Defendant's conviction quashed on appeal for lack of intent; civil damages reduced to EUR 2,000

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 257 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 11.000 RON amendă penală, reprezentând 220 zile amendă, cu un cuantum de 50 RON/zi, conform art. 61 alin. (1), (2), (3) şi (4) lit. c) din C. pen.

În baza art. 63 alin. (1) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei că în caz de neexecutare cu rea credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau in parte, numărul zilelor amendă neexecutate, se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile închisoare

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 19 şi următoarele din C. proc. pen. şi art. 1357 şi următoarele din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. şi, în consecinţă, a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile suma de 3.000 euro (echivalent în RON, la cursul B.N.R. din ziua plăţii), cu titlu de daune morale.

În baza art. 276 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 7500 RON în favoarea părţii civile, cu titlu de cheltuieli judiciare (parţiale) făcute de parte.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 09.04.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în data de în data de 1 septembrie 2022, în jurul orei 15:45, în timpul programului de lucru cu publicul, inculpata A. s-a prezentat la sediul Primăriei Comunei Lugaşu de Jos, în calitatea de avocat al Şcolii Gimnaziale "C." din comună, însoţită de martora D., directoarea şcolii, cu scopul de a încheia un contract de furnizare apă curentă în beneficiul unităţii şcolare.

În vederea analizării documentaţiei necesare şi a încheierii respectivului contract, s-a reţinut că inculpata A. şi martora D. s-au prezentat la ghişeul la care se afla persoana vătămată B., ghişeu aflat în zona de acces a publicului, unde se mai află şi alte ghişee cu diferite destinaţii publice şi unde se mai aflau alţi funcţionari publici, iar inculpata A. i-a spus persoanei vătămate B. că s-au prezentat pentru încheierea contractului de furnizare apă curentă.

Potrivit declaraţiei persoanei vătămate B. s-a reţinut că aceasta i-ar fi comunicat inculpatei şi clientei sale că nu au prezentat toate actele necesare, inculpata insultat-o, făcând-o "proastă" şi "incompetentă", în timp ce potrivit declaraţiei inculpatei A. s-a reţinut că persoana vătămată ar fi refuzat efectiv să comunice cu ele şi să le spună care ar fi impedimentul la încheierea contractului.

În continuare, s-a reţinut că inculpata A. şi-a luat telefonul mobil şi a început să o filmeze pe persoana vătămată în timp ce îi adresa acesteia întrebări despre refuzul de a vorbi şi de a încheia contractul şi, deranjată de tonul agresiv în care i s-a vorbit şi de faptul că este filmată, persoana vătămată B. s-a ridicat de la biroul ei şi a ieşit din zona accesibilă publicului, deplasându-se pe un hol până la biroul contabilei şefe E., care se afla în acele momente în birou împreună cu colega ei, martora F. de la Serviciul Achiziţii.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpata A. a urmat-o pe persoana vătămată şi pe respectivul hol, care nu era accesibil publicului, continuând să o filmeze, persoana vătămată care a deschis uşa biroului contabilei şefe şi a intrat în respectivul birou, închizând uşa în urma ei, după care inculpata A. a bătut la uşa acelui birou şi, fără să aştepte vreun răspuns, a deschis uşa şi a pătruns în pragul biroului, continuând să filmeze, reproşându-i persoanei vătămate că este incompetentă şi cerându-i să îşi dea demisia dacă nu semnează contractul.

În acest context, în care inculpata i se adresa pe un ton agresiv, s-a reţinut că persoana vătămată B. i-a solicitat inculpatei să nu o mai filmeze şi a intenţionat să iasă din birou, moment în care inculpata, în pragul uşii fiind şi având telefonul în mâna stângă, a lovit-o cu palma dreaptă sau cu pumnul pe persoana vătămată în zona stângă a obrazului, o singură dată, încât ochelarii de vedere pe care îi purta aceasta i-au sărit pe jos, în spaţiul dintre cele două birouri ale martorelor prezente la agresiune.

Totodată, s-a reţinut că după ce a fost astfel lovită, persoana vătămată B. a încercat să iasă din birou, dar inculpata s-a postat în faţa ei, în final permiţându-i să plece din birou, aceasta reîntorcându-se la biroul ei şi relatându-le colegelor cele întâmplate, fiind urmată de inculpată, iar după scurt timp inculpata şi clienta ei au ieşit în curte.

Curtea a constatat că starea de fapt reţinută de procuror prin rechizitoriu corespunde materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, confirmat de probatoriul administrat în cursul judecăţii.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aspect criticat de către inculpată, Curtea a reţinut că persoana vătămată este un funcţionar în cadrul Primăriei Lugaşul de Jos, care exercită o funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat, fiind astfel îndeplinită calitatea specială a subiectului pasiv, cerută de textul de incriminare a infracţiunii complexe de ultraj. Astfel, a evidenţiat Curtea că persoana vătămată B. era, la data săvârşirii faptei de către inculpata A., funcţionar în cadrul unei instituţii publice, respectiv o primărie de comună, ce reprezintă un organ local al administraţiei de stat şi se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, fiind agresată în legătură cu modul de îndeplinire a acestor atribuţii. Curtea a reţinut că persoana vătămată B. este angajată ca referent taxe şi impozite, în cadrul Primăriei Comunei Lugaşu de Jos - Serviciul Taxe şi Impozite, iar din vara anului 2022, după înfiinţarea Serviciului Apă-Canal în subordinea primăriei, a fost desemnată prin H.C.L. în calitate de mandatar al acestui serviciu nou înfiinţat şi aceasta îndeplinea activităţi cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică şi prin raportare la art. 370 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019, câtă vreme avea, conform fişei postului, competenţe şi atribuţii de control.

Cu referire la apărarea inculpatei, în sensul că agresiunea fizică exercitată asupra persoanei vătămate nu ar avea nicio legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale acesteia din urmă, ci ar fi fost un răspuns regretabil şi instinctual la faptul că inculpata ar fi fost agresată iniţial de persoana vătămată, Curtea a reţinut că este infirmată de probele administrate.

Astfel, din declaraţiile persoanei vătămate, Curtea a reţinut că aceasta a comunicat anterior martorei D. actele care lipsesc pentru încheierea contractului de furnizare a apei potabile la şcoala din localitatea Lugaşul de Jos, iar refuzul de a comunica cu inculpata, care s-a prezentat în calitate de avocat al şcolii, a debutat şi s-a datorat faptului că era filmată cu telefonul mobil de către inculpată.

A apreciat că aspectele ce ţin de modul în care persoana vătămată şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu sunt mai puţin relevante în cauză, întrucât inculpata avea multe alte posibilităţi să rezolve problema în mod legal¸ nicidecum în felul în care a făcut-o, în sensul de a o filma permanent pe persoana vătămată şi chiar să îi aducă injurii, să o urmeze în biroul contabilitate şi în final să o agreseze fizic.

Curtea a apreciat că declaraţiile persoanei vătămate se coroborează cu cele ale martorilor oculari.

În acest sens, s-a făcut trimitere la martora E. (contabila Primăriei Lugaşul de Jos), care, în esenţă, a arătat că în timp ce se afla în biroul său, la un moment dat a intrat persoana vătămată, vizibil supărată, afirmând că este filmată de o persoană, după care l-a foarte scurt timp a intrat în acel birou şi inculpata, care a insultat-o pe persoana vătămată şi o filma cu telefonul în mână, iar la un moment dat, a lovit-o cu palma sau cu pumnul pe B. în zona feţei, acesteia sărindu-i ochelarii pe jos, relevând comportamentul verbal violent al inculpatei care se răstea la persoana vătămată.

În biroul de contabilitate se afla şi martora F. şi din declaraţiile acesteia Curtea a reţinut că, în data de 01.09.2022, înainte de terminarea programului de lucru în primărie, a intrat în birou persoana vătămată B., vizibil afectată, spunând că o filmează o persoană, care a şi intrat imediat în acelaşi birou adresându-i insulte persoanei vătămate, pe un ton ostil, agresiv, timp în care persoana vătămată nu a reacţionat în nici un fel, afirmând doar, vă rog, nu mă mai filmaţi, fiind surprinsă de atitudinea verbală agresivă a inculpatei şi, întorcând privirea spre martora E., pentru a vedea şi reacţia acesteia, a auzit un zgomot ca de o palmă dată cuiva şi imediat s-a uitat la persoana vătămată, care se ţinea cu mâna de obraz şi a spus de ce m-aţi lovit doamnă, iar ochelarii persoanei vătămate au căzut pe jos, chiar lângă ea şi a observat că inculpata a făcut un pas înapoi după ce a lovit-o pe persoana vătămată.

Din declaraţiile martorelor G. şi H., care se aflau în imediata apropiere a ghişeului unde lucra persoana vătămată, Curtea a reţinut că pe tot parcursul discuţiilor purtate între inculpată, care s-a prezentat la ghişeul deservit de persoana vătămată, ca fiind avocat, B. a vorbit pe un ton normal, calm, în timp ce inculpata avea un ton ridicat şi chiar a adresat insulte persoanei vătămate în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia.

A mai reţinut, din declaraţiile acestor două martore, şi că iniţial persoana vătămată a purtat o conversaţie cu inculpata, în sensul că i-a comunicat acesteia ce documente lipsesc din dosarul pentru furnizarea apei, însă, după ce inculpata a început să filmeze peste tejghea, persoana vătămată a încetat să mai comunice şi la scurt timp a părăsit ghişeul şi s-a îndreptat spre biroul contabilitate, fiind urmată de inculpată, care filma în continuare, iar când persoana vătămată a revenit la ghişeu era vizibil faptul că a fost agresată fizic (era roşie în zona feţei), aceasta afirmând că a fost lovită de avocată.

Curtea, pe baza declaraţiilor acestor două martore, a considerat că sunt clarificate unele aspecte ce ţin de premisele faptei deduse judecăţii şi că sunt demontate o bună parte din apărările inculpatei cu privire la modul în care aceasta a încercat să-şi justifice fapta.

