Appellate challenge to a decision accepting withdrawal of appeal in a criminal revision proceeding: finality of the withdrawal act and prohibition of a second appeal under the principle of legality of remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the convicted defendant against the Court of Appeal’s decision to accept the withdrawal of his prior appeal, leaving the lower court’s order final and obliging the appellant to pay 300 RON in judicial fees, with the appointed attorney’s fees of 377 RON borne by the state. The dispute arose from the defendant’s attempt to challenge a second-instance decision that had formally recorded the withdrawal of his appeal against a first-instance ruling on the withdrawal of his petition for revision of a criminal sentence; the core issue was whether such a decision, which merely noted the withdrawal of an appeal, could be subjected to a further appeal. Relying on Article 129 of the Constitution and Articles 459(7), 370(2), and 551(3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the decision accepting the withdrawal of the appeal was final and not subject to further recourse, thereby concluding that the subsequent appeal violated the principle of legality regarding available legal remedies and was procedurally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 415 alin. (1) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 452 din C. proc. pen, art. 455 alin. (1) din C. proc. pen, art. 551 pct. 3 din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen; Appellate challenge to a decision accepting withdrawal of appeal in a criminal revision proceeding: finality of the withdrawal act and prohibition of a second appeal under the principle of legality of remedies: The dispute arose from the defendant’s attempt to challenge a second-instance decision that had formally recorded the withdrawal of his appeal against a first-instance ruling on the withdrawal of his petition for revision of a criminal sentence; the core issue was whether such a decision, which merely noted the withdrawal of an appeal, could be subjected to a further appeal. Relying on Article 129 of the Constitution and Articles 459(7), 370(2), and 551(3) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the decision accepting the withdrawal of the appeal was final and not subject to further recourse, thereby concluding that the subsequent appeal violated the principle of legality regarding available legal remedies and was procedurally inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedExplicitly cited in the dispositive to obligate the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state.
Explicitly cited in the dispositive to determine that the fees for the appointed legal aid attorney remain the financial responsibility of the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2025
Deliberând asupra căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1208/A din 16 iulie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 428 din data de 11.04.2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 377 RON, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 428 din data de 11.04.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 452 din C. proc. pen., a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de revizuentul - condamnat A. împotriva sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2023
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că la data de 11.03.2025, condamnatul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale pronunţate în dosarul nr. x/2023.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii, conform art. 459 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că la termenul de judecată din 27.03.2025, petentul prezent a declarat că a formulat cererea de revizuire, dar solicită retragerea acesteia.
Având în vedere faptul că formularea unei cereri de revizuire este la latitudinea persoanelor expres indicate la art. 455 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că persoana care a formulat contestaţia o poate retrage oricând în procedura admiterii în principiu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul A., fără a preciza în scris sau oral motivele declarării căii de atac, însă la termenul de judecată din data de 18.06.2025, acesta a depus la dosar, prin administraţia locului de deţinere, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, arătând totodată că îşi retrage apelul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că la termenul de judecată din data de 18.06.2025, apelantul-revizuent A., prin intermediul administraţiei locului de deţinere, a depus o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi totodată a precizat că îşi retrage apelul formulat în cauză.
Având în vedere poziţia procesuală exprimată de apelantul-revizuent, s-a luat act de retragerea apelului, deoarece judecata nu poate continua în contra voinţei titularului dreptului, atâta vreme cât învestirea instanţei a avut loc la cererea sa exclusivă.
Împotriva deciziei penale nr. 1208/A din 16 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat cale de atac A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.08.2025, fiind acordat termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea faţă de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluţionarea cauzei, nefiind o cauză care să justifice urgenţa, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 26 august 2025, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac, fiind formulată împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de apelantul-revizuent A., Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Potrivit art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen.: sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, iar, conform art. 370 alin. (2) teza I din C. proc. pen.: Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie.
În conformitate cu prevederile art. 551 pct. 3 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestaţiei.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 459 alin. (7) raportat la art. 370 alin. (2) teza I coroborate cu art. 551 pct. 3 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care instanţa respinge apelul împotriva sentinţei prin care se soluţionează o cerere de revizuire este definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac.
Astfel, prin decizia penală nr. 1208/A din 16 iulie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 de Curtea de Apel Bucureşti, s-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 428 din data de 11.04.2025, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, această hotărâre fiind definitivă.
Prin urmare, apelantul-revizuent A. a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unui al doilea apel neprevăzut de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 1208/A din data de 16 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A., în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de apelantul-revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 1208/A din data de 16 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2025.
Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent A., în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.