constă în refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei, nefiind necesară o anumită formă de manifestare a refuzului.

Deşi inculpatul A. neagă comiterea faptei, susţinând că nu ar fi refuzat recoltarea probelor biologice, ci ar fi solicitat doar prezenţa unui avocat la efectuarea procedurii, Înalta Curte reţine că aceste afirmaţii sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.

Probatoriul administrat în cauză confirmă fără echivoc refuzul inculpatului de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, aspect ce rezultă din: procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, semnat de agentul de poliţie şi de medicul specialist, în care este consemnat refuzul expres al inculpatului de a se supune procedurii şi refuzul cooperării cu personalul medical; fişa de examen clinic, întocmită de medicul specialist, care consemnează conduita necooperantă a inculpatului şi menţiunea că acesta a refuzat efectuarea examenului clinic, precum şi declaraţia martorului E., agent constatator, care a arătat că inculpatul a refuzat prelevarea probelor de sânge la Spitalul Clinic Judeţean Constanţa.

Aceste mijloace de probă provin de la persoane şi autorităţi diferite (agenţi de poliţie şi personal medical), sunt întocmite în momente consecutive aceleiaşi proceduri şi se coroborează între ele, astfel că se constată că refuzul nu a fost o interpretare subiectivă a organelor de poliţie, ci o conduită explicită adoptată de inculpat în cadrul procedurii legale de prelevare a probelor biologice.

În ceea ce priveşte critica apelantului referitoare la pretinsa lipsă de tipicitate obiectivă, bazată pe susţinerea că ar fi fost depistat într-o parcare privată sau pe o alee x, în opinia apărării, nu ar avea caracter de drum public, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Din ansamblul probator administrat în cauză - protocolul imprimat al testării cu aparatul Drager în care este indicată locaţia (Aleea Salamina), declaraţia de suspect din data de 19.04.2024, prin care a arătat că "pentru că nu puteam să trec prin gardul despărţitor m-am deplasat cu autoturismul pe o alee, despre care nu am realizat că este drum public, cu intenţia de a ajunge în cealaltă parcare", precum şi schiţa depusă la dosar de inculpat în care a indicat locul opririi de către organele de poliţie - rezultă fără echivoc că depistarea s-a realizat pe Aleea x, segment de circulaţie publică utilizat pentru accesul între cluburile din staţiunea Mamaia. Această locaţie nu are natura unei parcări private, ci constituie un drum public în accepţiunea legislaţiei rutiere.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., Înalta Curte reţine că tipicitatea infracţiunii nu este condiţionată de locul săvârşirii conduitei, întrucât legea incriminează refuzul conducătorului auto de a se supune procedurii indiferent de locul în care acesta este formulat. În acest sens, prin Decizia nr. 49/2016 Curtea Constituţională a reţinut că "legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, indiferent de locul săvârşirii ei, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii prevăzute în ipoteza normei de incriminare. Nespecificarea de către legiuitor, în cuprinsul prevederilor art. 337 din C. pen., a condiţiei săvârşirii infracţiunii pe drumurile publice nu este de natură a încălca cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a normei penale criticate".

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, se constată că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale - imposibilitatea efectuării prelevării mostrelor biologice - şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia.

Dincolo de constatările factuale deja analizate, susţinerea apelantului potrivit căreia nu ar fi existat un refuz propriu-zis, ci doar o solicitare de a fi asistat de un avocat, nu poate înlătura caracterul intenţionat al conduitei sale. Prelevarea mostrelor biologice reprezintă o procedură medicală obligatorie, reglementată de art. 190 alin. (8) C. proc. pen. şi art. 88 din O.U.G. nr. 195/2002, care nu presupune participarea apărătorului şi nu poate fi amânată ori condiţionată de prezenţa acestuia. În consecinţă, condiţionarea acordului de prezenţa apărătorului echivalează cu refuzul de a se supune procedurii, producând aceeaşi imposibilitate de efectuare a prelevării.

În ceea ce priveşte critica apelantului referitoare la pretinsa nelegalitate a măsurii conducerii la unitatea medicală şi a testării iniţiale cu aparatul alcooltest, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Apelantul a susţinut că nu ar fi emanat halenă alcoolică şi că nu ar fi încălcat nicio normă rutieră care să justifice măsura conducerii sale la unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice, arătând că singurele menţiuni privind prezenţa halenei alcoolice provin din actele întocmite de agenţii de poliţie, necoroborate cu alte mijloace de probă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 337 C. pen., nu este necesar ca organul judiciar să probeze că persoana se află sub influenţa băuturilor alcoolice, întrucât tipicitatea vizează exclusiv conduita de refuz a persoanei obligate să se supună prelevării mostrelor biologice.

Potrivit art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere este obligat să se supună recoltării mostrelor biologice atunci când: refuză ori nu poate să se supună testării în aerul expirat sau când este depistat cu o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. În cauză, rezultatul testării realizate cu aparatul Drager a indicat valoarea de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, situaţie în care legea instituie în mod expres obligaţia conducătorului auto de a se supune recoltării mostrelor biologice. Prin urmare, conducerea inculpatului la unitatea medicală a reprezentat o măsură obligatorie, independentă de percepţiile senzoriale ale agenţilor constatatori.

Sub aspectul conformităţii mijlocului tehnic utilizat, Înalta Curte reţine că prin adresa din 03.07.2025, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa - Serviciul de Siguranţă Rutieră a comunicat instanţei de fond că aparatul Drager Alcooltest, seria x, cu care a fost testat inculpatul, este omologat şi certificat, verificarea metrologică fiind efectuată la data de 20.07.2020, aspect confirmat şi de protocolul imprimat la momentul testării . Împrejurarea că nu mai exista un înscris distinct emis de Biroul Român de Metrologie Legală nu afectează valabilitatea măsurării, atât timp cât protocolul Drager - document generat automat în urma testării - indică efectuarea verificării metrologice la data menţionată.

În ceea ce priveşte susţinerile apelantului privind pretinse abuzuri ale agenţilor de poliţie - ridicarea telefonului, încătuşarea ori o atitudine necorespunzătoare - Înalta Curte reţine că aceste aspecte nu sunt susţinute de probe. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a formulat plângere împotriva agenţilor de poliţie care l-au oprit şi l-au condus la unitatea medicală, însă aceasta a fost soluţionată prin clasare definitivă, fără a se reţine existenţa vreunei conduite abuzive.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că dovezile administrate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, probe care, în ansamblul lor, confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia inculpatului A., legitimând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru comiterea faptei deduse judecăţii.

Totodată, apreciază că prima instanţă a stabilit o încadrare juridică corectă, în sensul că fapta inculpatului A. care, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada x din Staţiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al laturii subiective, ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 din C. pen.

Ca atare, se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Totuşi, pentru această infracţiune, s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Instanţa de control judiciar va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:

"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (paragraf 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (paragraf 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (paragraf 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1) din C. pen.. Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce va continua să curgă neîntrerupt (dacă nu s-a împlinit anterior deciziilor).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Pentru infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 din C. pen., în raport de momentul săvârşirii faptei, data de 30.08.2020, termenul general de prescripţie, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 29.08.2025.

Ca urmare, soluţia care se impune în cauză faţă de inculpatul A., este aceea a încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 88 din data de 24 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 30.08.2020), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 88 din data de 24 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 30.08.2020), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 3 decembrie 2025, prin punerea hotărârii la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.