În ce priveşte declaraţiile martorei D. (directoarea şcolii din Lugaşu de Jos), Curtea a reţinut că acestea sunt contradictorii cu privire la elemente importante, conducând la ideea că şi-a modificat în mod subiectiv declaraţia dată în cursul urmăririi penale, fără nici o explicaţie plauzibilă, credibilă, pliindu-se pe apărările inculpatei.

Din declaraţia martorului I., Curtea a reţinut că acesta nu a confirmat că s-ar fi întâlnit cu martora D. pe holul primăriei sau că a avut vreo discuţie cu aceasta, precizând că din biroul său a auzit gălăgie, că a ieşit din birou şi la un moment dat a observat-o pe persoana vătămată alergând spre biroul contabilitate, strigând, nu mă mai filmaţi, fiind urmată în fugă de inculpată, care o filma cu telefonul, persoana vătămată intrând în biroul contabilitate, unde imediat a intrat şi inculpata, iar după câteva secunde, persoana vătămată a ieşit din birou, ţinându-se de faţă şi spunând de ce m-aţi lovit.

Din declaraţia aceluiaşi martor s-a reţinut şi că persoana vătămată şi inculpata au stat în biroul contabilitate, aprox. 1 minut şi jumătate, susţinere care s-a apreciat că se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate şi cu declaraţiile celor două martore oculare.

În ce priveşte atitudinea procesuală a inculpatei, Curtea a reţinut că aceasta a recunoscut faptul că a lovit-o pe persoana vătămată cu palma peste faţă în contextul arătat, însă a nuanţat recunoaşterea faptei, respectiv într-o primă declaraţie inculpata a arătat că s-a deplasat în urma persoanei vătămate, iar aceasta a intrat într-un birou şi a închis uşa, a intrat în birou şi ea, fiind un birou de mici dimensiuni, unde persoana vătămată era în partea stângă şi încă două femei în partea dreaptă, fiecare la biroul său, că persoana vătămată i s-a adresat pe un ton mai răstit, care i s-a părut schimbat faţă de atitudinea calmă pe care a avut-o până atunci, cerându-i să nu o mai filmeze, moment în care ar fi lovit-o cu palma peste degetele de la mâna în care ţinea telefonul, însă nu a mai reţinut dacă a scăpat telefonul pe jos, sau nu, dar că s-a întrerupt filmarea fără să o oprească ea, că a lovit-o pe persoana vătămată instinctual, cu palma peste obrazul stâng, fără să poată aprecia intensitatea loviturii şi că nu a proferat vorbe jignitoare la adresa persoanei vătămate.

Cu referire la apărările inculpatei, Curtea a opinat că animozităţile sau conflictele la nivel local, care e posibil să existe între martora D. şi primarul localităţii Lugaşu de Jos, nu au nici o legătură cu fapta imputată inculpatei A., fiind lipsit de relevanţă, din punct de vedere al faptei imputate inculpatei, dacă anterior violenţelor exercitate de aceasta, a existat sau nu din partea persoanei vătămate un gest prin care să ridice mâna în faţa telefonului cu care inculpata o filma de ceva timp sau chiar să atingă telefonul sau mâna inculpatei.

Acceptând că persoana vătămată a atins mâna inculpatei, în care acesta ţinea telefonul cu care o filma pe B., gest în urma căruia inculpata ar fi scăpat telefonul pe jos, Curtea a reţinut că acesta nu a fost un act provocator (nici în sensul literal al termenului, cu atât mai puţin cu relevanţă procesual penală) şi nici un act de agresiune din partea persoanei vătămate, care să justifice o agresiune fizică intenţionată şi cu o intensitate mare, din partea inculpatei.

În opinia Curţii, faptele inculpatei, care a avut un limbaj agresiv şi jignitor la adresa persoanei vătămate, pentru o bună perioadă de timp, care a urmărit-o pe holurile primăriei, până în biroul unde a avut loc agresiunea, loc în care accesul persoanelor străine nu era permis, continuând să o filmeze, sunt de natură să prezinte caracter provocator şi cu toate acestea, persoana vătămată s-a limitat să ridice mâna în faţa telefonului, pentru a pune capăt filmării sale de către inculpată.

În consecinţă, Curtea a considerat că persoana vătămată nu a generat niciun conflict fizic.

În ce priveşte înregistrările făcute de inculpată în mediul ambiental cu propriul telefon, care durează doar câteva secunde, în interiorul biroului contabilitate, Curtea a concluzionat că acestea puteau fi oprite şi reluate de inculpată, aspect care explică şi faptul că pe înregistrările prezentate de inculpată nu se evidenţiază jignirile pe care aceasta le-a adresat persoanei vătămate, însă aceste jigniri au fost confirmate de martorii prezenţi, dar şi de cei care au surprins acţiunile premergătoare faptei deduse judecăţii.

Mai mult, a arătat Curtea că, chiar inculpata A., a arătat în mod explicit că în momentul în care ar fi fost lovită peste mână/telefon, înregistrarea s-a oprit fără ca ea să apese vreun buton.

Curtea a subliniat şi că persoana vătămată B. se afla la acea dată şi oră în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar agresiunea din partea inculpatei a avut legătură directă cu acestea, iar încercarea inculpatei de a disocia agresiunea săvârşită de faptul că persoana vătămată îşi exercita atribuţiile de serviciu sunt nefondate.

Astfel, Curtea a constatat că B. s-a deplasat de la ghişeu în biroul contabilitate tocmai urmare a modului în care a acţionat inculpata, care o jignea şi o filma, nemulţumită fiind de modul în care persoana vătămată îşi exercită atribuţiile de serviciu, fiind fără relevanţă că a agresat-o pe persoana vătămată instinctual, ca o reacţie spontană la faptul că aceasta din urmă a încercat tot timpul, într-un mod defensiv, să scape de inculpată.

Prin urmare, Curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cu referire la art. 26 alin. (1) din C. pen.

Apărarea inculpatei, în sensul că persoana vătămată şi-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu în mod abuziv, arbitrar, în sensul că a refuzat orice comunicare cu martora D. şi cu inculpata, a fost considerată neîntemeiată, declaraţiile martorei D. relevând că aceasta a purtat o discuţie cu persoana vătămată, iar lipsa de comunicare din partea persoanei vătămate a debutat din momentul în care a început să fie filmată de către inculpată, astfel cum au arătat şi martorele prezente în zona ghişeului unde persoana vătămată îşi desfăşura activitatea.

De asemenea, Curtea a apreciat şi că nu poate fi vorba nici de un comportament din partea persoanei vătămate care să ducă la încetarea protecţiei sale speciale conferite de legiuitor, datorate funcţiei publice exercitate, din adresa emisă de Primăria comunei Lugaşu de Jos rezultând că persoana vătămată şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, nu a avut abateri, nu a fost cercetată disciplinar şi nu a avut incidente constând în acte de violenţă verbală sau fizică, nici cu colegii, nici cu contribuabilii.

Curtea a constatat că cele 4 fişiere, reprezentând imagini video înregistrate de inculpată cu telefonul său mobil, sunt conforme cu originalul, în sensul că nu au fost editate sau modificate, astfel cum reiese din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi, analizând aceste mijloace de probă, a reţinut că acestea confirmă aspecte conexe faptei deduse judecăţii, precum prezenţa inculpatei în sediul primăriei Lugaşu de Jos, la ghişeul deservit de persoana vătămată, surprind prezenţa martorilor direcţi şi indirecţi ale căror declaraţii au fost analizate şi interpretate, precum şi faptul că inculpata a urmat-o pe persoana vătămată în biroul de contabilitate a primăriei, fără să surprindă efectiv fapta dedusă judecăţii, întrucât filmarea se întrerupe.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 3153/Ia/661 din data de 2 septembrie 2022, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor, Curtea a reţinut că persoana vătămată s-a prezentat în data de 1 septembrie 2022, ora 20:28, la Spitalul Orăşenesc Aleşd - UPU, unde i s-a stabilit diagnosticul de contuzie auriculară stg. şi zigomatică stg. (prin agresiune, conform fişei UPU 13097/01.09.2022), concluzionându-se că persoana vătămată B. prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 1 septembrie 2022, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere aceste concluzii ale medicilor, Curtea a apreciat că lovitura aplicată de inculpată a fost suficient de puternică sau aceasta a folosit pumnul, întrucât cauzarea unor astfel de leziuni, este puţin probabil să fie efectul unei simple lovituri cu palma.

Pentru considerentele expuse, Curtea a concluzionat că fapta inculpatei A. care, în data de 1 septembrie 2022, în jurul orei 15:45, în urma unor neînţelegeri intervenite între aceasta şi persoana vătămată, în calitate de funcţionar public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în cadrul Primăriei Lugaşu de Jos, cu privire la încheierea unui contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, în beneficiul şcolii din localitate, a lovit-o pe persoana vătămată B., cu palma (sau pumnul) peste faţă, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen., din punct de vedere subiectiv, fapta fiind săvârşită cu intenţie indirectă.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, Curtea a constatat că infracţiunea în discuţie a fost comisă cu intenţie, de o avocată, fără antecedente penale, aflată în exercitarea profesiei, prin folosirea violenţei fizice, dar care a cauzat urmări de o gravitate redusă şi, văzând poziţia procesuală a inculpatei care, deşi a recunoscut în principiu situaţia de fapt, a contestat atât îndeplinirea tipicităţii subiective a infracţiuni (cu privire la vinovăţia sa, dar şi cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind calitatea subiectului pasiv), a apreciat că se impune pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatei A., la o pedeapsă cu amenda penală, într-un cuantum orientat spre medie în ce priveşte numărul de zile-amendă şi spre minim în ce priveşte cuantumul unei zile-amendă.

Astfel, Curtea a reţinut ca fiind inacceptabil modul în care a acţionat inculpata, în calitatea sa de avocată şi în timp ce îşi exercita în mod efectiv această profesie.

Curtea a învederat că o soluţie de amânare a aplicării pedepsei, teoretic, poate fi aplicată în cauză, fiind legală (cel puţin în cazul stabilirii unei pedepse cu amenda, sau a închisorii de până la 2 ani), însă din punct de vedere al oportunităţii, a apreciat-o că fiind o soluţie mult prea blândă, având în vedere toate circumstanţele concrete ale cauzei şi poziţia procesuală incorectă a inculpatei. S-a arătat că, şi în situaţia în care persoana vătămată şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod necorespunzător, inculpata avea la îndemână suficiente căi legale de a sesiza nemulţumirile sale, astfel că nu trebuia sub nicio formă să acţioneze în felul în care a făcut-o, care nu caracterizează profesia de avocat.

În ce priveşte numărul zilelor amendă, acestea au fost stabilite spre medie respectiv 220 zile amendă, ţinându-se cont de gravitatea faptei concrete şi de toate circumstanţele pozitive ale inculpatei, iar în ce priveşte cuantumul unei zile amendă s-a avut ăn vedere minimul prevăzut de lege, respectiv, 50 de RON, ţinând cont de veniturile realizate de inculpată.

Cu privire la latura civilă, Curtea a constatat că jignirile la care a fost supusă persoana vătămată, anterior agresiunii fizice, probabil au afectat-o psihic, însă acest prejudiciu moral, în sumă de 30.000 de euro solicitat, nu poate fi avut în vedere, deoarece prejudiciul moral, constând în suferinţele fizice şi psihice, încercate de partea civilă ca efect al faptei de lovire, raportat la concluziile certificatului medico-legal nr. 3153/Ia/661 din data de 2 septembrie 2022, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor, respectiv o contuzie auriculară stg. şi zigomatică stg., prin agresiune, leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, nu au produs suferinţe fizice de intensitate.

A constatat Curtea că, într-adevăr, persoana vătămată a avut vânătăi în zona ochiului şi, cu siguranţă, pe lângă suferinţa de natură fizică, partea civilă a suferit din punct de vedere psihic, fiind practic umilită în faţa colegiilor de serviciu, motiv pentru care a şi beneficiat de câteva zile de concediu, însă daunele morale trebuie să nu fie derizorii, dar nici de natură a duce la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile.

Pe baza materialului probator, Curtea a apreciat că suma de 3.000 euro este suficientă şi proporţională cu prejudiciul moral probat, ca urmare a suferinţelor fizice şi psihice încercate prin agresiunea din partea inculpatei A..

Împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 au declarat apel inculpata A. şi partea civilă B..

Prin apelul declarat inculpata A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi, în rejudecare, achitarea inculpatei în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., precum şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, iar, în subsidiar, achitarea inculpatei în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile.

Inculpata A. a susţinut că nu ar fi îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă în ce priveşte norma de incriminare reglementată de art. 257 alin. (1) din C. pen., întrucât subiectul pasiv al infracţiunii de ultraj nu a exercitat şi nu exercită o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, funcţionarul presupus ultragiat şi-a exercitat funcţia/atribuţiile de serviciu în mod arbitar/nelegal şi, având în vedere că atât parchetul, cât şi prima instanţă au reţinut infracţiunea de ultraj în raport cu calitatea persoanei vătămate de referent taxe şi impozite în cadrul primăriei, la momentul incidentului inculpata nu cunoştea şi nu avea de unde să cunoască faptul că persoana vătămată deţinea şi o astfel de calitate.

S-a arătat că, pe lângă condiţiile generale ce atrag răspunderea penală, pentru aplicarea normei de incriminare reglementată în art. 257 alin. (1) din C. pen. trebuie îndeplinite mai multe condiţii corelative, respectiv: funcţionarul ultragiat să fie în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau acţiunea de ultragiere să aibă legătură cu exercitarea acestor atribuţii; funcţionarul public să îndeplinească o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi să nu exercite funcţia în mod arbitar/nelegal.

Astfel, a menţionat că persoana vătămată, la momentul incidentului, avea o dublă calitate: mandatar al Serviciului Apă-Canal Lugaşu de Jos şi referent operator în cadrul Serviciului Taxe şi Impozite la Primăria Lugaşu de Jos şi, chiar dacă ambele calităţi îi conferă statutul de funcţionar public, între cele două calităţi nu există nicio legătură directă sau indirectă, fiind deţinute în cadrul unor instituţii diferite, respectiv aparatul de specialitate al primarului şi un serviciu public aflat în subordinea consiliului local.

Întrucât sentinţa penală apelată reţine infracţiunea de ultraj în raport cu calitatea de referent în cadrul primăriei, dar se raportează la atribuţiile se serviciu ale persoanei vătămate în calitatea sa de mandatar al Serviciului Apă-Canal Lugaşu de Jos, arătând că a fost agresată în legătură cu aceste atribuţii, în opinia inculpatei nu s-a realizat o analiză aplicată a elementelor de tipicitate ale infracţiunii de ultraj, inculpata neavând de unde să cunoască cele două calităţi ale persoanei vătămate.

De asemenea, s-a arătat că persoana vătămată nu era învestită şi nu exercita atribuţii care să vizeze exercitarea autorităţii de stat la momentul incidentului, indiferent la care din cele două calităţi s-ar face raportarea, deoarece nu orice funcţionar public este învestit cu exerciţiul autorităţii de stat, ci numai cel care este învestit printr-o lege specială şi nu printr-un cadru general cum este Codul administrativ.

A susţinut inculpata că, dacă s-ar avea în vedere calitatea de mandatar al Serviciului Apă-Canal Lugaşu de Jos, din documentaţia existentă la dosar, rezultă că acest serviciu este o persoană juridică de drept public, înfiinţat pentru asigurarea unui serviciu utilitar cetăţenilor comunei, or calitatea de mandatar/reprezentant/angajat în cadrul unui astfel de serviciu, chiar dacă din punct de vedere penal, prin raportare la art. 175 alin. (2) din C. pen., aceştia sunt asimilaţi funcţionarilor publici, nu poate presupune exercitarea vreunei prerogative specifice puterii publice, în contextul în care prestatorul şi beneficiarul se găsesc pe poziţii de egalitate juridică, ca urmarea a încheierii unui contract civil de prestări servicii.

Inculpata a subliniat că prerogativa exercitării autorităţii de stat ar fi trebuit acordată prin lege şi nu prin acte infralegale, cum sunt hotărârile de consiliu legal, care nu prevede faptul că funcţionarii din cadrul acestui serviciu ar exercita prerogative cu privire la autoritatea de stat.

Dacă raportarea se face la calitatea de referent taxe şi impozite a persoanei vătămate în cadrul Primăriei Lugaşu de Jos, inculpata a precizat că fişa postului nu este aptă să confere prerogative de putere publică prin simplul fapt că persoanei vătămate i s-au dat competenţe generale de control în cadrul primăriei, deoarece calitatea de referent în cadrul serviciului de taxe şi impozite reprezintă o simplă funcţie de execuţie şi nu presupune competenţa legală de a da dispoziţii cu caracter obligatoriu a căror executare să o poată impune şi nu presupune exerciţiul autorităţii de stat, chiar dacă îşi exercită activitatea în cadrul unei autorităţi publice precum o primărie.

Cu referire la condiţia ca funcţionarul pubic să nu exercite funcţia în mod arbitar/nelegal, inculpata a menţionat că întreaga chestiune litigioasă cu privire la încheierea contractului de furnizare a apei către Şcoala Gimnazială C., viza o chestiune de interes general al întregii comunităţi locale şi nu vreun interes particular şi că era esenţială şi urgentă în contextul începeri anului şcolar, în lipsa apei neacordându-se avizele necesare pentru funcţionarea şcolii, iar pe fondul atitudinii arbitrare a autorităţilor locale au fost demarate de şcoală acţiuni judecătoreşti civile pentru a obliga autoritatea locală să racordeze şcoala la sistemul de apă, acestea fiind soluţionate definitiv în favoarea unităţii şcolare; în acest context a avut loc deplasarea inculpatei împreună cu directoarea şcolii la sediul primăriei unde persoana vătămată îşi desfăşura activitatea ca reprezentant al Serviciului Apă-Canal din comună.

Inculpata a arătat că persoana vătămată a refuzat să ofere orice fel de soluţii/explicaţii, cu justificarea că dosarul pentru încheierea contractului ar fi incomplet şi că ar fi necesară depunerea unor acte suplimentare, ceea ce ar trebui interpretat ca o tergiversare a încheierii contractului şi a oferirii unor soluţii pe care era obligată să le dea în raport de calitatea şi atribuţiile sale, motiv pentru care a procedat la filmarea persoanei vătămate pentru preconstituirea unor probe.

În continuare, referitor la interpretarea probatoriului de prima instanţă, inculpata a susţinut că aceasta s-a făcut într-un mod eronat, în sensul că, în momentul în care inculpata a intrat în biroul contabilei, persoana vătămată se afla în mijlocul acestui birou şi s-a îndreptat direct spre inculpată, i-a cerut imperativ să nu o mai filmeze, dupa care a lovit-o cu mana peste mână/telefon, iar înregistrarea s-a întrerupt brusc, contactul fizic minimal fiind recunoscut de persoana vătămată în plângerea formulată;

Inculpata a subliniat că relevant este modul în care persoana vătămată a descris cronologia derulării evenimentelor, care nu este similară cu cea a martorelor E. şi F., care au arătat faptul că în birou ar fi existat discuţii între inculpată şi partea civilă, aceasta din urmă fiind apostrofată că ar fi incompetentă, că persoana vătămată nu s-ar fi deplasat din mijlocul biroului spre inculpată, nu a întins mâna spre telefonul acesteia şi că inculpata, fără motiv, ar fi făcut un pas în faţă, aplicându-i o lovitură peste obraz, declaraţii care ar fi vădit subiective.

Astfel, inculpata a mai arătat că raportat la această atitudine a persoanei vătămate devenită brusc agresivă şi la faptul că a dat peste mâna/telefonul inculpatei, ar fi venit gestul instinctiv de autoapărare al acesteia, care i-a aplicat o lovitură cu palma peste obraz, practic o reacţie şi contra reacţie/atac şi apărare, iar din punct de vedere juridic ar fi vorba cel puţin de situaţia unui exces neimputabil.

În privinţa stării de tulburare, s-a afirmat că aceasta nu poate fi negată, inculpata fiind şocată de atitudinea persoanei vătămate, care aflată la locul de muncă, a refuzat să comunice aspecte ce ţin de atribuţiile de serviciu pentru rezolvarea unei situaţii ce privea întreaga comunitate locală, apoi starea de tulburare a fost provocată de atitudinea brusc agresivă a persoanei vătămate, care dintr-o persoană liniştită, fără reacţie, devine brusc violentă atât verbal, cât şi fizic şi care loveşte mâna/telefonul, ce ajunge să cadă pe jos.

În ceea ce priveste proporţionalitatea apărării în raport cu gravitatea atacului, s-a arătat că trebuie avut în vedere faptul că persoana vătămată a generat atacul direct, lovind mâna/telefonul inculpatei, iar aceasta a reacţionat aplicând o lovitură peste obrazul persoanei vătămate, pentru care i s-au acordat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata a susţinut că, chiar dacă s-ar putea aprecia că proporţionalitatea apărării a depăşit gravitatea atacului, de esenţa excesului neimputabil e tocmai depăşirea proporţionalităţii apărării, în condiţiile existenţei stării de tulburare ce nu poate fi negată.

De asemenea, inculpata a apreciat că modalitatea de individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare, precum şi modul de soluţionare a acţiunii civile sunt vădit disproporţionate în raport de consecinţele faptei.

Prin apelul declarat, persoana vătămată B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi majorarea daunelor morale acordate până la concurenţa sumei de 6000 euro; obligarea inculpatei la plata integrală a cheltuielilor judiciare ocazionate de parcurgerea etapelor procesuale a urmăririi penale, a camerei preliminare şi a fondului; obligarea inculpatei la plata integrală a cheltuielor de judecată ocazionate de soluţionarea apelului.

Cu referire la majorarea daunelor morale, persoana vătămată a arătat că inculpata i-a adresat o serie de apelative jignitoare şi ofensatoare, fără nicio justificare, într-un mod ostentativ şi umilitor, în incinta Primăriei Lugaşu de Jos, unde, la acea oră, se aflau un număr mare de colegi de muncă, care au fost martori la umilinţele şi jignirile la care a fost supusă.

A menţionat că a fost nevoită să se retragă de la ghişeul unde-şi desfăşura activitatea, îndreptându-se către biroul colegelor de la contabilitate, însă inculpata a urmărit-o şi a pătruns cu forţa în acel birou, unde a continuat să-i adreseze cuvinte şi apelative jignitoare, denigrând-o şi hărţuind-o în faţa acestora, context în care i-a solicitat să nu o mai filmeze şi, când a dorit să părăsească acel birou, inculpata, fiind în pragul uşii, cu telefonul în mână, a lovit-o puternic cu palma sau cu pumnul în obrazul stâng, lovitura fiind atât de puternică încât ochelarii i-au picat pe jos, aspecte confirmate de certificatul medico-legal, declaraţiile inculpatei, pozele aflate la dosar, declaraţiile de martori.

Persoana vătămată a considerat că, raportat la aceste argumente, la calitatea de avocat a inculpatei, calitatea sa de funcţionar public, la faptnl că întreg colectivul Primăriei Lugaşul de Jos a asistat ori a aflat despre acesi incident agresiv şi nejustificat, precum şi la consecinţele extrem de grave ale acestei agresiuni, resimţite de persoana vătămată nu doar la nivel fizic, ci şi la nivel psihic, cuantumul daunelor morale acordate nu reflectă în mod corespunzător gravitatea faptelor şi nu acoperă integral suferinţele îndurate.

A menţionat că declaraţiile de martori coroborate şi cu restul probelor ar concluziona, fără urmă de îndoială, profundele prejudicii de ordin moral pe care le-a suferit şi justifică majorarea daunelor morale acordate de către instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât inculpata nici măcar cu ocazia ultimei sale declaraţii nu a dat dovadă de regret sincer cu privire la fapta comisă, înţelegând să se considere nevinovată pentru acest eveniment traumatizant în urma căruia a fost lovită brutal cu palma/pumnul peste faţă.

A mai arătat că impactul negativ al acţiunilor infracţionale comise de inculpată a avut repercusiuni întinse, resimţite profund, producând nu doar o umilinţă imediată, ci şi o stare persistentă de teamă, anxietate şi disconfort psihic, afectându-i relaţiile profesionale, modul în care se raportează la locul de muncă şi, în general, echilibrul său emoţional, amplificând suferinţele morale şi afectând-i grav demnitatea, onoarea şi imaginea.

A menţionat că pe lângă acestea, înfăţişarea sa fizică a fost vizibil afectată întrucât faţa i-a fost timp de mai multe zile învineţită.

Astfel, a apreciat că daunele morale acordate nu sunt proporţionale cu suferinţele psihice, umilinţa şi prejudiciul de imagine ce i-a fost adus, iar majorarea lor la suma de 6.000 de euro ar fi necesară pentru restabilirea demnităţii, justificate ca măsură de descurajare a unor fapte similare şi suficientă pentru a nu reprezenta o îmbogaţire fără justă cauză.

În ceea ce priveşte obligarea inculpatei la plata integrală a cheltuielilor judiciare ocazionate de parcurgerea etapelor procesuale a urmăririi penale, a camerei preliminare şi a fondului, a arătat persoana vătămată că nu s-au avut în vedere durata procesului, faptul că este vorba despre trei faze procesuale, au fost formulate de inculpată nenumărate cereri şi excepţii la care avocatul său ales a răspuns de fiecare dată în scris, au fost formulate nenumărate cereri de studiu dosar şi urgentare a urmăririi penale de apărătorul său, inclusiv contestaţie privind durata procesului; complexitatea cauzei, faptul că a fost nevoită să-şi aleagă avocatul din Baroul Cluj, acesta realizând deplasări pe ruta Cluj-Napoca - Oradea cu ocazia fiecărui termen stabilit, apărătorul său s-a deplasat de 18 ori la Oradea pentru a participa la audierile desfăşurate în cursul urmăririi penale şi la termenele de judecată stabilite în procedura camerei preliminare şi cele din faţa primei instanţe, fiecare deplasare implicând timp şi costuri însemnate.

A învederat persoana vătămată că este văduvă, are în îngrijire doi copii majori care sunt în continuarea studiilor şi, prin angajarea unui avocat, având în vedere calitatea inculpatei, a făcut efortari financiare deosebite în ideea de a-şi câştiga dreptatea şi, în ciuda faptului că s-a dovedit adevărat tot ceea ce a susţinut prin plângerea penală formulată, la momentul de faţă este nevoită practic să achite din daunele morale acordate de instanţa de fond aproape 2/3 din contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2025, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Asupra apelului declarat de inculpata A.

Prezentul demers judiciar a pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate B., care, la data de 01.09.2022, a solicitat organelor judiciare efectuarea de cercetări cu privire la numita A., întrucât aceasta din urmă, prezentându-se la Primăria Lugaşu de Jos pentru semnarea unor acte, după ce a filmat-o cu telefonul mobil, a lovit-o cu pumnul în faţă, în timp ce se afla la locul de muncă în calitatea sa de referent în cadrul primăriei. În aceeaşi zi, persoana vătămată a mai depus o plângere penală împotriva numitei A., solicitând efectuarea de cercetări faţă de aceasta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj.

La rândul său, numita A. a depus şi ea o plângere penală împotriva persoanei vătămate B. la data de 02.09.2022 prin care solicita organelor judiciare efectuarea de cercetări faţă de persoana vătămată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, constând în aceea că, în data de 01.09.2022, în timp ce se afla la sediul Primăriei Lugaşu de Jos împreună cu o clientă pentru încheierea unui contract de funrizare apă, persoana vătămată a refuzat să discute cu aceasta, iar când a filmat-o cu telefonul mobil s-a refugiat într-un alt birou, unde a urmat-o şi unde persoana vătămată a lovit-o peste mâna în care ţinea telefonul mobil.

Cele două plângeri au fost reunite prin ordonanţa procurorului nr. 707/P/2022, pentru ca mai apoi cauza să fie declinată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având în vedere calitatea de avocat a suspectei A..

Audiată în calitate de persoană vătămată la data de 02.02.2023, A. a declarat că la data de 01.09.2022 împreună cu D., directoarea Şcolii Gimnaziale "C." Lugaşu de Jos, s-au deplasat la sediul Primăriei Lugaşu de Jos pentru a o asista pe clienta sa la încheierea unui contract de furnizare servicii apă canal, oprindu-se la ghişeul la care se afla persoana vătămată, care, după ce i-au comunicat motivul pentru care au venit, nu a avut nicio reacţie, pur şi simplu le-a ignorat, nu le-a răspuns la întrebarea cu privire la actele ce ar mai fi necesare pentru încheierea contractului de furnizare a apei, context în care a luat hotărârea de a o filma pentru a dovedi comportamentul acesteia în demersurile juridice pe care le va face.

A menţionat că nici ea şi nici clienta sa nu au adresat insulte sau înjurii persoanei vătămate pentru refuzul de le răspunde, iar la un moment dat persoana vătămată s-a ridicat de la birou şi s-a îndreptat spre un hol către un alt birou, a intrat în acel birou, a urmat-o filmând-o cu telefonul, a bătut la uşă şi a intrat în acel birou, observând că în birou mai erau două persoane şi persoana vătămată care stătea în piciare. A precizat că a intrat în acel birou, persoana vătămată i-a cerut pe un ton agresiv să nu o mai filmeze, i-a dat cu mâna peste telefon şi filmarea s-a oprit fără ca ea să o oprească, moment în care a lovit-o cu palma dreaptă peste obrazul stâng. A arătat că s-au reîntors la ghişeul de la care plecaseră, persoana vătămată ajungând înaintea sa şi povestindu-le colegelor că a fost lovită de doamna avocat, după care a plecat deoarece se termina programul de lucru.

În declaraţia de persoană vătămată din data de 18.01.2023, B. a relatat că lucrează ca şi referent în cadrul Primăriei Lugaşu de Jos - Serviciul Taxe şi Impozite, iar din vara anului 2022 a fost desemnată prin hotărâre a consiliului local mandatar al Serviciului de Apă-Canal nou înfiinţat, având ca atribuţii şi încheierea de contracte; în 01.09.2022, în timp ce se afla la serviciu, la ghişeul la care-şi desfăşoără activitatea s-au prezentat directoarea şcolii împreună cu o doamnă care s-a prezentat că este avocat şi care a întrebat-o de ce nu se încheie contractul de furnizare a apei pentru şcoala din localitate, a jignit-o şi a început să o filmeze. A arătat că nu a ripostat, s-a ridicat de la biroul ei şi a plecat spre un alt birou, doamna avocat a urmat-o, continuând să o filmeze, a intrat şi avocata în acel birou, i-a recerut să nu o mai filmeze, iar doamna avocat a lovit-o în zona urechii stângi şi i-au picat ochelarii, dar că nu a atins-o pe doamna avocat, ci doar a ridicat la un moment mâna ca să acopere camera telefonului. Persoana vătămată a învederat că s-a reîntors la ghişeul său şi a povestit colegelor ce i s-a întâmplat, apoi au venit şi doamna avocat care a plecat împreună cu directoarea şcolii.

La data de 10.02.2023 A. a fost audiată în calitate de suspect şi a declarat că în data de 01.09.2022 s-a prezentat la Primăria Lugaşu de Jos împreună cu D. - directoarea Şcolii Gimnaziale "C." pentru încheierea contractului de furnizare servicii apă la ghişeul la care se afla persoana vătămată B. şi clienta sa a iniţiat discuţia cu aceasta, întrebând-o ce acte mai sunt necesare pentru încheierea contractului, dar funcţionara nu i-a răspuns, după care a întrebat-o şi ea şi a luat initiaţiva să o filmeze cu telefonul mobil pentru a avea dovada pentru demersurile ulterioare. A arătat că persoana vătămată s-a ridicat şi a plecat pe un hol, intrând într-un birou, a urmat-o filmând-o în continuare, a bătut la uşă, a intrat în acel birou în care se aflau două femei aşezate la birouri, iar persoana vătămată i s-a adresat pe un ton pe care 1-a perceput ca fiind agresiv, spunându-i "Nu mă mai filma!", după care a şi lovit-o cu mâna peste mâna în care ţinea telefonul, moment în care filmarea s-a întrerupt.

A menţionat că, din instinct, a reacţionat şi a lovit-o cu palma dreapta pe persoana vătămată peste obrazul stâng, o singură dată, după care persoana vătămată a ieşit din birou, ambele fiind şocate de cele întâmplate şi a urmat-o până la ghişeu, dar nu a mai discutat cu ea. A precizat, referitor la acţiunea persoanei vătămate atunci când a ridicat mâna, că nu a ştiut dacă vrea să o lovească pe ea sau vizează telefonul, dar este cert că a lovit-o peste mână şi a perceput-o ca o stare de pericol.

Prin ordonanţa din data de 15.06.2023 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen.

Audiată în cursul urmăririi penale la data de 08.04.2024, inculpata A. a precizat că-şi menţine declaraţiile date anterior, adăugând că atitudinea persoanei vătămate B. a fost una de provocare la adresa sa în calitate de avocat, iar declaraţiile martorele E. şi F. sunt contradictorii cu privire la momentul în care persoana vătămată a ridicat mâna înspre ea şi sunt subiective din perspectiva faptului că sunt colege de serviciu cu B..

Înalta Curte constată că, în cursul urmăririi penale, au fost audiaţi martorii E., F., H., G., J., D. şi I..

Martora E. a declarat că în data de 01.09.2022, în timpul programului de lucru, undeva la orele după amiezii, se afla în biroul său împreună cu F., iar la un moment dat în birou a intrat colega B., spunându-le că cineva o filmează în continuu cu telefonul mobil, iar în câteva secunde, în pragul uşii, a apărut o doamnă care i s-a adresat colegei pe un ton foarte agresiv, insultând-o. A arătat că B. i-a solicitat să nu o mai filmeze, iar doamna care intrase în birou i-a dat o palmă în partea stângă a feţei, undeva în zona urechii şi i-au picat ochelarii. A precizat că persoana vătămată nu a ridicat mâna pentru a o împiedica să filmeze sau cel puţin ea nu a văzut, cele două rămânând în biroul său timp de 2-3 minute. Prezentându-i-se filmarea realizată cu telefonul mobil, a arătat că filmarea a fost întreruptă înainte de discuţiile în care doamna avocat-o o făcea incompetentă pe colega sa, că lovirea a avut loc după acele discuţii şi că cele două erau în mijlocul biroului pentru că ochelarii au sărit între birouri.

Din declaraţia martorei F. se reţine că în data de 01.09.2022, în timpul programului de lucru, cu puţin timp înainte de ora 16:00, se afla în biroul său împreună cu colega E. şi la un moment dat în birou a intrat colega B., urmată de o doamnă despre care a aflat că este avocat, adresandu-i-se colegei pe un ton foarte agresiv şi agitat, spunându-i că este incompetentă şi avea în mână un telefon mobil cu care filma. A relatat că a fost surprinsă de tonul doamnei avocat şi a ridicat privirea spre colega sa, iar în acel moment a auzit un zgomot ca de o palmă dată cuiva şi ochelarii colegei au picat. A auzit cum colega a întrebat-o pe doamna avocat de ce a lovit-o, iar aceasta a răspuns că a agresat-o şi i-a spart telefonul, după care colega a dorit să iasă din birou, iar doamna avocat nu ar fi lăsat-o, postându-se în faţa ei, ulterior lăsând-o să plece.

De asemenea, a menţionat că discuţiile dintre cele două au durat 2-3 minute şi, prezentându-i-se filmarea realizată cu telefonul, că momentele neclare de la finalul filmării nu reprezintă momentul când avocata a lovit-o pe colega sa. A mai arătat că persoana vătămată a spus avocatei să nu o mai filmeze imediat după ce a intrat în birou, după care avocata i s-a adresat că este incompetentă, iar apoi persoana vătămată i-a spus încă o dată să nu o mai filmeze şi abia apoi a auzit zgomotul la interval de câteva secunde.

Potrivit martorei H., în data de 01.09.2022, în timpul programului de lucru, aproximativ în jurul orei 15:20, se afla la ghişeul la care lucrează, iar la ghişeele alăturate se mai aflau alte colege, respectiv B. si G., când la ghişeul colegei B. s-au prezecntat două doamne, una dintre ele fiind directoarea şcolii din localitate, doamna D., iar cealaltă s-a prezentat ca fiind avocat şi a întrebat de ce acte mai aveau ncvoie pentru a depune documentaţia pentru apă, iar colega a răspuns că mai are nevoie de anumite acte, dar nu a auzit ce anume, după care doamna avocat a luat telefonul mobil şi a început s-o filmeze pe colega sa.

A precizat că discuţiile dintre colega sa şi avocată în legătură cu documentaţia s-au purtat pe un ton normal, fără ca vreuna dintre ele să ridice vocea sau fără să facă afirmaţii jignitoare sau de altfel una la adresa alteia. A arătat că la un moment dat colega sa s-a ridicat de la ghişeu şi a mers spre holul ce duce către biroul de contabilitate, iar doamna avocat a mers în urma ei, fără să poată vedea unde s-a oprit colega ei sau dacă doamna avocat filma. A relatat că după câteva minute, colega B. s-a reîntors şi le-a spus că a fost lovită de avocată, arătându-le că este roşie în zona obrazului şi a urechii stângi, apoi a revenit şi doamna avocat în zona ghişeelor, fără ca cele două să mai discute ceva. A declarat că nu a auzit-o pe colega sa ca şi ea să o fi lovit-o pe avocată, aceasta povestindu-le a doua zi că după ce ea a intrat în biroul contabilitate a rugat-o pe avocată să nu o mai filmeze, iar atunci avocata a lovit-o cu palma peste faţă; le-a mai spus că ea a ridicat mâna ca să nu mai fie filmată.

G., audiată în calitate de martor, a declarat că în data de 01.09.2022, în timpul programului de lucru, aproximativ în jurul orei 15:40 -15:45, se afla la ghişeul la care lucrează şi la ghişeul colegei B. s-au prezentat două doamne, una fiind doamna D., directoarea şcolii din localitate, iar a două doamnă s-a prezentat ca fiind avocată şi a întrebat-o pe colega sa de ce acte ar mai avea nevoie pentru contractul de apă, iar colega i-a răspuns că ar mai avea nevoie de ceva CF-uri şi avocata a început să o filmeze. A menţionat că B. i-a vorbit avocatei pe un ton calm, civilizat, iar avocata a început să fie mai vulcanică după ce a început să filmeze cu telefonul mobil, a făcut-o incapabilă pe colega sa, care s-a ridicat şi a mers pe holul care duce la contabilitate, fără să vadă unde anume merge, dar a văzut că avocata a urmat-o, filmând în continuare în timp ce directoarea şcolii a rămas pe loc. A arătat că după 5-6 minute colega sa s-a întors, era roşie pe obrazul stâng şi a afirmat că a lovit-o doamna avocat, după care s-a reîntors şi doamna avocat care nu a afirmat niciun moment că ar fi fost lovită de colega sa. A mai menţionat că seara a sunat-o pe colega sa să vadă cum se simte, a mers să o viziteze şi aceasta i-a povestit că a mers în biroul de contabilitate, unde se aflau două colege, E. şi F., avocata a intrat în birou, continuând să filmeze, a lovit-o peste obraz şi i-au sărit ochelarii, dar că B. nu i-a spus că a ridicat mâna ca să nu mai fie filmată sau că a atins-o pe avocată sau telefonul.

Din declaraţia martorei D. a rezultat că în data de 17.08.2022 s-a prezentat la şcoala al cărei director este, un domn din primărie pentru a semna contractul pentru apă care era deja redactat şi lecturându-l a constatat unele probleme, respectiv că erau trecute 7 puncte de distribuire a apei şi şcoala avea doar 6 şi că nu era indicat preţul/m3 de apă, astfel că i-a comunicat că nu poate semna şi să fie redactat un alt contract în care să fie lămurite aspectele constatate. A constatat a doua zi că din dispoziţia primarului a fost întreruptă furnizarea apei, a făcu demersuri pentru a se relua furnizarea apei şi a adunat toate documentele pentru semnarea contractului, iar în 31.08.2022 s-a prezentat la primărie şi a depus dosarul, fără a i se comunica de către B. că ar mai fi necesar vreun act. A declarat că a doua zi a luat legătura cu avocata care reprezenta şcoala în demersurile judiciare cu primăria şi, pentru că în aceeaşi zi s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială prin care primăria era obligată la furnizarea apei către unitatea şcolară, s-au prezentat amândouă la ghişeul doamnei B..

Martora a arătat că doamna B. nu i-a răspuns la întrebările legate de încheierea contractului şi de documentele lipsă nici ei şi nici doamnei avocat şi aceasta din urmă a luat decizia de a o filma, după care B. s-a ridicat şi a plecat spre hol, urmată fiind de doamna avocat, însă nu ştie în ce birou au intrat întrucât s-a întâlnit cu domnul I. şi nu a văzut, dar după 10 secunde au ieşit din biroul contabilitate. A menţionat că doamna B. le-a spus colegelor că a fost lovită de doamna avocat şi a auzit pe doamna avocat spunând că B. a ridicat mâna spre telefonul ei.

Înalta Curte reţine că, în declaraţia dată în faţa primei instanţe la termenul de judecată din data de 10.04.2025, inculpata A. a afirmat că în cursul zilei de 01.09.2022, împreună cu clienta sa D., director al şcolii din localitatea Lugaşu de Jos, s-a deplasat la primăria din localitate, respectiv la biroul persoanei vătămate B., aceasta fiind mandatara serviciului de apă-canal din cadrul primăriei, întrucât primăria anterior a sistat livrarea de apă în şcoală. A menţionat că directoarea şcolii i-a comunicat că a depus actele necesare încheierii contractului şi că doreşte să o însoţească la primărie în speranţa că se va încheia contractul. A arătat că în 01.09.2022 Trbunalul Bihor admisese cererea de ordonanţă preşedinţială prin care obliga primăria la funrizarea apei către unitatea şcolară şi au sperat că se va încheia, în mod amiabil, contractul cu şcoala, dar, odată ajunse la primărie, dirrectoarea a întrebat-o pe persoana vătămată ce acte mai trebuie sau dacă se poate semna contractul, iar aceasta nu i-a răspuns. A menţionat că a întrebat-o şi ea pe persoana vătămată dacă mai sunt necesare acte pentru încheierea contractului, însă nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care a scos telefonul şi a început să o filmeze întrucât în cazul unei reclamaţii nu ar fi crezut nimeni că se poate întâmpla aşa ceva.

Inculpata a mai declarat că persoana vătămată s-a ridicat de la birou, s-a deplasat în cadrul primăriei într-un alt birou, iar ea a urmat-o, continuând să o filmeze, a intrat într-un birou, iar eu a bătut la uşă şi a intrat într-o încăpere mică şi persoana vătămată a încercat să iasă, însă nu a putut întrucât intra ea. A arătat că persoana vătămată a făcut un pas în spate, a avut un ton agresiv, spunându-i să nu o mai filmeze, moment în care a lovit-o cu mâna peste mâna în care ţinea telefonul, telefonul a căzut şi a avut o reacţie instinctuală, i-a dat o palmă cu peste obraz. A precizat că a fost o reacţie total spontană din partea sa, nu a avut nicio legătură cu calitatea persoanei vătămate de mandatar al serviciului de apă, ci doar a fost o reacţie la faptul că i-a lovit mâna în care ţinea telefonul, reproşându-i că i l-a spart, după care au părăsit acel birou.

Persoana vătămată B., în declaraţia dată la data de 13.01.2025, în faţa primei instanţe a arătat că, în data de 01.09.2022, în timp ce era la serviciu, în timpul programului, a venit doamna D., directoarea şcolii din Lugaşu de Jos, împreună cu inculpata A., aceasta din urmă în calitate de avocat, pentru încheierea unui contract de furnizare a apei cu şcoala din Lugaşu de Jos, însă dosarul era incomplet, lipsind nişte acte cu privire la care comunicase doamnei D. anterior să le depună. A precizat că în 01.09.2022 nu a comunicat inculpatei ce acte lipsesc din dosar şi cele două au avut un comportament recalcitrant şi la scurt timp inculpata a început să o filmeze cu telefonul, ţinându-l foarte aproape de capul său, astfel că i-a solicitat să nu o mai filmeze, însă fără rezultat. A menţionat că, după ce a început să fie filmată, a mai vorbit nimic, nu a jignit pe niciuna dintre cele două femei, s-a ridicat de la birou şi s-a deplasat într-un birou de contabilitate, unde se aflau martorele E. şi F., iar în acel birou nu a avut nicio discuţie, inculpata o tot filma, ea era undeva în mijlocul biroului, iar inculpata era în uşă, la o distanţă de aproximativ 1 metru şi, la un moment dat a ridicat mâna şi a pus-o în faţa telefonului, solicitându-i inculpatei să nu o mai filmeze. A arătat că inculpata a scăpat telefonul din mână, fără ca ea să o fi lovit-o şi a fost lovită cu pumnul în obrazul stâng, în zona urechii, iar ochelarii i-au căzut pe jos, că nu a scos niciun cuvânt la adresa inculpatei, însă aceasta a spus că este proastă şi incompetentă. A declarat că a ieşit din birou şi a mers în biroul unde a fost iniţial, le-a spus colegilor ce i s-a întâmplat, inculpata a venit şi ea şi a început să filmeze, însă fiind aproape de orele 16 lumea se pregătea de închiderea programului şi până la urmă a ieşit şi inculpata din primărie.

La întrebările adresate de apărătorul său şi de cel al inculpatei, a răspuns că a fost afectată foarte tare emoţional de acest eveniment, a fost la medicul legist, a luat câteva zile medicamente, respectiv calmante şi pentru somn, iar fiica sa a trebuit să stea cu ea; că la momentul când au venit directoarea şcolii şi inculpata erau şi colegele sale, care au auzit discuţia; că incidentul din al doilea birou a durat 1-2 minute şi a vorbit doar inculpata. A declarat că este posibil să fi atins telefonul inculpatei când a ridicat mâna, dar că nu a lovit-o, inculpata afirmând la acel moment că i-aţi spart telefonul. A precizat că cele două doamne s-au prezentat în acea dată la ghişeul său în calitate de mandatar al serviciule apă-canal, iar cu referire la refuzul de comunicare a actelor lipsă în raport cu atribuţiile se serviciu a răspus că directoarea şcolii cunoştea ce acte lipsesc întrucât i-a comunicat anterior.

De asemenea, în cursul judecăţii în primă instanţă s-a procedat la audierea martorilor E., F., H., G. şi D., care prin declaraţiile date au reluat aspectele relatate în faza de urmărire penală fără a oferi detalii suplimentare.

În raport de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte, constată că împrejurările concrete ale cauzei s-au derulat astfel:

Şcoala Gimnazială "C." din comuna Lugaşu de Jos se afla în situaţia în care nu putea începe anul şcolar, deoarece nu primea avizele necesare de funcţionare, din cauză că nu era racordată la sistemul de apă, întrucât autorităţile locale refuzau încheierea contractului de furnizare a apei. Pe fondul acestei atitudini arbitrare din partea autorităţilor locale din comuna Lugaşu de Jos, şcoala a demarat mai multe acţiuni civile pentru a obliga autorităţile locale să încheie contractul de furnizare a apei.

Astfel, se constată că, prin sentinţa civilă nr. 582/CAF din data de 01.09.2022, Tribunalul Bihor a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de Şcoala Gimnazială "C." şi a obligat primăria să rebranşeze unitatea de învăţământ la reţeaua de apă curentă şi la furnizarea continuă a acesteia la imobilele în care îşi desfăşura şcoala activitatea de învăţământ, hotărâre provizorie şi executorie.

Pe fondul acestor animozităţi între conducerea şcolii şi cea a unităţii administrativ teritoriale, întrucât se tergiversa încheierea contractului, la data de 01 septembrie 2022 inculpata A., în calitate de avocat, împreună cu martora D., în calitate de director al şcolii, s-au deplasat la sediul Primăriei Lugaşu de Jos pentru a încheia contractul de furnizare a apei pentru Şcoala Gimnazială "C." din localitate. Cele două s-au prezentat la ghişeul la care-şi desfăşura activitatea persoana vătămată B., în calitate de reprezentant al Serviciul Apă-Canal, aflat în subordinea Consiliul Local al comunei Lugaşu de Jos.

Atât inculpata, cât şi martora D. i-au comunicat persoanei vătămate motivul pentru care au venit şi au întrebat-o dacă documentaţie este completă ori ce anume lipseşte, fără a primi vreun răspuns din partea acesteia, moment în care inculpata a început să o filmeze cu telefonul mobil.

Persoana vătămată s-a ridicat de la biroul său şi s-a deplasat pe un hol până la biroul contabilei şefe, intrând în acest birou, unde se aflau martorele E. şi F.. Inculpata A. a urmat-o, continuând să o filmeze, a bătut la uşa biroului în care intrase persoana vătămată şi a pătruns în pragul biroului continuând să filmeze. Persoana vătămată B. i-a solicitat acesteia pe un ton răstit să nu o mai filmeze şi a intenţionat să iasă din birou, moment în care a ridicat mână către telefonul inculpatei pe care l-a atins şi i-a picat jos, iar filmarea s-a întrerupt.

În acest context inculpata A. i-a tras o palmă peste obrazul stâng, iar ochelarii i-au picat între cele două birouri aflate în încăpere.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 257 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de ultraj constă în "ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii."

Din reglementarea legală de mai sus, se observă că, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiuni de ultraj, elementul material constă în cinci acţiuni comisive alternative respectiv, ameninţare, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi omor.

Prin urmare, în elementul material al modalităţii tip, forma simplă a infracţiunii de ultraj, pot fi alternativ absorbite oricare din cele cinci infracţiuni amintite mai sus, împrejurare ce îi atribuie faptei de ultraj caracterul de infracţiune complexă.

Cele cinci acţiuni care constituie elementul material al infracţiunii de ultraj au sensul conceptelor descrise în prevederile art. 206, 193, 194, 195 şi 188-189 din C. pen.

De asemenea, potrivit art. 193 alin. (2) din C. pen., infracţiunea de lovire sau alte violenţe constă în "fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile."

Coroborând cele enunţate, se observă că infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen. constă în lovirea unui funcţionar public prin care i se produc leziuni traumatice sau îi este afectată sănătatea, a cărei gravitate este evaluată prin cel mult 90 zile de îngrijiri medicale.

Pentru existenţa elementului material al acestei infracţiuni sunt necesare îndeplinirea următoarelor cerinţe esenţiale: fapta să fie săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Aşadar, situaţia premisă la infracţiunea de ultraj priveşte existenţa unor anumite funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Prin "funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat’’ se înţelege acea funcţie care conferă funcţionarului public, unele atribuţii care nu ar putea fi îndeplinite fără exercitarea autorităţii de stat, respectiv fără competenţa de a da dispoziţie şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor.

Subiectul pasiv al infracţiunii este dual, în principal, statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de legea penală şi, în secundar, persoana care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau bunurile acesteia, asupra cărora se exercită acţiunea descrisă în norma de incriminare.

Noţiunea de funcţionar public are înţelesul dat de dispoziţiile art. 175 din C. pen., respectiv persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţii, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarată ca fiind utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

În speţă, persoana vătămată este funcţionar public, exercitându-şi atribuţiile de serviciu în cadrul unei primării în legătură cu serviciul de furnizare publică a apei.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, săvârşirea acţiunilor care constituie elementul material al infracţiunii de ultraj au ca rezultat fie o stare de pericol pentru autoritatea cu care este învestit funcţionarul public, fie o atingere adusă vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale sau bunurilor persoanei care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Existenţa laturii obiective a infracţiunii de ultraj este condiţionată de stabilirea unei legături între elementul material şi urmarea imediată a infracţiunii. Când urmarea imediată constă într-o stare de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din împrejurările de fapt ale infracţiunii.

Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin săvârşirea faptei cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Făptuitorul îşi dă seama că prin acţiunea de a ultragia pe funcţionarul public purtător al autorităţii de stat încalcă textul incriminator, urmărind sau acceptând posibilitatea producerii urmării imediate.

Observând succesiunea de evenimente şi împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, anterior expuse, care se coroborează cu declaraţiile inculpatei, martorilor şi cele ale persoanei vătămate, Înalta Curte constată că probatoriul confirmă că fapta dedusă judecăţii există în materialitatea sa, este prevăzută ca infracţiune de legea penală, însă nu a fost comisă cu vinovăţie cerută de lege, respectiv cu intenţie.

Astfel, Înalta Curte reţine că în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de ultraj în varianta prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen., respectiv că, în data de 01.09.2022, inculpata A., în contextul deplasării sale la Primăria Lugaşu de Jos împreună cu directoarea Şcolii Gimnaziale "C." în vederea încheierii contractului de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, în beneficiul şcolii din localitate, în urma unor neînţelegeri intervenite între aceasta şi persoana vătămată B., reprezentant al Serviciului Apă-Canal, aflat în subordinea Consiliului Local al comunei Lugaşu de Jos, a lovit-o cu palma peste obrazul stâng pe persoana vătămată, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Analizând cerinţele speciale cerute de norma de incriminare, Înalta Curte constată că persoana vătămată este funcţionar public în sensul art. 175 alin. (1) lit, b) teza a II-a din C. pen. şi se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timpul programului de lucru.

Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că persoana vătămată a fost angajată la data de 15.10.2015 în funcţia de referent, post contractual, pe o perioadă nedeterminată, conform dispoziţiei nr. 339/15.10.2015 a Primarului comunei Lugaşu de Jos. Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Lugaşu de Jos nr. 46 din data de 07.07.2022 a fost mandată ca, în numele Consiliului Local al comunei Lugaşu de Jos şi pentru Serviciul Apă-Canal, aflat în subordinea sa, să reprezinte consiliul local în faţa tututor instituţiilor publice şi al persoanelor fizice şi/sau juridice.

În raport cu situaţia de fapt expusă, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii de ultraj, inculpata A. a acţionat în condiţiile unei culpe cu prevedere în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, respectiv interpretând eronat gestul persoanei vătămate B. care a ridicat mâna înspre ea în timp ce o filma cu telefonul pentru a o opri din a o mai filma, lovind-o peste telefon, care a picat, context în care inculpata i-a tras o palmă peste obraz, gest al inculpatei amplificat şi de surescitarea provocată de refuzul persoanei vătămate de a-i comunica documentele care lipsesc pentru ca încheierea contractului de furnizare apă curentă în beneficiul unităţii şcolare din localitate să poată fi încheiat, discuţie pe care cele două o avuseră la ghişeul la care persoana vătămată îşi desfăşoară activitatea în cadrul Primăriei Lugaşul de Jos.

În contextul în care, până la acest moment, persoana vătămată nu dăduse semne că ar dori să comunice cu inculpata, deşi, potrivit atribuţiilor de serviciu, trebuia să-i aducă la cunoştinţă documentele lipsă sau motivele pentru care nu poate fi încheiat contractul de furnizare a apei pentru Şcoala Gimnazială "C.", în momentul în care s-a retras în biroul celor două colege de la contabilitate a ales o comunicare nefericită prin gestul său care a determinat o reacţie din partea inculpatei.

Probele administrate în cauză demostrează că persoana vătămată nu a dorit să comunice nici inculpatei şi nici martorei D. motivele pentru care contractul de furnizare a apei în beneficiul şcolii nu poate fi încheiat şi nici documentele care ar mai fi necesare pentru încheierea acestuia. Din înregistrarea realizată de inculpata A. cu telefonul mobil, care este o probă directă, rezultă fără dubiu că persoana vătămată B. nu oferă niciun răspuns celor două în legătură cu motivul deplasării acestora la ghişeul unde îşi desfăşura activitatea în calitate de reprezentant al Serviciului Apă-Canal, aflat în subordinea Consiliului Local al comunei Lugaşu de Jos şi unde avea atribuţii de a reprezenta consiliul local în faţa tututor instituţiilor publice şi al persoanelor fizice şi/sau juridice, aşadar atribuţii de a oferi soluţii şi explicaţii pentru completarea documentelor necesare încheierii contractului de funizare a apei şi nu de a tergiversa încheierea acestuia.

Astfel, din vizualizarea fişierului video IMG.5727. MOV, se observă ghişeul în spatele căruia se află persoana vătămată B. care se uită la persoana care-o filmează, după care îşi coboară privirea, iar inculpata A. i se adresează cu acesteia "Vă ascult. Ce acte mai trebuie să mai depunem să încheiem contractul?", însă persoana vătămată nu îi răspunde, continuând să se uite în jos. Martora D., directoarea şcolii din localitate, i se adresează şi ea persoanei vătămate "să semnăm, mai avem o zi până începe şcoala", fără ca aceasta să-i răspundă sau să ridice privirea.

De asemenea, înregistrarea relevă faptul că inculpata A. i se adresează din nou persoanei vătămate "Mă văd nevoită...dumneavoastră mă obligaţi să mă duc la poliţie să vă depun plângere pentru abuz în serviciu. Chiar n-am de ales! Consideraţi că aşa trebuie să meargă lucrurile?" Şi de această dată persoana vătămată nu răspunde şi nu ridică privirea.

În continuare, se aude martora D. adresându-se din nou persoanei vătămate B. "B., ce nu-i ok? Spune ce nu-i ok să rezolvăm odată!". Martora nu primeşte niciun răspuns, după care persoana vătămată se ridică de pe scaun şi părăseşte ghişeul.

Nu este de neglijat în tot acest context faptul că între Primăria Comunei Lugaşu de Jos şi conducerea şcolii din localitate exista un conflict declanşat de la începutul anului 2022 privind consumul de apă facturat, conflict care s-a acutizat şi primăria a luat hotărârea de a debranşa de la reţeaua de furnizare a faptei cinci din cele şase clădiri ale şcolii, impunând un contract prin care şcoala să obţină tot felul de avize, inclusiv de mediu.

De altfel, prin sentinţa civilă nr. 582/CAF din data de 01.09.2022, Tribunalul Bihor admisese cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de Şcoala Gimnazială "C." şi obligase UAT Comuna Lungaşu de Jos să rebranşeze unitatea de învăţământ la reţeaua de apă curentă şi la furnizarea continuă a acesteia la imobilele în care îşi desfăşura şcoala activitatea de învăţământ, hotărâre provizorie şi executorie.

Este adevărat că şi martorele H. şi G., martore care se aflau la ghişeele alăturate, arată că au auzit-o pe inculpata A. întrebând-o pe persoana vătămată B. ce acte mai erau necesare pentru a încheia contractul de furnizare a apei, însă acestea declară că au auzit şi când aceasta comunica inculpatei că ar mai fi nevoie de anumite acte, dar nu au auzit exact la ce acte se referea, declaraţiile acestora fiind contrazise de înregistrarea video.

În schimb, persoana vătămată însăşi, prin plângerea formulată chiar în ziua în care a avut loc incidentul a scris că "aceasta mă filma cu telefonul mobil, iar în momentul în care i-am spus să nu mă mai filmeze, am împins cu mâna telefonul la o parte", iar în declaraţia dată la data de 13.01.2025 în faţa primei instanţe, recunoaşte că "în 01.09.2022 nu am comunicat inculpatei ce acte lipsesc din dosar", în condiţiile în care dosarul se afla la ea şi deci avea cunoştinţă despre actele lipsă şi în acelaşi timp obligaţia, conform funcţiei deţinute, de a reprezenta Consiliul Local al comunei Lugaşu de Jos, aşa cum rezultă din hotărârea nr. 46 din data de 07.07.2022, în faţa tuturor instituţiilor publice şi al persoanelor fizice şi/sau juridice în legătură cu încheierea contractelor de furnizare apă-canal.

Înalta Curte constată că declaraţiile acestor martore sunt subiective, nuanţate în favoarea colegei lor şi doar parţial corespunzătoare acestui moment surprins de înregistrarea video realizată cu telefonul, din care rezultă clar că persoana vătămată nu a răspuns nici inculpatei şi nici directoarei şcolii cu privire la întrebarea referitoare la actele ce ar mai fi necesare ca şcoala să poată încheie contractul de furnizare a apei, contrar atribuţiilor pe care le avea în calitatea sa de funcţionar public, mandatat de Consiliul Local al comunei Lugaşu de Jos să îl reprezinte în faţa tuturor instituţiilor publice şi al persoanelor fizice şi/sau juridice, respectiv acelea de a explica care sunt documentele lipsă şi fără de care nu se poate încheia contractul de furnizare a apei.

Practic, persoana vătămată B., prin atitudinea sa, a făcut ca tensiunea care exista, generată de animozităţile dintre conducerea şcolii (care s-a văzut nevoită să acţioneze în instanţă primăria) şi conducerea unităţii administrativ teritorială să crească în intensitate, iar în momentul în care persoana vătămată a ridicat mâna spre telefonul inculpatei şi l-a atins, acesta a căzut şi situaţia a degenerat.

Totodată, din înregistrarea realizată de inculpată în biroul de contabilitate în care s-a refugiat persoana vătămată, se poate trage concluzia că aceasta a ridicat mâna şi cel puţin a atins telefonul, acesta fiind motivul pentru care imaginea, înainte ca înregistrarea să se întrerupă, este neclară şi mişcată, gest care a fost interpretat în mod eronat de către inculpată şi a generat reacţia acesteia de a o lovi peste obrazul stâng pe persoana vătămată B..

Declaraţiile martorelor E. şi F. din cursul urmăririi penale cu privire la momentul în care persoana vătămată a ridicat mâna către telefonul inculpatei sunt date pro causa în contextul în care persoana vătămată însăşi, în declaraţia din data de 13.01.2025, în faţa primei instanţe, întrebată fiind de apărătorul inculpatei "aţi atins telefonul inculpatei când aţi ridicat mâna?" a afirmat că "poate că l-am atins, însă...nu am lovit-o" aspect care se coroborează cu finalul acelei înregistrări, în care imaginea este neclară, mişcată şi se întrerupe tocmai urmare a faptului că persoana vătămată, ridicând mâna către inculpată, cel puţin a atins telefonul acesteia. În acelaşi timp, declaraţia persoanei vătămate pe acest aspect se coroborează şi cu declaraţia martorei E. care, în faţa primei instanţe, a afirmat că " . . . . . . . . . .la un momen dat telefonul inculpatei a ajuns pe jos, însă nu ştiu cum şi de ce".

Deşi regretabil conflictul dintre cele două părţi, Înalta Curte apreciază că nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpatei cu consecinţa condamnării sale, atâta timp cât reacţia exagerată, nedemnă, a inculpatei a fost generată şi determinată de conduită a persoanei vătămate care a dorit să-i sublinieze prin atitudinea sa de forţă că deţine controlul şi că lucrurile pot fi rezolvate doar în maniera şi parametrii impuşi de ea.

Ambele părţi nu au gestionat situaţia preexistentă cu maturitate şi profesionalism, însă conduita reprobabilă a inculpatei nu poate fi sancţionată penal atâta timp cât aceasta chiar a încercat să rezolve amiabil problema, însă a fost tratată cu ostilitate de către persoana vătămată de fiecare dată, în pofida obligaţiei pe care aceasta din urmă o avea, de a-şi îndeplini cu bună credinţă atribuţiile de serviciu.

În raport de toate aspectele de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte apreciază că nu poată fi reţinută vinovăţia inculpatei A., reacţia acesteia fiind mai degrabă una involitivă, de impuls, generată de întreg contextul faptic şi nu una volitivă, deliberată ca intenţie.

Drept urmare, constatând că infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. nu este incriminată şi în cazul comiterii din culpă, Înalta Curte reţine că, în speţă, devin incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că apelul declarat sub aspectul laturii penale de inculpata A. este fondat.

Sub aspectul laturii civile, inculpata apelantă a criticat cuantumul daunelor morale acordate, ca fiind vădit disproporţionat în raport de consecinţele faptei.

Înalta Curte aminteşte că acţiunea civilă exercitată în procesul penal este mijlocul procesual prevăzut de lege prin care persoana vătămată solicită tragerea la răspundere civilă a inculpatului, a părţii responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ai acestora care au acceptat succesiunea, în vederea reparării integrale, în natură sau prin echivalent a prejudiciului direct, material sau moral produs prin activitatea infracţională.

Temeiul de drept al acţiunii civile îl constituie încălcarea normei de drept ce îndrituieşte la tragerea la răspundere civilă, iar temeiul de fapt reprezintă fapta ilicită concretă cauzatoare de prejudiciu.

Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material - ce se dovedeşte prin probe, precum şi a prejudiciului moral -stabilit de instanţă prin evaluare, în aşa fel încât să nu fie pur subiectivă sau să tindă la o îmbogăţire fără just temei.

Acţiunea civilă, ca acţiune privată, facultativă, patrimonială, divizibilă şi disponibilă, alăturată acţiunii penale în procesul penal, având un caracter accesoriu, soluţiile pronunţate de instanţă cu privire la latura penală au o influenţă hotărâtoare cu privire la modul de rezolvare a acţiunii civile.

Astfel, potrivit art. 1357 alin. (1) din C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, condiţiile existenţei răspunderii civile delictuale fiind: existenţa unui prejudiciu de natură materială sau morală, existenţa unei fapte ilicite care în cazul de faţă este reprezentată de săvârşirea de către inculpată a infracţiunii individualizate mai sus, săvărşită cu vinovăţie şi, de asemenea, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită săvârşită.

Referitor la existenţa unei fapte ilicite, Înalta Curte reţine că aceasta constă tocmai în infracţiunea de ultraj reţinută anterior în sarcina inculpatei.

În ceea ce priveşte vinovăţia, se observă că, potrivit art. 1357 alin. (2) din C. civ., răspunderea civilă delictuală este angajată şi pentru cea mai uşoară culpă, aceasta însemnând neglijenţa sau imprudenţa.

Relativ la prejudiciu şi raportul de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1381 din C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, care se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, iar, potrivit art. 1385 alin. (1) din C. civ., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept sau unui interes legitim.

Evaluarea despăgubirilor pentru daune morale trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpată, precum şi de toate consecinţele acestora.

Daunele morale nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuând că:

"la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei."

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura nepatrimonială a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care îi permite să-şi aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

Practic, dat fiind specificul acestora, revine instanţei de judecată sarcina de a stabili în concret o despăgubire cu caracter patrimonial prin raportare la toate circumstanţele cauzei, atât la momentul producerii faptei ilicite, cât şi ulterior.

Ca un criteriu orientativ de care trebuie să se ţină seama este echitatea. Astfel, despăgubirea trebuie să fie pe măsura gravităţii, să fie justă, raţională, echitabilă, adică să fie în aşa fel încât să asigure o compensaţie suficientă a prejudiciului moral suferit.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia, însă, în egală măsură, trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor.

Astfel, în privinţa întinderii prejudiciului moral, Înalta Curte apreciază că, în raport cu împrejurările comiterii faptei şi urmările acesteia, reţinând şi practica judiciară în domeniu, precum şi nevoia ca daunele morale să rămână în limite rezonabile, statuând în echitate, suma de 2.000 de euro, în echivalent RON stabilită de către prima instanţă constituie o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, cuantumul solicitat prin motivele de apel fiind nerezonabil.

Deoarece inculpata a fost obligată la repararea prejudiciului, văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că se impune obligarea inculpatei A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000 RON avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

Asupra apelului declarat de partea civilă B.

Înalta Curte constată că aceasta a criticat sentinţa penală apelată sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate şi al reducerii cheltuielilor judiciare ocazionate de parcurgerea etapelor procesuale a urmăririi penale, a camerei preliminare şi a fondului.

În acest context, se are în vedere că părţii civile i s-a creat un prejudiciu ce rezidă în suferinţele fizice şi psihice încercate ca urmare a agresiunii din partea inculpatei A., precum şi în modificarea echilibrului de respectabilitate socială al acesteia, stima, consideraţia, aprecierea în rândul cetăţenilor din comună, dar mai ales în rândul celor care au asistat/observat întreaga scenă, relevant fiind însă numărul redus de zile de îngrijiri medicale, respectiv 2-3 zile, aşa cum rezultă din certificatului medico-legal nr. 3153/Ia/661 din data de 02 septembrie 2022, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor. Totodată, Înalta Curte nu poate să nu observe şi concluziile acestui certificat medico-legal care sunt în sensul unor leziuni relativ minore, ce nu au produs suferinţe fizice de intensitate, prin urmare daunele morale nu pot să conducă la o îmbogăţire fără just temei.

Ca atare, este nefondată critica prin care se tinde la majorarea daunelor morale.

Cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de partea civilă în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă, Înalta Curte, având în vedere că soluţia în ceea ce priveşte acţiunea civilă este una de admitere în parte a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., constată că se impune obligarea inculpatei la plata parţială a cheltuielilor judiciare, suma considerată proporţională de către Înalta Curte fiind aceea de 7.500 RON.

În concluzie, faţă de argumentele expuse, Înalta Curte constată că apelul declarat de partea civilă B. este nefondat.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desfiinţa sentinţa penală apelată şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., va achita pe inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 19 şi următoarele din C. proc. pen. şi art. 1357 şi următoarele din C. civ., va reduce daunele morale acordate părţii civile la suma de 2.000 de euro (echivalent în RON, la cursul B.N.R. din ziua plăţii).

În temeiul art. 275 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpata va suporta cheltuielile judiciare avansate de către stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac declarată de inculpata A. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga partea civilă apelantă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate pentru soluţionare apelului său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. achită pe inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 19 şi următoarele din C. proc. pen. şi art. 1357 şi următoarele din C. civ., reduce daunele morale acordate părţii civile la suma de 2.000 de euro (echivalent în RON, la cursul B.N.R. din ziua plăţii).

Obligă inculpata A. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000 RON avansate de stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 39/PI din data de 17.06.2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cale de atac declarată de inculpata A. rămân în sarcina statului.

Obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate în apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 decembrie 2025.